695 matches
-
istoria dogmelor, "Handbuch der Dogmengeschichte", din care au apărut peste 50 de volume, dintre care două sunt ale lui Scheffczyk însuși: învățătura despre Creație și Providență și cea privind păcatul strămoșesc până la Augustin. Una din cele mai importante lucrări este "Dogmatica" publicată împreună cu Anton Ziegenaus , o lucrare de referință ce oferă în volumele ei o privire organică de ansamblu asupra întregii teologii dogmatice (Introducere în dogmatică, Dumnezeu Unul și Întreit, Creație, Cristologie, Mariologie, Haritologie, Ecleziologie și teologie sacramentară, Eshatologie). Ca cea
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
Providență și cea privind păcatul strămoșesc până la Augustin. Una din cele mai importante lucrări este "Dogmatica" publicată împreună cu Anton Ziegenaus , o lucrare de referință ce oferă în volumele ei o privire organică de ansamblu asupra întregii teologii dogmatice (Introducere în dogmatică, Dumnezeu Unul și Întreit, Creație, Cristologie, Mariologie, Haritologie, Ecleziologie și teologie sacramentară, Eshatologie). Ca cea mai semnificativă pentru specificul teologiei lui poate fi menționată "Katholische Glaubenswelt", Aschaffenburg 1978 (ed. a II-a), o originală sinteză sistematică a teologiei, în care
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
cea a lui Joseph Ratzinger și a lui Hans Urs von Balthasar, ajunge la punctul culminant în tratatul teologic despre har, prietenia personală devenind aici o cheie pentru aprofundarea raportului dintre natură și har. Leo Scheffczyk, "Fundamentele dogmei. Introducere în dogmatică", Ed. Sapientia, Iași 2010 (L. Scheffczyk, A. Ziegenaus, "Dogmatica catolică", vol. I).
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
Urs von Balthasar, ajunge la punctul culminant în tratatul teologic despre har, prietenia personală devenind aici o cheie pentru aprofundarea raportului dintre natură și har. Leo Scheffczyk, "Fundamentele dogmei. Introducere în dogmatică", Ed. Sapientia, Iași 2010 (L. Scheffczyk, A. Ziegenaus, "Dogmatica catolică", vol. I).
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
două origini, măi plauzibile, una de tip antroponimic, provenită de la Filip Pustosvjat, conducătorul unei grupări religioase independente, și alta sacrala, provenită de la rusescul "filipovki", denumire pentru postul Crăciunului: este cunoscut că interdicția de a consuma unele alimente este esențială în dogmatica staroveră, iar lipovenii din România ar posti 186 de zile pe an. Cele mai multe șanse de acceptare sunt adunate argumentat în cartea lui Vascenko pentru ipoteza denumirii etniei după Filip, părintele spiritual al staroverilor, fondatorul comunității care ia ființă spre finele
Lipoveni, Suceava () [Corola-website/Science/301966_a_303295]
-
a fost hirotesit protosinghel de către Preasfințitul Arhiereu Casian Crăciun, cu binecuvântarea și aprobarea Preasfințitului Episcop Calinic al Argeșului. În toamna anului 1991 a susținut examenul de admitere pentru cursurile de doctorat în Teologie, fiind admis la secția Sistematică, Specialitatea Teologie Dogmatica și Simbolică, lucrând sub îndrumarea pr. prof. dr. Ioan Ică, susținând toatele examenele pentru cei trei ani, la Sibiu (1992-1994) și Cluj (1994-1995). După înființarea Eparhiei Argeșului și Teleormanului, și-a reluat activitatea fostul Seminar Teologic al Argeșului, iar în
Mihail Filimon () [Corola-website/Science/313267_a_314596]
-
la 4 octombrie în cel catolic. Dionisie este prezentat de biograful sau, Cassiodor, ca fiind „de neam scit, dar de maniere întru totul române, foarte priceput în ambele limbi (latină și greacă, "n.n."), cunoscător perfect al Sfintei Scripturi și al Dogmaticii”. A intrat de tânăr într-o mănăstire dobrogeana, alăturându-se călugărilor sciți. Mai tarziu ajunge la Constantinopol, pentru că în anul 496 să fie chemat la Romă, unde a fost hirotonit preot. A trait mult timp in mănăstirea „Sfântă Anastasia”, de
Dionisie cel Smerit () [Corola-website/Science/317917_a_319246]
-
al acestui liceu teologic. Fiind singurul profesor multispecializat, conform modelului de învătământ german, și din cauza lipsei unui corp profesoral adecvat și competent, în anii care vor urma, îl vom regăsi pe Corneliu Onilă predând la diferite catedre, precum Noul Testament, Vechiul Testament, Dogmatica, Limba greacă, Omiletica, Catehetica, Patrologie, Istoria Religiilor, exercitând un rol determinant în formarea profesională și duhovniceasca a viitorilor slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române. La scurt timp după revenirea în țara de la studiile doctorale, Corneliu Onilă va lua o decizie importantă
Corneliu Onilă () [Corola-website/Science/308635_a_309964]
-
titlul de doctor în filozofie și teologie. A fost hirotonit întru preot la Roma în data de 30 octombrie 1932. Reîntors în România, începând din anul 1934, a activat la Seminarul Teologic Romano-Catolic din Timișoara în calitate de profesor de filozofie și dogmatică, apoi în anul 1946 a devenit rector al Institutului Teologic din Timișoara. În luna noiembrie 1948 a fost numit Episcop titular de Ressiana, fiind consacrat în clandestinitate la 12 decembrie 1948 în Capela Nunțiaturii Apostolice din București de către arhiepiscopul Gerald
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
