1,226 matches
-
totală, spre refacerea androginului antic despre care cuvânta Platon în „Banchetul”. La intențiile autoarei concură din plin Sfânta Natură cu alaiul anotimpurilor: poeta înflorește cu primăvara, se impune cu vigoarea fierbinte a verii, rodește bogat în toamna tainelor și își domolește trăirile în tăcerea iernilor visătoare. Deci, eroina este a naturii în întregul său puternic și definitoriu. Și totuși androginul (perechea perfectă!) nu se realizează deplin, cauza fiind lipsa participării efective a lui Yng alături de Yang din dualismul asiatic. De aici
PREFAŢA LA VOL. DE POEME PAŞII SINGURĂTĂŢII (TRISTE SCRISORI DE IUBIRE) [Corola-blog/BlogPost/349365_a_350694]
-
urmele lor. Tinerii, cu o ultimă sclipire a minții, se aruncară peste un gard, probabil în alt ogor. Totuși, avură un dram de noroc, fiindcă stăpânul ieși afară și-și cheamă dulăii. Rămaseră neclintiți câteva momente până când spiritele animalelor se domoliră, apoi bâjbâind prin negură se orientară după luminița firavă a unei căsuțe. Ajunși la un gărduleț din uluci, una da și patru ba, se strecurară cu ușurință printre ele în ograda vrăjitoarei. - Nu doarme, scorpia! - zise Michel - Și dacă are
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
de plăcere și, din când în când, mai ardea câte o dușcă de techilla. Pe figura sommelier-ului se lăbărța un rânjet de satisfacție în timp ce chelnerii arătau ca niște statui din templele budiste. După un timp mârâielile de plăcere se mai domoliră, domnul ministru se șterse la gură cu un colț al feței de masă și spuse: - Bă, fu bunicică! Parc-ar mai merge un ciocănel dă trăscău, no!? Hai! Meștere, bagă unu’, să te iert! Și această glumă fu savurată în
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
adun din mine duioșia, De sferele albastre Să-mi șterg privirea udă. Sunt nemișcate gândurile mele... Clipa parc-a-nțepenit! Aș vrea să se oprească vremea -Acum,- pe nucul ruginit... Ce moale lumină pe palmele lui cade! Dar sunete moi pică... se domolesc domol!? Umbre prelungite dansează și tremură pe poale! Dar frunzele se culcă...nucul rămâne gol!? Înatntează gândul uitat într-o-ntrebare Ș-aprinde ruga-n clipa cu irizații line... În urmă-și crește un cristal de sare, -Dorul-, în ochii
ARMONIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349827_a_351156]
-
corpul soțului său întins pe jos, sângerând din mai multe răni. Soarele se scufunda la apus... ***** De câte ori era năpădit de dor,Adrian se uita la pozele iubitei lui.Recitea mail-urile de la Carmen și îi lăsa mesaje prin care își mai domolea dorul.Simțea,astfel,că relația lor este viabilă,că sînt împreună. Că sentimentele lor devin mai puternice, în ciuda distanței și a problemelor financiare. Prefera să gândească că între ei există o iubire reală. De multe ori se-ntreba cum este
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
picturi cu colonade ce se ridicau până-n tavan care susțineau lojile de sus; plafonul era parcă un cer albastru cu scene din viața lui Orfeu: Apolo, dăruindu-i lira, salvarea argonauților de furtună prin cântecul său care-a-mblânzit valurile, le-a domolit; apoi Orfeu și Euridice, frumoasa lui soție în Infern, moartă, și el, îmblânzind Zeii, să i-o redea... După care urma singurătatea lui, după destrămarea umbrei ce-o înfățișa pe Euridice, uciderea lui de femeile trace cărora le-a refuzat
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
cei mai mulți îi chemau Ion și le ziceau Nelu, Ionel, Niță, Țică și unul singur era Iulică, blondul isteț, c-un zâmbet pentru fiecare. Nimeni nu avea altă grijă decât s-arate dibăcie în joaca scociorâtă din orice ... Școala i-a domolit pe toți și mulți și-au pus burta pe carte. În vremea studenției ceata s-a răsfirat, dar viața a curs lin printe meandre. Ne vedeam vara la Rucăr, în joc de billiard cu chegle, chibițat la poker ori în
IULICĂ ! DE ION MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348106_a_349435]
-
clepsidrele de gheață ale timpului, lăsând flacăra vie a culorii inimii să dăruie oceanului, bucuria răsăritului, acolo unde nici umbrele pașilor nu ating creasta vibrației. statuia surâde. încă o atingere de vis neîmplinit. mai taci! nu mai striga la pietre! domolește-le freamătul și așterne-le în cruce. mulțumite de dar, te vor înfășura în gheața pumnilor strânși în uitare, pentru încă o veșnicie. atingi cuvintele în vârstele nescrise umanului pe filele furate din spirala verdelui. te cerți cu trunchiurile copacilor
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
