450 matches
-
o revendicare de imobil. îi auzise lăudîn-du-se că sunt și ei proprietari. Prin ce ciudățenie a tranzacțiilor se făcuse o astfel de adjudecare? A doua zi Lina trimisese pe babă să bată la ușa biuroului, spunând că cucoana poftește pe domnișori să rămână la dejun. După ce se consultase asupra invitării suspecte, gemenii cu Rim apăruse în sufragerie cu aere piezișe. La desert Lina îi întrebase dacă s-au instalat în strada Minervei și cum și-au aranjat casa. Surprinși, cu toată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe Voica. Cum îl văzu, aceasta îi veni în cale într-o goană, dar se opri la câțiva pași de el ca să-l privească mai bine. Voia să vadă dacă este cu adevărat el, Vișinel, dragostea ei sau e vreun domnișor rătăcit departe de oraș. El se arătă mai hotărât. Se apropie de ea, o trase de mână în spatele unui cort, departe de ochii vicleniți ai babelor care, deși scormoneau în spuza unor focuri, peste care tronau ceaune cu fierturi, aveau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
uite că-ntr-o zi vine un pădurar și-mi spune că mă cheamă domnul Cornilă la el că vrea să vorbească de urgență cu persoana mea. Alecu, fiul mătușii Anița, odagiul școlii aude și după ce pleacă pădurarul îmi spune: “Domnișorule, Domnul Cornilă îi cam zărghit, da-i zărghit bine. Cred că-i beat și n-are pe cine bate în noaptea asta și te-a ales pe mata. Eu zic să vin și eu cu Mitică gardistul, să stăm la
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
bărzăun de salon. Librarul și nepoata lui Împărțeau un apartament Într-un bloc din piața Real. O servitoare În uniformă, cu bonetă și cu o vagă expresie de legionar Îmi deschise ușa cu o reverență teatrală. — Dumneavoastră trebuie să fiți domnișorul Daniel, zise. Eu sînt Bernarda, la dispoziția dumneavoastră. Bernarda afecta un ton ceremonios care naviga cu accent din Cáceres Închis bine de tot. Cu pompă și solemnitate, Bernarda mă călăuzi prin reședința familiei Barceló. Apartamentul, aflat la mezanin, Înconjura proprietatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îmi vorbea În șoaptă. — Domnișoara Clara e tot ce-i mai bun pe lumea asta, și să dea Domnul să pic eu răpusă dacă Într-o zi mi-o da prin minte s-o critic, Însă nu-i bine ca domnișorul să se gîndească prea mult la ea, dacă mă Înțelegeți dumneavoastră ce vreau să spun. — N-ai nici o grijă, Bernarda, că sîntem doar prieteni. Păi chiar asta spun și eu. Spre a-și ilustra argumentele, Bernarda se pornea atunci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cum ați crescut! zise ea din prag. Mai să nu vă recunosc... Acuma sînteți un bărbat! Mă Îmbrățișă, storcînd cîteva lacrimi și mîngîindu-mă pe creștet, ca să vadă dacă nu mă făcusem cioburi În lipsa ei. — Vi se duce dorul În casă, domnișorule, spuse ea coborîndu-și privirea. — Și eu ți-am dus dorul ție, Bernarda. Haide, dă-mi o sărutare. M-a sărutat timid, iar eu i-am lipit o pereche de sărutări sonore pe fiecare obraz. RÎse. Am văzut În ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lui Fermín Îi curgeau balele și cum Bernarda era copleșită de atențiile acelui omuleț cu dimensiuni de tabacheră și cu o vorbărie de tîrgoveț, care o privea cu zelul pe care și-l păstra doar pentru bomboanele Nestlé. — Dar dumneavoastră, domnișorule Daniel, ce ziceți? — Aici domnul Romero de Torres este expertul. Te poți bizui pe el. — Apăi, atunci o iau pe asta cu insula, dacă mi-o Împachetați dumneavoastră. CÎt vă datorez? — E din partea casei, am zis eu. Ah, nu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un copil. Eu aș duce-o la Els Quatre Gats, i-am zis. Căci, după cîte știu, aduce noroc În chestiunile de sentiment. I-am Întins Bernardei pachetul cu cartea și i-am făcut cu ochiul. — Atunci, cît vă datorez, domnișorule Daniel? — Nu știu. Am să-ți spun mai Încolo. Cartea nu avea preț pe ea și trebuie să-l Întreb pe tata, am mințit eu. I-am văzut plecînd la braț, pierzîndu-se pe strada Santa Ana, gîndindu-mă că, poate, cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a palatului Aldaya. — Între noi fie vorba, aici e de depănat. Odată Joanet, fiul domnului Miravell, care-i un zdrahon de două ori cît dumneavoastră (nu mai spun că e În echipa națională de baschetă... deci, niște prieteni de-ai domnișorului Joanet auziseră vorbindu-se despre casa familiei Aldaya și l-au Îmbîrligat. Iar el m-a Îmbîrligat pe mine să-l Însoțesc, fiindcă o fi el gură-mare, dar n-avea tupeu să intre acolo. Știți și dumneavoastră cum sînt filfizonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
