691 matches
-
evoluționismului biologic) cu revoluțiile sociale. Din dezbateri nu lipsesc atitudinile tranșante, pătimașe. Ortodoxia în Est. Noul capitalism În Est, pe lângă faptul că ortodoxia a coabitat cu puterile statelor, a fost mai conservatoare și mai înclinată spre acceptarea contrariilor, atât în dogmatică, cât și în relațiile sociale și umane. Mai contemplativă și tolerantă, ortodoxia a rămas până de curând mai preocupată de viața spiritual-culturală. După 1989, în numele ecumenismului, s-au întărit legăturile cu catolicismul și protestantismul, dar au sporit și preocupările pentru
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
amintește de condiția celestă a omului înainte de cădere. Opera poartă în ea reflexul creaționist, reprezintă o concretizare a unei idei divine pe care artistul are misiunea de a o revela. Religiosul pe care-l invocă idealiștii este desprins de orice dogmatică, întrebuințarea sa ține de configurarea unui cult al artei pentru care artistul devine un oficiant, un sacerdot. Nu întâmplător este desemnat ca reprezentant Sar Péladan, al cărui ordin rozacrucean, benignă erezie estetică, este menit să slujească Arta cu majusculă. "Această
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
politică, iar singurul mijloc aflat la dispoziția mulțimii este rebeliunea violență. Viziunea simplă nu este, nici ea, cruțata surprinde ironia diseminata în metaforă compusă citată mai jos, care sugerează, concomitent, somnul personajului feminin Enitharmon și cele optsprezece secole de eroare dogmatica: "Enitharmon slept, / Eighteen hundred years: Mân was a Dream! / The night of Nature and their harps unstrung: / She slept în middle of her nightly song, / Eighteen hundred years, a female dream! (E: 63). În opinia mea, unul dintre elementele cheie
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
importantă dintre dintre etapele creației 107, desăvârșirea ei datorându-se modelului folosit de Dumnezeu în realizarea acesteia: "chipul și asemănarea Sa". Plasând discuția noastră între sferele preocupate în mod direct de acest subiect desprins atât din mitologia, cât și din dogmatica creștină, interpretarea celor două atribute comportă o abordare complexă, atât din punctul de vedere al înfățișării fizice, cât și din perspectiva calităților morale, spirituale și intelectuale. Asemănarea cu divinitatea în sensul perfecțiunii reflectă importanta calitate pe care omul trebuie să
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Firește, se poate folosi un concept ca cel de „societate” sau „ordine socială”; însă ceea ce există cu adevărat sunt oamenii, cei buni și cei răi - să sperăm că aceștia din urmă nu sunt prea mulți -, în orice caz oamenii, parțial dogmatici, critici, amatori sau de al tip. Ei există cu adevărat, nu societatea. Lumea în schimb crede în existența acesteia și prin urmare dă vina mereu pe societate sau pe ordinea socială. Iar una dintre cele mai mari greșeli este să
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
da, ar trebui să răspundem, pe de o parte, urmînd logica acestei dialectici: în absența ei nimic în afara existenței unui Dumnezeu "în sine", niciodată manifest nu ar mai fi fost posibil să fie. Pe de altă parte, în consens cu dogmatica creștină, deducem că dacă, în calitate de "prim principiu nematerial", Dumnezeu trebuie să fie "perfect la maxim", deci să nu-i lipsească nimic în raport cu perfecțiunea sa [Thoma, 1997:82] Creatorului nu-i putea lipsi nici această germinatoare "tensiune esențială"; căci, tocmai o
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să îi hulească opera sau să se alieze în mod deschis cu Satan pentru a distruge această operă s-a și întîmplat, de fapt, în realitate. Încercările de răspuns asociate acestor confocale întrebări au generat două alternative extreme, pe care dogmatica și filosofia morală a libertății le-au disputat în decursul timpului, nu fără de patimă: • alternativa fatalistă, conform căreia omul este supus în totalitate voinței și determinării (necesității) divine, necesitate care reprezintă pentru om echivalentul unui implacabil destin supraordonat existenței sale
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tot ceea ce face omul este rezultatul voinței și controlului dumnezeesc, înseamnă că și păcatul lui, minciuna inclusiv, vine tot de la Dumnezeu. Altfel spus, Dumnezeu ar fi "cauza primă" a tuturor relelor și minciunilor lumii, concluzie pe care în mod firesc dogmatica teologică nu putea să o accepte. S-a impus, în consecință, concluzia că nu există un destin pe care Dumnezeu să i-l hărăzească omului la modul absolut. Cea de-a doua soluție a condus la ignorarea oricărei influențe pe
