426 matches
-
să facă pe el și să vomeze, invariabil la marginea dinspre mine a patului. Am hotărât să mă abțin să fac în pat, să merg la toaletă, când eram în stare să mă țin pe picioare. Nu numai pentru că era dizgrațios, chiar odios, comportamentul marinarului - printre ale cărui fapte de vitejie era și aceea de a fi intrat, din greșeală, cu submarinul în apele teritoriale sovietice, după cum mi-o mărturisise -, ci și dintr-o jenă uriașă față de infirmiere și chiar... de
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
brutale, infame de destruction" [Maupassant, Adieu, în La parure, p.547]. 57 Tradiția vine de la Retif de la Bretonne, care scria că Parizienele sunt rău făcute și au nevoie de un aparat complicat de rochii și de fleacuri pentru a ascunde dizgrațioasa lor natură. 58 Deslauriers, care nu este îndrăgostit de Dna Arnoux că Frédéric Moreau, în cheia ironică a lui Flaubert, nu găsește nimic extraordinar la această femeie: "Deslauriers la trouvait "pas mal, sans avoir poutant rien d'extraordinaire"" [L'Éducation
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
la urma urmelor, de interesul artiștilor. Acestui om simplu, obișnuit îi poate fi dor de "siguranța" înșelătoare pe care sistemul rigid al dictaturii i-o oferea odinioară: o slujbă amărâtă, dar sigură, un spațiu locativ gratis într-un bloc inestetic, dizgrațios și insalubru. Un loc al lui într-o lume dominată de frică și turnătorie, condusă de un sistem represiv, insidios, care ne otrăvea mințile și conștiințele. Acest om obișnuit, care cară după sine complexele lumii vechi și nostalgiile organice ale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Idola tribus ar fi fost o referință mult mai profundă și utilă decât speculațiile mai mult sau mai puțin „light“ ale unui Lucian Boia. În rest, o lectură foarte utilă și un studiu cinstit, fără floricele academice inutile, fără excrescențe dizgrațioase ale eului critic. Una dintre cele mai plăcute surprize în ce privește istoria și critica literară a ultimilor ani. Alexandra Tomiță, O istorie „glorioasă“. Dosarul protocronismului românesc, colecția „Noua Critică și Istorie literară“, Cartea Românească, 2007 Satul curcubeielor duble Bogdan Romaniuc „Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
să li se demaște, cu acte în regulă, nu știu ce identitate de fost informator. Este pentru unii greu de imaginat ceva mai rău decât un informator încă nedemascat. Totuși există și ceva mai rău: figuri de militanți ai demascării atât de dizgrațioase la vedere încât mai că le preferi acoperite cu o mască de vreun fel. Unul dintre militanții aceștia, jurnalist la Ziua, dornic să ajungă în față cu orice chip, nu este în mod sigur preferabil unui fost informator care a
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
după treizeci ești un prost. Nici el nu e de luat drept literă de evanghelie, ținând cont de faptul că a murit legionar. Găsirea de sine însă, după numai câteva sute de pagini răsfoite pe sponci, reproduse apoi papagalicește, este dizgrațioasă și, într-o țară transformată de o ideologie de stânga în cimitir, e cumva, cum spuneam, semnul unei neliniștitoare și imature lipse de iubire pentru țara aceea și chiar pentru părinții tăi. Iulie 2007 Războiul elevilor cu educatorii lor Rareori
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
gherilelor infiltrate de PRM în balcoanele cu invitați și fluierele de huiduială stridentă care flancau, orchestrate de C.V. Tudor și alți dirijori ai agitatorilor (supraveghind totul prin telefoane mobile), agresiunile verbale și gestuale. Apogeul l-a constituit nu doar obstrucționarea dizgrațioasă (infracțională, cum am precizat deja) a discursului prezidențial, ci și amenințările brutelor cu violentarea fizică a unor intelectuali de marcă, acestora declarându-li-se că vor fi aruncați de la balcon. Este limpede, C.V. Tudor și-a asigurat rolul de dictator
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
un verb prea blând, totuși, pentru a defini sensul peiorativ al termenului. Și mai aproape de cuvântul lingău este, după cum poate bănui oricine, verbul a linge, cu sensul de „a peria”, a lăuda pe cineva - dar nu oricum, ci strident, jalnic, dizgrațios; a linge, adică, în locurile decăzute și vulgare ale făpturii umane, în dos, la dos etc. În vremea comunismului exista un sinonim foarte adecvat pentru lingău, acela de pupincurist, dar era aplicat mai cu seamă cu sens politic și politizant
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
