683 matches
-
briliantele unei broșe scânteiază într-un jabou, dantelăria spumoasă a unei dantele despică penumbra... Ferește ! Vai de mine, donșoară ! Ferește ! Foșnet de fuste, țipete, tropăituri, zgomot de cești lăsate în grabă pe farfurioare. Și totuși el, cel fără de reflexe, el, distratul ochelarist, a ajuns, dintr-un salt, primul. El desprinde mânuțele umede ale Yvonnei - cum de pot fi atât de mici ? - de pe marginea măsuței cu rotile, primind cu un zâmbet fericit înțepătura unghiuțelor mici, usturătoare ca briciul. El îi mângâie perișorul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apropie „la lutte finale“. Se uită la mâinile micuțe ale Dianei, cu degetele pătate de nicotină, asemenea degetelor unei școlărițe care-și mușcă unghiile. Îi ridică mâna, i-o mirosi, apoi i-o sărută și continuă să i-o strângă distrat. — Ce-i cu tine? îl întrebă Diane. Venirea profesorului Rozanov? George îi vorbise în treacăt de reîntoarcerea profesorului său și Diane încerca acum să ghicească. Nu-i răspunse la întrebare, dar îi spuse: — Tu îți petreci timpul pălăvrăgind la Băi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își smulse mâna, lăsându-și mănușa în mâna preotului. Se întreba dacă George o fi văzut-o. Dar George se cufundase în bazin lăsându-se de aburi. — Bătrână imbecilă, ticăloasă! exclamă părintele Bernard. Sper să se înece. Cu un aer distrat îi înapoie Dianei mănușa. Eu predic veștile bune. Nimeni nu-mi dă ascultare. Mântuire automată. Fără pierdere de timp, fără dificultăți. Răsucești un buton și-ți umpli sufletul de lumină. — Mie nu-mi vorbești așa. Pentru că tu nu deții credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tom dorea să împace și capra și varza: să stea separat de ea, dar și să fie foarte dorit de ea. Venise cu o zi înainte să o vadă. Alex nu jucase teatru când îi păruse preocupată de altceva și distrată. Realmente nu se simțise în stare să-i acorde prea multă atenție și să-l cocoloșească, așa cum făcea de obicei. O găsise în casa de vară, Papucul, împreună cu Ruby, făcând curățenie, mutând mobilele, instalând altele noi pe care le comandase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
eficiență și precizie. „Vino aici, du-te acolo, fă asta, fă aia.“ Dar, în cea mai mare parte a timpului, marele om rămăsese invizibil, iar când își făcea apariția, atenția pe care i-o acorda lui Hattie era vagă, distrasă, distrată și forțată. Se afla tot timpul „în altă parte“. Era notoriu faptul că nu-i plăceau copiii și nu-și dăduse nici cea mai mică osteneală să se apropie de nepoata lui, a cărei neîncredere și lipsă de experiență se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care se afundă... ca... rufa care... nu, nu, sigur, jubilation, veselia, triumful se afundă... și privirea languroasă plutește alături de veselie... veselia ta nudă... Of, Doamne, nu poate fi așa! Hattie era stârnită de-a binelea. Cu o mână își scoase, distrată, acele din coc, apoi își adună masa de păr argintiu, mătăsos, și o împinse pe spate. Și părintele Bernard era stârnit, dar nu de analiza gramaticală, își dădea seama că el nu scrutase și nu cercetase niciodată poemul, nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
măcinat de gânduri. Ba chiar, în acest răstimp, fețele lor încordate vădeau o marcată asemănăre, întrucât amândoi erau extrem de concentrați asupra celor petrecute și a celor ce urmau să se mai întâmple. Apreciaseră, reflectaseră, plănuiseră. În cursul după-amiezii (după ce ciuguliseră, distrați, puțină pâine și brânză în chip de masă de prânz), Hattie declarase că e foarte obosită, și că o doare capul și ar dori să se odihnească un pic, așa încât se despărțiseră, amândoi simțindu-se ușurați. Fata se întinsese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un milion sau a celui care, după o lungă asceză, dobândise iluminarea. Era expresia care-l alarmase pe Tom cu prilejul „Curții Marțiale a Familiei“ și în seara întâlnirii de la Diane, când George îl dăduse afară atât de calm, aproape distrat. George străbătu coridorul cu un pas afectat, ca și cum s-ar fi știut urmărit (ceea ce nu era adevărat), înălțându-și grațios fiecare picior, asemenea unui cal care ar executa un elegant balet. Înainta încet, reflectând; totuși respirația îi era agitată. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dispunem. Ce ziceți? Eu zic că dumneata ăi fi Necuratul. Necurat nu, c-am făcut baie acum trei zile, dar de mirosit, miroase de la bucătărie. Ați uitat aragazul deschis. Am citit că undeva, exact ca-n cazul nostru, un cetățean distrat și-a distrus apartamentul cu un simplu băț de chibrit. L-a aprins, nenorocitul! Nu, că n-avea chibrite în casă și cum soția tocmai trebuia să plece după borș a rugat-o să ia și chibrite. Și-atunci cum
