361 matches
-
indiferent de interdicțiile uzuale (pot să danseze, să se joace, să mănânce și să doarmă În mijlocul străzilor). De asemenea, clădirile sunt umanizate prin Înfrumusețarea cu cele mai diferite și extravagante podoabe. Prin toate acestea, „străzile și bulevardele sunt Îmblânzite și domesticite” (R. Da Matta, 1991, p. 81). În plus, acest spațiu este acum controlat de cei mulți, de cei dominați, care impun noi reguli, bazate pe transgresarea regulilor uzuale. Spre deosebire de atmosfera (și normele) din zilele de lucru (dominate de sobrietate și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
devansează legislația internă și trebuie să fie aplicate din oficiu, chiar dacă părțile implicate în proces nu au cerut acest lucru. Concluzii DE LA MITOLOGIE LA OENOLOGIE Apărută acum șapte mii de ani la picioarele miticilor munți Caucaz, via sălbatică a fost domesticită și cultivată în Mesopotamia, apoi răspândită în întreg bazinul Mării Mediterane înainte de a traversa Oceanul pentru cucerirea unor noi teritorii. Urmând un traseu aproape solar, de la est la vest, drumul vinului s-a intersectat cu cele ale civilizațiilor Lumilor Vechi
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
asemănător celui al lui Appia, despre care nu știe nimic până la întâlnirea lor de la Zürich în 1914. Geniul lui Craig constă în a fi meditat atât asupra hieratismului, cât și asupra mișcării. El are sentimentul că trupul omenesc, imposibil de domesticit cu adevărat, este un instrument puțin fiabil. Slab, el îl trădează pe neașteptate pe artist. "Trupul omenesc refuză chiar faptul de a servi drept instrument sufletului, sentimentului sau inteligenței care îl ocupă. Mereu, el are ultimul cuvânt, și la urma
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fericit cu satul lui, cu oamenii și cu rosturile sale. E o așezare de câmpie, pe un pârâu cu izvoare, în pădurea rară de stejari, aluni, tei, meri și peri. Cu vânat și cules, cu ceva pescuit, cu creșterea animalelor domesticite pe lângă casă și cu semănatul grânelor și a legumelor, oamenii se îndestulează. Pârâul lor de-i spun Obârșia (adică începutul Apei) se varsă într-o apă mai mare, care ar coborî tocmai de la munte și se revarsă în cea mai
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
sunt modurile de achiziționare a hranei: primul mod pare să fi fost scavenging-ul, „scotocirea” În natură și prin resturile lăsate de alții; lunga epocă a omului prădător cunoaște dezvoltarea vânătorii, a culesului, a pescuitului; În sfârșit, omul a Început să domesticească natura (animale, plante, soluri, ape) și a devenit astfel producător de hrană. În studiul fenomenelor istorice care cuprind sute de mii de ani, factorii timp și mediu sunt cruciali. Nu există nici un act cultural, incluzând religia, care să nu fie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acestor forțe neliniștitoare este reprezentat de Principele Yamxe "Yam" („Mare”, entitate ce face două referiri de apele primordiale), care aspiră la rolul de rege al tuturor zeilor. Un astfel de pretendent periculos, care beneficiază de forța elementului aproape imposibil de domesticit, amenință să distrugă orice altă componentă a cosmosului. Mitul În chestiune ne povestește tocmai cum, prin lupta Împotriva lui Baalxe "Baal" și brusca sa Înfrângere, Yam ajunge să fie redimensionat și inserat În orânduirea finală al lumii ca element indispensabil
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doua funcții prinde contur: un zeu războinic, puternic și cu un aspect impunător, Înarmat la nivel uman, cu cea mai veche dintre arme, măciuca, dar reprezentat la nivel divin ca stăpân al fulgerului; este evident că, atunci când calul a fost domesticit și Înhămat, acestui zeu i-a fost atribuită și folosirea carului de război. 4. ZEII CELEI DE A TREIA FUNCȚIITC "4. ZEII CELEI DE A TREIA FUNCȚII" În fruntea celei de-a treia funcții - producerea și folosirea bunurilor materiale de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nemulțumiri și represiuni. Pentru înlăturarea lor ne trebuiesc modele de oameni înflăcărați cu suflete mari și neinflamabile, descătușați de râvna materiei. Să ne întoarcem fața spre Dumnezeu și vom fi ceea ce dorim să fim. Opriți defăimarea, crima și decimarea legionarilor! Domesticiți fiara din voi, cei ce urâți pe legionari! Descătușați-vă din ștreangul materiei reîmbogățite fără muncă, căci ea, materia, ucide vieți! TRĂIM ZILE AMARE Oamenii zilelor noastre au doar numai palme: ovaționează, creier ioc! Prins în vâltoarea vieții într-un
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
originilor încărcate de vitalitatea gesticulației primordiale. Revigorării printr-o didactică întoarcere la origini de sorginte romantică îi corespunde din perspectivă decadentă invazia barbarilor, rol încredințat maselor proletarizate pe care mișcări precum Aesthetic Movement (Mișcarea Estetică), în Anglia, încearcă să le domesticească prin artă. Numai că Böcklin va prelua și ceva din sensul acestei crize a artei, ca viziune pesimistă asupra lumii căreia doar arta îi poate fixa un model, conferindu-i un echilibru. Încă odată, paralelismul cu Klimt se poate dovedi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simboliștilor suferă de nervi. Caracterul său nevrotic se află transcris în cheie modernă. De cele mai multe ori, poza adoptată în contextul modern este cea a intelectualizării senzualității și informării culturale a erosului, de aici o nouă viziune "domestică" sau, mai precis, domesticită asupra femeii moderne. În perioada în care Octav Băncilă se află sub influența Secession-ului și simbolismului german pictează Crinii, Bachus, Visătorul, "alegorii depărtate de realitate". Între crini, intitulat și Melancolie (între 1895-1897), poartă amprenta simbolismului, expresia femeii se nuanțează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Lira lui Orfeu (1898) sau Jean Delville, Orpheus (1893). Există și excepții când vechea temă revine, dar într-o tratare sensibil diferită, cum este cazul cu pictura lui Franz von Stück, Orpheus (1891), unde acesta adună în jurul său marile carnasiere domesticite prin magia lirei sale, însă atitudinea sa dezvăluie, mai degrabă, dimensiunea melancolică și nu serenă a acestei muzici, iar accentul cade pe linia elegantă a corpului efebului. Asocierea muzicii cu muzicalitatea poeziei se regăsește în Arta poetică a lui Verlaine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]