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1991. Cocagnac, Maurice, Simbolurile biblice. Lexic teologic, Humanitas, București, 1998. Cucoș, Constantin, Minciuni, contrafacere, simulare. O abordare psihopedagogică, Editura Polirom, Iași, 1997. *** Dicționar biblic, Editura "Cartea Creștină", Oradea, 1995. *** Dicționar explicativ al limbii române, Editura Academiei, București, 1975. Damaschin, Ioan, Dogmatica, Editura Scripta, București, 1993. Dima, Teodor, Explicație și înțelegere, volumul 2, Editura Graphix, Iași, 1994. Drăghicescu, Dumitru, Din psihologia poporului român, f.e., București, 1907. Eco, Umberto, Tratat de semiotică generală, Editura Științifică, București, 1982. Evseev, Ivan, Dicționar de magie
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Pease, Allan, Garner, Alan, Limbajul vorbirii. Arta conversației, Editura Polimark, București, 1994. Peirce, Charles S., Semnificație și acțiune, Editura Humanitas, București, 1990. Peter, L. J., Hull, Raymond, Principiul lui Peter, Editura Humanitas, București, 1994. Popescu, D., Costache, D., Introducere în dogmatica ortodoxă, Editura Libra, București, 1997. Portelli, Constantin, Religia și metafizica modernă, Casa de Editura "Edimpex-Speranța", București, 1993. Propp, Vladimir, Morfologia basmului fantastic, Editura Univers, București, 1970. Roșianu, N., Prefață la: V. I. Propp, Rădăcinile istorice ale basmului fantastic, Editura Univers
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din afara limbii ebraice și a pregătirii teologice, precum în cazul propriei noastre exegeze, nu poate fi ferită de o inerentă doză de subiectivism, de "eroare" sau de "mistificare", chiar dacă pentru a-și justifica aserțiunile face apel la textele sacre ale "dogmaticii". Abordarea sacrului scenariu biblic cu mijloacele cercetării profane (analitice, raționale) ar putea fi considerată de mulți drept o "erezie", întrucît amestecă mai mult sau mai puțin conștient precum în scenariul păcatului originar binele cu răul, adevărul cu eroarea. Scopul unei
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Punctuația, în fond, nu constrânge. Dimpotrivă, ea dă relief ideilor, asigură o disciplină de substanță în funcționarea liberă și exprimarea ordonată a gândirii. Cei care încearcă s-o ignore reflectează oare cât pot fi de prezumțioși, cât pot deveni de dogmatici? CONCLUZII Procesul de familiarizare a elevilor cu normale de ortografie și de punctuație este un proces complex, de lungă durată. Particularitatea învățării ortografiei și punctuației în ciclul primar este determinată de faptul că acest proces are loc în condițiile în
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
-lea). Sunt țări, în Europa de Nord, de exemplu, unde această repartizare a funcțiilor și locurilor face încă obiectul unor discuții. Sub aparențele ei pozitiviste (și uneori tocmai în virtutea specializării ei), istoria artei a debitat multă vreme o Revelație, de două ori dogmatică: prin prejudecăți și prin ignoranță. Până de curând, École du Louvre era o facultate de teologie profană. Sanctuar al unui Dumnezeu unic: Arta, substantiv singular. Prin tradiție, artele sunt etnologice sau chiar menajere, doar Arta la singular este majoră. Se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
acum. Nimic dincolo. Lumea este ceea ce este, la fel și tu, asta-i treaba, punct. Sursa de lumină și sursa de autoritate coincid; orice lumină vine de la Dumnezeu. Mica lucarnă, spuneam, are luminescența ei incorporată. De aceea cinemaul, oricât de dogmatică ar fi poziția sa de imagine, lasă să răzbată realul fiindcă nu se prezintă niciodată pe deplin drept realul însuși, spre deosebire de televiziune. În această lume unde sunt exhibați toți câștigătorii, unde cei săraci și urâți au dreptul (și datoria) de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Fericitul Augustin Și alții mulți au scris zeci Și sute de lucrări teologice. Toma d’Aquino a scris Summa Theologiae, John Calvin a scris Instituțiile, Barth a scris 13 volume ale Dogmaticii Bisericii etc. Teologii nu au rămas niciodată fără cuvinte, dar sunt mulți cei care pun sub semnul întrebării eficiența Și abilitatea limbajului de a comunica adevărul despre un Dumnezeu Care este cunoscut ca Dumnezeu-Creatorul Puternic Și Transcendent. Apofatismul este un
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
a sufletelorunul într-altul în Hristos ca o unire ce caracterizează Însăși SfântaTreime: „Așa cum noi suntem una, tot așa să fie și ei” (Ioan 17, 22).Bucuria negrăită este temelia unității Sfintei Treimi ca iubire<footnote Pr. prof. D. Stăniloae, Dogmatica, vol. I, București, 1978, p. 317. footnote>. O imagine în cartea „Păstorul lui Herma” arată că pietrele care se scoteaudin adânc, se potriveau atât de bine în turnul de pe ape ca simbol alBisericii, încât acel turn părea zidit dintr-o
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
venirea în trup și arătarea la Botez, Mântuitorul a lucrat cao „semănare” până când a putut zice: „Lucrul pe care Mi l-ai datsă-l fac l am săvârșit” (Ioan 17, 4), urmând să încununeze aceastălucrare cu Jertfa<footnote Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, 4, 11, PG 94, col. 1128 1129. footnote>, iar Jertfa cu Învierea: „Sfințește-i întru adevărulTău, Cuvântul Tău este adevărul ” (Ioan 17, 17); „Eu pentru ei Măsfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți în adevăr” (Ioan 17
