1,677 matches
-
trebuie luați în considerare și factorii macrosociali. Acest traseu are ca puncte de relief următoarele: 1) Cunoscuta teorie a personalității autoritare, elaborată de Th. Adorno și colaboratorii săi (1950), în centrul căreia stă ideea că persoanele cu pronunțate tendințe de dominare, avide după putere, inflexibile în idei, atitudini și comportamente, practică în mult mai mare măsură discriminarea rasială, etnică sau față de alte grupuri sociale decât cei cu o personalitate nonautoritară. De factură psihanalitică, teoria explică structura de personalitate autoritară prin experiențele
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
corectă a acționării în interesul propriu; un accent explicit este pus pe morală și etică în comunicare. Studiile dialogice (Deetz ne spune că a preferat termenul de dialogic celui de postmodern), ca și cele critice se focalizează pe asimetria și dominarea în luarea deciziilor în organizații, dar, în opoziție cu studiile critice, studiile dialogice se centrează mai degrabă pe procesele micropolitice privind natura puterii și a rezistenței. Dominația este văzută ca fiind un fluid, o dezvoltare situațională fără o origine fixă
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ca grija și afecțiunea; - verdele este asociat adesea cu natura, cu creșterea, cu „tensiunea elastică” ce determină nevoia de îmbunătățire a ceva ce face parte din viața noastră. De asemenea, el evidențiază fermitate, constanță și persistență, nevoia/dorința de posesie/dominare reliefată și printr-un înalt nivel al stimei de sine. Metaforic fiind văzut ca „elasticitate a dorinței”, verdele indică și un nivel crescut al dorinței de autoîmbunătățire; - roșul simbolizează „forța dorinței” definind activismul persoanei, vitalitatea acesteia determinând o latură agresiv-ofensivă
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
atunci când intrați în contact cu o persoană pe care nu o cunoașteți, într-un caz obișnuit - când sunteți vecini într-un compartiment de tren -, pentru a conștientiza elementele implicite de rol la care facem apel). Modul în care acest lucru (dominarea situației de către interpretantul de rol) se întâmplă este definit de un ansamblu de înțelegeri ale interacțiunii; aria de extindere a percepției personale și sociale a situației de comunicare a condus la observarea practică a unor roluri cu caracter general, ce
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
atunci când intrați în contact cu o persoană pe care nu o cunoașteți, într-un caz obișnuit - când sunteți vecini într-un compartiment de tren -, pentru a conștientiza elementele implicite de rol la care facem apel). Modul în care acest lucru (dominarea situației de către interpretantul de rol) se întâmplă este definit de un ansamblu de înțelegeri al interacțiunii; aria de extindere a acestei percepții personale și sociale a situației de comunicare a condus la observarea practică a unor roluri cu caracter general
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
devin nesiguri și ușor de influențat, fără a-și pune În valoare propria personalitate. Relațiile interpersonale dintre membrii unei familii pot fi: relații de Înțelegere, dragoste, sprijin, implicare reciprocă și educare; relații de răsfăț și Îndeplinirea tuturor dorințelor; relații de dominare/dependență; pe de o parte, dominare, dirijare, control, inhibarea inițiativelor, iar, pe de altă parte, supunere, acceptare, incapacitate de ripostă; relații ostile și tensionate - pe de o parte, critică, insulte, sancțiuni; pe de altă parte, ripostă și manifestări de violență
COPILUL CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE ŞI FAMILIA. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angelica OȚEL () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2160]
-
fără a-și pune În valoare propria personalitate. Relațiile interpersonale dintre membrii unei familii pot fi: relații de Înțelegere, dragoste, sprijin, implicare reciprocă și educare; relații de răsfăț și Îndeplinirea tuturor dorințelor; relații de dominare/dependență; pe de o parte, dominare, dirijare, control, inhibarea inițiativelor, iar, pe de altă parte, supunere, acceptare, incapacitate de ripostă; relații ostile și tensionate - pe de o parte, critică, insulte, sancțiuni; pe de altă parte, ripostă și manifestări de violență, rezultând o continuă stare de tensiune
COPILUL CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE ŞI FAMILIA. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angelica OȚEL () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2160]
-
ei, căci renunțarea la firescul lumii ține de patologic pentru orice om sănătos! Biserica s-a împotrivit oricărei tiranii laice dar a sprijinit statul, care a avut tactul de a o atrage de partea sa, ca mijloc de legitimare și dominare a maselor. Și consideră că secta iudeocreștină „a murdărit conștiința popoarelor din jur inoculându-le spaima metafizică, ucigându-le zeii, otrăvindule mințile cu angoase apocaliptice, cu ura împotriva corpului și cu reprimarea sexualității. Genii ale nimicului au propagat nebuloasa unei