creștinismului, ci ar fi o abordare mai relaxată față de regulile de viață propovăduite de Biserică și chiar față de principiul conform căruia autoritatea eclezială poate să stabilească adevărul adevărat. Pentru Vattimo, creștinii contemporani se simt aproape de Iisus nu în disciplina și dogmatica Bisericii oficiale, ci în adevărul care se oferă în istorie și se certifică în dialogul cu contextul cultural al vremii. Credința este autentică doar în urma unei interpretări asumate a semnelor vremii, care preia versiunea oficială după ce o trece prin experiența
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
greu, precum ne-o dovedește istoria suferințelor Germaniei. Deosebirea între catolici și protestanți, oricât de odioasă s-ar ivi la lumina zilei, rămâne totuși o ceartă în familie, înlăuntrul creștinismului; noi protestanții împărtășim cu catolicii o sumă de principii de dogmatică și morală creștină. Când vitejii noștri părinți, după o luptă aprinsă, își repuneau spada în teacă și-și întindea mînile spre a încheia pacea religioasă, ei puneau regulat în tractatele lor clauzula donec per Dei gratiam de religione ipsa convenerit
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
țară, abia după decembrie '89 va fi, în sfîrșit, afirmat: Dumitru Stăniloaie "este, înainte de toate, un învățat teolog, unul dintre cei mai de seamă pe care îi are în clipa de față Răsăritul ortodox"; și aceasta mai ales pentru monumentala Dogmatică ortodoxă. Lucrare care, ne atenționează Virgil Ierunca, îndeamnă și invită la o meditație filosofică. Scriind despre Cristian Moraru, Virgil Ierunca se va pronunța pentru necesitatea "revizuirilor" în cultura și literatura noastră ieșită din "epoca" de nefericită amintire. Nu la revizuirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
evoluționismului biologic) cu revoluțiile sociale. Din dezbateri nu lipsesc atitudinile tranșante, pătimașe. Ortodoxia în Est. Noul capitalism În Est, pe lângă faptul că ortodoxia a coabitat cu puterile statelor, a fost mai conservatoare și mai înclinată spre acceptarea contrariilor, atât în dogmatică, cât și în relațiile sociale și umane. Mai contemplativă și tolerantă, ortodoxia a rămas până de curând mai preocupată de viața spiritual-culturală. După 1989, în numele ecumenismului, s-au întărit legăturile cu catolicismul și protestantismul, dar au sporit și preocupările pentru
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Sine a lui Dumnezeu, în faptul de a fi acceptat să aibă nevoie de noi. În aceasta se manifestă valoarea negrăită și veșnică pe care a pus-o în noi<footnote Părintele Stăniloae la Marc Antoine Costa de Beaurgard, Mica dogmatică vorbită dialoguri la Cernica, traducere de Maria Cornelia Ică Jr., Ediția a II-a, Sibiu, 2000, p. 95. footnote>. Așadar, Domnul nostru Iisus Hristos s-a răstignit pentru mântuirea noastră, răscumpărarea neamului omenesc din robia păcatului, pentru împăcarea și comuniunea
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
milenară, ... nici unul din aceștia nu a înțeles, - fie și după atâtea ratări dezastruoase, - că adevărata menire a Germaniei era, de fapt, cunoașterea, era știința, era Spiritul. Destin grandios începând cu Luther. Contra, tocmai, a Romei corupte. Contra, tocmai, a Romei dogmatice, religie răsturnată de bunul simț popular. Apoi, generațiile de mari muzicieni, de mari filosofi, Kant, scriitori, Goethe, Schiller, oameni de știință, ce au marcat cunoașterea cea mai înaltă a lumii, punând la socoteală genii ca Albert Einstein, format în limba
Descrierea Germaniei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12603_a_13928]
-
pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2006, p. 78. Sfântul Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt Catehetic sau Despre învățământul religios, VIII, în PSB 30, Scrieri. Partea a doua: Scrieri exegetice, dogmatico‐polemice și morale, traducere și note de pr. prof. dr. Teodor Bodogae, București, 1998, p. 302. 3 Dumnezeu după har”. Toți oamenii care, prin credință și Botez, primesc pe Hristos ca Mântuitor al lumii devin frați și surori în Hristos
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
ficțiunea operei. Ficțiunea criticii e capcana din care trebuie să iasă, totuși, neatinsă, opera. Ea îi provoacă pe cei ce o comentează, se lasă explicată în componentele ei dificile, de vocabular și figuri retorice, dar rămâne impasibilă la reproșurile câtorva dogmatici. Multiperspectivismul criticii a fost încercat, după o sută de ani, cu sporită siguranță, șarjant la culme, de Eugen Ionescu, în controversatul Nu. Numai că, el făcea exercițiul pe opera altuia și într-un timp când existau mari critici, pe care
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
Maya Turovskaya (Tarkovski - Cinema as Poetry, London, 1989): "Filmul cel mai concret al lui Tarkovski (în speță Solaris - n.n.) este și cel mai abstract; filmul cel mai documentar este și cel mai poetic". Așa cum încearcă să iasă din prizonieratul unei dogmatici ilustrative, E.D. nu vrea să cantoneze în cinefilia prea departamentală. Este adevărat însă că - aici Alex. Leo Șerban pune punctul pe i - cineastului omagiat i se atribuie o subclasare a cinefiliei, nu fără un surîs ironic sau snob către "ceilalți
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
prezent umanității nu sunt idealurile, ci grandoarea, generozitatea și sinceritatea acestor idealuri: că este preferabilă o idee grandioasă (dar nu chiar utopică!) unui grup social încadrat într-o certitudine comodă și egoistă? Kant îi condamna și pe sceptici și pe dogmatici, dar și - mai ales - pe nepăsători! Dacă oracolul din Dămăroaia s-a înșelat puțin, speranța rămâne poate la "mama Omida"?
