561 matches
-
intim pe care Biserica l-a scris când avea șaptesprezece ani”. Aprilie 1946. Jean Daniélou publică, În revista iezuită Etudes, un articol programatic, „Les orientations présentes de la pensée religieuse”. Acest text va declanșa reacții polemice foarte virulente, mai ales din partea dominicanilor grupați În jurul Revue thomiste, care s-au simțit vizați de unele remarci. Părintele Garrigou-Lagrange, Într-o replică plină ochi de citate latinești, va merge până acolo Încât Îi califică pe „mușchetarii” de la Fourvière drept susținători ai unei „noi teologii”, purtătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
sărută. 11 Aprilie 1956 Vizită la Palatul Rectorului. În curtea interioară monument din sec. 16. a lui Miha Pracata (pg. 235 ode). Biblioteca științifică la etaj. Sala de lectură publică. Dulapul vechei arhive cu casete cu picturi simbolice (originale). Mănăstirea dominicanilor (sec. 15) grădina interioară cu fântâna în stilul renașterii și coloane toate diferite. Toate stilurile (gotic, baroc, renaștere suprapuse). Biserica conține un tablou de Tițian, o altă pictură de Vasari și opere a unor artiști italieni și a pictorilor locali
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mine, camaradului său: „Vezi, colea, vulturul acela? Tare aș avea poftă să-i răsucesc gâtul.“ Luându-mă după direcția brațului și a privirii sale, am înțeles ușor că vorbea de Lacordaire, care putea fi văzut șezând, în veș mânt de dominican, pe o bancă de sus, din stânga. Intenția mi s-a părut foarte urâtă, însă comparația era admirabilă; gâtul lung și osos al acestui prelat ieșindu-i din gluga albă, capul pleșuv, înconjurat doar de un cerc de păr negru, figura
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în 1830, ziarul L’Avenir ăViitorul ), de orientare creștin-liberală, favorabil separării bisericii de stat; nu și-a urmat maestrul în ruptura sa cu Roma. După ce a ținut la Notre Dame, între 1835 și 1836, niște predici remarcabile, a devenit călugăr dominican; în 1839 a restabilit ordinul dominican în Franța. Ales deputat de Marsilia în 1848, a întemeiat Era nouă, organ democrat-creștin. LA FAYETTE, MARIE JOSEPH PAUL YVES ROCH GILBERT MOTIER, marchiz de ăChavagnac, 1757-Paris, 1834). General și om politic. Din 1777
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de orientare creștin-liberală, favorabil separării bisericii de stat; nu și-a urmat maestrul în ruptura sa cu Roma. După ce a ținut la Notre Dame, între 1835 și 1836, niște predici remarcabile, a devenit călugăr dominican; în 1839 a restabilit ordinul dominican în Franța. Ales deputat de Marsilia în 1848, a întemeiat Era nouă, organ democrat-creștin. LA FAYETTE, MARIE JOSEPH PAUL YVES ROCH GILBERT MOTIER, marchiz de ăChavagnac, 1757-Paris, 1834). General și om politic. Din 1777 până în 1783 ia parte la războiul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
se poate introduce în interiorul acestor siluete goale, ca în pozele trucate de la bâlci. Clericii pot broda pe seama acestei opere deschise, pe care fiecare viață o poate umple după cum dorește. Nimic mai potrivit pentru noi, mi-a spus odată un călugăr dominican (dar ar fi putut să-mi treacă și mie prin cap mai înainte), decât samaritenii, însoțitoarele lui Iisus, orbii și strângătorii de biruri cu chipurile șterse, remaniabili după plac, asemeni amintirilor din prima copilărie." Oricât de diafană ar fi, puterea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care, înainte de hirotonisire, le-a fost servitor apoi oaspete, între 1897 și 1900. Bonaparte, care a venit din Egipt să asiste la un botez în mănăstirea lor, s-a deranjat pentru puțin lucru. Memoria lui, orfană, nu persistă nicăieri. Călugării dominicani au pus bazele unei descendențe, numai că bonapartiștii n-au instituit o dinastie cine are urechi de auzit să audă! (ad augusta per angusta). Turismul a avut de suferit, dar mai puțin ca în alte părți. Niciun punct de trecere
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a unui militant creștin melkit ucis în cursul operațiunilor militare; ceremonia avea loc cu acompaniament de focuri de armă trase în aer, cu un discurs funebru pronunțat de preotul parohiei care suna ca un fel de marseieză. Între timp, șantierul dominicanilor a fost închis, din rațiuni de securitate și vai! de inutilitate publică. Terenurile trebuie rentabilizate. Speculațiile imobiliare și suprapopularea ar putea duce într-o zi la dispariția mozaicurilor bizantine și a zidurilor de apărare datând din epoca fierului. Acesta ar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
