818 matches
-
să creeze o inteligență superioară inteligenței sale. 17. Domnișoara care se plimbă printr-o grădină, e firesc să seextazieze înaintea trandafirului mareșal și să nu bage-n seamă vâzdoaga și chiar bujorul. Botanistul care face ca dânsa ar fi un dobitoc. 18. ... orice om, din cauza unui instinct atavic, are tandrețipentru puii de om (și, prin derivație, de animal, de plante și chiar pentru miniaturile de obiecte). 19. E senin ca un zeu când are totul, ori a renunțat la toate. 20
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe geam!?... Sau unde era Ippolit Subotin, cel care cu răsuflarea sa putea să-nghețe apa sau s-o transforme În fum și pe care Îl ocolea, de teamă de a nu fi deocheat, la distanța de o poștă, orice dobitoc. Oare ce căuta el la fiecare Început de lună nouă În mijlocul țintirimului Înarmat cu o doniță și o bidinea din care storcea zăr amestecat cu limfă și de ce oare mugeau ca la tăiere vacile când se Întâmpla să treacă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
interlocutor, ci avea În vedere pe toți cei aflați În Încăpere. „Vasăzică nevastă“, răspunse un glas. „Consoartă e una, iar nevasta alta, mugi el, ațintindu-și privirea sa cruntă spre interlocutorul ce avusese curajul să-l Înfrunte. Poate pentru un dobitoc ca tine e același lucru, pentru mine nu. Consoarta Înseamnă, adăugă el modulându-și glasul, entitatea cu care Îți Împarți soarta. Nu-i așa?“ „Așa-i!“, răspunseră În cor toți salahorii, cu excepția unuia singur, care, probabil, din pricina alcoolului băut, căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
realiza prostia...!” La câteva zile, Șeful șantierului Îl anunță: Lct.Col.Tudose Ion Îl chiamă la Serviciul Economic al Capitalei, dorind să-i mai pună unele Întrebări. Tony Pavone se alarmă. „Bine Șefule de Șantier, ce vrea de la mine acest dobitoc...? Ce am greșit și dece nu-mi dă pace...? Am Început să vorbesc singur...!” „Vezi pentru care motiv te-a chemat, ca În funcție de Întrebările lui să-ți formulezi răspunsul. Îți atrag Însă serios atenția: fi-i calm, oricât va Încerca
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Trăim timpuri contraversate domnilor și numai cine-i Înțelept și agonisește are pentru zilele ce vor veni...!” Făcu o mică pauză, timp În care trase În piept câteva fumuri de țigară și golind cu o teribilă sete paharul,reluă. “Mare dobitoc am fost, iar acum regret amarnic.Trebuia să am răbdare să mai aștept, nu să ți-l dau ție gratis pe bunul meu amic Tony Pavone. Cu puțină diplomație, puteam scoate dela el multe, neînchipuit de multe parale. Așa Însă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sta tolănit cât era ziua de lungă În timp ce restul deținuților...! Nu vroia să-l supere. Mai mult chiar. În timp ce el se Îndopa cu pâinea furată din rația celor flămânzi apreciind calitatea conservelor aduse cu mare trudă de Tony Pavone, acest dobitoc, era mai mult ca sigur, În curând va fi scos din Închisoare: procuratura Îl Învinuise pe nedrept de o faptă, din care nu rezulta nimic. În calitatea de director la o unitate C.E.C. vindea secrete profesionale unui excroc, a unor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acesteia. Senzația copleșitoare este cea a unei Americi maniheiste. Pros and cons, asta e disputa. Pros e vocea dominantă. Cons (contra) e ceva tot mai pirat și mai marginal (deși, când ajung la microfon, trântesc câte un „Bush e un dobitoc notoriu”). Un echilibru e greu de găsit și teama mea e că or să pățească exact ca noi cu Piața Universității. Prodemocrații sunt prea radicalizați ca mesajul lor să nu sperie o majoritate atașată clar mult mai mult valorilor siguranței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că sunt niște jigodii? Vreau să spun, uită-te la Buzz. La început îmi trimitea atâtea flori că aș fi putut să-mi deschid o florărie! De unde era să știu c-avea să se dovedească a fi cel mai mare dobitoc al tuturor timpurilor? —Dar... —O să-mi iau un câine în schimb. Am văzut unii foarte, foarte drăgălași, numiți Labradeli, corcitură între labrador și pudel. Anna, sunt adorabili. Sunt mici, ca pudelii, dar lățoși și au mutre de labradori. Sunt câinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