Kitsch-ul și noi by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9439_a_10764]
-
nu numai între anii 1948 - 1953, ci și mult timp după aceea. Mințile noastre tinere, din anii 70 - 80, înfierbântate de teorii precum cea a „convergentei sistemelor”, întâlneau cu acest exemplu elemente ce nu se puteau imagina în ideologia comunistă dogmatica promovată de Gh. Gheorghiu-Dej sau N. Ceaușescu. Iar atunci când discutăm momente de curaj, cum au fost cele din 1964 sau 1968, nu puteam să nu ne gândim cu recunoștință la „mareșalul iugoslav”, primul care a avut curajul să se ridice
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
pășit la cercetarea programelor din licee, după proiectul prezentat de comisiunea consiliului. În acea sară s-a discutat și votat religiunea, curs de 4 ani, după un amendament a d-lui Laurian, care în clasa 3 și 4 a propus dogmatica și morala; apoi s-a votat limba română ca studiu aparte de 8 ani; în sara de 21 s-a votat limba latină ca curs de 8 ani, după un amendament detaliat a d-lui Laurian. Comisiunea însărcinată cu elaborarea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
origine, șopocăiește Fratele. De, reîncarnări de cavaleri apuseni, cruciați... No comment! i-o livrează Dan. Culturalmente, ar fi unele divergențe de credință, între ei și noi. Nu mare scofală: filioque, filiația, purgatoriul, imaculata concepțiune și infailibilitatea Papei. Mărunțișuri din acelea dogmatice! Până și-aici, in templum, tot orgoliul primează... Nu neapărat! îl contrazice Îngerul. Dumnezeu este Unul singur! Dar, fiecare muritor este nimerit să-și îndrepte atenția, spre ceea ce crede el, cu adevărat. Bine, să purcedem de-acum la rezolvarea problemei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și, de aici, a statutului de disciplină. „Obiectivitatea autentică implică a fi adevărat în raport cu realitatea aflată sub investigație.” (Trigg, 1996, p. 144) Realitatea socioumană contemporană, caracterizată de dinamism, complexitate, schimbare, risc și caracter impredictibil, este dificil de imaginat exclusiv în dogmaticile disciplinare. Apare așadar o incompatibilitate, pe de o parte, între tipologia și caracteristicile determinante ale realității contemporane și, pe de altă parte, modul nostru de a ne raporta la acea realitate, „lentilele” prin care încercăm să o privim și „categoriile
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
vorbim! Întrebarea dvs. are un aer satisfăcut, ușor epatat de stadiul „evoluat” la care am ajuns “în sfârșit” și noi: avem în sfârșit faliții noștri. Am „depășit” conceptul acela primar de realism pe care-l impunea atât de intolerant estetica dogmatică a anilor 50. Dar să nu uităm că în deceniul acela au apărut câteva cărți de proză care n-au mai fost egalate de atunci și care se situează la un nivel comparabil cu al prozei interbelice: Moromeții, Groapa, Bietul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
umană în rapidă schimbare. Urmând exemplul lui I. L. Caragiale, din altă epocă de tranziție forțată, B. sesizează „noile forme fără fond” ce se voiau introduse în societatea românească a anilor ‘50, dar, cu o estetică mult simplificată și, din păcate, dogmatică, ilustrează decăderea comediei la rangul de farsă cu „un patos simplu și uman”, împărțirea tranșantă a personajelor în „eroi pozitivi” și „eroi negativi”, care se înfruntă până la biruința programatică a celor dintâi (muncitor, țăran, activist, secretar de partid); se adaugă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]