după părerea mea, muntele Sion, intru în biserica Adormirii, ale cărei mozaicuri exterioare îmi amintesc, nu știu de ce, de răceala bisericii Saint-Honoré-d'Eylau care m-a marcat pe când eram copil. Ca să temperez neplăcerea amintirii, mă gândesc la spusele unui călugăr dominican. " Arta sulpiciană, mi-a explicat el, este anume concepută pentru a ne vindeca de idolatrie. Imaginile pe care ni le oferă sunt atât de explicite încât, rugându-ne în fața lor, știm că avem neapărat a trece dincolo. Poza cea mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
preoți și călugări iar remarca rămâne neîndoielnic valabilă și pentru rabini și imami. În orice caz, eu unul suspectez Ierusalimul creștin de existență dublă, studiu și rugăciune de o parte, însemne ale crucii de cealaltă. Am uneori impresia că pentru dominicanii, iezuiții și adepții ordinului Adormirii dindărătul porților închise, Sfântul Mormânt, biserica de la Nazaret și Cenaclul din Ierusalim sunt asimilabile cu niște locuri rău famate, niște așezăminte cam dubioase pe care-i mai bine să le ocolești, gen Moulin de la Gallete
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
erau preoți. Inventând un cler numai din bărbați hirotonisiți, taine și sutane, separând faptul de a crede de faptul de a trăi, noi am uitat ce putea fi cumsecădenia sacralului, acea nonșalanță prozaică și neaoșă din relația cu divinul. Călugărul dominican Christian Eeckhout, care-mi arată locurile (cu indispensabilul pașaport diplomatic), îmi amintește că rugăciunea musulmanului se poate efectua oricând și în aer liber, fără întreruperea activității, pe stradă sau în dugheana lui. Este și ceva trivial în alegerea Dumnezeului unic
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care se opresc de fiecare dată brusc. Intelectualicește vorbind, vântul bătând dinspre larg peste aceste ape uzate nu poate face rău. Bun vânt și ispititor Tantour: haidem deci să vedem ce-i și pe-acolo! Îi fac o vizită părintelui dominican Marcel Dubois, la care mă conduce fratele Olivier Thomas Venard, tânărul său corespondent de la Școala Biblică. Ei tocmai au publicat o carte captivantă, Dor de Israel, puțin gustată și rău primită de cei cărora li se adresa în mod prioritar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bune din Ierusalim, oraș în care a venit în 1962. Copleșit de onoruri ca predicator. Marele premiu al statului Israel, premiul Knessetului, decan al Facultății de Filosofie a Universității ebraice, animator al Casei Sfântului Isaia, consacrată științelor iudaismului, "celălalt" institut dominican din Ierusalim. A fost vârful de lance al dialogului iudeo-creștin, un intermediar reputat, cam în genul unui André Chouraqui. Preot vorbitor de ivrit, el a ținut să-și ia cetățenia israeliană imediat după Războiul de Yom Kippour, pentru a susține
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mod deschis și public. Uitasem legenda celor șapte tineri din Efes. Prietenii sirieni mi-au amintit-o, și pe bună dreptate, dacă ei sunt cei care au transmis-o arabilor creștini și musulmani, și apoi Occidentului. Mulțumită lor, și prin dominicanul genovez Jacobus de Voragine cu Legenda aurea (1250-1280), cultul Celor șapte tineri (sau adormiți) din Efes se sărbătorește în fiecare an pe lângă Plouaret, în Côtes-d'Armor, dar și în oratoriile din Damasc și Teheran, dat fiind că acest mister creștin
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
trei mesageri ai aceluiași Dumnezeu, Abraham, Isus și Mahomed. La urma urmei, zic ei, islamismul n-are nici măcar un secol, în vreme ce islamul are paisprezece. De ce să-l diabolizăm? Unii merg chiar și mai departe, chiar și printre latini, așa ca dominicanul Jean-Christophe Humbert: "Pentru noi, ca europeni și creștini, America este o concubină; soția noastră legitimă e Orientul. Trebuie să dăm o nouă strălucire blazonului islamului. El a fost, în vremea lui, un mare moment al civilizației. N-a fost preocupat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
constituie un avantaj. Anul liturgic este ca roata morii, și fiecare secol așișderea. Când citesc în paginile lui Flaubert litaniile călugărilor catolici copleșiți de birurile impuse de nu știu care pașă, parcă le aud pe cele ale gazdelor mele de ieri, când dominicanul din epocă se plângea că "bacșișul și bâta sunt temeliile lumii arabe", parcă-l aud pe deputatul de azi din partea locului. Iar "disprețuitoarea animozitate" pe care o resimțea același Flaubert ca vizitator creștin pe străduțele arabe din Ierusalim, care-i
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
utiliza religiosul în propriile-i scopuri. Fără a mă convinge, acest mic curs de teologie aplicată m-a ajutat cel puțin să înțeleg cum poate credința în Iersusalimul ceresc de mâine s-o facă suportabilă pe cea de azi. Același dominican, topograf riguros și ghid excelent, care răspunde la întrebările mele cu o neobosită gentilețe, a pus punct avânturilor interpretative pe care mi le inspira până acum o mică scăriță rezemată în exterior de o cornișă, ducând la etajul întâi al
