426 matches
-
perfectă corespondență cu linia adoptată pentru revizuirea operei. Finalul actului I a fost în întregime rescris și recompus muzical - Sala de Consiliu având în centru conflictului un Boccanegra impresionant cântând Plebe! patrizi! popolo!. Apelul lui Petrarca din secolul 14 adresat Dogelui Veneției și Dogelui Genovei a fost cel care i-a sugerat lui Verdi ideea pentru această scenă. Deși actualizat la situația politică din Italia de la sfârșitul anilor 1870 și începutul anilor 1880, scena reaprinde ceva din vechiul foc al lui
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
linia adoptată pentru revizuirea operei. Finalul actului I a fost în întregime rescris și recompus muzical - Sala de Consiliu având în centru conflictului un Boccanegra impresionant cântând Plebe! patrizi! popolo!. Apelul lui Petrarca din secolul 14 adresat Dogelui Veneției și Dogelui Genovei a fost cel care i-a sugerat lui Verdi ideea pentru această scenă. Deși actualizat la situația politică din Italia de la sfârșitul anilor 1870 și începutul anilor 1880, scena reaprinde ceva din vechiul foc al lui Verdi pentru Risorgimento
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
tot, în timp ce recitativele extinse - este pentru prima dată când Verdi compune pe un text în proza - înaltă și intensifica schimbările dramatice. Boccanegra, copleșit de sentimentul de vinovăție, atinge statutul eroic prin menținerea nobleței și compasiunii care caracterizează postura lui de Doge. Boccanegra nu are nevoie de nici un fel de piesă spectaculoasă pentru a domina muzical acțiunea. Revizuirea operei, care a intervenit un sfert de veac mai tarziu, s-a produs după ce Verdi compusese deja Don Carlo, Aida și Requiem-ul și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Iago promite să se ocupe personal de uciderea lui Cassio. Otello accepta să o invite pe Desdemona la recepția cu ambasadorul Veneției pentru a risipi orice bănuiala. În fața întregii adunări Lodovico aduce un omagiu lui Otello și îi remite mesajul Dogelui. Cand Lodovico se interesează de Cassio care lipsește de la solemnitate, Iago îi spune că este în disgrația lui Otello în timp ce Desdemona intervine și afirmă că acesta va fi curând iertat. Otello furios o lovește pe Desdemona provocând oroare în rândul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
spune că este în disgrația lui Otello în timp ce Desdemona intervine și afirmă că acesta va fi curând iertat. Otello furios o lovește pe Desdemona provocând oroare în rândul asistenței. Cassio este în sala iar Otello citește cu glas tare scrisoarea Dogelui prin care Maurul este rechemat la Veneția iar funcțiunile sale în Cipru vor fi preluate de Cassio. În culmea furiei, Otello o trântește la pământ pe Desdemona. Aceasta își deplânge postura umilitoare în care a fost pusă în timp ce Emilia, Lodovico
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
spre a se reîntoarce spre Italia, dar la Veneția i s-a adus la cunoștință noua sa numire și destinație, îmbarcându-se imediat pentru Constantinopol unde a ajuns la începutul lui iulie, după cum îi scria la 3 iulie 1638 Contarini, dogele venețian, cardinalului Barberini, Prefectul Propagandei Fide. 1. Guvernarea zeloasă a Părintelui Petricca Pr. Petricca, noul Vicar Patriarhal și Prefect, bun cunoscător al treburilor locului, s-a pus imediat la muncă. Prin scrisoarea din 31 iulie 1638 a adus la cunoștința
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
un tipar puțin activ Afirmația se susține prin numeroase fapte: - Tiparul manifestă deschidere mică, chiar foarte mică, față de împrumut (a primit doar câteva formații neologice romanice și latino-romanice: abate, (livr.) alca(l)de, (vice)comite, (vice)conte, crevete, custode, diriginte, doge, duce, fante, germene, (rar) grande "nobil spaniol", indice, infante, nasture, novice, pomete (folosit mai des ca plural: pomeți), (rar) pontifice, președinte, principe, rege), dar și acestea sunt intrate de mult în limbă. - Nu primește niciuna dintre formațiile interne recente (-ete
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
mai grav urma de-abia să se întîmple. Căci la Zara sosește fiul lui Isaac II, răsturnat de fratele său, Alexie III, în 1195, care cere cruciaților să facă un ocol prin Constantinopol pentru a-i reinstala tatăl pe tron. Dogele Dandolo îi încuviințează cererea și-i împinge pe toți baronii occidentali către o aventură pe care o acceptă doar în virtutea sumelor uriașe pe care tînărul Alexie IV promite să le ofere. În iulie 1203, armata cruciaților pornește la asedierea capitalei
