1,567 matches
-
le stabilim (democratice, de autoritatea, indiferente), spațiul pe care îl ocupăm și distanțele la care ne plasăm față de interlocutor. Această primă distincție permite câteva sublinieri: • În funcție de una sau alta dintre formele descrise mai sus, comportamentele comunicative reale pot fi cu dominantă verbală, cu dominantă nonverbală sau mixte. Evident că, din această perspectivă, conduita comunicativă a profesorului, în clasă, se înscrie în prima categorie, în timp ce pentru elev este mai potrivită încadrarea în cea de a treia; • CV, CPV și CNV nu au
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de autoritatea, indiferente), spațiul pe care îl ocupăm și distanțele la care ne plasăm față de interlocutor. Această primă distincție permite câteva sublinieri: • În funcție de una sau alta dintre formele descrise mai sus, comportamentele comunicative reale pot fi cu dominantă verbală, cu dominantă nonverbală sau mixte. Evident că, din această perspectivă, conduita comunicativă a profesorului, în clasă, se înscrie în prima categorie, în timp ce pentru elev este mai potrivită încadrarea în cea de a treia; • CV, CPV și CNV nu au aceleași regimuri și
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
laudativ, contrazis de un ton disprețuitor și de o mimică de aceeași factură); • Față de implicarea voluntară și conștientă a partenerilor în CV, CPV și CNV scapă cel mai ades conștientizării, gradul lor de spontaneitate este ridicat; Într-o comunicare cu dominantă verbală, cum este și cea didactică, CPV și CNV nu se adaugă verbalului, ci formează un întreg bine structurat, complex și convergent. 2.2. Comunicarea accidentală, subiectivă și instrumentaltc "2.2. Comunicarea accidental\, subiectiv\ [i instrumental\" Finalitatea actului comunicativ, conștientizată
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Banu, liderul mișcării În cadrul Facultății de Medicină din București; Mihai Sturdza și alții. Susținătorii sunt figuri cel puțin la fel de proeminente: Emil Racoviță, Dimitrie Gusti, Traian Herseni, Sabin Manuilă, Simion Mehedinți, Alexandru Ștefănescu-Goangă și Iuliu Hațegan. Mișcarea eugenistă a avut o dominantă transilvană. În România, oamenii de știință devin public importanți doar la sfârșitul secolului al XIX-lea. Abia atunci și la Începutul secolului XX s-au creat școli de medicină, asociații profesionale, au fost proiectate și adoptate legi cu privire la sănătatea publică
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și legislației parlamentare. Cu toate acestea, perspectiva din care ei Își asumau această experiență era dominată de sentimentul marginalizării În cadrul majorității maghiare. Ca atare, membrii Partidului Național Român ajunseseră la concluzia că atât sistemul politic parlamentar, cât și grupările politice dominante din cadrul acestuia - În mod special liberalii maghiari - nu erau decât instrumente de realizare a unor interese personale. În timp, a crescut neîncrederea lor În presupusa capacitate a noului sistem politic de a servi binele comun, al tuturor cetățenilor. Experiența coexistenței
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Robert Powell. Domeniul relațiilor internaționale avea nevoie de o teorie care să abordeze fenomenul cooperării, imperativ ce a servit drept liant al programului neoliberal de cercetare. Această viziune asupra lumii nu era, desigur, nouă: cooperarea internațională a fost dintotdeauna o dominantă a reflecției liberale. Neoliberalismul a profitat însă, în plan teoretic, de revenirea în centrul atenției, în știința politică, a unor personaje întru câtva uitate sau chiar discreditate: instituțiile. „Noul instituționalism” a oferit o nouă viziune asupra cadrelor generale ale politicii
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
inspiră, în mare măsură, activitatea organizațiilor internaționale postbelice, precum și deciziile economice și de politică externă ale guvernelor democrațiilor occidentale. Liberalismul republican, ale cărui origini mai îndepărtate se regăsesc în reflecția internațională a lui Immanuel Kant și care a reprezentat o dominantă a gândirii internaționale liberale din secolul al XIX-lea, afirmă că statele democratice sunt mai puțin predispuse să poarte războaie; acest filon teoretic s-a concretizat, în ultimele decenii, în teoria păcii democratice. Liberalismul sociologic insistă asupra procesului prin care
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de tip AP (78,78%) și de programele de tip 12 (60,46%). În ceea ce privește erorile de semnalizare a programelor, canalul muzical MTV „conduce” în „Top 16” al erorilor (erorile fiind observabile atât în weekend, cât și în timpul săptămânii, dar rămânând dominante în weekend). Prima TV „conduce” în „Top 12” al erorilor, toate erorile fiind detectabile în zilele de lucru; Prima TV este secondată de Național TV. Antena 1 conduce în „Top AP” al erorilor de semnalizare (cu majoritatea erorilor comise în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
