403 matches
-
de opinii dintre momentul 1923 („Revista Sburătorul își anunță decesul după ce a luptat timp de trei ani cu indiferența publicului”, cf. nr. 24) și momentul 1927 („Intermitent, apare Sburătorul, plouat, mirosind a buhă udă. În realitate e deghizat. În cenaclu dogoare de duș cald, limoniu, echivoc. În revistă, spectacol: la mijlocul menageriei, maestrul cu bici cursiv își dresează prinșii. Numai F. Aderca simulează controversa, strigînd prin colivie: «Eu sînt independent... În fiecare zi mă cert cu Lovinescu...» Și, în același timp, insensibilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Gimnazială Băișești Comuna Cornu Luncii, județul Suceava profesor coordonator Ilica Paula Nu e loc de poezie Primăvară... Să nu-mi spui mie Că învii cu albul ghioceilor, Că unul este Martie și-atât! Nu e loc de poezie... Ce vară! Dogoarea vestejește întreaga câmpie, Cununa e prea grea și totuși Nu e loc de poezie... Toamna e abia la început Și-mi pare atât de timpurie C-ai vrea să pieri și tu odată cu mărul Căci nu e loc de poezie
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de verdeață și flori vopsite în pensule muiate în curcubeu îi erau culcuș știut numai de ea. Când umbra rece a pădurii cobora odată cu amurguri roșii, pași cuprinși de-nfiorare o alungau spre casă. Fructe dulci-amărui o desfătau în zile cu dogoare năucitoare, la popasuri de sfat cu Regina furnicilor sau cu Melc codobelc. Ierni cu omături de diamant îi sărutau obrăjorii rotunjori, mușcați de viscolul năprasnic. Și timpul își torcea molcom anii prin lume. Și copila s-a trezit deodată... alta
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se zvârcoleau pe pereți, ascultam lungul țipăt, gâtul mi-era uscat, o dorință fierbinte, fără sex, îmi încleșta tâmplele și pântecul. Zilele treceau una după alta, abia le deosebeam între ele, ca și cum s-ar fi topit la căldura cumplită, sub dogoarea vicleană a zidurilor de sare, timpul nu mai era decât un clipocit inform, care se spărgea din când în când, la intervale regulate, într-un țipăt de durere sau de posesiune, o lungă zi fără vârstă, peste care idolul domnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cărei autor nu dorise să-și dezvăluie numele, fiind o persoană publică. Spre deosebire de Ion Corbu, colaborator al revistei Orion și membru al Societății Astronomice Române. El a avut mai mult curaj. — Mișcare circulară, zici? întreabă Roja cu ochii injectați simțind dogoarea înmuindu-l, împingîndu-l la o parte. — Membrii unui sistem, nu sînt originari din aceeași nebuloasă, ci sînt formațiuni străine una de alta, mai zice Tîrnăcop printre trosnituri, pîrîieli, aproape pufăind, simțind că se îneacă. Uite așa gravităm noi în jurul lor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
putea rezista muntelui de dor care se aduna În spatele său, dar a Înțeles mai apoi că timpul era și prietenul său, iar șansa pe care o avea trebuia consumată până la capăt... De câteva zile, soarele incendia orașul, chinuindu-l cu dogoarea sa. Aruncate spre Înălțimi, clădirile uriașe erau copleșite În Încremenirea lor de fierbințeala aerului irespirabil. Doar curgerea necontenită a cârdurilor de mașini pe autostrăzile și bulevardele metropolei te asigurau că viața e posibilă Încă. Undeva, Într-un building Înalt, la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din mânia celui pe care, cândva, pe când sufletul lui era pur, îl slujise și îl adorase: „Te voi recunoaște drept sfânt și puternic, Ormuzd, atunci când mă vei ajuta cu mâna cu care tu împarți plățile pe care le dai, prin dogoarea Focului tău, păcătosului ca și dreptului - și când puterea Cugetării Bune va veni pân’ la mine“. Prima oară când o văzuse era în biroul Organizației, în decembrie, când militarii americani trimiteau rapoartele. Din Kabul, tot la acea dată, venise și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
asemănător cu noi. Nu suntem niște eroi care n-au avut ocazia să-și demonstreze eroismul. Suntem niște biete ființe înfricoșate. Ne temem pentru viața noastră atât de tare încît n-am fi riscat să ajungem, ca tine, să simțim dogoarea rugului. Ne-am fi dat înapoi mult înainte. Dar, undeva în sinea noastră, am crezut tot timpul că există oameni puternici, și azi, care au un spirit de sacrificiu mai mare decât al nostru și un orgoliu care să nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și luaseră oameni în cuțit. Lumina apusului se stingea în apa bălții. Flăcările ușoare, roșcate ' ale focului jucau în unda ei verde. Spre margini, acolo unde rămânea numai un noroi pierdut, subțire, cu o iarbă deasă și întunecată, fiartă în dogorile verii, alunecau într-o parte și-o alta cutii de tablă ruginite, scufundate în clisa vânătă. Peste capul lor trecură muștele, o pânză de bîzani, albaștri și grași cât greierii. Aerul suna sub lamele aripilor. 50 - Cu suriul știi să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
