24,150 matches
-
e o dovadă că nașterea noastră nu e deplină): "aici numai patul mai are puțină căldură umană./ și eu dorm și mă scufund în saltea și ea mă/ îmbucă tot mai de sus, de/ umeri, de ceafă, de piept.// și dorm acum pentru că mîine urmează/ și mîine să dorm și în molusca pernei/ nu mai contează dacă eu sînt eu sau eu// salteaua se umflă și mă scufundă încet în/ întunericul ei dulce, fără speranță, fără vedere,/ se-nchide deasupra și
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
deplină): "aici numai patul mai are puțină căldură umană./ și eu dorm și mă scufund în saltea și ea mă/ îmbucă tot mai de sus, de/ umeri, de ceafă, de piept.// și dorm acum pentru că mîine urmează/ și mîine să dorm și în molusca pernei/ nu mai contează dacă eu sînt eu sau eu// salteaua se umflă și mă scufundă încet în/ întunericul ei dulce, fără speranță, fără vedere,/ se-nchide deasupra și se lipește ca un plic la căldură,/ placenta
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
clădirea Televiziunii? De ce minerii veniți să facă ordine în București (cine i-a organizat? au plătit bilete de tren? cine le-au fost ghizii prin București, pentru că devastările lor au avut o precizie chirurgicală? ce au mîncat și unde au dormit în Capitală?) au devastat Universitatea, Facultatea de Arhitectură, (din moment ce se știa că în Piață nu mai erau studenți?), sedii de partide și de publicații? Și rebelii din 13 iunie și minerii din zilele următoare ar fi trebuit să plătească pentru
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
urcat și ultimul războinic, strâng scara și închid trapa, să nu se observe nimic din afară. Se așează în ordine, cu răbdare, strânși unul într-altul, umplu burta animalului. Mirosul de lac n-a dispărut de tot și-i amețește. Dorm cu neliniștea pe care-o dă certitudinea victoriei iminente. Așa cum era hotărât, în zori, cei din tabără adună lucrurile, dau foc corturilor și urcă-n corăbii, dând de-nțeles că socotesc războiul pierdut și se retrag definitiv. Războinicii aleși privesc
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
zgomot cu putință. Dacă iese vreun troian și-aude că-n cal sunt oameni care vorbesc, tot șiretlicul se duce de râpă. La prima oră a amiezii li se termină apa. Sub soarele nemilos, burta calului e un cuptor. Noaptea dorm fără să simtă frigul. Sunt atâția și-așa de înghesuiți, că n-au nevoie de pătură. Problema-i cu micțiunile. Au stat înăuntru toată ziua și noaptea dinainte și, pe ascuns și incapabili să se mai abțină, unii hotărăsc să
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
dată cu tot mai puțină convingere, pot ieși în orice moment și vor lua calul. Trebuie doar așteptat. Când se va întâmpla, ei (cei mai buni războinici, aleși între floarea tinereții ahee) vor aștepta să vină noaptea, vor ieși când dorm toți, vor prăda cetatea și vor doborî porțile. Prin crăpăturile dintre scânduri, privește cu lăcomie zidurile cetății; și-și astupă urechile să nu audă gemetele agonice ale războinicilor săi.
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
Dacă el nu și-ar îndeplini sarcina nocturnă, soarele nu ar mai apărea a doua zi. Cînd eu mă duceam la culcare, Carlos trecea să-mi spună noapte bună, înfășurat într-un vechi halat de baie. Odată însă, crezînd că dorm, s-a îndepărtat murmurînd “I am damned” - “Sînt blestemat”. Era momentul în care intra în noapte, iar noaptea îi dădea toată educația de care avea nevoie. Noaptea era metafora sa. Noaptea cobora și nimic nu putea s-o oprească. Era
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
de istorie. O mică gravură, în mijlocul unei pagini, înfățișa un personaj călărind vijelios. «Cine-i ăsta?» «Un domnitor», mi-a răspuns Iosif. Vă închipuiți ce surpare în capul meu, încredințat cum fusesem pînă atunci că «domnitor» e odaia în care dorm!” (Cum am învățat românește)1). În orașul cu atîția mari domnitori, turnați în bronz sau dăltuiți în piatră, singurii scutiți de confuzii umilitoare rămîneau, cum se vede, leii. “Ei își păzesc comoara cu tărie, Visînd să și-o păstreze-n
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
putea zice că e o apocalipsă cu un alibi epocal. Elementele naturii plîng și se zbuciumă în cadrul istoriei cumplite: “arborii începuseră să cadă/ el a fost ucis -/ vîntul scăpat piezis/ fără noimă/ punea peceți însîngerate pe porți” (Peceți). Sau: “acum dormind adînc în lemnul de măslin/ năvala ierbii se strivește-n sîngele tîrziu/ cînd vaiere se-nalță stele cad/ și visele vechi aleg mireasma neagră// întoarceri pîrgă dau amarelor izbeliști/ iarba nu iartă plecări plăpînde stau la pîndă” (Duca). Numind “un