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
violul adună suspiciuni și prejudecăți (cele cu privire la consimțământ ori la voință), vorbește despre „forță”, despre brutalitatea masculină menită să îngenuncheze „slăbiciunea” femeii (și aici poate începe o lungă discuție despre „fragilitate”), moșteniri și „definiții” străvechi, precum cea care impune modelul dominării bărbatului asupra femeii 400. O crimă, într-un cuvânt, chiar o formă specială de crimă (Georges Vigarello) - și un păcat, expresie a brutalității sexuale, născătoare de suferință (de cele mai multe ori ocultată), pedepsită uneori cu moartea ori cu trimiterea la ocnă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
În relație strânsă cu valorizarea acestuia, mai sus prezentată. Între ele există Însă nuanțe psihologice și morale, motiv pentru care le tratăm separat. În cadrul formelor de afirmare ale Eului distingem două tendințe pulsionale ale Supra-Eului individual, și anume: tendința de dominare și tendința de supunere. Tendința de dominare are la baza ei pulsiunile sadice ale persoanei și ea se manifestă sub forma tiraniei. Prin aceasta, individul urmărește să-și impună voința, ca putere, asupra celorlalți. Este nevoia de a domina, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sus prezentată. Între ele există Însă nuanțe psihologice și morale, motiv pentru care le tratăm separat. În cadrul formelor de afirmare ale Eului distingem două tendințe pulsionale ale Supra-Eului individual, și anume: tendința de dominare și tendința de supunere. Tendința de dominare are la baza ei pulsiunile sadice ale persoanei și ea se manifestă sub forma tiraniei. Prin aceasta, individul urmărește să-și impună voința, ca putere, asupra celorlalți. Este nevoia de a domina, de a conduce, de a supune pe ceilalți
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
faptul că ambele componente ale Eului sunt pervertite, iar acest aspect se vede În felul de a fi al Eului, sau În caracterul acestuia. Eul pervertit este un Eu cu un caracter pervers, Înclinat către instabilitatea pe care o dă dominarea patimilor asupra individului și pe care acesta nu le poate nici reprima, nici controla, lăsându-se condus de ele. Se poate afirma, fără a greși, că ceea ce reprezintă conștiința pervertită În sfera morală a Eului reprezintă caracterul pervers În sfera
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
imorală prin care un individ, animat de rele intenții, obligă sau constrânge o persoană sau un grup de persoane să accepte o situație nedorită sau de compromis, În scopul realizării propriilor sale intenții sau interese. Este o formă necinstită de dominare și manipulare a celuilalt, cu care nu se poate confrunta direct, deschis, cinstit. bă Calomnia este o formă de acțiune imorală, Înrudită cu precedenta, prin care se urmărește denigrarea unor persoane pe care un individ le percepe ca rivale, ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
individ Îi induce pe alții În situații din care poate profita, În detrimentul intereselor acestora. Înșelătoria este bazată pe fals, pe construirea și oferirea unor avantaje ireale, iluzorii, speculând credulitatea sau buna credință a unor persoane naive. Este un act de dominare captativă prin care sunt atrase alte persoane În situații Închise, de eșec. dă Răzbunarea este acțiunea perversă, imorală, de agresivitate, orientată către o altă persoană, sau către un grup de persoane, În scopul descărcării unor frustrări sau complexe de inferioaritate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
posibilă decât prin spiritualizarea persoanei, a Eului acesteia. Pentru D. Stăniloae calea către spiritualizare este reprezentată de modelul christic, prin persoana lui Iisus. În sensul acesta, ultima etapă de formare și de desăvârșire a Eului reprezintă rezultatul unui efort de dominare asupra pulsiunilor primare ale Inconștientului primitiv și situarea Eului Într-un raport de acord și echilibru cu Supra-Eul moral. Este etapa În care autocontrolul devine total, etapa În care omul este propriul său stăpân, momentul În care, cum spuneau latinii
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
valorificare a propriei persoane, de autovalorizare a Eului personal, manifestare care are la bază pulsiunea de a se impune ca autoritate, ca prestigiu, În fața celorlalți și În raporturile individului cu aceștia. că Legat de precedenta este dorința sau tendința de dominare a unei persoane, a Eului acesteia, asupra celorlalți indivizi, de a ieși În evidență, de a se ridica deasupra lor, de a-i domina pentru a-i conduce după propria sa voință, impunându-le acestora propria sa putere de decizie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mai departe, și un acord sau un dezacord al raportului dintre două persoane. Ea poate avea un caracter spontan sau poate fi dorită, pregătită sau așteptată. În orice caz, când este un acord reciproc, ea compensează competiția și tendințele de dominare ale unei persoane față de celălalt care, cel puțin formal și În primele faze ale Întâlnirii, rămân ascunse. Este Însă posibil ca lucrurile să se prezinte și altfel, așa cum vom arăta mai departe. fă Combativitatea este una dintre formele de afirmare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
