3,853 matches
-
scoate singura invitație ce o mai are și i-o întinde. Rîndul trei, locurile opt și nouă, lîngă colegul meu Vlad, cel care conduce autofreza. Mulțumesc! se bucură femeia, pornind mai departe, alături de el, la brațul lui, să n-o doboare vîntul, păstrînd tăcere, pentru ca la despărțire, în fața blocului, clipindu-i prietenește din ochii ei vii, să-i șoptească: Abia aștept să mă întorc la echipa de teatru. Mi-a fost dor de tine, Aura atacă prompt Mihai, șoptindu-și vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
au uzat și ți-ai mai pierdut și caietul de însemnări. Te clatini printre șine la Clapham Junction - după cum știi, cel mai mare nod narativ din Europa. Dacă nu ești atent, vreo poveste locală, o istorioară de navetist, te va doborî, te va tăia în două, îți va despărți pentru totdeauna dialogul de caracterizare. Așa că e mai bine să nu încerci. — Ce să încerc? — Să mă desconsideri în halul ăsta. E neverosimil, e meschin. Realitatea pe care ți-o descriu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că pentru el aspectul acelui mons al ei, definit artistic de rețeaua pantalonilor de ciclism Mercx, era mai mult decât putea îndura. Compară în momentul acela nerăbdarea de fiară cu care ea se arunca asupra sculei lui, ca o leoaică doborând o antilopă, cu propriile lui atingeri ezitante. Știi bine că nu sunt la fel de sofisticat cum ești tu, și sunt mereu impresionat de rigoarea analizelor tale. Periatul acela exagerat păru a da rezultate. Fie torcea ea ca o pisică, fie legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a crezut pe Xu Fu, a strâns arcași și arme și, mai mult, a plecat personal la luptă. Când barca s-a apropiat de insula Zhifu, au dat peste un pește uriaș pe care împăratul Qin Shi Huang l-a doborât singur, dar nimeni nu-și putea imagina că nu vor găsi apoi muntele zeilor și plantele miraculoase. Xu Fu n-a mai avut îndrăzneala să dea ochi cu împăratul Qin Shi Huang. Luându-i pe cei 3.000 de băieți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sorii nu au vrut să asculte sfaturile lui Houyi. Indignat, acesta a început lupta împotriva lor. A luat arcul roșu și săgețile albe, a ochit sorii, apoi i-a săgetat unul după altul. În scurt timp, nouă sori au fost doborâți de săgețile lui Houyi. Pe cer a rămas un singur soare. Astfel, oamenii au început să se bucure de o viață liniștită și fericită, fiindu-i recunoscători arcașului Houyi. Invidioși pe meritele lui Houyi, alți zei din cer s-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
am văzut pe Gheorghe Dinică vorbind despre plăcerea de a te juca cu morții pe grătar. Închis în plastic și sticlă am văzut o sondă prahoveană aplecându-se ritmic și înspăimântător ca un Tyranosaurus Rex ca să smulgă hălci din prada doborâtă la pământ. Un lan de floarea-soarelui ca o mare de plante carnivore, în care dacă pătrunzi, fascinat de atâta frumusețe, ești paralizat și devorat în câteva minute. Înlăuntrul meu jena s-a transformat în înfiorare... Filmul lui Lucian Pintilie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
le-a găurit până le-a făcut ciur. Ce păpuși urâte și proaste! chestia 6 - lumea și revista Rahan (cu tot cu editorii ei socialiști) au existat și înainte ca Matei să-și dea seama. La fel, săgeata otrăvită care l-a doborât pe sălbaticul blond a existat înaintea ciupercilor otrăvitoare care i-au provocat visul despre moarte, iar ploaia care i-a spălat veninul din rană (vindecându-l miraculos) s-a pornit din cer, mai precis din niște nori suri, înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Însă, odată cu apariția Naufragiaților, situația s-a schimbat. Această nouă sectă a fost fondată de un dictator din cale-afară de sîngeros, pe nume John Hunter. Într-o zi, după ce violase și prădase după pofta inimii Într-un sătuc, acesta fusese doborît de pe cal de creanga unui copac. Deși inițial a părut că n-a pățit nimic, la scurt timp, dictatorul a Început să primească mesaje din cosmos, mesaje din care a aflat că oamenii nu se trag de fapt de pe pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pacientele stăteau întinse în paturi. Două dintre ele aveau picioarele suspendate în scripeți, parcă făcând parte din fanteziile unui gimnast dement. Una dintre primele mele îndatoriri fusese să strâng, din salonul acela, probele de urină ale unei bătrâne care fusese doborâtă la pământ de-un copil pe bicicletă. I se amputase piciorul drept și-și petrecea acum tot timpul împăturind o eșarfă de mătase în jurul micului ciot, legându-i întruna capetele ca și când ar fi împachetat la infinit un colet. În timpul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
