609 matches
-
College de France și Ecole de Chartres (unde a descoperit bibliologia franceză dar și americană), cu un stagiu la Institutul Internațional de Bibliografie din Bruxelles (unde l-a cunoscut pe Paul Otlet), cu perfecționări în Italia sau la Berlin, doctor docent în bibliologie. El a fost profesor la Școala Superioară de Arhivistică și Paleografie din București unde a susținut Cursul de bibliologie structurat în patru secțiuni (viața cărții, biblioteconomie, bibliografie, organizarea informației științifice) -, a organizat Biblioteca Facultății de Litere și Filosofie
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
sud. Numit în 1883 privat-docent pentru limba și literatura română, își deschide cursul în ianuarie 1884 cu o prelegere despre însemnătatea romanisticii pentru limbile slave. Mai târziu a ținut cursuri de limba slavă veche și de istoria limbii ruse (ca docent ordinar, din 1888). Alte călătorii de documentare le face în Peninsula Balcanică (1887 și 1899), la Cracovia, Lvov, Cernăuți și Suceava, apoi în Croația, Serbia, Banat și Transilvania (1893 și 1894), ulterior (1895-1898, 1903) în Europa Centrală și Occidentală, până la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
de cultură, care se ocupă de spectacole și de activitatea unor cercuri artistice. 479 Președintele Comitetului Județean de Cultură și Educație Socialistă. 480 Nicolae Grigoraș (n. 1913, Drăceni, jud. Baia de altădată - m. în București, 1969). Geolog, prof. univ. dr. docent la Universitatea București; explorator al zăcămintelor de petrol în țara noastră, Grecia, Egipt, Yemen și Algeria. 481 Ioan Hudiță (n. 1896 în Bogdănești, jud. Baia, azi jud. Suceava - m. 1982, București). Istoric, cadru universitar. 482 Mihai Cămăruț (n. 1904, Liteni
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
cu d-ra Coca Băeș, fiica profesorului de geografie la acel liceu. Frate cu Nicolae. 632 Nicolae Grigoraș, din Drăceni (n. 1913 - m. 1969, București). Studii medii tot la „N. Gane”, fost elev al lui Vasile Ciurea. Geolog, prof. univ. dr. docent la Universitatea din București. Specialist de reputație internațională în prospectarea terenurilor cu zăcăminte de petrol. 633 Referire la vol. Știința în Bucovina, Ghid biobibliografic, vol. 2, Suceava, 1983, în care apare medalionul „N. Grigoraș”, p. 95-98. 634 Prof. de română
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
în 1907 la Universitatea din Leipzig, în urma referatelor favorabile date de slavistul August Leskien și de Gustav Weigand, directorul Institutului de Limba Română. După un scurt stagiu ca asistent de limba bulgară pe lângă Weigand, revine în țară, unde este numit docent (1909), apoi profesor suplinitor (1915) și titular (1922) de etnografie bulgară și slavă la Universitatea din Sofia. Mai târziu va preda lingvistica și etnografia slavă, până în 1947. Unele lucrări istorico-etnografice referitoare la raporturile bulgaro-române scrise în această perioadă sunt grevate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289352_a_290681]
-
footnote>. Ca urmare a bogatei sale activități științifice și didactice, Ilie Borziac a trecut cu excelență examenele cuvenite, cu o lucrare specială, absolut remarcabilă (rămasă încă în stare de manuscris), prin care a obținut titlul științific de doctor habilitat (doctor docent în alte sisteme universitare și academice). La aniversarea sa de 60 de ani, Universitatea Liberă Internațională din R. Moldova, prin Departamentul Informațional Biblioteconomic și Institutul de Istorie și Științe Politice, a fost realizat și tipărit un volum special, dedicat personalității
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by V. Chirica, G. Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_644]
-
e Catalogaçao din Rio de Janeiro (1949-1962), profesor agregat la Faculdade Nacional de Filosofia de la Universitatea Braziliei din Rio de Janeiro (1951-1962), profesor de filologie romanică la Facultatea de Filologie din cadrul Institutului Catolic „Santa Ursula” din Rio de Janeiro (1957-1958), docent la Spracheninstitut din Nürnberg (1965-1973). A fost redactor al revistei „Înșir’te mărgărite”, care a apărut în 1951, la Rio de Janeiro. De-a lungul timpului a colaborat la „Izbânda”, „Porunca vremii”, „Axa”, „Rampa teatrală”, „Cuvântul”, „Familia”, „Tribuna”, „România literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286776_a_288105]
-
apoi avansat la Episcopia din Gherla, unde i se încredințează diverse funcții administrative. La cerere, se întoarce în satul natal, consacrându-se unei activități prodigioase de ridicare a stării economice și culturale a țăranilor. Ca revizor diecezan, președinte al Reuniunii docenților români din Maramureș, vicepreședinte al Astrei, despărțământul Maramureș, a contribuit la dezvoltarea învățământului, a întreprins studii de istorie bisericească, a tradus literatură universală și a impulsionat cercetările de folclor în ținut. De un interes mai larg sunt cărțile lui despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285908_a_287237]
-
