697 matches
-
inerte a unui popor. Însă chiar și aceste teorii lovinesciene, arată Antonio Patraș, au partea lor de umbră: teoria progresului prin imitație ("voință") suferă corectivul că imitația se face pe baza unor tipare receptive preexistente, ținând de "temperamentul rasei"; iar "dogmatismul necesar" al criticului născut la Fălticeni ce își refuză orice parti-pris moldovenist se vede corectat prin producția sa literară, axată pe valorile retractile ("moldovenești") ale nostalgiei și refugiului în utopie. La fel ca în teoria freudiană, contemplativitatea lovinesciană, "refulată" sistematic
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a fost unilateral privită după epoca romantică drept un set de norme artificiale care anulează definitiv individualitatea creatoare. Romanticii au trecut astfel printr-o sită proprie clasicismul, lăsând în urmă doar imaginea deformată a acestuia, marcată de sterilitate, răceală și dogmatism. Este însă o exagerare, o hipertrofiere negativă care a anulat, din păcate, multe din meritele curentului din secolul al XVII-lea francez. Revenind la textul lui Boileau, se poate observa că dezvoltă la nivelul conținutului principalele coordonate ale doctrinei care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pune, de fapt, în discuție câteva probleme esențiale ale artei: Care este combinația ideală între geniu și meșteșug? Există posibilitatea ierarhizării capodoperelor sau a geniilor? Dincolo însă de aceste aspecte, trebuie observat că Modernii nu contestau regulile în sine, nici măcar dogmatismul lor, ci vizau, în primul rând, principiul imitației și cel al autorității. Se conturează, astfel, o viziune oarecum democratică, având ca efect renunțarea la modelele absolute și impunerea autorilor moderni ca valori egale sau chiar superioare cu cele antice. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
destul de complexă, având în vedere, pe de o parte, admirația pentru ilustrul scriitor, pe care îl va numi "primul între poeții francezi așa cum a fost Virgil pentru latini"146, dar și îndepărtarea într-un fel orgolioasă de acesta și de dogmatismul francez, așa după cum se observă în versurile din secvența finală a Eseului asupra criticii prin care se scoate în evidență în mod ironic atitudinea de supunere literară necondiționată a francezilor, "o nație născută pentru a servi"147, situându-l totodată
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
la canoanele clasice nu era posibilă, astfel încât Johnson este nevoit să renunțe la anumite principii pentru a păstra admirația față de marele dramaturg și să recunoască în mod inteligent genialitatea și acolo unde aceasta nu s-a supus neapărat regulilor. Înlăturarea dogmatismului marchează, de fapt, o treaptă nouă a evoluției clasicismului, care capătă în secolul al XVIII-lea forme mai liberale. Pe de altă parte însă, acest tip de atitudine față de Shakespeare poate fi justificată și de apartenența la spațiul englez, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
CD), continuator al MRP-ului, dar care se dorea deschis, mai ales față de independenți și de radicali. În dinamica campaniei prezidențiale, el a încercat să dea un impuls centrismului "majoritar", acțiunii politice fondate pe idealul democratic, pe reformă, pe respingerea dogmatismului. Concepția sa privind acțiunea politică este foarte bine rezumată de rolul pe care îl atribuia France-Forum-ului, al cărei caracter original trebuie subliniat, fiind o revistă a DC, însă independentă de forurile conducătoare ale partidului. Ea trebuia, spune el într-o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ramifică; în rest, limbajul sociologizant, retoric, se subordonează finalităților ideologice curente, în spiritul momentului 1955. Începând cu al treilea segment, eșafodajul anecdotic, discursiv, al acestui Labiș al cetății nu mai are percutanța textelor lui cu miez, esențializate. Epoca de intesn dogmatism împresura. Citarea lui Maiakovski, altă dată, demonstra intenția adâncirii într-un prezent răvășit care-și căuta forma de expresie. Foarte puțini știu însă că în 1952 un număr din Iașul literar fusese retras brusc după publicarea unui Labiș disident. Textul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
bună-credință și eu mai sus. După cum este evident că ne-am afla și noi în plină eroare comunicațională dacă am lăsa nerevelate tonurile false din corul criticii. Desigur, nu respingem de facto orice critică, ba chiar nu respingem de pe meterezele dogmatismului ale falsului partizanat cu propriile idei de lucru, critica oricât de colaterală ar fi ea. Critica, chiar și cea neîntemeiată, este în fond o avertizare suplimentară, poate neașteptată, dar utilă, pentru sănătatea funcțiilor cognitive, inclusiv în Economie. Ne sugerează că
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
funcțional), o abordare de natură ciclică a istoriei, o indiferență sau neutralitate față de esență (omul este asimilat resurselor energetice), după cum are o viziune mecanică față de sinteze, de globalizare. În plus, Economia are, am văzut mai sus, o stabilitate vecină cu dogmatismul în raport cu ipotezele fondatoare, cu paradigmele etc. Acest inventar de provocări cu răspuns întârziat sau inadecvat este la rândul lui o provocare generatoare de gâlceavă. Este limpede însă, trecând peste discuții pricinoase, că Economia nu mai poate să pretindă succesul amânând