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
masă. 43. Acesta a fost temeiul pentru care gazda și întreaga sa familie se legară atât de mult de el, încât voiră să-l țină și chiar să-l silească să rămână la ei. Tot gazda l-a condus la dogele Veneției pentru a vorbi cu el1; anume, îl ajută să intre și să se înfățișeze înaintea acestuia. Dogele, după ce-l ascultă, porunci să fie îmbarcat în corabia guvernatorilor, care se îndrepta spre Cipru. Deși în acel an veniseră mulți pelerini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de el, încât voiră să-l țină și chiar să-l silească să rămână la ei. Tot gazda l-a condus la dogele Veneției pentru a vorbi cu el1; anume, îl ajută să intre și să se înfățișeze înaintea acestuia. Dogele, după ce-l ascultă, porunci să fie îmbarcat în corabia guvernatorilor, care se îndrepta spre Cipru. Deși în acel an veniseră mulți pelerini pentru Ierusalim, cei mai mulți se înapoiaseră în ținuturile lor din pricina faptului că turcii luaseră Insula Rodos. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
acest spațiu "geostrategic" de la Marea Neagră; și nu ne-a ajutat ca împreună să aducem pacea Moldovei, pacea Europei în pericol. Dimensiunea europeană a lui Ștefan este dezvăluită și prin aprecierea și relațiile cu principii Europei, cu Papa de Roma, cu Dogele Veneției; cu Șahul Persiei; despre el au scris în termeni elogioși cronicari contemporani lui: polonezi, unguri, ruși, germani și chiar turci, care, mărturisind excepționalele lui calități, îl recomandau ca cel mai vrednic comandant în fruntea oștilor creștine în lupta împotriva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care se va ține seama de acum înainte. Soarta Europei s-ar schimba, dacă ar avea și ceilalți principi creștini o astfel de inimă sau voință... Sau, dacă, singur, ați avea atâta putere pe măsura măreției sufletului vostru..." îi scrie Dogele Veneției la 6 martie 1475, după izbânda de la Podul Înalt. Ștefan a stăruit pentru ideea solidarității europene în lupta împotriva pericolului otoman și unirea celor trei țări românești într-un front comun de apărare la Dunăre. "Să fim o singură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu mine, ca să nu se vadă că de fapt mi-e frică. Folosesc râsul ca o armă și de apărare, și de atac. Sărmanul meu unchi. Să nu-mi plângi de milă. Eram magistru la Academia Platon din Veneția, când dogele Vendramino m-a trimis cu un mesaj al "Ligii antiotomane" în Moldova. "Veni, vidi..." Și-am rămas. În umbra Marelui Ștefan, mi-am găsit limanul. Nicăieri nu m-am simțit mai "acasă" ca lângă moldovenii aiștea "zărghiți" cu inima cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
clipă asupra ei, dar mai cu seamă ochii pătrunzători ai Mariei, mai lung, mai cu luare-aminte. Țamblac desfășoară al doilea pergament. Să ascultați ceva și mai și. Solul Don Paul Ogniben, a adus și scrisoarea Serenissimei sale Don Vendramino Mare Doge al Senatului venețian, adresată aceluiași "Miracoloso Stephano Voywodae Moldaviae". După ce promite și el ajutor, încheie: "Soarta Europei s-ar schimba, dacă ar avea și ceilalți principi creștini o astfel de inimă și voință sau dacă, singur, ați avea atâta putere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
glasul și începe: La Veneția, am căzut ca musca-n lapte. Carnavalul era în toi: bătaie cu flori pe Canal Grande, măști, măscărici, cântece, beție nebunie! Și aistora le arde de "Cruciadă" precum câinelui a linge sare, mormăie Ștefan. Și?... Dogele, pe galera-amiral, arunca inelul în valuri, logodea Veneția cu Marea, încununând-o "Stăpâna Mărilor" Încaltea, să se cunune și cu Cerul și cu Pământul, să devină "Stăpâna Lumii"!... De ce nu? La puterea banilor lor... sugerează Țamblac. Să nu le-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
huzur a Apusului catolic și sărăcia amară a Răsăritului pravoslavnic, cuvântă Țamblac. Știu! i-o taie Ștefan. O să umplem prăpastia aiasta cu trupurile noastre și... și nu va mai fi prăpastie! Mai departe?!... Când le-am pomenit numele Măriei tale, dogele a strigat: "Ecce homo!" Și consilierii i-au ținut isonul: "Cruciatul!" "Spaima păgânilor!" "Eroul Creștinătății!" "Sabia Domnului!"... "Măscăriciul lui Hristos!" Ajunge! Și?!... Te ridicau în slăvi, dar în ochi le citeam disprețul. Hainele noastre erau ponosite, prăfuite... Cine eram noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