slujbă. O pauză în care Leisl a ascultat vocea din mintea ei. —Sau să te măriți cu un tip bogat. Asta e revoltător! a adăugat Leisl. Tenul bronzat al lui Mackenzie se înroșise. —Spune-i din partea mea că e un dobitoc bețivan care habar n-are de nimic. Cheam-o pe mătușa Morag! Ea o să știe. Leisl a rămas cu ochii închiși. — Cheam-o pe mătușa Morag! a somat-o Mackenzie, de parcă Leisl era secretara ei personală. Mi-a fost tare milă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nedescris. Toți cei care își păstraseră speranța de-a lungul tuturor deceniilor aride își primeau în sfârșit recompensa. Am văzut bărbați în toată firea plângând și am făcut-o împreună cu ei. Dar, am hotărât, asta era ultima dată când plângeam. Dobitoc fără minte, i-am zis. Dacă n-ai fi murit, ai fi văzut asta. Și, am hotărât, era ultima dată când îi vorbeam lui Aidan. Capitolul 5tc "Capitolul 5" În ziua când am primit scrisoarea de la Janie, venise un mail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
O altă repriză de lovit butoanele, posibil mai puțin agresivă de data asta, și a zis, de parcă era unul din frații Marconi care dădeau primul telefon: —Sună! Sună! Apoi s-a pleoștit tot, cu speranțele spulberate. —Mesageria. Lasă un mesaj, dobitocule. Pentru asta există. —Nu. A închis telefonul. Probabil că n-ar vrea să vorbească cu mine, oricum. Mi-a aruncat o privire sfioasă, dar eu am încercat să-mi păstrez chipul lipsit de expresie. Nu știam dacă ea ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
alte femei - ale Celiei, după câte îmi amintesc - a fost puțin deconcertant. Eu și Jacqui gâfâiam din plin, apoi ne-am uitat una la alta și am scos limba și am gâfâit puțin mai tare. —Știi ce? a șoptit ea. Dobitocul ăla nu știe ce pierde. Capitolul 12tc " Capitolul 12" De îndată ce a venit luna februarie, am început să mă gândesc la comemorarea morții lui Aidan. Mi se întorcea stomacul și aveam adevărate atacuri de panică, mă așteptam sincer să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Împinge, a îndemnat-o moașa. Jacqui sufla ca un cimpoi, când perdelele s-au dat spectaculos la o parte și ghiciți cine stătea acolo? Nimeni altcineva decât Joey Ciufutul. Ce caută el aici? a strigat Jacqui. —Te iubesc. — Trage perdelele, dobitocule! Da, scuze. A tras perdelele după el. —Te iubesc, Jacqui. Îmi pare rău, mai rău decât mi-a părut pentru orice altceva. —Nu-mi pasă! Dispari. Sunt în agonie și e numai din cauza ta, lua-te-ar dracu’! —Jacqui, împinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și pe cel care-l cumpără? Că El l-a blestemat pe cel care-l bea, dar și pe cel care dă de băut? Au învățat, dar au uitat, sau atunci au preferat băutura care-l transformă pe om în dobitoc târâtor, Cuvântului care făgăduiește Raiul. Una din cârciumile astea e ținută de o evreică, nimeni nu ignoră acest lucru, dar celelalte trei sunt ținute, astaghfirullah! de musulmani. Și de altfel, mușteriii lor nu sunt nici jidovi, nici creștini, după câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și i se tăie răsuflarea; se ridică din nou, privindu-l disperat pe Salix, în timp ce tânărul cu părul negru din dreapta lui urla: „Skorpius!“ — O să-l ucidă pe ticălosul de Salix... Vreau să-l văd mort pe Salix, ticălosul! — Ești un dobitoc! izbucni Valerius. Ridică pumnul să-l lovească, dar își lăsă mâna să cadă, pe când celălalt, indiferent, continua să strige numele campionului lui Vitellius. Pe deasupra capetelor spectatorilor, Valerius îi privea pe cei doi adversari. Îl văzu pe Skorpius apropiindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un înalt ofițer din legiunea lui! — S-a salvat numai pentru că se bucura de favorurile legatului său - alte râsete - și a ajuns sclav, ca noi. Flamma ridică mâinile spre cer în semn de victorie, râzând. Apoi se întoarse spre Valerius. — Dobitocule... Dă-te la o parte! — Eu? — Praf te fac! — Ticălosule! Valerius îl lovi cu pumnul în maxilar. Flamma se clătină amețit și încercă să riposteze, dar Valerius îl împinse și-l doborî la pământ, sări peste el și se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ce? Mi-a luat mâna în gura ei și eu nu m-am opus. — Sex, spuse ea. — Dea, voi pipițelor. Voi scriitoarele. Aceeași poveste. Sunteți bune doar de gură până apare o sulă care să