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ceilalți. Altfel, toate ieșirile sunt închise. Nu ai de ales decât între a fi fericit, dar judecat, sau iertat, dar nefericit. Cu mine se făcea însă o nedreptate și mai mare: eram osândit pentru o fericire trecută. Trăisem vreme îndelungată distrat și surâzător, cu iluzia unei armonii generale, când, în realitate, judecățile, săgețile și batjocurile se năpusteau din toate părțile asupra mea. În ziua în care mi-am dat seama de asta, am devenit, în sfârșit, lucid și, sângerând din mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
interesele, nu izbuteam să cred în ceea ce făgăduiam. Eram destul de politicos și destul de indolent pentru a face ceea ce așteptau de la mine în meserie, în familie sau în viața mea de cetățean, dar procedam de fiecare dată într-un anume fel distrat, care strica totul. Mi-am trăit întreaga viață sub semnul duplicității și acțiunile mele cele mai serioase au fost, nu o dată, tocmai cele în care eram cel mai puțin angajat. La urma urmei, oare nu asta e ceea ce nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
bastonașul vârful crăcilor de castan fluierând ușor ca un om care n-are nimic de lucru. Traversând cu pas zvelt bulevardul Lascăr Catargiu, larg și 161 11 Fecioarele despletite, , Drumul ascuns pustiu, se gândea încotro să apuce. Nu era, totuși, distrat și văzuse bine un dog-cart frumos și înhămat cu un murg minunat, ce venea în trap mare. Caii erau marea lui dragoste, mai mare poate ca femeile, sau deopotrivă. Deci, nu din vina lui era cât p-aci să se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
formă în sensibilitatea ei. Marcian băgase numai de seamă că rumeneala prindea foarte bine pe Elena. O privea cu surâsul din ce în ce mai plăcut. Se depărtase de bibliotecă neglijând cu totul pe Mika-Le, el vorbind de partitură, din buze numai, ea ascultîndu-1 distrat, dar amândoi simțind o neobicinuită mulțumire. Abia peste câteva zile, Elena povestise lui Drăgănescu impresia lui Marcian despre Mika-Le și cum nu era cu putință ca fata ceea să fie la locul ei. - O s-o trecem dincolo, la biurouri! zisese
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fi servit un aperitiv, dar se temea să nu-1 facă atent asupra întîrzierii indiscrete. L-ar fi oprit la prânz, dar un rest de snobism o îndemna încă față de el la aparatul fastuos al dineurilor de gală. Spre zece, tot distrat, tot inocent, dar flămând, plecase. Abia la ședința următoare se scuzase și făcuse haz de incurabila distracție artistică, cerând să i se spună ceasul sau să i se dea de mâncare la o viitoare ocazie. Primul zvon public anunțase concertul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de la acea slăbiciune trecuse lesne la un somn adine. Se sculase în dimineața "generalei" odihnită de somn liniștit și rămăsese învăluită de o beatitudine în care orice preciziuni se topeau. Ideea invitaților, a muzicei de după-amiază erau idei blajine și distrate. Vroi să orânduiască câte ceva, dar ezită, lăsă mai bine să dispună atunci chiar pe loc, de acord cu Marcian. Fie că era lene, fie că neîncredere în sine, simptomele, evident, erau noi. Dete numai ordinele pentru ultima revizuire a apartamentului
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a privi ziua dintâi a altuia, de la care aștepți mai bine încă. In seara aceea, după ce Marcian cercase să corecteze tăcerile expresive, vorbind cu Drăgănescu, plecase mai devreme ca de 271 obicei, lăsând pe Elena tot așa de molcomă și distrată, li da impresia contagioasă a unei ființe cuprinsă în semisomn de un vis plăcut. Marcian nu se întreba care vis. Ea, neobicinuită cu fenomenele sensibilității, le suporta inocent și, vizibil, fără de controlul conștiinței de sine. Iar Drăgănescu abia cuteza să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