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
popoare, toate aceste figuri pe care providența le desfășoară în mase atât de mari în realitate! Asta înseamnă să mutilezi oameni și lucruri, să faci strâmbă istoria. Ca să fie mai clar: toate astea vor muri la operație; și astfel mutilatorii dogmatici ajung la rezultatul lor obișnuit: ceea ce era viu în cronică a murit în tragedie. Iată de ce, adesea, cușca unităților nu închide în ea decât un schelet." Reluând argumentele lui Godeau contra lui Chapelain, în Racine și Shakespeare, Stendhal, care pune
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de inteligentă -, dar se pare că sunt mult mai conștient în ultima vreme, astfel că și dacă pun o întrebare propriului meu martor, sunt conștient în mod oribil de punctul de vedere opus. Din cauza asta e foarte dificil să invoc dogmatica pentru a face un caz cu adevărat bun, iar constrângerea de a mima că simt ceva despre care știu foarte bine că nu simt e menită să se vadă. Astfel că, spunându-i la revedere lui Ben (Judy era sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am întrebat oare cum ar fi trecut anii mei dacă încă din lagărul cel mare de la Bad Aibling, pe când jucam zaruri, aș fi ascultat de camaradul meu Joseph, care între timp devenise episcop, dacă aș fi înghițit cuminte pastilele lui dogmatice împotriva îndoielilor, dacă mi-aș fi reînnoit credința din copilărie, iar apoi - cu sau fără o pregătire academică de sculptor - aș fi dat ascultare sfatului primit de la stareț și m-aș fi refugiat, întâi de probă, apoi ca novice, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
instruindu-l pe tânărul poet: „Dar să citiți tare și clar!“. Sfatul ăsta l-am aplicat toată viața mea, de fiecare dată când am citit în public. Camaradul meu Joseph, însă, care în anul 1947 era student la filosofie și dogmatică la Seminarul din Freising, atunci când stăteam pe vine sub foaia de cort în lagărul de la Bad Aibling, mi-a citit dintr-o cărticică îmbrăcată în negru chestiile lui religioase cu o voce atât de scăzută și aproape aburoasă, încât, pe parcursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care-i călărea nasul. Vreme de două-trei minute, respirația greoaie a continuat să niște fularul confecționat dintr-o stofă numai ape și jiletca groasă din lână. Spontana sa voce italienească, Înfrumusețată de un neaoș ceceo iberic, a răsunat gagliarda și dogmatică prin obstacolele dentare. — Domnia voastră, meștere Parodi, cunoașteți de-acuma pe de rost intrigărăile polițiste și abecedarul detectivesc. Vă mărturisesc fără șovăială că pe mine, din pricina mai mult a hârțogărăii erudite decât a dedesubturilor delictive, m-au luat pe nepregătite. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în studiile comuniste era ocupat de aceia care erau de acord că avea loc o schimbare, dar aveau opinii diferite despre ritmul schimbării și consecințele acesteia pentru regimurile comuniste. Richard Lowenthal (1970) afirma că imperativele progresului economic cereau abandonarea politicilor dogmatice marxist-leniniste și adoptarea de strategii de dezvoltare în concordanță cu modernizarea în sens occidental. Schimbarea de paradigmă a fost descrisă drept una "de la utopie la dezvoltare". Dezvoltarea socio-economică a fost uneori interpretată ca întărind regimurile comuniste, prin ridicarea standardului de
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
greu, precum ne-o dovedește istoria suferințelor Germaniei. Deosebirea între catolici și protestanți, oricât de odioasă s-ar ivi la lumina zilei, rămâne totuși o ceartă în familie, înlăuntrul creștinismului; noi protestanții împărtășim cu catolicii o sumă de principii de dogmatică și morală creștină. Când vitejii noștri părinți, după o luptă aprinsă, își repuneau spada în teacă și-și întindea mînile spre a încheia pacea religioasă, ei puneau regulat în tractatele lor clauzula donec per Dei gratiam de religione ipsa convenerit
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acceptarea ofertei venite din partea curții de la Viena, după integrarea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic în 1691, de convertire a clerului ortodox la catolicism. Trocul prevedea promisiunea elevării statutului clerului unit la nivelul celorlalte confesiuni recepte, în schimbul acceptării a patru puncte ale dogmaticii catolice: recunoașterea papei; acceptarea doctrinei filioque (Purcederea Sfântului Duh și de la Fiul); admiterea existenței purgatoriului; în fine, folosirea pâinii nedospite în taina euharistiei (Constantiniu, 2011, p. 165). Afacerea a fost oficializată prin emiterea primei Diplome leopoldine privind unirea din 1699
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]