diferă Între ele. Mai mult chiar, se poate spune că sunt puternic Înrudite prin origine, trăsături, tendințe, intenții. Orice șef sau conducător trebuie să fie și un actor desăvârșit, pentru a-și putea exercita imagologic funcția de educație și de dominare a celorlalți. În mod egal, actorul este forma sublimată a șefului, un alt fel de șef care manipulează emoțional-afectiv pe ceilalți, prin aceleași mijloace. c. Tipurile exemplare ideale Spre deosebire de tipurile imagologice ale Eului, prezentate mai sus, acestea se caracterizează prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Îndepărtează sau, dimpotrivă, ele nu prezintă nici un fel de interes pentru mine. În felul acesta, relațiile mele cu celălalt se Împart În: - raporturi de rang, privind superioritatea sau inferioritatea mea față de celălalt; - raporturi de ajutor sau de protecție; - raporturi de dominare; - raporturi legate de statut și rol, sau În ce măsură celălalt poate sau nu să mă Înlocuiască; - raporturi de concurență sau de colaborare; - raporturi deschise, de apropiere, sau Închise, de separare; - relația de cuplu cu celălalt, În măsura În care se poate stabili. Pe aceste
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
datorii morale și sufletești față de celălalt, la fel ca și acesta față de mine. Apare astfel un sentiment de siguranță, care anulează singurătatea. În comuniunea prin iubire, relația dintre un Eu și un Tu nu mai are caracter tensional, conflictual, de dominare reciprocă, ci de iubire, de Încredere, ajutor și ocrotire reciprocă. Existența ta devine garanția existenței mele, pentru că prin iubirea care ne apropie și ne unește noi ne susținem și ne completăm reciproc. Aceasta nu Înseamnă Însă dependența unuia față de celălalt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Întrucât este trăită și practicată Într-o atmosferă rațională, de luciditate perfectă, chiar atunci când conflictele se pot declanșa imediat. Nonviolența este o atitudine morală care refuză conflictul, chiar când el te provoacă direct, fiind aparent inevitabil. Ea este atitudinea de dominare a adversarului agresiv, cu calmul și indiferența ta dezarmantă. Nonviolența este ignorarea celuilalt sau a unei situații periculoase. Pot fi oare evitate toate situațiile vieții? Pot eu oare evita toate persoanele cu care este posibil să intru În conflict? Incontestabil
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
din partea unei persoane, lovind În interesele celeilalte. Elementul de referință este deci factorul de conflict, de discordie, cel care-i separă și-i transformă În persoane aflate În conflict pe cei doi. Deși aparent neutră, dorința de posesiune sau de dominare a elementului de referință face ca cei doi să devină adversari. În aceste circumstanțe, elementul de referință va exercita aceleași tentații pentru ambii parteneri de dispută. Ei vor proiecta propriile lor dorințe asupra acestuia, luptându-se pentru a-l obține
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de care depinde și armonia omului. Totul se concentrează În efortul creației, care Înalță persoana umană prin realizările sale. Orice creație este un act de Împotrivire, este dorința de afirmare de sine, după cum, În egală măsură, distrugerea este dorința de dominare și acaparare a ceva care Încă nu-ți aparține sau care nu-ți poate aparține, fiind interzis și, prin urmare, inaccesibil. Cele două acte constituie polii oricărei acțiuni psihologice. Creația este pozitivă, fiind deschidere, pe când distrugerea este negativă, fiind Închidere
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
generale; b) omul economic, interesat de bogăție și de dobândirea de bunuri materiale; c) omul estetic, preocupat de tendința spre frumos și formele de manifestare ale acestuia; d) omul politic, care se remarcă printr-o puternică tendință spre putere și dominarea altora; e) omul activist social, care este preocupat de a veni în ajutorul semenilor săi în caz de nevoie; f) omul religios, care urmărește să-l cunoască pe Dumnezeu, fiind interesat de problemele transcendenței, misticii și de misionariat. Pentru F.
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
hipertrofia Eului se referă la constituția paranoică și se manifestă prin egoism, egocentrism, autoerotism, autofilie, narcisism, psihorigiditate, orgoliu nemăsurat, posesiunea egocentrică narcisică; ea reprezintă o afectare a lui „a fi”; competiția sau „situația-cheie” se caracterizează prin dorința de afirmare, de dominare, invidie, ură, gelozie, înclinarea către agresivitate; ea este legată de situația ontologică „a face”. Întrucât suferința este axa experiențelor patice ale vieții, punctul de vedere psihiatric trebuie completat cu punctul de vedere moral și filosofic (M. Scheler, M. Florian, R.
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]