urc moment. întredeschise ochii. Lunecarea era iar regulată. Erau pe Lascăr Catargiu, dar trecuți de casa Drăgănescu. In dreptul casei probabil șoferul mcetinise, apoi, neavând ordin de oprire, reluase pulsul mersului. Elena se uită spre Marcian cu o privire precaută. Distrat, nu băgase de seamă. La sfîrșiiul bulevardului ezitarea ma-Șinii fu ceva mai simțită. Marcian se uită prin geam, apoi la Elena" care, iar cu ochii închiși, nu mișca. 286 287 Din inițiativă proprie șoferul coti pe șosea și reluă mersul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cât sunt mici, adică cruzi sau frageți ; căci la sfârșitul vieții părinților, ei sunt considerați ca niște câni bolnavi de jâgăraie și care sunt aruncați din loc în loc până ce le iese sufletul din ei. Așa sunt o samă de copii distrați. Un ticălos bătrân care am scris aceste rânduri din convingere, de 62 de ani, Ghe Bărculescu”. Regulat scria la toate neamurile și Șulim Zelingher : „Scumpul meu Saulică. Azi am primit c.p. a ta cu data de 1 sept. îmi
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
toți în supușii Săi! În timp ce el deținea toată puterea, fiind atotștiutor! (Zâmbitor și iscoditor se îndreaptă spre Faust, spunând, gesticulând gânditor cu degetele spre cap) Dar ce ai spune dacă te- aș face cel mai bogat om din lume? FAUST (distrat și neatent la ce spune Mefisto, se analizează în oglindă): Am mai îmbătrânit în ultima vreme, nu-i așa? MEFISTO: Nu mai sunteți tânăr de mult, Sire! FAUST: Și ce mi-ați cere în schimb dacă mi-ați dărui tinerețea
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
răcoare În palmă și pe buze. Ei gustă și laudă băutura, fiecare În felul său: Susan, nespus de frumoasa, aranjîndu-și bucla de păr căzută pe frunte tocmai acum, cînd vine spre ei rotofeiul, privește pe fereastră cu un aer jumătate distrat, jumătate Îndrăgostit, zărește ca prin ceață această zonă a Limei care se desenează În fața ochilor ei, Își Întoarce fața și primește paharul cu zîmbetul pe buze; gustă, șuvița Îi cade din nou pe frunte, În sfîrșit spune: „E delicios, darling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi spuse, supa pe care o mănînci e rece și așa trebuie servită“. O iubi și mai mult cînd ea Își sprijini cotul de masă cu un gest adorabil și-și Îngropă bărbia În palmă, deschizînd niște ochi imenși și distrați și făcînd un efort disperat de a se Întoarce la realitate și de a-și aduce aminte că gazpacho este un fel de supă care-i place lui Juan Lucas În octombrie și că se servește rece; minunata buclă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îmbrăcat la modă de data asta, dar și În caricaturi Îngrozitoare, diforme, Îl văzu din nou vorbind despre politică, puțin Înainte de a simți două mîini reci, fără oase, care-o strîngeau de braț spunîndu-i Susan, Susan. „Darling“, spuse ea, Încă distrată, scuturîndu-și bucla pe spate pentru a se Întoarce complet În patio, reuși să-l vadă și pe Juan Lucas stînd de vorbă ceva mai Încolo cu suedeza care se ridicase În picioare și era foarte frumoasă. „Darling, repetă, făcînd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Închise un ochi cînd Îl văzu pe Lastarria, simți că face neurastenie cînd Îl zări pe Lalo Bello care se Înfundase Într-un fotoliu și, În sfîrșit, zîmbi larg cu amîndoi ochii deschiși cînd ajunse lîngă Susan, care, puțin distrată, dar cu un aer ștrengăresc și parcă puțin trist, cine știe, mergea În echilibru pe marginea bordurii care despărțea patio-ul de grădină. „Unu, doi, trei“, număra Susan În gînd, dar alunecă puțin și trebui să calce pe pajiște, renunțînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
toarta din dreapta. — N-am discutat condițiile, doamnă. — N-am discutat condițiile, repetă Susan sub pieptul amenințător al Florei, țanțoșă. Se gîndi vag că de fapt condițiile nu puteau fi altceva decît leafa și că leafa era foarte bună, sigur, ce distrată era, uitase lucrul cel mai important. Dar În orice caz cu leafa era cazul să pună capăt acestui dialog, o să-i spună ce leafă o să-i dea și leafa era foarte bună și cînd o să vină cafeaua fierbinte o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
picioare, fiindcă nu erau În grădină. Tocmai voia să le spună că Morales trebuie să pice dintr-o clipă Într-alta cu bomboanele și caramelele vîndute În folosul misionarilor, ca să poată cumpăra ca Întotdeauna În timpul recreației, cînd Cano, trist și distrat, scoase din buzunarul de la haină, pe jumătate fărîmițate și topite, trei bomboane cumpărate de la Pirat. Roșcova se supără, de cîte ori trebuia să-i spună! se făcu foc, sînt unii care nu vor să Înțeleagă oricît le-ai spune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]