382 matches
-
falsificată și ascunsă care scrie la 16,1 că din templul ceresc șapte îngeri dintre cei întunecați aduc pe capul pămîntenilor șapte nenorociri pentru că nu voiau să se pupe cu Satana. A patra nenorocire este incendierea soarelui astfel ca prin dogoarea mărită cum scrie la 16,9: ,,Și oamenii au fost dogoriți de o arșiță mare și au hulit numele lui Iahwe care are stăpînire peste aceste urgii și nu s-au pocăit ca să-i dea slavă.” Cred că este vorba
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
descoperim poezia și o citim cu ajutorul elevilor. Observăm că prin citirea acestor versuri realizăm o ambianță de entuziasm și interes pentru Marea Neagră. Atmosfera creată este propice sintetizării și consolidării cunoștințelor despre mare. "Ați văzut vreodată marea? Ziua plaja-i în dogoare Ba-i albastră, ba îi verde Vântul unduie a lene Ba-i prietenă cu zarea Iar pe mal sclipesc în soare și-n culoarea ei se pierde. Pescăruși cu albe pene. Uneori tărcată-i parcă Ați văzut vreodată marea? Albă
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
îl vărs ca să răscumpăr greșeala tuturor celor până la Mine și a celor ce vor veni până la sfârșitul veacurilor, pentru ca „toți ce vor mânca Trupul meu și vor bea sângele Meu, ca să aibă viață veșnică”. Când sângele curgea șiroaie, când de dogoarea soarelui rănile ardeau ca o vatră de foc, când fruntea sângera de împunsăturile spinilor, când spatele se zdrobea de asprimea lemnului crucii, Iisus cel răstignit nu se gândea la durerile Sale, ci întreaga Sa grijă era numai la durerile lumii
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cu altă practică păgână.” Când scriu aceste rânduri, mă gândesc câtă asemănare poate fi între această realitate și seceta din natură, care pârjolește plantele și le usucă. Ce durere și nelămurită milă simți privind cum se ofilesc aceste plante, în dogoarea căldurii pentru că le lipsește apa. în locurile unde este apă neîntrerupt, covorul mătăsos al pajiștei crește și înflorește din plin. N-au cum crește bălăriile aici. Dar ce se întâmplă în locurile lipsite de apă, de „ploaie la vreme”. Belșugul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și intrare secretă în via negativa"587. Textul conține trimiteri intertextuale la Divina Comedie a lui Dante: acel care, fără a fi murit încalcă împărăția celor morți (Chi è costui che senza morte/Va per lo regno della morta gente?), "dogoarea" covorului "gros, roșu-aprins", care se prelungește din holul hotelului fără ferestre (de câte ori intră în holul hotelului, Adrian clipește pentru a-și obișnui ochii cu lumina "artificială") până dincolo de rotonda cu oglinzi. În Infernul dantesc, divinul poet explică motivul pentru care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Mai stai", îi șoptește. "Însă ea fugise deja, cu o grabă nesigură, care îi trăda tulburarea și neliniștea. Ajunsese la gradul de exaltare la care voise s-o aducă celălalt; era conștientă de agitația care pusese stăpânire pe ea. Simțea dogoarea spaimei cumplite că bărbatul din spatele ei o va urma, o va prinde în brațe împiedicând-o să fugă, dar în clipa în care fugea de lângă el, o cuprinsese deja regretul că el nu avea s-o facă". Vrea să-i
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
niște lebede. Spre onoarea să, 22, una din revistele atacate În 14 iunie 1990, a spart această involuntara conspirație a tăcerii, publicând un amplu grupaj realizat de excelentul și infatigabilul cu aberațiile tranziției Traian Ungureanu. De acelasi, excelentul editorial „Cozma Dogoare” În Cu ochii În sticlă televizo lui l-am văzut pe Ion Iliescu după redarea it de reporteri, hăituit cu fel de fel de e Ion Iliescu devenind, din omul cu zâmbetul larg, aflat pe cai mari, devenind mic România
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
vai, abia reușeam să aducem căldarea pe ghizdul fântânii și să o golim apoi în ale noastre. Imaginați-vă doi copii, care abia terminaseră unul clasa a patra și celălalt clasa a cincea, cărând prin praful fierbinte al drumului și dogoarea nemiloasă a soarelui, fiecare, câte o căldare de 10 litri pe o distanță de 100 de metri. Era epuizant. Brațele noastre erau prea slabe pentru asemenea muncă. Schimbam căldarea dintr-o mână în cealaltă, ne dureau umerii și aveam bătături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ușor de suportat munca la această uzină în miniatură, deservită de patru frați minori. În timp ce noi eram prinși în procesul muncii, vecinii noștri, precum și rarii trecători de pe drum, se uitau cu simpatie și apreciere la cei patru