masă îmbelșugată, apoi se așezară pe gheață să tragă un pui de somn, încălzindu-se reciproc. În vis, erau la o nuntă mare, la care participară toți urșii de la Polul Nord, aveau nași o pereche de urși mai în vârstă, aveau domnișori și domnișoare de onoare cu coșuri pline de pești, rozătoare și insecte. Toți nuntașii erau îmbrăcați în alb, ca și mirii de fapt, iar când începuse muzica de sirene dinspre ocean, ursul și ursoaica polară se ridicaseră în două labe
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
bucătăreasă, slugi ale casei de multă vreme și descendenți ale altora care slujiseră tot acolo. Valetul și bucătăreasa erau soț și soție, dar nu aveau copii. Când valetul îi deschise ușa, Augusto îl întrebă dacă venise cineva în lipsa lui. — Nimeni, domnișorule. Întrebarea și răspunsul erau sacramentale, căci Augusto nu prea primea vizite acasă. Întră la el în birou, luă un plic și scrise pe el: „Domnișoarei doña Eugenia Domingo del Arco. Personal.“ Și apoi, în fața filei albe, își rezemă capul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
reprezinte figura Eugeniei, dar cum abia o zărise, fu nevoit să și-o imagineze. Mulțumită efortului evocator, în închipuire i se ivi o figură imprecisă împresurată de visări. Și adormi. Adormi pentru că avusese parte de o noapte proastă, cu insomnii. — Domnișorule! — Ha? - exclamă el trezindu-se. — Prânzul e servit. Oare vocea valetului sau apetitul, căruia glasul acela nu-i era decât ecou, îl trezise? Mistere psihologice! Așa cugetă Augusto și se duse în sufragerie zicându-și: „Oh, psihologia asta!“ Își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Nu Eugenia a venit să mă caute ea pe mine? Eugenia! Eugenia! Eugenia!“ Și Augusto se pomeni rostind cu glas tare numele Eugeniei. Auzindu-l strigând, valetul, care se-ntâmpla să trecă pe lângă sufragerie, intră și zise: — M-ați chemat, domnișorule? — Nu, nu pe tine! Da’ ia stai, pe tine nu te cheamă Domingo? — Ba da, domnișorule - răspunse Domingo deloc mirat de întrebarea ce-i fusese pusă. — Și de ce te cheamă Domingo? — Păi așa mă cheamă. „Bine, foarte bine - își zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pomeni rostind cu glas tare numele Eugeniei. Auzindu-l strigând, valetul, care se-ntâmpla să trecă pe lângă sufragerie, intră și zise: — M-ați chemat, domnișorule? — Nu, nu pe tine! Da’ ia stai, pe tine nu te cheamă Domingo? — Ba da, domnișorule - răspunse Domingo deloc mirat de întrebarea ce-i fusese pusă. — Și de ce te cheamă Domingo? — Păi așa mă cheamă. „Bine, foarte bine - își zise Augusto -; ne cheamă cum ne cheamă. În vremurile homerice persoanele și lucrurile aveau două nume, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
întreagă pânză misterioasă care învăluiește sufletele trecătorilor. Augusto se pomeni în sfârșit iarăși în fața portăresei Margarita, în fața zâmbetului Margaritei. Primul lucru pe care-l făcu ea când îl văzu fu să-și scoată mâna din buzunarul șorțului. — Bună ziua, Margarita. — Bună ziua, domnișorule. — Augusto, femeie dragă, Augusto. — Don Augusto - adăugă ea. — Nu tuturor numelor le cade bine don - observă el -. Așa cum între Juan și don Juan e o prăpastie, la fel și între Augusto și don Augusto. Mă rog, fie! Domnișoara Eugenia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Antonio obișnuia să joace o partidă de cărți cu Domingo, valetul său, în vreme ce nevasta acestuia, bucătăreasa, contempla jocul. Partida începu. — Douăzeci de cupe! - cântă Domingo. — Ia zi! - exclamă brusc Antonio —. Ce-ar fi să mă-nsor? — Ar fi foarte bine, domnișorule - zise Domingo. — De la caz la caz - cuteză Liduvina, soția lui, să insinueze. — Păi tu nu te-ai măritat? - o interpelă Augusto. — De la caz la caz, domnișorule. — Cum adică de la caz la caz? Ia zi. — Să te căsătorești e foarte ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
zi! - exclamă brusc Antonio —. Ce-ar fi să mă-nsor? — Ar fi foarte bine, domnișorule - zise Domingo. — De la caz la caz - cuteză Liduvina, soția lui, să insinueze. — Păi tu nu te-ai măritat? - o interpelă Augusto. — De la caz la caz, domnișorule. — Cum adică de la caz la caz? Ia zi. — Să te căsătorești e foarte ușor; dar nu la fel de ușor e să fii căsătorit. Asta spune înțelepciunea populară, izvor al... — Și cum e cea care ar urma să fie soția domnișorului... - adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