piept, se sprijină de cămin: Prin mine, a vorbit gura Măriei tale... "Aurul?! Ducații?! Ajutorul făgăduit?!" "Noi ne-am dat obolul! Adresați-vă la Roma. Părintele Creștinătății a adunat banii... Noi suntem niște bieți negustori, altă branșă", ne-a lămurit dogele. Într-adevăr, "branșa vânzătorilor"! exclamă Ștefan cu revoltă și dispreț. Genovezii și venețienii vând arme și pulbere și nouă, și turcilor. Legea negustoriei e fără de lege. Banul! Banul n-are miros. "Noi siamo venetiani, e poi christiani", a spus dogele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dogele. Într-adevăr, "branșa vânzătorilor"! exclamă Ștefan cu revoltă și dispreț. Genovezii și venețienii vând arme și pulbere și nouă, și turcilor. Legea negustoriei e fără de lege. Banul! Banul n-are miros. "Noi siamo venetiani, e poi christiani", a spus dogele ridicându-se, dând a înțelege că audiența s-a sfârșit. A făgăduit totuși că va interveni la Papa pentru un ajutor, ceva... Mihaile! Știi, cunoști vreo înjurătură pre limba lor? îl asmute Ștefan. Subito! Presto! Mascalzzoni! Macaronari! Mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mihail, umflându-se bombastic. "Ambasador?!" Ce să facem cu el? Aiasta ne mai lipsea: iscoadă! Pe drum, în Ungaria, povestește Mihail, într-o cârciumă, l-am afionat cu un Tokai, l-am tras de limbă și mi-a mărturisit că dogele în persoană l-a însărcinat: "Să veghezi, i-a spus el, nu care cumva ferească Sfântu', "Ștefan acela" să cadă la pace cu turcii... Ar fi teribil de rău pentru Veneția, pentru Ungaria, pentru Polonia, pentru Creștinătatea întreagă!" Deci, recunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu turcii... Ar fi teribil de rău pentru Veneția, pentru Ungaria, pentru Polonia, pentru Creștinătatea întreagă!" Deci, recunosc că Moldova le e zid și pavăză! Când e vorba să întindă o mână de ajutor, însă... "Misiunea ta, i-a spus dogele, este să-l îmboldești pe domnul Moldovei, poate face o năvălire în Turcia..." Că "Ștefan acela", o fi vreun arhanghel! O năvălire în... în Turcia?!?! "...Să-l îmboldești să facă război! Să meargă pe drumul sfânt al luptei pentru Cruce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Îndemânatici decât creștinii!“ Totuși, cu toată admirația pentru spada lui Bodo, nu-i scăpa nici una dintre vorbele acestuia și-l asculta cu același interes pătimaș pe care-l punea În tot ce făcea. — Așa deci, venețienii au ales un nou doge! Sunt mulțumiți cu el? — Prea mare lucru nu se știe deocamdată despre el, Înălțimea Voastră, răspunse Bodo. Dogele Domenico nu-i prea vorbăreț și e foarte prudent. Cred că se și teme. Încă nu s-a uitat În Veneția cum
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și-l asculta cu același interes pătimaș pe care-l punea În tot ce făcea. — Așa deci, venețienii au ales un nou doge! Sunt mulțumiți cu el? — Prea mare lucru nu se știe deocamdată despre el, Înălțimea Voastră, răspunse Bodo. Dogele Domenico nu-i prea vorbăreț și e foarte prudent. Cred că se și teme. Încă nu s-a uitat În Veneția cum a fost Înjunghiat Pietro Candiano, chiar dacă a trecut de atunci destul timp. Sigur că nu vrea s-o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
calculată, care dădea ochilor lui un aer ciudat și celorlalți sentimentul că nobilul bărbat se găsea Într-o altă lume, În care numai el avea acces. Bodo se Întoarse zâmbind către Conrad, privindu-l cu o prietenie plină respect: — Răposatul doge Silvio a fost un bărbat inteligent. De când a dat el legea ca fiecare cetățean al Veneției să aducă ceva de preț orașului când se Întoarce acasă, s-au adunat co mori nemaiauzite În palatul signoriei. Chiar dacă eu nu mă supun
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fie, deși eu cunosc o sumedenie de constructori și sculptori și tot felul de alți meșteșugari de care e nevoie pentru ridicarea unui oraș nou. Bodo zâmbi aproape imperceptibil. — și venețienii mi-au fost foarte recunoscători. E ade vărat că dogele nu mi-a promis nimic. I-am explicat că e și În interesul lor să oprească puterea imperială. știau și ei că Îm păratul nu visează decât să fie Împărat roman și, În fapt, nu numai cu numele. Nici nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
păratul nu visează decât să fie Împărat roman și, În fapt, nu numai cu numele. Nici nu era nevoie să le-o mai spun... Bineînțeles că la o audiență oficială nu se poate vorbi prea deschis. Cum am mai spus, dogele nu primește pe nimeni decât În prezența membrilor Consiliului celor Zece. Sunt sigur că se teme mai mult de Consiliu decât de toți Îm părații și de toți papii. Dar m-a ascultat cu bunăvoință și mi-a răspuns: „Noi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]