și interior, asumându-și această igienă cât se poate de serios. Atât la nivelul autorităților, cât și la nivelul „boborului”. Mahalaua România! Iată o Românie pe care o blamăm adeseori de câțiva ani încoace, întrucât ea a devenit vizibilă și dizgrațioasă: mahalaua România. Mahalaua lingvistică Preocuparea mea pentru aspectele „mahalalei” românești în sens lingvistic a fost evidentă încă din Imaginarul violent al românilor (Humanitas, București, 2003). Analizând exclusiv violența de limbaj din presa românească pe parcursul a mai bine de un veac
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
peticite), ci de cultivarea unui stil kitsch de îmbrăcăminte provocatoare. Stridența și mai ales prostul gust sunt prezente în hainele cu zorzoane, tăieturi și lipituri fără logică, decolteuri dorite cu sex appeal extrem, culori inadecvate, accesorii stridente. În loc să camufleze corpurile dizgrațioase, aceste haine scot în evidență grăsimile, bolile, diformitățile; sau pur și simplu dezgolesc în sens gratuit trupuri normale, dintr-o lipsă demonstrativă de pudoare. Este ca și cum mahalagismul ar fi găsit veșminte pe măsură: țața, țoapa și vampa (ca să iau doar
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
timp, a căror desfășurare a făcut adeseori deliciul vârstei mele de copil. Percepeam edificiul în care locuiam ca pe un turn stratificat în labirinturi la vedere, care se vărsau unele în altele. Nu mai contau nici zgomotele neplăcute, nici certurile dizgrațioase, nici inundațiile, nici scorojeala zidurilor, nici spațiul minim de trai. Îmi plăcea să degust camerele-chilii și nu rareori percepeam lucrul acesta ca pe o călugărie bine venită. Aveam cât se poate de limpede senzația de cuib, pe care o casă
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
mai franjurat, dar încă aveam odăi de întâlnire între fete și povești cu nemiluita, mișcându-ne prin bloc ca niște viitoare sirene. Apoi, brusc, nevoia acută de intimitate și-a cerut drepturile și viața la bloc a devenit o povară: dizgrațioasă, umilitoare, frustrantă, jenantă, mutilantă, sufocantă etc. De aici începe, prin urmare, un alt capitol despre viața la bloc. Infernul Regretatul Marian Papahagi mi-a spus cândva că blocurile românești comuniste ar trebui stratificate pe clase sociale; că edificiile-conservă în care
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
întotdeauna am râvnit să-mi răsfăț cititorii (cu poezia, lucrurile stau mai complicat - am râvnit întotdeauna să-mi fac cititorii să străbată până la capăt subterana care există în fiecare din noi). Poate fi literatura un motiv de vrajbă, frustrare, stare dizgrațioasă? Probabil că da, chiar dacă eu susțin sensul aproape mântuitor al literaturii (ceea ce este, admit întru totul, un loc comun). Mă gândesc însă compătimitor la faptul că autorul care își urăște presupusul cititor, dar și cititorul care îl urăște pe autor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
a mizeriei. Datorită interdicțiilor de tot felul, sînt nevoiți să-și rezolve problemele prin improvizații rudimentare: cu două fire electrice fierb apă pentru gătit și spălat, usucă rufele pe marginea paturilor sau pe sfori întinse între paturi, transformînd celulele în dizgrațioase spălătorii și bucătării. Cînd ușa celulelor se deschide, vizitatorii sînt izbiți de un val dens de aburi, de un aer fetid, mirosind a boală, infecție, mîncăruri stricate și haine umezite. Din cauza paturilor suprapuse pe 3 nivele, a distanței mici dintre
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de un șofer zănatic. Crăpăturile s-au lărgit enorm, acoperișul ruginit s-a rupt în două și, deodată, toate s-au prăbușit la pământ. Rămăseseră pe verticală doar trei pereți din spatele casei, mai rezistenți, care aveau și ei crăpături mari, dizgrațioase. Un nor de praf alb, uscat, înecăcios s-a ridicat în jur, încât casa, ceea ce mai rămăsese din ea, nu se mai vedea. Camionul alerga departe, trecuse fulgerător, nimeni nu-l văzuse. Șoferul fluiera fericit că-și depășise norma. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
lumii; vrea „să fie fericit până la sfârșitul zilelor sale” - vrea ceva modest: o soție, mulți copii, bogăția și pacea ideală a căminului; - personajul negativ (zmeul, omul pocit, etc.) - este totalmente opusul voinicului; are totul urât (și fizicul și sufletul); este dizgrațios; Alte (câteva) locuri comune, stereotepii:acestea (stereotipiile) au: 1. o anumită forță emoțională; 2. o funcție mnemotehnică; 3. dau oarecare expreivitate; - limbajul fără interpret: omul vorbește cu (și ca) animalele; animalele vorbesc cu (și ca) omul. Formule: - formulele au (adeseori
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