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
1976 de trei călugări olivetani chemați în ajutor, înțelege să reînnoade tradiția Alianței. Slujba de al nouălea ceas este cântată în ebraică. Republica este aici la ea acasă încă din 1873, așa cum este și în biserica Sfânta Ana a călugărilor dominicani, la schitul de la Eleona care domină Muntele Măslinilor și la Mormântul Regilor cumpărat de bancherii Pereire și donat Franței (de altfel, el e impropriu numit așa, dat fiind că hipogeul adăpostește, în patru camere funerare, rămășițele pământești ale unei prințese
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
înclinat aș fi și aș rămâne spre laicitate, nu văd inconvenientul care ar rezulta din aceea că Școala Biblică și Arheologică Franceză, prima instituție de acest gen autorizată de Imperiul Otoman, și-a fixat sediul în mănăstirea Sfântul Ștefan a dominicanilor. Din 1890, călugării savanți arborează tricolorul francez în vîrful clopotniței, de sărbătoarea Sfântului Ștefan și pe 14 iulie, ca și la Casa lui Abraham, pe colinele care domină Cedronul, unde-și are sediul Ajutorul Catolic. Școala Biblică ne-a făcut
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
loc nici unui echivoc, De ecclesiastica potestate, În schimb, apără, la fel de clar, suveranitatea Papei, ca și - dar cu atenuări semnificative - textul lui Jean de Paris (De potestate regia et papali), a cărui opțiune, cum am spus, pare una de mijloc, teologul dominican pledând pentru echivalența celor două sfere de competență. Compararea tuturor acestor scrieri din unghiul În care este utilizată metafora corpului ca argument de legitimare a intereselor uneia sau alteia dintre cele două părți evidențiază câteva particularități deosebit de interesante. Prima este
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
acea Romă unde păstrasem prieteni deosebiți și relații prețioase. România era superb instalată în palatul Santa Croce, odinioară localul Ambasadei franceze de pe lîngă Sfîntul Scaun, beneficiind astfel de unele modernizări care respectaseră frumoasa înșiruire a sălilor boltite pictate de Poussin, Dominicanul și alți artiști reputați. Amintirea contesei de Santa Croce, prietena cardinalului de Bernis 123, mai plutea în aer. Proprietara actuală, descendentă a ei, fusese una dintre ultimele persoane care-l înflăcăraseră pe regele Umberto 124, iar cancelaria Legației oferea privirii
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Tartares, par le frère Jean du Plan de Carpin, în „Recueil”, IV, Paris, 1838, p. 399-602, cu un extras și în E. Hurmuzaki-N. Densușianu, Documente privitoare la Istoria Românilor, vol. I/1, 1199-1345, București, 1887, p. 231-234, precum și ale călugărului dominican Ascelin (1246), care se află în același volum E. Hurmuzaki - N. Densușianu, I/1, p. 234-239. Tot așa de importante sunt apoi și Historia Tartarorum, Historie des Tartars, din anul 1247-1248, a lui Simon de Saint Quentin, publicată la Paris
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și secui aveau drumul deschis prin Oltenia, ca și la 1210 spre Vidin, în război cu bulgarii, unde avea să moară căpetenia secuilor Bogomir. După războiul de răzbunare a morții lui Bogomir, dus tot la Vidin, în anul 1237, călugării dominicani predicau „pentru convertirea Țării Severinului”... „în Severn și în locurile vecine, la cumani și români”, iar papa trimitea un legat la țarul Ivan Asan, pe care-l recomanda și clerului „din Bulgaria și Valachia”. Ne aflăm în momentul în care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
vicecancelar al regelui, cel care va cădea străpuns împreună cu episcopul latin Raynaldus din Alba Iulia, de săgețile ostașilor lui Batu-khan și Subotai, la Mohi, exact în aceeași zi de 11 aprilie. Tot atunci au fost omorâți și călugării de la mănăstirea dominicanilor, pe care au incendiat-o. Oastea mongolă și-a continuat apoi drumul pe la Ocna Sibiului, prin satul Ungurei, de la locul Zekes, azi Cunta, spre Sebeș-Alba. „Muhlbach”, nimicind așezările din diocesa preotului Teodoric din Sebeș, canonic de Sibiu și la Vințul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și alături de ei, este inadmisibilă și de neconceput din punct de vedere al realității istorice. Deoarece stăpânirea mongolă era efectivă și simțită nu numai de români, ci și de clerul catolic, Ordinul Minoriților Sf. Francisc, adică al Franciscanilor, luând locul Dominicanilor, chiar la creștinarea cumanilor organizați în șapte seminții și așezați în Ungaria, Transilvania și Banat. Și Ladislau Cumanul, regele ungur, își luă angajamente să-i ajute, prin însăși convocarea Sinodului de la Buda, ținut la 10 august 1279. Tot pe atunci
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]