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
o Întronare a așa-zisei „legalități socialiste”. Securitatea a acționat Întotdeauna cu obediență, În urma dispozițiilor primite de la nivelul conducerii unui partid comunist care nu și-a pus niciodată problema unor reforme interne și, chiar și În anii ’80, profesa un dogmatism de tip stalinist. Spre deosebire de ceea ce se Întâmplă În celelalte țări foste comuniste, În România și Rusia investigațiile crimelor și abuzurilor comunismului sunt doar la Începuturi (sunt de menționat câteva instituții care se ocupă cu astfel de cercetări - de pildă, Academia
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
tendința de structurare a activităților sociale printr-un sistem rigid de reguli formale a căror nerespectare este sancționată, comportament rațional și interiorizarea emoției, evitarea riscului, a ambiguității, a hazardului, a conflictului, a necunoscutului, planificare riguroasă, respectarea ceremoniilor tradiționale, rigiditate și dogmatism, conservatorism și rezistență la schimbare, respingerea ideilor deviante de la normă, intoleranță, precizie și punctualitate, preocupare specială pentru consens social și nevoia accentuată de securitate și afiliere la grup, tabuu-uri numeroase, impuse în special copiilor, preferința pentru teorii grandioase și generale
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
au tendința, aparent inexplicabilă, de a se autorealiza, prin dirijarea eforturilor în direcția propusă sau sugerată de ele). • bariere personal-emoționale: - obișnuința (preferința pentru situațiile devenite deja familiare); - capriciul, dependența și conformismul față de opiniile grupului, ale colegilor și superiorilor; - autoritarismul și dogmatismul - evidente la persoanele care nu acceptă schimbările venite din exterior decât dacă sunt propuse sau susținute de superiori; - teama de risc și incapacitatea de a tolera ambiguitatea - mulți dintre noi nu ne simțim în siguranță decât dacă avem de-a
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
își propun să ofere o interpretare categorială integratoare și totalizatoare a faptelor și experiențelor"31, în ciuda faptului că prețul plătit pentru reprezentarea întregului este renunțarea la impersonalitatea pretinsă de tradiția anterioară 32. Totuși un prim pas spre eliberarea de sub tutela dogmatismului raționalist este făcut chiar de către Kant, care prin "critica rațiunii pure" subliniază rolul creator al subiectului: conștiința noastră, și nu obiectul în sine incognoscibil -, este "autoarea" reprezentării acestuia. Numai că aici este încă vorba despre o conștiință în genere, complet
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
va reproșa apoi că asemenea prelungiri sunt doar de esență iluministă, vom răspunde cu alte două argumente: în primul rând, iluminismul nu face în fond decât să continue gândirea clasică, axată pe raționalismul universalist, chiar dacă el realizează o breșă în dogmatismul acestuia, așa cum vom arăta în capitolul următor; în al doilea rând, mai ales o dată cu Wilhelm von Humboldt (cf. și E. Spranger, Wilhelm von Humboldt und die Humanitätsidee, Berlin, 1928), asistăm la o resurecție a modelelor clasicismului antic, care au marcat
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că normele, principiile rațiunii teoretice și practice rămân totuși pentru Kant universale și atemporale. Dincolo de rigiditatea criticismului în raport cu mobilitatea romantică, trebuie să subliniem însă că, o dată cu accentuarea rolului creator al subiectului, Kant deschide într-un fel calea eliberării romantice de dogmatismul unei metafizici clasicizante. În ciuda faptului că este rezultatul "conștiinței personale" nemaifiind dat din afară, ca dintr-o lume a ideilor, existentă independent de noi -, totuși adevărul nu se subiectivizează încă la Kant, deoarece despre subiectul transcendental continuăm să avem o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ale celor două tendințe amintite: revitalizarea climatului științific al epocii, acumularea de cunoștințe noi, cultivarea unui nou mod de a gândi și promovarea unui spirit mai tolerant în Geisteswissenschaften. Toate aceste evoluții au avut ca rezultat îndepărtarea respectivelor științe de dogmatismul raționalist steril și a grăbit, implicit, consolidarea autonomiei lor față de universalismul filozofiei tradiționale. În al doilea rând, considerăm că mai nimerit ar fi fost ca Schnädelbach să se refere la spiritul pozitiv, științific, și nu la "pozitivismul din științele spiritului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Platon contactul transcendent al sufletului cu ideile"97; "premisa științifică" fundamentală a lui Aristotel (preluată din Timaios al lui Platon, după ce ea mai apăruse la Heraclit, Empedocle, Parmenide și Filolaus), referitoare la "ideea cunoașterii uniformului prin uniform" va duce la "dogmatism" sau "obiectivism"98; conceptul de Volksseele sau de Volksgeist poate fi pus în legătură cu ideea aristotelică privitoare la stat ca "organism animal bine rânduit", idee preluată ulterior de către Evul mediu 99; cuceririle lui Alexandru Macedon trezesc interesul pentru cercetarea "influenței climei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