de către unul (sau chiar mai multe) lobby uri redacționale. N-am intenția de a da lui Sorin Antohi sugestii în această privință. Dar poate că textele sale mai vechi, de tinerețe, ar trebui periate puțin de nu puține franțuzisme, unele dizgrațioase. Bursierul meu Herder ratat (în 1985), în împrejurări cel puțin totalitare, Sorin Antohi este azi un autor de la care se poate învăța și care va deschide, îmi place tot mai mult să cred, un nou drum în istoria noastră a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Trees. Banii înseamnă mult pentru un bărbat - cu atât mai mult atunci când câștigatul lor e singurul joc pe care-l stăpânește bine. Nu ne ferim cu toții de pierderea sistematică a partidelor? Să trăiești imaginativ înseamnă să fii un etern începător - dizgrațios de stângace, greoi, nesigur și timorat. Asta-ți afectează amorul propriu. − Aș fi vrut să-l pot scoate puțin de pe făgașele sale autiste, să-l aduc într-un alt fel de contact cu lumea, să-l ajut să găsească și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
putuse atașa de epavele umane în trafic rutinier prin biroul ei, care priveau ranfluarea ca pe un drept ce li se cuvenea și erau gata să lanseze belicos la tot pasul acuzația de fascism oricărei tergiversări. Începeau să se bâțâie dizgrațios și cumva obscen numai când auzeau cuvântul obligație - felul lor rudimentar de a convinge că slăbiciunea e un leagăn și o armă la care n-au de gând să renunțe până la moarte. Își zicea că poate era născută să fie
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
imediate. În multe țări aceasta a dus la o degradare a spațiilor extraurbane, transformate în Franța mai ales în zone cu construcții heteroclite fără dotările necesare, situate departe de locurile de muncă ale locuitorilor lor, și în care predomină clădirile dizgrațioase și inconfortabile, construite deseori din materiale luate la întîmplare separate de mici grădini care dau noilor locatari ai acestori dormitoare de periferie iluzia că nu s-au rupt cu totul de rădăcinile lor țărănești. În centrul orașului propriu-zis se pun
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
culturii nu voia să pună viza!) și că se rezolvă, iar D.R.-ul (Dumitru Radu Popescu n. red.) mi-a comunicat că e-n tipografie cartea. Danilov îmi spusese că Paler se ridicase-n ședința Uniunii și ceruse rezolvarea tămbălăului dizgrațios cu cartea mea. Cu Sântimbreanu sînt un nesuferit pentru dumnealui! În principiu n-am procedat bine, mai ales că eu n-am cu nimeni nimic, dar vorba domnului Bălăiță: trebuia să fie și cineva care să mă ajute, care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și faptul că-i rămîn îndatorat odată-n plus. Poate că-ntr-adevăr îi voi putea oferi casa mea din munți, vara, cu condiția să mă reîmpac cu ai mei, cu care nu mai comunic de un timp, după certuri cu totul dizgrațioase. Știu c-am ajuns tare irascibil, dar poate că toate motivele vin din exagerata-mi solitudine. Sînt destul de contrariat după ce Raveca mi-a spus că a apărut planul editorial al ALBATROS-ului pe 1983 și că n-aș fi trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nu știu bine de ce aproape toți au scris despre mările Greciei, dar nu și despre mările Italiei? Săptămîna aceasta a tot plouat și mie-mi priește întotdeauna obscuritatea aceasta. Învăț fără convingere pentru sesiune, lingvistica cel puțin mi se pare dizgrațioasă prin repetatele-i amănunte... nesemnificative. Și unde mai pui că pentru filozofie n-am de pe ce mă pregăti, urmînd să fac asta între examene, la Iași. O reprogramare a unor examene m-ar pune în situația de a da cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
-ți spun toate aceste mizerii care te-ar mîhni chiar și dacă ți-aș fi doar un simplu cunoscut! Dar asta-i, dragul meu! Nu, nu voi fi fericit că apar la ALBATROS! M. Sântimbreanu mi-a trimis o epistolă dizgrațioasă de la înălțimea funcției sale, desolidarizîndu-se de actualul meu manuscris (dar nu eu am adus manuscrisul în halul acesta!) și spunîndu-mi că vor tipări cartea mea din motive... juridice, și nu din alte motive. N-am întîlnit niciodată pînă acum vreun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
că acum cu avansarea "fiului risipitor" se vor înălța noi catedrale și "școli de literatură" (chiar așa s-au exprimat) etc. Am refuzat, desigur, modul lor negustoresc de a mă aborda. Motiv pentru care și George mi s-a părut dizgrațios ("Băi, știu că ieșenii te vor înjura, dar..."). Dar ce? Voi răspunde la ancheta aceea cu "scriitori din țară" (Cristoiu mă mai solicitase cîndva în acest sens), dar nu altceva. E bine că fac așa?! Cred că da. Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]