KorAP: Find »[drukola/base=dorobanț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...104 >

2,584 matches

Corola-journal/Journalistic/91799_a_93208

făceau minuni de vitejie și nu dădeau răgaz inamicului hortisto-fascist să se organizeze în retragere. În primele rânduri erau bravii luptători ai Regimentului 11 Dorobanți, unde sergentul Arhire Ștefan era Comandant de pluton în Compania 1-a ”. Comandantul Batalionului 11 Dorobanți a fost maiorul Eugen Vlaicu, sub a cărui autoritate militară se găseau: locotenentul Panaite Vasile, sublocotenetul Gheorghe Crăiniceanu, comandanți de batalioane, sublocotenentul Petru Cioroianu, comandant de companie, sergenții majori Ioan Cojocaru, Ioan C. Enache și Ștefan Arhire, comandanți de plutoane

CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT (2013) [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93208]
sfârșitul lunii februarie 1945, nu am mai primit nici o veste de la fratele meu. M-a pus pe gânduri faptul că mi s-a înapoiat pachetul și pentru motivul că și legăturile telefonice erau întrerupte, am întrebat în scris Regimentul II Dorobanți, care este situația fratelui meu. Răspunsul nr. 12364, din 6 martie 1945,anexat - a fost că Serg. Maj. Arhire Ștefan, pe 3 martie, a căzut eroic în luptă. / Până târziu în noapte nu mi-am găsit liniștea și a doua zi

CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT (2013) [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93208]
și un buchet de viorele și m-am întors cu lacrimi în ochi la unitate. / În plină tinerețe șia dat viața pentru patrie și orașul pe care l-a iubit”. La 15 martie 1945, potrivit lui Ioan C. Enache, Regimentul 11 Dorobanți U.O., comunică locotenentului Ioan Arhire, de la Atelierul Mobil nr. 3 Echipament: „Cu onoare se face cunoscut că Serg. Maj. Arhire Ștefan a căzut eroic în luptele din Slovacia, în ziua de 3 martie 1945. Autoritățile locale din Huși au decis

CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT (2013) [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93208]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722

cum mașina saltă ca o barcă pe valuri pe denivelările pavajului de piatră cubică. — Ăsta e un sens giratoriu, zice domnul Președinte cu mintea altundeva. — Sîntem la De Gaulle, spuneți-mi repede încotro mergem, zice Sena. Spre Victoriei sau pe Dorobanți? N-am chef să mă învîrt în cerc o veșnicie. — La Victoriei, se hotărăște brusc domnul Președinte, devenind sigur pe el. La Televiziune ne întoarcem noi, dar ceva mai încolo, spune. Dacă el ar fi fost cinstit și n-ar

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
idee, ce-o să faci? îi răspunse Santinelă. O să mă împuști? Crezi că așa o să se rezolve? Nu știu, zise Gulie, vorbești cu Regizorașul, faci pe dracu-n patru, e treaba ta, pe mine asta mă interesează mai puțin. Intră pe Dorobanți dinspre Ștefan cel Mare, simțind cum pulsul îi crește tot mai tare pe măsură ce se apropia de turnul Televiziunii. Deși bulevardul era ticsit de lume care se înghesuia, se călca în picioare, scandînd lozinci anticomuniste, înjurînd de mama focului, alese să