caz, domnișorule. — Cum adică de la caz la caz? Ia zi. — Să te căsătorești e foarte ușor; dar nu la fel de ușor e să fii căsătorit. Asta spune înțelepciunea populară, izvor al... — Și cum e cea care ar urma să fie soția domnișorului... - adăugă Liduvina, temându-se că Augusto avea să-i trântească ditamai monologul. — Cum? Cea care ar urma să-mi fie soție, cum adică? Hai, spune, spune, femeie, spune! — Păi... dat fiind că domnișorul e atât de bun... — Haide, femeie, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cea care ar urma să fie soția domnișorului... - adăugă Liduvina, temându-se că Augusto avea să-i trântească ditamai monologul. — Cum? Cea care ar urma să-mi fie soție, cum adică? Hai, spune, spune, femeie, spune! — Păi... dat fiind că domnișorul e atât de bun... — Haide, femeie, spune, spune odată. — Vă amintiți doar ce zicea doamna... La pioasa evocare a mamei sale, Augusto lăsă cărțile pe masă și spiritul îi rămase o clipă suspendat. Adeseori maică-sa, acea blândă fiică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
știi mai mult, Liduvina, știi mai mult. Hai, spune; vezi doar că e vorba de viitorul și fericirea stăpânului tău... — E o fată bună, da, o fată bună... — Hai, spune, Liduvina... În amintirea mamei mele! — Amintește-ți de sfaturile dânsei, domnișorule. Ei, dar cine umblă prin bucătărie? Pe cât că e pisica? Și servitoarea se ridică și plecă. Ce facem, terminăm? - întrebă Domingo. — E drept, Domingo, nu putem lăsa baltă partida. Cine e la rând? — Dumneavoastră, domnișorule. — Bine, uite. Și pierdu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Amintește-ți de sfaturile dânsei, domnișorule. Ei, dar cine umblă prin bucătărie? Pe cât că e pisica? Și servitoarea se ridică și plecă. Ce facem, terminăm? - întrebă Domingo. — E drept, Domingo, nu putem lăsa baltă partida. Cine e la rând? — Dumneavoastră, domnișorule. — Bine, uite. Și pierdu și partida asta, din neatenție. „Păi cum, domnule - își zicea pe când se retrăgea în dormitor -, toți o cunosc: toți o cunosc, afară de mine. Iată lucrarea dragostei. Și mâine? Ce-o să fac mâine? Eh, i-ajungă zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
divina dimineață, virginitatea zilei, îmi aduce o descoperire: dragostea este ritm. Știința ritmului e matematica: expresia sensibilă a dragostei e muzica. Expresia, nu realizarea ei: să fim bine înțeleși.“ Îl întrerupse un ciocănit ușor la ușă. — Intră! — M-ați strigat, domnișorule? - zise Domingo. Da..., micul dejun! Strigase, fără a-și fi dat seama, cu cel puțin un ceas și jumătate mai devreme decât îi stătea în obicei, și, odată ce strigase, era nevoit să ceară micul dejun, deși nu era ora. „Dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu era ora. „Dragostea stârnește și anticipează apetitul - continuă să-și spună Augusto -. Trebuie să trăiești ca să iubești! Da, și trebuie să iubești ca să trăiești!“ Se ridică din pat ca să-și ia micul dejun. — Cum e vremea, Domingo? — Ca totdeauna, domnișorule. — Vasăzică nici bună, nici rea. — Așa! Asta era teoria valetului, care și le-avea și el pe-ale lui. Augusto se spălă, se pieptănă, se îmbrăcă și se pregăti ca unul ce are deja un obiectiv în viață, debordând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Privi de jur-împrejur ca să vadă dacă era privit, deoarece se surprinsese îmbrățișând văzduhul. Și își spuse: „Dragostea e un extaz; ne scoate din noi înșine.“ La realitate - la realitate? - îl readuse zâmbetul Margaritei. — Ei, nimic nou? - o întrebă Augusto. — Nimic, domnișorule. E încă prea devreme. Nu te-a întrebat nimic când i-ai înmânat-o? — Nimic. — Și azi? — Azi, da. M-a întrebat de numele și adresa dumneavoastră și cine sunteți. Mi-a spus că domnișorul a uitat să-și treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nou? - o întrebă Augusto. — Nimic, domnișorule. E încă prea devreme. Nu te-a întrebat nimic când i-ai înmânat-o? — Nimic. — Și azi? — Azi, da. M-a întrebat de numele și adresa dumneavoastră și cine sunteți. Mi-a spus că domnișorul a uitat să-și treacă adresa personală. Iar apoi mi-a încredințat un comision... — Un comision? Care? Nu ezita. Mi-a spus că, dacă mai reveniți, să vă spun că este cu cineva, că are un logodnic. Are un logodnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]