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
cadă din stânga, urmând un sfat de demult al mamei, dar și așezat la întâmplare, cu propria mea umbră proiectată asupra paginilor. Am citit în pat (în copilărie, uneori, noaptea, la lumina lanternei, sub plapumă, pentru că trebuia să dau impresia că dorm demult). Am citit întins pe spate, în iarbă, ignorând chemarea imperativă a vieții - soarele strălucitor, trilurile păsărilor, zborul grațios-stângaci al fluturilor - și lăsându-mă absorbit de lumea imaginară a literaturii. Am citit în tren, în avion, în mașină (când nu
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
vorbă și-n gușele cele noi, orăcăinde, nu cea cu carcasă de Panzer și picioarele iutelui iepure prinse-n șenilele grațioase ale Berthei Krupp. Spre deosebire de broasca țestoasă, de toate celelalte broaște de orice fel, broasca noastră râioasă nu hibernează, nu doarme zi, noapte, vară, iarnă. Dorința/râvna de a ajunge sus, cât mai sus, pe ultima cracă, o ține trează mereu. Mai că nici nu se vede mâncând, doar orăcăie: îndemnuri și povețe, fie ele oricât de proaste, blesteme și ocări
Din Irlanda în Irak sau din puț în lac by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/13027_a_14352]
-
de a jogla cu legile și regulamentele și un fel de „autism” moral ce-l face opac la suferința umană) dl. Pintilie putea fi visul oricărui securist. Cu destinul în mâinile acestui floretist trecut prin multe, securiștii și turnătorii pot dormi liniștiți. Cerber ideal, dl. Pintilie nu va lăsa să-i scape din mâini nimic din ceea ce-ar periclita serios construcția de minciuni, orduri și bestialități edificată de Securitate vreme de cincizeci de ani. Au existat în emisunea despre care
Preumblare pe lângă dosare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13033_a_14358]
-
cînd prolificitatea biologică s-ar spune că le contrazice: „Anul viitor se va naște un copil - un băiat - care va purta numele de Grégoire. Numele meu, al tatălui și al bunicului. Uneori mă trezesc noaptea și nu mai pot să dorm: bucurie, grijă, teamă, inutilitate, moarte... Moartea mea, moartea lui. Se va naște pentru a muri...(...) De ce leg nașterea copilului de... moartea mea?“ Cu o juvenilă pasiune, Bujor Nedelcovici practică lecturi din autori fundamentali spre a-și lămuri principiile vieții, spre
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
Pentru ultima oară îmi imput lenea. Dacă mâine nu fac nimic, mă împușc.” Nu era prima dată. A doua zi, însă, 2 august, criza îi trece. După cum notează pe scurt: “Dimineață am scris puțin la Însemnările artificierului. După masă am dormit și m-am dus la Zamfira, cu succes (...)”. Urmează cele trei puncte de suspensie ațâțătoare. August se pare că este luna erotică a tânărului ofițer rus deplasat în Balcani. Se cunoaște virilitatea lui Tolstoi. Legătura lui mai spre bătrânețe, la
Zamfira și Însemnările artificierului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13041_a_14366]
-
Germaniei, imensa dezorientare națională, criza economică de proporții, venirea naziștilor la putere. Manuscrisul se întrerupe brusc cu relatarea din luna decembrie 1933, odată cu consolidarea dominației hitleriste în Germania și cu hotărîrea autorului de a se expatria. Jurnalul lui Haffner a dormit într-un sertar pînă la moartea autorului său, în 1999; avea să fie descoperit și publicat ulterior, un an mai tîrziu, cu un succes enorm, făcînd cu titlu postum din Haffner un autor celebru. Prin ce a devenit Istoria unui
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
doua zi, fata i-a promis că îi va aduce geanta. Logodnicul ei a mai vorbit misterios cu cineva la telefon, până ce în sfârșit au plecat. Epuizat de ciorbă și de alcool, s-a aruncat pe pat și a adormit. Dormea neliniștit, îi era sete, dar nu avea putere să se ridice. Auzea gălăgie pe palier, uși trântite, pașii oamenilor. Poate i se părea. Se trezi și constată cu spaimă că este unsprezece. Se uită dezgustat la hainele sale mototolite. Făcu
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