vi se potrivească. — Ești un dobitoc, a spus ea, și a zâmbit. Niciodată n-ai să ghicești adevărul. În pat el e femeia. Apoi am auzit un strigăt puternic și serios din spate. Telefonistul înalt cu casca lui plină de pocnituri stătea pregătit la colțul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe cineva ca pe un monstru, una din două: ori e un sfînt, ori sînt trecute sub tăcere amănunte de care nimeni n-are habar. — Dumneavoastră se vede treaba că v-a căzut cu tronc pălărierul numai fiindcă e un dobitoc Încornorat, zise Fermín. Cu tot respectul făță de profesiune, atunci cînd fața personajului negativ are drept unică bază mărturia portăresei imobilului, primul meu instinct e acela al neîncrederii. Prin regula asta de trei simplă nu putem fi siguri de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a crea surprize în modul de comportare a personajului central. Castriș, un individ mediocru, fără personalitate, e „tradusul” însumând trăsăturile lui Crăcănel și ale lui Pampon. Rudy este un ins mediocru ca și Castriș, cu deosebirea că el e „un dobitoc frumos” - cum îl caracterizează Sbliț. E un mandolinist cuceritor de femei, ca Nae Girimea, dar cu dorință de a se reabilita, de a se cuminți prin căsătorie, ca și Crăcănel. Ridicol e și „nihilistul”, pesimistul Sbliț. Având caracterul și psihologia
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
petrecem ziua Împreună... Nu știam foarte bine ce să spun. Mai erau peste opt luni până la nuntă și se părea că Penelope ar putea - ar putea totuși - să-și dea seama Înainte de a fi prea târziu că Avery era un dobitoc patentat și că nu merita să-și sacrifice pentru el viitorul de femeie căsătorită. Aș fi pus cu mare plăcere gaz pe foc oricând mi se oferea ocazia, dar trebuia să ajungă singură la concluzia asta. —Ei, am spus rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nici de furtună, 19. nici de sunetul de trîmbiță, nici de glasul, care vorbea în așa fel că cei ce l-au auzit, au cerut să nu li se mai vorbească, 20. (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: "Chiar un dobitoc dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre, sau străpuns cu săgeata." 21. Și priveliștea aceea era așa de înfricoșătoare, încît Moise a zis: "Sunt îngrozit și tremur!"). 22. Ci v-ați apropiat de muntele Sionului, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
orice lucru și pentru orice faptă." 18. Am zis în inima mea că acestea se întîmplă numai pentru oameni, ca să-i încerce Dumnezeu, și ei înșiși să vadă că nu sunt decît niște dobitoace. 19. Căci soarta omului și a dobitocului este aceeași : aceeași soartă au amîndoi; cum moare unul, așa moare și celălalt, toți au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deșertăciune. 20. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
înșiși să vadă că nu sunt decît niște dobitoace. 19. Căci soarta omului și a dobitocului este aceeași : aceeași soartă au amîndoi; cum moare unul, așa moare și celălalt, toți au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deșertăciune. 20. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din țărînă, și toate se întorc în țărînă. 21. Cine știe dacă suflarea omului se suie în sus, și dacă suflarea dobitocului se coboară în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deșertăciune. 20. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din țărînă, și toate se întorc în țărînă. 21. Cine știe dacă suflarea omului se suie în sus, și dacă suflarea dobitocului se coboară în jos în pămînt? 22. Așa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decît să se veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine-l va face să se bucure de ce va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
tata, s-au repezit să o descarce În curtea noastră și să plece, grăbiți, pe la casele lor. Scândura pe care șezuseră ei și hurducăielile căruței Îi frânseseră scroafei picioarele. De aia nu o vânduseră: nimeni nu dă bani pe un dobitoc bolnav. Zăcea În troscotul din curtea din față, nu mai putea scoate nici un sunet, era sfârșită de durere și de sete. N-o să uit niciodată ceea ce cred că am văzut: din ochii mici și Îngustați de suferință curgeau lacrimi. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]