conștiința istorică adică tocmai cea care a declanșat, așa cum arătam mai sus, criza istorismului apare la Dilthey drept factor decisiv în tentativa de a depăși istorismul. Avem aici o consecință neașteptată, căci apelul inițial la conștiința istorică vizase doar depășirea dogmatismului și numai aceasta era consecința previzibilă. "Conștiința istorică a caracterului finit al oricărui fenomen istoric, a oricărei stări umane sau sociale, a relativității oricărui fel de credință, este ultimul pas spre eliberarea omului", atunci când "spiritul se ridică deasupra păienjenișului gândirii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
într-o reformulare unde accentul cade pe temporalitate: adevărat în raport cu stadiul pe care îl reprezintă, dar fals dacă este absolutizat în raport cu etapele ulterioare. Este tocmai ceea ce face, orgolios, Hegel cu propriu-i sistem. Și ceea ce i-a atras acuzația de dogmatism și a stârnit așa cum am văzut revolta împotriva Sistemului său. Am zice că tocmai sistemul care se dorea a fi încununarea filozofiei a contribuit, în mod paradoxal, la năruirea mitului filozofiei ca sistem. Husserl observa pe bună dreptate că "filozofia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
4), e limpede că socotim eronată perspectiva lui Lieber: pe de o parte, conceptul de "structură" la Dilthey nu este dedus dintr-o necesitate a gândirii, ca o configurație imuabilă (în Einleitung..., filozoful german îi reproșa până și lui Aristotel "dogmatismul", tocmai pentru că-și luase ca "premisă științifică" "ideea cunoașterii uniformității prin uniformitate"161), ci este impus de realitate, de "experiența de viață", în urma constatării (constatării în sens pozitiv, și nu stabilirii din exterior) a unor uniformități ce nu evidențiază altceva
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mult o <<creație>> în care filozofia se îmbină cu mitul, decât o cunoaștere cu pretenții de adecvație în raport cu existența în totalitatea ei" (s.n.). Blaga privește acest fapt ca un semn de "luciditate" destinat să-l pună la adăpost de "orice dogmatism", iar de pe această poziție trimite săgeți ironice la adresa tuturor metafizicienilor postkantieni, care "se simt într-un fel moștenitorii, prin testament pretins irecuzabil, al <<revelației divine>>". El califică drept "surogate ale revelației divine" toate încercările metafizice care pretind că ar fi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
moștenitorii, prin testament pretins irecuzabil, al <<revelației divine>>". El califică drept "surogate ale revelației divine" toate încercările metafizice care pretind că ar fi justificate "numai în măsura în care pornesc de la premisa că ar avea un acces în <<absolut>>"58. De un atare dogmatism se ferește și Dilthey. Subliniind că spre deosebire de Nietzsche și Bergson (la care viața apare ca un absolut, și anume din perspectiva științei "relativizante"), Dilthey nu este "un dogmatic al vieții" ("<<Viața>> este pentru el limesul până la care ajung cercetările lui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
gândirii și al umanismului modern. Ce fel de umanism modern și contemporan avem? Foucault îl descria ca fiind "dogmatic reprezentat pe fiecare parte a curcubeului politic: stânga, centru, dreapta"15. Astfel vom înțelege că umanismul modern e mai mult un dogmatism intelectual. Cu siguranța, sunt și spirite care se sustrag acestui dogmatism al reprezentării scrierilor intelectuale, al poziționării lor printr-o discursivizare mediatico-politică! Acest umanism, dar mai degrabă, dogmatism intelectual și psihologic împarte cunoașterea socio-umană în "de stânga", "de dreapta", "de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
contemporan avem? Foucault îl descria ca fiind "dogmatic reprezentat pe fiecare parte a curcubeului politic: stânga, centru, dreapta"15. Astfel vom înțelege că umanismul modern e mai mult un dogmatism intelectual. Cu siguranța, sunt și spirite care se sustrag acestui dogmatism al reprezentării scrierilor intelectuale, al poziționării lor printr-o discursivizare mediatico-politică! Acest umanism, dar mai degrabă, dogmatism intelectual și psihologic împarte cunoașterea socio-umană în "de stânga", "de dreapta", "de centru" etc. conform unei taxonomii puerile, de clasa a cincea gimnazială
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dreapta"15. Astfel vom înțelege că umanismul modern e mai mult un dogmatism intelectual. Cu siguranța, sunt și spirite care se sustrag acestui dogmatism al reprezentării scrierilor intelectuale, al poziționării lor printr-o discursivizare mediatico-politică! Acest umanism, dar mai degrabă, dogmatism intelectual și psihologic împarte cunoașterea socio-umană în "de stânga", "de dreapta", "de centru" etc. conform unei taxonomii puerile, de clasa a cincea gimnazială. O "taxonomie" fără vreo valență epistemologică! Un fel de dogmatism intelectualo-politic "pictează" autorii și artiștii dintr-o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]