de un anume nivel, duce la apariția insatisfacției legată de trebuința de la nivelul următor (Lefter et al., 1999; Druță, 1999; Rolls, 1998). Dacă între timp satisfacerea unei trebuințe de la un nivel mai mic este în pericol, aceasta devine din nou dominanta și ocupă un loc important în sistemul motivațional al omului (Cole, 2000; Maslow, 1943). Astfel, dacă se pierde pe neașteptate locul de muncă sau o persoană iubită, omul nu va lupta pentru recunoaștere ci pentru realizarea unui cămin și asigurarea
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
interferența pot fi reale însă, până ce părțile implicate nu le percep, nu devin conștiente de ele, acestea nu vor defini, respectiv aborda situația ca fiind conflictuală); dimensiunea manifestă a incompatibilității sau interferenței (i.e. manifestarea publică a conflictului); dimensiunea afectivă cu dominantă negativă (i.e. trăiri negative ca furia sau anxietatea, ce însoțesc conflictul). Conflictul apare atunci când părțile implicate își dispută accesul la resurse semnificative pentru fiecare, dar limitate sau atunci când interesele unei părți în atingerea scopurilor intră în divergență cu interesele celeilalte
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
mâncând. Interesul pentru un domeniu de activitate se dezvoltă, se știe, pe măsură ce-i pătrundem tainele și reușim să depășim unele din dificultățile lui.) „Mulțumește-te cu ce este, dar caută ceva mai bun.” (Socrate) Vrabia mălai visează, și săracu’ praznicul. (Dominanta sufletească a unor oameni exprimă savurarea orgolioasă a unor Împliniri importante de moment, pe când a altora, doar aspirația spre realizarea unor astfel de Împliniri.) Ce-am avut și ce-am pierdut. (Este atitudinea de nepăsare a celui care jonglează cu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și care să nu fie într-o opoziție distructivă. De asemenea, în cazul aceleiași persoane, este important ca strategiile, preferințele fiecărei emisfere să fie folosite alternativ sau în interacțiune pentru a utiliza creierul în totalitate. De exemplu, o persoană cu dominantă „creier stâng” va fi mult mai în largul ei într-o muncă tehnică, în care i se cer calități de organizare, de programare sau de administrare și care exclud fantezia și simțul creativ. Dimpotrivă, un „creier drept” va căuta noutatea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
alte ramuri ale psihologiei (psihologia socială și psihologia muncii), se trec în revistă factorii ce au favorizat apariția psihologiei organizaționale (factori ontologici, epistemologici, pragmatici), se analizează conținutul principalelor etape istorice ale evoluției domeniului, se prezintă statutul actual al disciplinei și dominantele preocupărilor în plan teoretic și aplicativ, schițându-se totodată direcțiile de evoluției. Analizând diferitele definiții existente în literatura de specialitate, autorul le relevă caracterul unilateral și ajunge la formularea uneia noi, care acoperă cel mai bine domeniul psihologiei organizațional-manageriale: „psihologia
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
grupuri-țintă și observațiile de teren), omițându-le pe altele (de exemplu, documentele și arhivele) și pierzând astfel caracterul variat al Întregii game existente. În plus, ele pot fi nepotrivite pentru nevoile dumneavoastră, deoarece deseori au orientări de disciplină sau tematice dominante, cum ar fi (a) cercetări clinice sau pe tema condițiilor de prim ajutor (Crabtree și Miller, 1999), (b) evaluări ale programelor (Patton, 1990) sau (c) investigații de asistență socială (Rubin și Babbie, 1993). Alte cărți nu au astfel de orientări
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
Etapele demersului didactic creativ au fost astfel structurate: a. Pregătirea momentului percepției muzicale: Suport literar - Textul în versuri „Toamnă” de Octavian Goga; Decodarea mesjului artistic Sublinierea procedeelor artistice (personificări, epitete -vezi n.a.) Încadrarea textului în lirica peisagista insistând pe reliefarea dominantei vizuale, gama cromatică, dinamismul conferit de prezență verbelor b. Inducerea mesajului subliminal Sublinierea ideii - melodia comunica, dezvăluie stări de spirit, sugerează imagini și declanșează emoții c. Extinderea percepției prin audierea fragmentului melodic (corelarea imaginației cu senzația auditiva). Formulări pentru elevi
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
comuniunea cu Dumnezeu: „Limba noastră îi aleasă/Să ridice slavă-n ceruri/Să ne spuie-n hram ș-acasă/Veșnicele adevăruri.// Limba noastră-i limbă sfântă,/Limba vechilor cazanii,/Care-o plâng și care-o cântă/ Pe la vatra lor țăranii”. Dominanta mistică a obținut în poezia și publicistica lui M. atât aspect de doctrină creștină și socială, cât și de manifest estetic. SCRIERI: Poezii, pref. Petre V. Haneș, București, 1926; Poezii, pref. L.T. Boga, Chișinău, 1937; Opere alese, Chișinău, 1954; Scrieri
MATEEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
experiențele individuale și colective ale celor care au participat efectiv la procesul revoluționar. Însă, În cazul celor care nu au nici o amintire personală și care au cunoscut revoluția doar prin intermediul manualelor sau al discursurilor patriotice, versiunea oficială va fi cea dominantă, dacă nu există vreo altă sursă de informații care să o contrazică. Aceasta este semnificația cântecelului ale cărui versuri spun așa: „din lipsa unui cui, s-a pierdut pantoful; din lipsa unui pantof, s-a pierdut calul; din lipsa unui