te-arunci? Ori n-ai marafeți? -Ba am. Îi făcură loc. Gheorghe strânse leii de aramă și-i aruncă în fundul nădragilor. Oacă își perpelea nepăsător tălpile la para focului Prin genunchii sparți ai pantalonilor soldățești i se vedea pielea negricioasă. Dogoarea plăcută u făcea somn. Începu să cânte ca să-și sperie lenea: Foaie verde trei spanace, Fă-mă, Doamne, ce moi face, Fă-mă raza stelelor, Deasupra cazărmilor, Ia patagda, patagda, patagda... Mai scuipă două semințe și o luă de jos
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ușă, intrai într-o încăpere cu pereții acoperiți de rafturi șubrezite. Mirosea greu, a făină acrită. Înăuntru, despuiați până la brâu, roboteau lucrători, cu fețele albite, slabi și palizi, purtând pe cap scufe de pânză, să nu-și pârlească părul la dogoarea cuptoarelor, în care ardea un foc neostenit. Jupânul cobora pe la trei, când încă nu se lumina de ziuă, îmbrăcat numai într-o cămașă de noapte, încerca maiaua cu degetul, striga la slugi să se grăbească și urca iar scările întunecoase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
arareori din casă înainte de lăsarea serii, căci oamenii din Granada erau nervoși în timpul zilei, certurile lor erau frecvente, iar dispoziția sumbră era semn de evlavie, deoarece doar un bărbat care nu respecta postul mai era în stare să zâmbească sub dogoarea unui soare de foc, deoarece doar un om nepăsător față de soarta musulmanilor mai putea rămâne jovial și binevoitor într-un oraș distrus de războiul civil și amenințat de necredincioși. Eu tocmai mă născusem, din voia de neocolit a Celui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fum, într-un târziu deplin contopite... Voi muri ocrotit de așteptarea tatălui meu pe acea bancă, topindu-mă poate în privirea lui, coborând întruna spre făptura lui de umbră ușor tremurândă în vipia unei depărtări care mereu și-a jucat dogoarea între noi, făcându-mi sufletul să se poticnească mereu pe drumul lung al vieții mele către înțelegere și mărturisire în fața tatălui meu. Cuvintele mi s-au poticnit mereu pe drumul spre tatăl meu, vipia depărtării dintre noi mi-a zburătăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu prietenii săi, Șemișidin, marele meșter de căruțe, cel din Arabangilar kiarhanesi, și Iosuf, cândva un fel de magazioner, anbar emini, șoptea admirativ Kerim, porneau în căutarea iubirilor. În aerul încins al nopților, când dinspre stepa răsfățată de Lună venea dogoarea mistuitoare a răcoroaselor cadâne, când dinspre nevăzute stâne urca doar aburul amețitor al oilor adormite în mandra, amestecat cu aspra suflare a ierburilor arse și geamătul câmpiei perpelite sub chemări de patimi, porneau toți trei, călare, spre satele din depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din casa de marcat, dar afacerile erau afaceri, mi-a spus, și, deși Marina îi plăcea „al naibii de mult“, nu voia să își asume nici un risc cu nebunul de bărbatu-său. Pe urmă, a adăugat ceva ce m-a ars ca dogoarea unui fier înroșit. — Nu te îngrijora, a spus el. Nu e vina ta. Dar era vina mea. Eu eram vinovat pentru toată porcăria asta și mă disprețuiam pentru nedreptatea pe care i-o făcusem inocentei Marina. Primul ei impuls fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și pământul. Și cel mai amărât suflet tot templu e. Nu toți cei care au fost urcați pe cruce au nimerit într-o legendă. Se cuvine ca rugăciunea să fie omagiu, nu negociere. Devenim evlavioși când simțim că se apropie dogoarea iadului. Intoleranța religioasă generează terorism. Îmi imaginez transcendentul ca pe o lumină călăuzitoare. Religiile propovăduiesc toleranța, dar au generat foarte multă violență. Transcendența e un ghid. Și o mare speranță. Nici filosofii nu au reușit încă să decodeze convingător tăcerea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