privirile pline de respect, m-am dus înapoi în curtea blocului. Bulevardul mărginit de copaci care ducea la centrul comercial al cartierului era pustiu, iar mașinile erau parcate față în spate sub platani. Bucuros să pot umbla fără să fiu doborât din picioare de vreo gospodină agresivă, m-am plimbat de-a lungul bulevardului, când și când sprijinindu-mă de-o bară de protecție lustruită ca să-mi trag sufletul. Mai era un minut până la ora două și centrul comercial era gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
își ținea în mână servieta de plastic îl scoteau pe șoferul rănit din mașină. Un uriaș ambuteiaj de autobuze și taxiuri bloca drumul principal. Cu girofarurile pornite, o mașină de poliție urcă pe trotuar și înaintă printre pasageri și hamali, doborând cu bara de protecție o valiză. Deranjat de tremurul unei mișcări reflectate în stâlpul cromat al parbrizului, m-am uitat în dreapta. În parcare, la o distanță de optsprezece metri, un bărbat ședea cu un aparat de fotografiat pe capota unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și proiectat într-un univers mai bun. La doar cinci sau șase pași de el, șoferița coupé-ului Mercedes argintiu zăcea pe-o rână în scaun sub parbrizul spart. Mulțimea de spectatori se îngrămădea în jurul și deasupra celor două mașini, aproape doborându-i din picioare pe infirmierii de ambulanță care încercau s-o ridice pe femeie din cabina distrusă. De la un polițist care-și croi drum cu forța înainte cu o pătură i-am auzit numele, acela al unei foste prezentatoare TV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fură resursele! Și de data asta nu ne apărăm, nu nimic! Păi, de ce avem armată? Să fi fost eu acum acolo jos, mamă ce-i mai trăgeam în țeapă pe toți nenorociții ăștia de investori! Îi omoram până la unul! Îmi doboram recordul! Dinspre pat se auzi o tuse seacă, amară. Era Ecaterina Teodoroiu. - Măi băieți măi, zise ea ridicându-se într-o rână, mai dați-o-n mă-sa de treabă, nu puteți și voi să vorbiți mai încet? Sunt răcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fiica surorii sale. Duminică fuseseră la biserică și o femeie leșinase în mijlocul unui imn. Sora ei o ajutase să-și revină și-i fierseseră niște ceai într-o încăpere de lângă biserică. Femeia era prea grasă, povesti ea, și căldura o doborâse, dar își revenise repede și băuse patru cești de ceai. Era de loc din nordul țării, urmă ea, și avea doisprezece copii în Francistown. — Prea mulți, comentă Mma Ramotswe. În vremurile astea moderne nu-i bine să ai doisprezece copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
seama, și bâjbâi de-a lungul culoarului, pe lângă ușile peticite cu bucăți de placaj. „Tuuu româncăă, euu țigaaan, tuuu cuminteee, eu golaaan... părinții teiii nuuu măăă vooor, da’ io teee iubeeesc de mooor... aoleuuu”, mă întâmpină jeluirea șlagărului zonei. Te doboară mirosul de scrumbie și de ceapă prăjită. Sunt tot mai nesigur pe mișcările mele, picioarele mă urmează cu greutate. Ar fi trebuit să mă întorc din drum, să mă-nfund eventual într-o bombă. Ce caut? Compania semenilor? Înțelegere? Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
omu’ percheziție corporală în birou, se discută în consiliu, îmi zice o secretară. Am făcut un slalom prin mai mult de cincizeci de ani de literatură, aplecându-mă să nu smulg stegulețele, așa, înc-un viraj, frână... strâng brațele să nu dobor repere, periodizare ar fi asta, de fapt o înșiruire de plicticoșenii pe care nimeni nu-și va bate capul să le mai întoarcă de pe-o parte pe alta. Am ascultat sfaturile oficiale, am respectat reglementările europene, sunt eficient, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și, la zece metri distanță de Începutul plajei și de posibila strălucire a focurilor de tabără, nu avea de ce să se teamă de prezența intrușilor. Avea să rămînă prin urmare acolo, pîndind din umbră, și poate că avea să-l doboare, dintr-o singură Împușcătură drept la țintă, pe detestatul căpitan sau chiar pe negrul Miguelón. Îi