Cernăuți. Studii universitare: Institutul Politehnic din Iași, facultatea de Electrotehnică, secția Electromecanică, promoția 1958. Doctorat: 1982, Institutul politehnic din Iași, specialitatea Bazele teoretice ale Electrotehnicii; titlul tezei „Contribuții la studiul funcționării motoarelor de curent continuu fără colector”. Conducător științific prof.dr.docent ing. Gh. Vasiliu. Poziție universitară: din anul 1958 la Institutul politehnic „Gh. Asachi” din Iași, facultatea de Electrotehnică, catedra Electrotehnică, și mașini electrice. Profesor universitar din anul 1998. Discipline: Electrotehnică și mașini electrice, Electrotehnică și electronică industrială, Electrotehnică, mașini și
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
1941 devine cadru didactic la Institutul Politehnic „Gh. Asachi” din Iași, unde a urcat toate treptele carierei didactice până la poziția de profesor universitar obținută în anul 1948. Devine conducător de doctorat în anul 1964 și obține titlul academic de Doctor docent din anul 1969. A predat un mare număr de discipline, multe dintre acestea fiind introduse pentru prima dată pe plan național în planurile de învățământ; printre altele, se menționează: Transportul și distribuția energiei electrice, Tehnica tensiunilor înalte, Protecția prin relee
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
regionale sau guvernamentale pentru analiza unor sectoare importante din economia națională sau pentru studii de prognoză; a făcut parte din numeroase comisii de de concurs pentru ocuparea unor posturi didactice superioare, comisii de doctorat sau pentru acordarea titlului de doctor docent în aproape toate centrele universitare din țară; a primit mai multe ordine, medalii și distincții pentru activitatea sa profesională; a ținut permanent legătura cu multe unități industriale, acordând un sprijin competent și documentându-se asupra necesităților și realizărilor din industrie
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
politehnică “Gh. Asachi” din Iași, facultatea de Electromecanică, secția Electromecanică, absolvind în anul 1948. A urmat doctorantura la Institutul politehnic din Iași în specialitatea Măsurări Electrice, susținând teza în anul 1964. În 1975 comisia națională îi acordă titlul de doctor docent în științe. Devine conducător de doctorat în anul 1966, în domeniul Automatizări industriale (Sisteme automate). A parcurs întreaga carieră universitară la Institutul politehnic Iași, devenind conferențiar în și profesor universitar în anul 1971. A fost titularul mai multor cursuri precum
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
la Sorbona și la École Nationale des langues Orientales Vivantes din Paris, acționând în sensul mai bunei cunoașteri a culturii noastre. A devenit Doctor în filologie în 1956, la Universitatea din București, cu o teză despre Calistrat Hogaș și Doctor docent, în 1968, la Iași. A fost conducător științific de doctorat în specialitățile Literatură română și comparată. Peste patruzeci de cadre didactice și cercetători au obținut titlul de doctor în baza tezelor alcătuite sub îndrumarea sa. Între 1964-1983 a fost șef
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
J. Holborrow, în domeniul microscopiei electronice și al imuno-morfologiei. În 1971 a obținut, la Institutul de Medicină și Farmacie, titlul de doctor în Științe Medicale, specialitatea Anatomie Patologică, cu teza: Pneumoniile interstițiale la copil. În aprilie 1974 a devenit Doctor Docent în Științe Medicale. În 1978, prin concurs, devine Profesor la disciplina de Histologie a Institutului de Medicină și Farmacie Iași, activând în același timp și în rețeaua de Anatomie Patologică, ca șef de servicii la Spitalul „Sf. Spiridon“ din Iași
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
specialitatea Fiziologie, în anul 1963, s-a întors la Iași. În 1964 a devenit, prin concurs, conferențiar la Catedra de Fiziologie a Institutului de Medicină și Farmacie din Iași, iar în 1968, profesor. În 1968 a primit titlul de Doctor docent și a preluat coordonarea activității didactico-științifice a disciplinei de Fiziologie, în cadrul căreia a lucrat până la pensionare, în 1994. În cele peste cinci decenii de activitate științifică a abordat o gamă variată de teme actuale de fiziologie normală și patologică, aducând
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
a dezvoltat simțul clinic și atașamentul față de omul suferind. În 1958, la Institutul de Medicină Iași, a obținut titlul de Doctor în medicină, specialitatea Chirurgie, cu teza Tratamentul chirurgical al chistului hidatic pulmonar. A obținut, în 1972, titlul de Doctor docent. Din 1984 a fost conducător de doctorat, activitate pe care a desfășurat-o și ca profesor consultant, fără a se rupe de preocupările legate de clinică sau studiu. Fiind urmaș al reputatului profesor reprezentativ pentru chirurgia ieșeană, Vladimir Buțureanu, profesorul
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Magna cum laude“. A obținut, în anul 1956, titlul de doctor în științe chimice, cu lucrarea Formazani și săruri de tetrazoliu, sub conducerea prof. dr. Constantin V. Gheorghiu, membru corespondent al Academiei Române. În anul 1971 a obținut titlul de doctor docent în Științe, la Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iași. După absolvirea facultății, datorită pregătirii sale temeinice, și-a început prodigioasa carieră universitară, din 1 octombrie 1946, ca asistent la Laboratorul de Chimie Organică a Universității „Al. I. Cuza“ din Iași