linii, pe geam și-n ochii lui. Dacă aș putea dormi, se gândi el cu jind, mi-aș putea aminti cu mai multă claritate toate lucrurile pe care trebuie să mi le amintesc. Ușa cazanului se deschise, iar lumina și dogoarea furnalului răzbătură pentru o clipă Înăuntru. Mecanicul deschise complet regulatorul și platforma vibră de greutatea vagoanelor. Apoi, brusc, mașina Începu să funcționeze lin, mecanicul trase la loc maneta supapei și soarele se mai văzu o clipă la orizont În timp ce trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În baia cu argint aurit, În salonul cu tapiserie luminoasă, unde nevasta lui stătea și cosea, cosea, făcând veste, pantaloni, bonete și ciorapi pentru Misiunea Anglicană. Domnul Eckman era creștin. Cât era linia ferată de lungă, coșurile Înalte scoteau flăcări. Dogoarea lor nu pătrundea prin peretele de sticlă. Era teribil de rece - o noapte de aprilie precum o ilustrată de Crăciun de modă veche, sclipind de promoroacă. Myatt Își luă haina de blană dintr-un cuier și ieși pe coridor. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
am. Da’ de ce mă întrebi? ― Fiindcă nu mai am răbdare... ― Poți să fii mai limpede? ― Lasă pe altă dată. Acum trebuie să fug, să nu mă prindă părintele aici. Ultimul cuvânt l-a rostit în clipa când îi simțeam deja dogoarea buzelor... Până să-mi revin, ea se afla cu mâna pe clanța ușii. ― Rămâi cu bine, dragule. Te iubesc! - a rostit în timp ce a dispărut dincolo de ușă. M-am repezit la geam, s-o văd. Mergea cu pas grăbit spre chilia
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
se amuza cu un elefant din porțelan care, tras la capăt de o ață cu plumb, pășea de pe-un picior pe altul, legănîndu-se pe masă. În fiecare seară nea Manalache se desbumba alene în fața focului și, lăsîndu-se gîdilat de dogoare, își scărpina fără jenă pîntecul păros. Fiind pîndar de noapte, treburile casei le făcea nevasta, o mînă de femeie oacheșă și uscată care creștea copiii și ducea singură în spate toată casa. Ca slujbaș, nea Manalache aducea banul de care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Își Închipuiseră În copilărie, altfel decît În cărțile lui Walter Scott și William Gillmore Sims. Au văzut că groapa nu era nici clară, nici mică și nici În frontul principal, iar cîmpia nu era verde, nici Îngrădită, nici iarba cosită. Dogoarea tremurătoare a amiezii strălucea peste pămîntul veșnic și nesfîrșit, peste lanul răscolit cu brutalitate, transformat Într-un morman de vreascuri, iar cu fiecare cîmpie, cu fiecare viroagă, povîrniș sau vad, pămîntul Înainta Într-o zvîrcolire brutală, dulce, nesfîrșită. Atunci Garfield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
căci nu se vedeau, nicăieri, ferestre, iar lumina zilei, care ar fi trebuit să se reverse prin cele două mari uși turnante, părea depărtată și palidă. Cât putea cuprinde cu ochii, se întindea un singur covor gros, roșu-aprins, a cărui dogoare era întreruptă doar de fotoliile și măsuțele joase, în jurul cărora așteptau, absenți, sau dormitau, bătrâni și bătrâne de toate vârstele. La răstimpuri treceau și femei tinere. Priveau doar înaintea lor, acolo unde, departe, zăreau oglinzile. - Era totuși un nume foarte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe cojocul din poiană, s-a auzit al doilea cântat al cocoșilor... „Trebuie să plec. Acuș se face ziuă și...” - a îngăimat hangița. Răspunsul a fost un potop de sărutări, care au făcut-o să uite de gândul plecării. Și dogoarea cuptorului încins a cuprins-o din nou... ... Din acea noapte, hangița parcă trăia doar în vis. Făcea totul ca mânată de iele... Ascultându-l pe bătrân, Neculai gâfâia de încordare. Când povestitorul s-a oprit, l-a privit cu ochii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
absență al secretarei și a Întrebat-o: ― Spune mi, la ce te gândești, fiindcă mi se pare că ai trecut În altă lume - dacă pot spune așa? Aveți dreptate. Am făcut un pas dincolo.. peste pragul iadului și am simțit dogoarea focului și mirosul de smoală... ― Poți să-mi traduci această spusă? Este o imagine halucinantă... ― Din păcate, este una reală, domnule director, fiindcă În jurul nostru se țese un păienjeniș În care putem fi prinși oricând ca o muscă... Ca să coborâm
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
struniți În sutien palpitau În ritmul respirației accelerate a frumoasei... Una din colege s-a apropiat discret și i-a șoptit câteva cuvinte... Din acea clipă, fierul Încins peste măsură de dincolo de tejghea radia atâta căldură Încât Gruia Îi simțea dogoarea din locul unde se afla. Atunci, și-a dat seama că, pur și simplu, se află În atenția tuturor vânzătoarelor... ― Să vi le ambalez, domnule doctor? - a murmurat frumoasa, străpungându-l cu privirea doldora de scântei și promisiuni... Gruia a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]