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
act de naștere al „generației estetice” a literaturii din zonă, marchează desprinderea polemică de modalitățile lirice ale epocii. S-a manifestat ca un poet egal cu sine, cultivând modele, teme, aspirații ce nu au trădat niciodată sensul armonios al existenței. Dominantele tematice ale liricii lui sunt erosul și bucolicul. O întreagă figurație clasicizantă (Pan, Narcis, Elena, nimfe, fauni) însoțește aceste scenarii, transpuse într-o poezie elaborată în respectul formei. Rigoarea prozodică spre care poetul aspiră îl face să opteze pentru sonet
JEBELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287670_a_288999]
-
că abordarea s) fie, în mare parte, reducționist). Întrucât atributele și comportamentul unit)ților se presupune c) sunt elemente structurale, cauzele de la nivel sistemic ajung s) fie încurcate cu cele de la nivelul unit)ților, cele din urm) tinzând s) devin) dominante. Deși Hoffmann nu ajunge la exagerarea lui Rosecrance, se apropie totuși destul de mult de ea. Hoffmann definește structura parțial în raport cu aranjamentul p)rților (patternul puterii), și parțial în raport cu tr)s)turile acelor p)rți (omogenitatea sau eterogenitatea statelor). Caracteristicile concrete
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
sistemele în care origineaz) perturb)rile. Tensiunile, disfuncțiile, evenimentele destabilizatoare trebuie, dup) definițiile lui Kaplan, s) provin) din actorii înșiși, fie c) sunt v)zuți că medii, fie că subsisteme. Sistemul internațional, în termenii lui Kaplan, ,,tinde c)tre polul dominantei subsistemului”. El crede, de exemplu, despre propriul s)u sistem ,,al balanței de putere” c) prezint) ,,dominantă subsistemului”, întrucât ,,regulile esențiale ale sistemului internațional al ‹‹balanței de putere›› sunt subordonate regulilor proprii sistemelor naționale individuale” (1964, pp. 17, 125, 129
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
se întâmpl) în mod obișnuit în cazul politologilor, conceptul structural este slab sau absent, iar procesul și funcția trec în prim plan. Kaplan, desigur, face vizibil) aceast) limitare a abord)rii sale, prin descrierea sistemelor internaționale ca fiind caracterizate de dominantă subsistemelor. Un sistem marcat de dominantă nu mai este în nici un caz sistem. Ne confrunt)m din nou cu cazul în care o abordare esențial reducționist) este etichetat) drept sistemist). Cei care studiaz) politică internațional), si care pretind c) urmeaz
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
cazul politologilor, conceptul structural este slab sau absent, iar procesul și funcția trec în prim plan. Kaplan, desigur, face vizibil) aceast) limitare a abord)rii sale, prin descrierea sistemelor internaționale ca fiind caracterizate de dominantă subsistemelor. Un sistem marcat de dominantă nu mai este în nici un caz sistem. Ne confrunt)m din nou cu cazul în care o abordare esențial reducționist) este etichetat) drept sistemist). Cei care studiaz) politică internațional), si care pretind c) urmeaz) calea unei abord)ri sistemice, se
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
am acordat vreunei alte ț)ri (publicațiile UȘ Agency for Internațional Development, diferiți ani). Richard Burt a luat cu atenție în considerare câteva din modurile în care cresc îngrijor)rile (1976). Cu toate acestea, Nixon și Sulzberger chiar au supraestimat dominantă economic) american) din perioada postbelic). W. S. și E. S. Woytinsky crediteaz) Statele Unite cu 40,7 procente din totalul venitului mondial din 1948, în comparație cu cele 26 de procente, din anul 1938. Estim)rile lor se pare c) sunt cele mai
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
sfârșitul secolului XVIII și continuând, în ritmuri și cu intensități diferite, până astăzi. Modernizarea reprezintă un proces continuu, multilateral și complex al creșterii, dezvoltării și perfecționării în perioada de restructurare a societății în acord cu cadrele evoluției capitaliste, având drept dominantă adaptarea funcțională rapidă a societății în ansamblul său la schimbarea socială. Ea este deci un element caracteristic al unei tranziții spre o economie complexă bazată, în primul rând, pe dezvoltarea industrială, înțelegând prin aceasta „răspândirea rolurilor care funcțional legate și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în mine și văd numai prin ochi. De ce acești doi ochi nu mi se pot desface ? / Și numai ei sunt singurii mei ochi.” Evoluția lirică a lui G. depășește nota autobiografică în volumele următoare, Glorie (1969), Pur (1971) ș.a. Sunt dominante acum simbolurile coloristice, în special albastrul și albul, în care pare a se concentra un univers cu coordonate bine delimitate, purtătoare ale unor atitudini reflexive în fața întrebărilor vieții. Gândul morții, zădărnicia unor gesturi, existența însăși, simțită ca mister, provoacă reacții
GAVRIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287179_a_288508]