357 matches
-
de G. Ionescu Gion. Într-o proiectată conferință despre Literatura și artele române în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Caragiale pastișase afectarea, stilul prețios, snobismul citatelor și a apropos-urilor ce abundau în articolele critice și în dizertațiile respectivului istoric. Îi parodiază apoi stilul și în versurile dedicate Amicului meu Gion în care atinge și prestigiul forului academic. Așa cum menționam în partea introductivă, proba decisivă a vocației comice este dată de luciditatea surprinderii ridicolului chiar și la ființa
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nouvelles politiques locales. Dynamiques de l'action publique, Paris, Presses de Sciences Po, 1999, p. 422. 487 Ceea ce ilustrează și ceea ce scriam noi despre proiectul de reamenajare a Halelor din Paris. 488 Primarul din Bordeaux, citat de M. Pautis, 1999, dizertație DEA, p. 73. 489 Pierre Chambat, Alain Ehrenberg, "Dictionnaire d'une époque: Consommation", Le Débat, nr. 50, mai-august 1988. 490 Dominique Wolton, Penser la communication, Paris, Flammarion, 1997. 491 Vezi Bernard Manin, "Volonté générale ou délibération? Esquisse d'une théorie
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
să trag de aici? Că e nebun? Că a vrut să-și bată joc de sistemul academic internațional? Dar a profitat de pe urma acestuia! Nu știu, habar n-am. Mai tristă mi se pare situația celor care, eventual, vor fi susținut dizertații sau doctorate sub coordonarea sa, pentru că vor avea de tras ponoase pentru o vină care nu e a lor. Când a fost chestia cu Securitatea, l-am iertat fără mari eforturi, însă doar în nume propriu și în ceea ce mă
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
pomenești tu. Probabil e normal ca eu să le fi uitat. Dar să uite cineva că el însuși n-a susținut doctoratul? Și să-și afișeze informația falsă că l-ar fi susținut pe site? Și să mai și conducă dizertațiile de master și tezele de doctorat ale altora? Pe deasupra, să mai și pună în pericol carierele academice ale unor tineri fără vreo vină? Scuză-mă că te întreb așa brutal tu chiar râzi de mine? Cum spuneam în răspunsul anterior
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
noastre mai îndepărtate! Dorin Popa: Poate dintr-un instinct de protecție, ai numit doi autori importanți: Vladimir Tismăneanu și Lucian Boia, care, amândoi, pe paliere diferite, încearcă și reușesc să "demetaforizeze", dacă îmi permiți un asemenea termen, mentalul românesc. În dizertația cu care am absolvit masteratul, Mediatizarea politologiei în România postdecembristă, îl numeam pe Vladimir Tismăneanu, deși atunci era foarte tânăr, ca fiind omul în jurul căruia se încheagă școala noastră de politologie. Publicase deja, la noi, șapte cărți: Condamnați la fericire
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
pasiune pentru filosofie, Harvey face în această carte inserții culturale din scriitorii și gânditorii timpurilor, cu o dexteritate impresionantă. Conștient și convins de importanța descoperirii sale, suportă cu mâhnire atacurile, izbindu-se de inerția obtuză a unor mari anatomiști. în Dizertații anatomice asupra circulației sângelui, cunoscute sub titlul de Scrisori către Riolan, îi răspunde anatomistului Jean Riolan — fiul (1577 - 1657), care, ca și Gui Patin, decanul Facultății de Medicină din Paris, sau Marcelo Malpighi și atâția alții, îl atacă, uneori satiric
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
nova anatomica (1654). La orizont, viitorul era deja de partea sa. Circulația limfatică o descoperă, în 1651, Jean Pecquet. Făcând cercetări pe animale, pune în evidență ganglionii limfatici. Pecquet (1622 1674) este autorul Noilor experimente anatomice (Paris, 1651) și al „Dizertației anatomice asupra circulației sângelui“ (1651), care contribuie la mutarea centrului de importanță de la ficat la inimă, adepții lui Galen fiind nevoiți să-și restructureze concepția anatomică. în pofida conservatorismului dogmatic al Facultății de Medicină din Paris, care nu admite nici circulația
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]