trecu prin minte o idee grozavă. Să-l ucidă pe căpitan și să fugă să se ascundă În refugiul său, Îngăduindu-le ca ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu putere, o putere care părea să-i țîșnească din măruntaie, și profită În cele din urmă de impulsul unui nou val pentru a trage pe uscat, În siguranță, baleniera greoaie și făcută zob. Abia atunci se prăbuși pe nisip, doborît de oboseală, vlăguit, dar fericit pentru victorie. Închise pentru o clipă ochii, trase aer În piept, așteptînd să i se liniștească bătăile inimii, iar cînd ridică din nou privirea o descoperi, În picioare În fața lui, cu un pistol mare deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care le avea în păr. Iar părul blond, tapat, ridicat și pieptănat pe spate, curcubeu al tuturor nuanțelor posibile de blond, umflat cu fixativ, ei bine, e ars și ăsta. Singurul personaj care se mai găsește aici e Brandy Alexander, doborâtă de-un foc de pușcă, întinsă la capătul scărilor și sângerând de moarte. Îmi spun că șuvoiul de roșu care țâșnește din gaura de glonț a lui Brandy nu e sânge, ci mai degrabă un instrument sociopolitic. Chestia cu clonarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
stinge veioza pe care am aprins-o eu în living. Draperiile de la geamul panoramic sunt închise și prinse cu ace la mijloc. Ei cunosc toate mobilele pe întuneric, dar eu, eu mă împiedic de fiecare scaun și de fiecare măsuță. Dobor la pământ o bombonieră, zbang, și mama țipă și se aruncă pe linoleumul din bucătărie. Tata vine din spatele sofalei unde stă ghemuit și zice: — Trebuie să ai puțină răbdare cu mama ta. Ne așteptăm dintr-o clipă în alta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și liniștea care se lăsase, Balbo tăcea ostentativ, toată lumea din jurul său se întorsese către ei, nu se auzea nici vocea lui Corvino, tălmaciul. Șerban Pangratty nu se fîstîci, continuă pe același ton egal, sigur de sine: "Italo Balbo va muri doborît din greșeală, iar moartea sa va fi trecută sub tăcere, ca orice eveniment stupid. E o formă credibilă, pe care poate să o îmbrace destinul său tragic. Tragedia poate să ne înfioare, dar nu poate să ne mulțumească." Desigur, italianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de teama către zona înaltă a râpei, acoperită de vegetație deasa. Și dacă sunt mai mulți? întreabă cu oarecare reținere Vetéa Pitó. Noi suntem trei, replică Chimé sigur pe el. Încă nu l-am întâlnit pe cel care să mă doboare și nici nu cred că animalul ăla ar fi în stare s-o facă. Învârți în aer, ca pe un păi, ghioaga uriașă și începu hotărât ascensiunea, oprindu-se din când în când pentru a cerceta urmele lăsate de rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
scurt victima în moalele capului. Sălbaticul rămase inconștient, iar când se convinseră că nu le mai poate face nici un râu, începură să țopăie în jurul lui, eliminând astfel toată tensiunea pe care o acumulaseră. În cele din urmă se trântiră jos, doborați de emoție, și îl cercetară mai de-aproape. — De unde-o fi venit? întreba Vetéa Pitó, dând glas gândurilor tuturor. Niciodată nu mi-aș fi închipuit c-ar putea exista o ființă atât de înspăimântătoare. —Nu-i de pe insulele astea, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Miti Matái, părea să aibă, într-adevăr, aptitudini de navigator. Departe de Bora Bora, toți aveau obligația să se sprijine reciproc, nu doar în îndeplinirea sarcinilor legate de navigație, ci mai ales in dificilă încercare de a nu se lasă doborați de aparenta imposibilitate de a-și duce la bun sfârșit misiunea, căci descurajarea, nostalgia, depresia și chiar plictiseală se transformau, odată cu trecerea săptămânilor și a lunilor, în cei mai mari dușmani, pe care nu-i puteau învinge decât dacă rămâneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai nefericită. În afară de bestia pe care o rânise Tapú Tetuanúi, aproape dintr-un accident, toți ceilalți agresori reușiseră să se întoarcă la navele lor, fără să fi suferit nici cea mai mica zgârietura. Iar ei, acum, isi propuseseră să-i doboare pe propriul domeniu și în ciuda faptului că erau mult mai puțini ca număr. Întins pe punte, cu fața în sus, Tapú Tetuanúi nu putu să nu se întrebe dacă de fapt ceea ce făceau nu era decât o prostie fără margini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]