a suitei de texte, ce vor urma să ramifice discursul realist, din care se va ivi un univers inepuizabil. Despre inima primitoare a Bucovinei, Marian Malciu vorbește solemn. Frazele se impregnează cu o savoare durabilă, dar, uneori, intensitatea lor este domolită de un viguros temperament liric. Însă, ritmul viril al scrierii, ocupă un centru privilegiat odată cu spontana captare a tumultului de viață în care prozatorul nu neglijează nici un detaliu menit să dea relief tablourilor închinate omenirii adevărate. El se află pretutindeni
FILIGRAMA DOR DE BUCOVINA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365784_a_367113]
-
Mi-acordez strunele minții, Să-ți mai aducă o dată - omagiu - o șoaptă, Săți mai ridic o dată înfrigurată cântare. Apoi am să scriu istoria voastră Cu sânge și smoală la răscrucea de vise, Să se întoarcă spre tine însetatul, Să-și domolească tamborul mersului, Să-ți asculte, sorbind din tine, freamătul, Să-și mai vindece o dată oftatul. ---------------------------------------------------- POPESCU Daniela Madrid, Spania 27 martie 2016 Referință Bibliografică: Daniela POPESCU - VERSURI (4) / Daniela Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1914, Anul VI, 28
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
eu chiar acum plec la București ! ”, fără să cedeze rugăminților. Nici nu apucase, măcar, să-i poarte ranchiună dar s-a înveselit torturându-l, simțind cum îl joacă pe degete pe activistul de partid. Doar că, această joacă i-a domolit obida ce o avusese, rămânându-i doar să dea curs rugăminților și promisiunilor acestuia : - Te pun șef la cantină ! Vei fi supervizor, neavănd altceva de făcut decât să supraveghezi totul pentru ca să nu se mai fure ! De mâine ești șef ! S-
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]
-
ceva mai mare. O mică diferență de vârstă pentru familia lor. Circa un miliard de ani. Tinerelul masiv Retezat care înțeapă cerul cu înălțimile sale, mână-n mână cu Parâng, domolul senior care, trecând prin multe în viață, și-a domolit asprimile transformate în imense pășuni alpine. Între ei învolburatul Jiu care și-a tăiat cheile lăsând spre sud o poieniță pe care minierii cărbunari și-au înălțat falnicul municipiu Petroșani. La est de Parâng, munții împăduriți ai Lotrului, un afluent
DOI FRAȚI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365227_a_366556]
-
Acasa > Orizont > Selectii > NU ESTE NIMENI DE VINĂ Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 447 din 22 martie 2012 Toate Articolele Autorului că seara adună urma poveștilor rotunde. Revin cu aceleași tropote, timpul nereușind să-i domolească scânteile nici după zile, luni... Erau așa albe încât și acum intră cu năvală în odaie... Aș putea să-i ating sariul încă fierbinte, pentru încă o clipă iar și iar. Inspir... Aceleași tropote aprind pădurile, de parcă regele Solomon, și-
NU ESTE NIMENI DE VINĂ de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364912_a_366241]
-
un cuvințel de frații mei! Nu credeți că sunt demn să știu? Sau e tabú să pomeniți de ei? Eva: Să nu ne judeci, fiu iubit, pentru o vină-nchipuită! N-am abordat această temă, căci drama prin tăcere-i domolită. Scena 2 (Intră Ispititorul, ca întodeauna tânăr și surâzător) Ispititorul: Ce mult mă bucur, dragii mei, că ne-ntâlnim din când în când! Numai atunci putem vorbi de cele care zac în gând ... O, știu, vi-i greu să tot
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
infanterie dă la Darabani unde venea, chipurile la el, când era soldat.... Desigur și asta, o temă arhicunoscută. Doar că, după ce mâncară de prânz, mămăligă rece muiată în mujdei și niște colivă la desert, accentele tragice ale conversației se mai domoliră și Bidel, cu o voce joasă mărturisi secretul cel mare. Toți înghețară de spaimă, fiecare cu gândurile lui... Noaptea, ajutat de fiul său vitreg, mai mic cu doi ani decât el, Bidel transportă comoara acasă și, în grajd, o priviră
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
Mă așez cu mare poftă să dau ființă unei idei care mă urmărește de câtva timp și cu ea pâlpâind pe creier, mă străduiesc să o țin bine în chingi ca pe un cal nărăvaș, s-o strunesc, s-o domolesc, și lustruită s-o așez frumos pe hârtie. Dar „talentul”, numit și „inspirație” nu îmi dă târcoale. Mă cuprinde spaima și mă feresc cât pot de ea, știu că spaima blochează. Degeaba! Simt că mă dau la fund. Îmi sare
TALENTUL ... de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365581_a_366910]
-
o tanea... Să luasă cu mâinile de cap și-și detea sângură palme printre crătiț'. Îi ieșisă oichii că la melc, de-mi venea să mă și râd, dracu, da' și crapă pipota-n mine. Pân'la urma, să mai domoli și-o aud: “Nu știu, nu ma interesază, te faci inel, că altfel io chem poliția și te spun și lu’ doamna. Du-te și cacă-te! Da’ acum!!!” Ce dracu ierea să mai fac? Mă dusăi io cât putui
O PLĂCINTĂ CU BUCLUC (DIN PĂȚANIILE GETEI) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366207_a_367536]