copii care, sub dogoarea soarelui nemilos, disciplinați și cuminți, efectuau, cu abnegație și seriozitate, o muncă ce nu era tocmai adecvată vârstei lor. Se opreau în loc timp de câteva secunde, pentru a se convinge că scena e reală, și se pomeneau vorbind singuri: Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vai, abia reușeam să aducem căldarea pe ghizdul fântânii și să o golim apoi în ale noastre. Imaginați-vă doi copii, care abia terminaseră unul clasa a patra și celălalt clasa a cincea, cărând prin praful fierbinte al drumului și dogoarea nemiloasă a soarelui, fiecare, câte o căldare de 10 litri pe o distanță de 100 de metri. Era epuizant. Brațele noastre erau prea slabe pentru asemenea muncă. Schimbam căldarea dintr-o mână în cealaltă, ne dureau umerii și aveam bătături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Numai că, banalitate lângă banalitate conduc inevitabil spre un salt calitativ, adică răstoarnă paharul. Ne place să nu ne murdărim de glod și betonăm, asfaltăm peste tot. Dar, În același timp, dorim și umbra arborelui, care să ne ferească de dogoarea asfaltului. Vara Îi dorim răcoarea, parfumul și foșnetul frunzelor, iar iarna priveliștea crengilor acoperite cu omăt și chiciură. Dar nu-i simțim suferința. Ca și maiestuoasa cabrare a cailor Înhămați la cvadrigele romane ce a impresionat pe artiștii antichității și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cu aceea a pădurii care, În luminișuri, ne va lăsa și În voia soarelui. Noi vom căuta desigur scăparea la umbră, dar alțiisunt obligați să-l Înfrunte. Vorbeam nu demult despre modul În care plantele Își asigură o protecție față de dogoarea Soarelui, folosind, deci diminuând, Însăși această energie. Asta pentru că au clorofilă. Dar sunt și plante fără clorofilă. Ce fac acelea? Mai ales că nu iubesc deloc Soarele. Desigur, ați ghicit că e vorba de ciuperci. Dar Îmi permit o paranteză
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe care îi meditează. Aragazul e, ca de obicei, aprins. Sigur, se poate glosa aici linișit despre desolemnizarea scrisului și alte asemenea. Dar, de fapt, împreună cu tot poporul român, în lipsa căldurii, R.T. s-a retras dinspre sufragerie înspre bucătărie, la dogoarea aragazului. M-am dus la el pe neașteptate, pe neanunțate, ca de obicei. Prin învăluire - și am picat la fix, pentru că tocmai terminase pregătirile pe ziua aceea. Începe să se văicărească. Nu, nu mai poate să se repete în halul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mai prejos, apucă un bolovan din vârful Pricopei și-l repede spre uriașii brăileni. Piatra face o curbă prin slava cerului și apoi pornește drept în jos. De atâta putere și iuțeală cu care vine s-a înroșit puternic, iar dogoarea ei îi umple de groază pe brăileni. Se pare că fata n-a fost mai dibace decât uriașul brăilean, de vreme ce și stânca ei s-a abătut de la țintă și a mers de s-a înfipt în pământ, tocmai în mijlocul bălții
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pierdut cu ele. Însă cea mai deplină stăpânire asupra lor o capătă șarpele cu clopoței, indi vidul dotat cu acea rară virtute de charmeur - căruia, sărma nele de ele, i se supun cu sufletul și carnea lor palpitândă. Ajunse sub dogoarea verbului tău inspirat la o stare de incan descență totală, cu tumulturi interioare care le predispun spre cele mai mari abandonuri, posesiunea ta reală asupra acestor ființe, pline până atunci de contradicții și rezistențe neînțelese, Începe din chiar acest moment
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-i zici: Ăsta-i bărbatul meu! Parcă te simți altfel.“ [...] Am fost și eu un „tătic“ al femeilor mele, cărora o viață Întreagă le-am ținut picioarele, totdeauna reci ca niște flori de gheață, În palmele mele calde și sub dogoarea gurii mele, lăsân du-le să se strecoare În cel mai fierbinte și mai considerat loc al paternităților noastre comune. și am fost ceea ce se cheamă directorul conștiinței lor bătute de toate vânturile și terapeutul lor moral. și am fost
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
plajă, silindu-i să rămână acasă, ascunși la umbră, în cotloane răcoroase. Cei doi băieți s-au retras în păduricea din apropiere, pe malul înalt și abrupt. Dezamăgiți, voiau să-și tragă nițel sufletul după ce bătuseră atâta drum degeaba, prin dogoarea de iad. Și-au aprins câte o țigară. Carpați fără filtru. Au tras adânc fumul în piept: fumau ca niște bărbați, nu ca niște țânci mucoși. S-au întins în iarbă. Au schimbat câteva vorbe, dar repede au adormit, doborâți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