la Heatrow. Își turnă încă jumătate de pahar și îl bău aproape dintr-o înghițitură. A doua zi se trezi devreme, de-abia mijea de zi. Stătea întins gol pe pat - se hotărâse să-și păstreze hainele și să nu doarmă în lenjerie - cine știe cât timp trebuia s-o mai folosească. Mai așteaptă până la șapte și delicat ridică receptorul. Nimic. Telefonul nu se reparase. Chiar dacă profesorul avea speranța asta copilărească. Uneori, cu realitatea, care este de altfel doar o proiecție a psihicului
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
găsesc atunci dădeam nume necunoscute lucrurilor cunoscute. atunci oamenii de treizeci de ani erau bătrâni și eu nu urma să am niciodată treizeci de ani. nici în seara asta n-am să uit nici în noaptea asta n-am să dorm. ursul stă-n bârlog vara-ntreagă păstrăvii toți s-au mutat la șes. mușchiul crește acum nu doar în partea de nord a copacului mușchiul sufocă din toate părțile deci nu mai indică vai nimic. azi au îngălbenit toate frunzele
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
zăpezii marele vapor alb s-a desprins de țărm nimeni nu-mi face vreun semn. nici în seara asta n-am să uit dar nici nu-mi amintesc destul de limpede ca să mă ridic. nici în noaptea asta n-am să dorm dar încă o dată nicăieri n-am să pornesc. în tâmple îmi zvâcnesc minutare bolnave pândind eliberarea exploziei sub umărul stâng carnea străină pulsează în silă. dus-întors el era puțin nord puțin sud puțin briză și uragan rouă soare în deșert
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
în marginea oborului. Nimic nu împiedica vântul, viscolul, crivățul iernii să se abată, cu toată înverșunarea, peste casa lui. A părinților lui, de fapt. Căci colegul meu avea doar 16 ani, iar eu 14. Casa era mică, într-o odaie dormeau mai mulți frați, așa că Gicu Cocoș și-a înjghebat atelierul în magazie. O încropeală din pereți de scânduri, cu un acoperiș de tablă ondulată în care erau adăpostite și orătăniile ogrăzii în timpul iernii. Gicu trăsese un fir de la stâlpul electric
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
jocurile minții și nu se uită îndărăt să dea de trecutul cu umile bărcuțe din care abia dacă mai are ce strînge un heruvim în palme mici și grăsuțe. Dar nu despre mine scriu acum vere ci despre muza ce doarme-n pat supusă cu boticul fierbinte pe pernă speriată că nici statuia din incintă nu-i eternă și maladivă pe sine în depărtare se vede fără îngerul păzitor în biserica trupului pierdut prea devreme. Inocenția (2) Sîmbăta ferestrele din spatele mestecenilor
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
saltă-n picioare întrebându-mă buimaci de tinerețea lor va coborî într-o zi pe umărul meu albatrosul lui Baudelaire cu aripile tocite de-atâta văzduh doritor de un țărm precum columba lui Noe îi voi răspunde: pământul sunt eu... dorm am să dorm am să dorm din greșeală pleoapa umedă mi-o aștern dedesubt pe nisip am să dorm într-o fiară. din țâțele căreia toată noaptea am supt... disjunct motoarele vieții s-au cam diluat plugul luminii s-a
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
întrebându-mă buimaci de tinerețea lor va coborî într-o zi pe umărul meu albatrosul lui Baudelaire cu aripile tocite de-atâta văzduh doritor de un țărm precum columba lui Noe îi voi răspunde: pământul sunt eu... dorm am să dorm am să dorm din greșeală pleoapa umedă mi-o aștern dedesubt pe nisip am să dorm într-o fiară. din țâțele căreia toată noaptea am supt... disjunct motoarele vieții s-au cam diluat plugul luminii s-a rupt în arat
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
de tinerețea lor va coborî într-o zi pe umărul meu albatrosul lui Baudelaire cu aripile tocite de-atâta văzduh doritor de un țărm precum columba lui Noe îi voi răspunde: pământul sunt eu... dorm am să dorm am să dorm din greșeală pleoapa umedă mi-o aștern dedesubt pe nisip am să dorm într-o fiară. din țâțele căreia toată noaptea am supt... disjunct motoarele vieții s-au cam diluat plugul luminii s-a rupt în arat mi-am pus
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
Baudelaire cu aripile tocite de-atâta văzduh doritor de un țărm precum columba lui Noe îi voi răspunde: pământul sunt eu... dorm am să dorm am să dorm din greșeală pleoapa umedă mi-o aștern dedesubt pe nisip am să dorm într-o fiară. din țâțele căreia toată noaptea am supt... disjunct motoarele vieții s-au cam diluat plugul luminii s-a rupt în arat mi-am pus cerul cu fața în jos - sub el aud cum plânge Christos micul ritual
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]