-
departe. Budha, ca și Iisus s-a înălțat la ceruri, dispărând prin dematerializare. Aștept cu nerăbdare dimineața...ca să pot culege puțina energie solară și excursia în munți, să culeg curaj și demnitate.” Trăirile autoarei sunt deosebit de intense. Pentru a-și domoli tumultul, autoarea preferă să scrie: „Cuvintele parcă șiroiau fără voia mea. Nu reușeam să dorm de teamă să nu-mi pierd firul ideilor. Trăisem sub hipnoză involuntară și mă simțeam cu un coeficient ridicat de inteligență, când mi-a venit
FRAU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361645_a_362974]
-
limpezesc încercănările și încrâncenările, dau binețe și înseninează cerul acoperit de nori al sufletelor și inimilor închise, aduc o rază de lumină blajină rispind cu încetul ungherele nestăpânite și insondabile ale răului, neputinței, neascultării, nestatorniciei, mângâindu-le spre a-și domoli instinctele necugetate, gregare, pentru a-și băga în teacă sau în tolbă sabiile sau săgețile otrăvite care priciuniesc răul fiecăruia în parte, comunității în toată cuprinderea ei. Azi, “poporul”, cum le place să li se spună indienilor Navajos, ocupă o
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
demarară astfel sub cele mai faste auspicii, mașinile săpară lângă poartă un puț, fură aduse tuburile de beton, o macara le așeză temeinic, se construi ghizdul, o roată pentru scoaterea manuală a apei din puț, făcut cu socoteală, îngust, ca să domolească apetitul bețivilor de a cădea în el, un acoperiș frumos din țiglă și, ca o expresie a modernului în arta tradițională, un sistem electric de pompare asemănător unui canal. Din păcate, acesta nu a funcționat decât în prima zi, deoarece
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
căuta de multă vreme. Nu focul aventurilor, ci căldura unui cămin, bucuria unei familii. Iubire fără sfârșitse postează ca o bornă, pentru acea perioadă, din punct de vedere al vieții sociale, al devenirii personale. Conflictul acerb al scrupulosului profesor este domolit și canalizat pozitiv după discuția cu preotul Gheorghe venit la spital. Sentimentul de goliciune vine din pierderea nedorită a încrederii în sine și abuziva cantonare în sălașul modestiei. Experiența de viață a părintelui, în slujba unui destin fără orar săptămânal
TRAIAN GHE. CRISTEA de TEO CABEL în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345706_a_347035]
-
văile necazurilor, așa decurge viața omului duhovnicesc; dar ea înscrie un real progres în aceste alternanțe. Bucuriile, pentru răbdare, sunt tot mai curate, mai spiritualizate, mai nepătate de mulțumirea de sine; necazurile sunt tot mai ferm răbdate. Propriu-zis, bucuriile sunt domolite de siguranța necazurilor ce vor veni, iar necazurile, răbdate cu un amestec de seninătate, de râs interior, cum ar zice Sfântul Ioan Scărarul, prin siguranța bucuriilor ce vor veni la rând. Deci, fie oricât de shimbătoare împrejurările externe în care
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
al Psalmului 130: “1. Doamne, nu s-a mândrit inima mea,/ nici nu s-au înălțat ochii mei,/ nici n-am umblat după lucruri mari,/ nici după lucruri mai presus de mine,/ 2. Dimpotrivă, mi-am smerit/ și mi-am domolit sufletul meu, ca un/ prunc înțărcat de mama lui, ca răsplată/ a sufletului meu...”. Iată o mostră, recoltată, nici mai mult, nici mai puțin, decât din agitatul trafic urban (și atinsă de un abia perceptibil balans metaforic): Doamne-ncotro s-
EUGEN DORCESCU, POEZIA LUI TICU LEONTESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354872_a_356201]
-
văile necazurilor, așa decurge viața omului duhovnicesc; dar ea înscrie un real progres în aceste alternanțe. Bucuriile, pentru răbdare, sunt tot mai curate, mai spiritualizate, mai nepătate de mulțumirea de sine; necazurile sunt tot mai ferm răbdate. Propriu-zis, bucuriile sunt domolite de siguranța necazurilor ce vor veni, iar necazurile, răbdate cu un amestec de seninătate, de râs interior, cum ar zice Sfântul Ioan Scărarul, prin siguranța bucuriilor ce vor veni la rând. Deci, fie oricât de shimbătoare împrejurările externe în care
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355267_a_356596]
-
Clara mă privea direct, șoptindu-mi printre săruturi: - Robert ochii tăi căprui acum sub picuri de ploaie sunt verzi! Spera Clara în a pune stăpânire pe emoții, pasiuni, sentimente? așa îmi suna precizarea ei. De la o vreme, încercând să-mi domolesc avântul și ghicind că încrâncenarea mea o distrează, îi zâmbeam lăsând a se vedea toți dinții. Urmăream cu aviditate formele, singurele care-i trădau neliniștea, extazul, tulburarea ce în fond făceau parte din iubirea dăruită fără rezerve! O iubeam în
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]