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

deși nu murise. Buna mea bunică. Tot satul îi bătea în poartă. "Ajută-ne, coană prioteasă". Aroma ceaiului ei de gălbioare, de sovîrv, de laba gîștei, de mărul lupului o mai simt în nări. Eram la ea, la țară, la Dorobanț, cînd s-a dus. Avea "săgetături", o durea, dar mi-a făcut vărzoaice știa că-mi plac -, pe urmă mi-a țesut șosetele la călcîie, le-a împăturit și s-a dus. Buna mea, îi spun morții, buna mea moarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
dimineții de Florii pătrunde plămînii. Știu că simplitatea asta a vieții de țară e doar închipuită, scoasă din basme. Cruzimea săracului, viclenia săracului, duritatea lui mi-au fost ascunse de-ai mei. Nu erau nici feți, nici frumoși țăranii din Dorobanț, parohia bunicului. Urîți, morocănoși, rupți de oboseală, puși pe înjurătură (în loc de dialog), așa erau. Traiul aspru, nemilos răzbătea din unghiile boante, din mîinile murdare de pămînt și numai a brazdă proaspăt răsturnată nu miroseau. Trăsneau a redeveu (rachiu de vin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
alcătuire incertă, fără sînge și culoare. Fac să gliseze ușa-vitraliu. E blocată, dar, încet-încet, încep să se miște spre dreapta și masca-față de delir nocturn, și roțile de car ca niște toteme, și spinările despădurite de dealuri. În fapt, satul Dorobanț. Izvorul ancestral din care s-a tras ceea ce critica de artă avea să numească Imperiul Rusalin Pop. Am nevoie acum de cealaltă jumătate a vitraliului, rămasă multă vreme acoperită. De ce? Pentru că nu vreau s-o trezesc pe adolescenta care-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
plutesc. Închid ochii, atît de exaltantă e atingerea valurilor mici. Valuri nobile și sentimentale. Ca valsurile. Așa cum le cînta Iordan, cu umeri zvîcnind de voluptate, ca și cum făcea dragoste. Iar îți fuge mintea aiurea, Iordana! Vacanțele de vară, verile acelea în Dorobanț, cînd aveam 12-l3 ani și Rusalin 14-l5, cu un pas înaintea mea spre lumea adultă, își contopesc zilele într-una singură. O zi lu-ungă, lu-uminoasă și foarte verde. Lăsam în urmă un București apăsat de statuia lui Stalin, ca să ajung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
accident de suflet". E necuviincios să-ți bați joc de un accident de suflet. Mi se părea că văd prin Rusalin, dar prin Rusalin nu se vedea sau eu nu puteam vedea nimic. Asta-mi reproșez. Cînd am plecat din Dorobanț (La București! La București!), soarele era înfipt fix în mijlocul cerului. Rusalin se apăsa în gard, în felul țăranilor. Spatele îi era încă vînăt de la șfichiul grindinei. Ce vulnerabil îmi apare acuma băiețandrul încruntat, cu pieptul înfipt în gard ca-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Stăteam la masa rotundă de la Nestor (m-aș fi vrut la "Albina", mîncînd studențește. Lapte acru, foarte rece, cu brînzoaică fierbinte) și încercam să înghit o sofisticată pèche Melba, vag alcoolizată. Nu-ți place? Tu trebuia să rămîi țărancă-n Dorobanț, să coci plăcinte ca preoteasa de bunică-ta. Și ce-i cu peruca aia? Pe dracu' naibii, du-te la toaletă și fă-o să dispară. Puțin îmi păsa, atunci, de felul cum arătam. Îmi explic vălul kabul. Cu Iordan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
imaginea celor doi adolescenți curați și goi, pe margine de lac, sub cerul ca un lac. Lac albastru. Odată, am încercat să ațipesc în inima iazului, plutind pe spate și ascultînd broscoii orăcăind cu accent britanic, așa cum numai pe iazul Dorobanț au. Înotam, fără s-o știu, fără s-o vreau în "cutia ochilor", cum și spune Poetul. Tristan Tzara. În cutia de culori a lui Rusalin. Era într-un iunie uluitor de fierbinte. Strălucea ca vesela de sărbătoare a Lisellei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
revin? O să fie aiurea, știu, dar îi telefonez lui Rusalin. Pun mîna pe telefon ca pe-o lance, cum zice Magda U., și-i transmit o telegramă. N-are telefon. Mi-a explicat de ce-a ales să rămînă în Dorobanț, după ce-a itinerat prin lume. "Trăiesc într.o singurătate regească, Ana. Execut princiar aratul, cositul, plantatul pomilor. Vreau să pun leuștean în ciorbă, pun leuștean. Cultiv albine, beau molan rouge, am șaretă (mașina am dat-o) și o bicicletă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
leuștean. Cultiv albine, beau molan rouge, am șaretă (mașina am dat-o) și o bicicletă. Sînt scaieți, sînt și purici. Îmi mai dărîmă caprele gardul livezii, dar zăpada e autentică, și ploaia, și ceața, și praful. Nu-i smog în Dorobanț. Telefon n-am, dar am factor poștal. Sînt în relații excelente cu el și cu inginerul silvic. Rogu.te, scrie.mi". Să înțeleg, să înțeleg de ce m-a pictat așa, să înțeleg. "Nu trebuie să faci cine știe ce presupuneri, să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
redă adolescența cu nimfeta asta. Nu mă mai tot reda atîta mie însămi, Rusaline. Mi-a răspuns: "Să mă explic într.o frază, două? Definitivez o personală și citesc, pesemne drept recompensă, romanul tău ultim, Bolduri pentru fluturi. Vino la Dorobanț, să.mi cunoști casa și livada, de visu". De visu ăsta m-a enervat, ca și punctul, în loc de liniuță. Ce fel de viață duci, Russ, și de ce te obsedez? Ce ți se întîmplă, ce ți s-a întîmplat, dacă tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