socialiste. Este aceasta o hotărâre de o mare valoare simbolică și forță morală.“ (România liberă, 24 martie 1975) BURTAN Florea „Se-mpodobește țara cu înc-o sărbătoare, De la un prag la altul ard râuri de argint, În inimile noastre pulsează-nalt dogoare Partidul meu de glorii, mai glorios suind...“ („Partidul meu de glorii“, Flacăra, 8 decembrie 1977) BULBOREA Ion, prof. univ. dr. „Așa cum o dovedește și actuala campanie electorală, cadrul organizatoric creat în țara noastră face posibilă participarea activă și eficientă a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
e mai scump: urmași, pământul, Comunism, eternul nostru țel.“ („Din pridvorul țării de la mare“, Tomis, 25 ianuarie 1973) „Și tot în cumpen, în restriști, S-a scurs istoria cea mare Prin fiii țării, comuniști Și-a fost un AUGUST în dogoare.“ („Fii preaslăvită, libertate!“, Tomis, august 1976) DRĂGOESCU Petre Mitologia omului nou (nota V. I.) „Partidul, conducătorul practicii revoluționare a societății socialiste prin stabilirea sarcinilor economice și politice ce asigură construcția socialismului, conduce și procesul de formare a omului nou care
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
într-o altă lumină și la alt nivel de înțelegere, i-au sugerat posibilitatea alcăturii unor cărți. A avut puterea să se ridice deasupra norilor care îi întunecau orizontul vieții, să-și perleze gândurile și să-și încălzească sufletul la dogoarea speranțelor de mai bine. Dragostea nestinsă pentru Mărioara i-a fost îndemn și sfetnic pentru a-și valorifica harul creator și a lăsa posterității volumele pe care le-a scris nu numai cu mintea, dar și cu sufletul. Obiceiuri și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
uciderii tatălui meu m-a Împins să vreau moartea mamei mele și a complicelui ei Egist. Apoi amintirea crimei mele a stîrnit eriniile Împotriva mea; negrele erinii care nu ne dau voie să uităm; cine poate uita, nu va simți dogoarea destinului urmărindu-l; În schimb, unul ca mine Își duce destinul cu sine pentru că memoria lui Îl Însoțește peste tot... Am auzit atîția zicînd că Lethe separă Infernul pe partea Vieții; pentru că nu putem Începe să murim decît uitînd; memoria
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Berheci, lângă Tecuci, așa cum îmi ceruse comandantul meu. Pe un anumit traseu ajungem la Focșani, la noua noastră garnizoană. Toată luna iulie ne mișcăm și ne instruim în jurul Focșanilor. Și ce căldură toridă mai era, încât unii ostași leșinau de dogoarea de cuptor încins a soarelui! Pe data de 1 august suntem desconcentrați. Merg la Priponești, la ai mei, îmi fac de lucru, dar nu am astâmpăr, nu îmi găsesc locul! Hotărăsc să mă duc la Cârțișoara Făgărașilor, la familia lui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
din Cetatea soarelui, viziune hugoliană tratată în colori de carte bisericească: Pământul e vânăt,- și-adînc împietrită Puterea rodirii în brazda lihnită; Un râu de cenușă e holda de grâu În care an-vară intrai pîn' la brâu; Cuptor e pământul - văzduhul dogoare, Și zorii n-au rouă, și-n murg nu-i răcoare. Reprezentativă este și tălmăcirea în versuri a Cântării Cântărilor, în lexic timid dar cu fraze alunecând grele, uleioase: Neagră sunt, dar în Ierusalim Nu-i alta mai frumoasă decât
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lucru curat din tină? - Nimeni!”) și înverșunare a Creatorului împotriva lui („Ce sunt eu, Doamne: fiară ori mare-ntărâtată,/ De-ai pus tu împrejuru-mi atâtea îngrădiri?”). Capacitatea de a transpune un conflict interior în simboluri și imagini sugestive („De-a rănilor dogoare și bulgării de piatră,/ Pe care-mi culc durerea, sub mine se topesc”) și de a exprima liric o filosofie străveche, precum și armonia versurilor au făcut ca, în epocă, Iov să fie considerată una dintre cele mai bune scrieri românești
GARBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287167_a_288496]
-
a mai multor pseudovoci, și dincolo de artificiul textualist, e sesizabilă frecventarea afină a prozei lui William Faulkner, Lawrence Durrel sau George Bălăiță. Prozatorul motivează poetic omofonia vocilor prin metafora-metasemn a destinelor multiple condensate într-o hieroglifă, zgâriată pe nisip, sub dogoarea soarelui înalt al verii. Prin volumul de eseuri critice Partea și întregul, C. se afirmă ca un original și nu o dată tăios comentator al scrisului unor contemporani, poeți (De la tradiționalism la postmodernism), prozatori (De la realismul social la „ingineria textuală”) și
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]