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
lucrări (1949), conferențiar (1951) și profesor universitar (1957). În 1979 s-a pensionat, devenind profesor consultant. A devenit conducător științific de doctorat din 1968, în domeniul geografiei economice, singurul din țară în perioada inițială. În anul 1966 a devenit Doctor docent în științe geografice, iar în 1970, profesor universitar emerit. În decursul celor peste patru decenii de activitate la catedră, prof. dr. doc. Ioan Șandru a predat cu competență și spirit didactic deosebit cursurile: Geografie umană și generală, Probleme speciale geoeconomice, Geografia
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
susținut teza de doctorat cu tema Intensificarea absorbției cu ajutorul pulsațiilor de joasă frecvență, sub conducerea științifică a academicianului Emil Bratu, devenind doctor inginer în specialitatea inginerie chimică-operații și utilaje în industria chimică. În anul 1971 a obținut titlul de Doctor docent în științe, sub conducerea academicianului Cristofor Simionescu. În calitate de cadru didactic a predat următoarele cursuri: Fenomene de transfer și utilaje în industria chimică, Utilajul industriilor compușilor macromoleculari, Utilajul industriilor organice, Reologie, Inventică, Transpunerea la scară a proceselor din industria chimică, Operații
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
bursă de merit în toți anii de școlarizare. Urmează Universitatea Al. I. Cuza din Iași, Facultatea de științe, secția matematică, pe care a absolvit-o în 1929. Obține titlul de doctor în matematică în 1946 și este declarat ca doctor- docent în matematică în 1954. Țara de activitate - România. S-a afirmat ca profesor de matematică în învaățământul preuniversitar și universitar și ca activist social. În învățământul preuniversitar: profesor de matematică și director de liceu la Chilia Nouă, Cetatea Albă și
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
Pântea a trecut prin toate gradele didactice universitare: asistent diurnist (1924-1931, asistent suplinitor (1931-1934), asistent provizoriu și apoi definitiv (1934-1938), șef de lucrări provizoriu (1942-1946), profesor suplinitor (1947) și, în fine, profesor definitiv (1948). În 1959 obține titlul de doctor docent, iar ulterior i se conferă titlul de Profesor universitar emerit. În 1969 a fost ales membru de onoare al Academiei de științe Agricole și Silvice din România. A fost rector al Institutului Agronomic din Iași între anii 1951-1956 și 1961-1965
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
horticultori și zootehniști. În sprijinul procesului de învățământ, a elaborat cursul de Entomologie agricolă (două volume), a colaborat la cursul de Entomologie agricolă (1980) și la lucrarea Bolile și dăunătorii cerealelor (1975). În anul 1973 a obținut titlul de doctor docent în științe biologice, în cadrul Universității ieșene. Îmbinând activitatea didactică cu cea științifică, profesorul Peiu Mihail a abordat toate direcțiile de cercetare în domeniul entomologiei generale și aplicative, prin studii sistematice, ecologice și economice privind insectele. Merită a fi subliniate studiile
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
mea alintată. Mă rugase înainte să-mi caut de muncă în țară. Mi-a spus că nu crede că ea va rezista dorului de mamă. Am încercat să-l ascult, am luat România liberă. Se cer masterate și se caută docenți. Un om simplu... ăștia nu se caută, vin ei singuri. Așa că la plecare îl priveam în ochii albaștri și-i șopteam: ai grijă! Îi captam pe toți cu privirea. Să-i păstrez pentru mai târziu. În acel moment am murit
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Facultății de Filologie a Universității clujene, luându-și licența în 1953. În 1971 va obține titlul de doctor în științe filologice, cu lucrarea Circulația vechilor cărți românești. Reținut, după încheierea studiilor, asistent la Catedra de literatură română, va preda ca docent de limba română și la Berlin și Leipzig, unde rămâne până în septembrie 1958; din iunie 1969 este lector la Universitatea din Tübingen, funcționând aici în cadrul Institutului de Romanistică, aflat sub direcția profesorului Eugeniu Coșeriu. În Germania descoperă și valorifică parțial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289552_a_290881]
-
soi de exaltare publică, ceea ce a făcut ca receptarea lui ca poet și ca om, ca individ social să stârnească valuri de declarații adulatoare alături de contestări răutăcioase, chiar violente. "Acest onorat public are un mic cusur spunea doctorul C. Vlad, docent universitar la ora aceea, specialist în boli nervoase, observând fenomenul prin simptomele sale și aceasta de când lumea: când cineva face o operă extraordinară vorbesc de cele de valoarea celei eminesciene lumea din care face parte caută să-l enucleeze, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]