exemplare de bărbătuși din Jurassikul ieșean. Mmda. Și Magda U. și-a digerat cu discreție multele eșecuri. S-o luăm de la capăt. Nu anarhic, ci metodic. S-a oprit la adolescenta cu gleznele cutremurate de apa prea rece a lacului Dorobanț și citește cu voce tare versul din Blaga, atașat tabloului: "(rotunjit în sine a este a)". Bun vers, noician. Îmi place și mie pictura asta. Russ întinge cu pensonul în nori, în val, în toată copilăria-adolescența mea. Cristoase, ce suflet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
în loc să mă simt ca pielea de pe tobă, bătută și răzbătută pînă la a nu mai ști dacă a fost vreodată animal viu ("L'animal que donc je suis"), în loc să tot aud nebunește liniile vitraliului, scîrțîind, scrîșnind, o să mă duc la Dorobanț. Ar trebui să fie simplu să ne așezăm la gura sobei și să vorbim. O să-l întreb de ce bate război cu toate chipurile, cu toate gesturile, cu toate vîrstele mele. Sau îmi spui că sînt aceeași, Russ? Că mă iubești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
pronunță în varianta frundo-udemeristă) e în regresie, în cădere liberă. Arată ca țărăncile în bunde și, pe sub bunde, cu tricouri second hand, pe care stau scrise orizontal-vertical, nuștiuceuri ca Love-Coach. A ajuns limbă second-hand. Șoferul ne lasă la intrarea în Dorobanț, lîngă o reclamă de șampon. Exact unde se înălța alta: "Nici o masă fără pește". Mîncam la rupere pește oceanic. România avea a cincea flotă de pescuit oceanic din lume sau așa ne lăudam. Un lider politic, despre care presa scrie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Thuria, și Atlas, și Sana-Samar, și Adison Impex, și Arca Lux. Cizmăriile n-au reapărut. Nici bătrînelele fabricante de borș porționat la litru. Cum prezentul mi-a fugit de sub picioare, o mașină mă stropește anume, aducîndu-mă pe ulița principală din Dorobanț. Dondăn degeaba. Sătulă de damfurile emanate de Buffeting, Bodegging, Terrasing, Doi salcîming, o iau pe laterală. După un gard, o femeie își trage repede poalele cînd îi apar în față. Mi-e frig. Am tendința să ridic umerii cînd mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
cutie cu alune din Vietnam, un pachet de unt, o pungă de "dezosate", un cofraj cu ouă, un Ness dublu... Compotul de ananas și vinifructul-șampania fariseică din cireșe le păstram pentru aniversări. Și cafeaua Wiener, cumpărată pe sub mînă. Oamenii din Dorobanț par și mai nevoiași, și mai amărîți decît mi-i amintesc; cîinii, și mai sărmani, și mai rupți de foame. Nu recunosc pe nimeni. Nici pe mine nu mă știe careva. Mamă dragă, Iordana, tu ești! mă strînge-n brațe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
eu fără tine-tine, Ana. Nemaipunînd la socoteală că totul ți se pare un sfîrîiac și mă privești nemuritoare și rece. Nemuritoare o să fii. N-ai să mori. Gleznele tale nu sînt muritoare. O să tot mergi cu ele pe iazul din Dorobanț, în pictura mea". Era vremea vitraliului cînd mi-a spus asta, într-un asfințit cald, blajin. Lucra cu torsul gol, în șortul din foaie de cort, nisipie. Picta cu un prosop în talie, picta în pantaloni scurți, tăiați din ginși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
slavă. A ta. Nici egotismul vecin cu perversiunea, nici tonul patristic nu-mi plac. Slavă! Și ce sintagmă! "Exerciții de slavă!" S-o fi aruncat întru propășirea planetei mele, din leat în leat. Te pomenești că-ți îndumnezeiesc dumbrava din Dorobanț. Asta ca să rimeze cu slava. Smerenia și dragostea nu-s monopolul creștinității, taie Rusalin aerul cu palmele, scurt. Ca să nu mai vorbesc de arta ta de-a mă îndepărta. De ce deschizi cu cruzime rana? De ce rîcîi cu unghiile o rană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
și-și urmăresc involuntar gîndurile. Într-un fel oarecare am și trăit mult împreună. Ne-am jucat, verile, cu argila din malul iazului; am împărțit prima portocală. "Dă-i și ei! Nu mănînc dacă nu mănîncă și ea". Venirea în Dorobanț m-a făcut să-mi amintesc leit-motivul copilăriei noastre: "Nu mănînc dacă nu mănîncă și el". E ca atunci cînd dau (prin sertarele mele e un adevărat bazar) de-o însemnare și-mi spun: am știut asta, de ce n-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
apă la moară supralicitării ideii naționale. A refuzat să-și facă public credo-ul: "N-am abandonat rădăcinile, dar nu vreau să fiu numărat, predat statisticii, la rubrica emigranți întorși la îndurătorul sîn al patriei". A revenit în edenul din Dorobanț, s-a închis acolo. "Peripatetic mă-nchin/ Hic et nunc și Amin", spune Poetul. Vintilă Horia. Nu pictase nici furnale, nici macarale; nici malaxoare, nici compresoare. Pe simezele unei expoziții colective, așezase căsuțele cu grădină din Tătărași, cele în demolare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
șuiere vocea cealaltă, dar l-am auzit, luat de somn: " Fără tine n-aș fi decît sicriu". Jaluzelele tăiau geamul în felii înguste, așa cum tai eu acuma felii subțiri de viață amintită. "Doamne, Dumnezeule, cît am mai dormit. Hai la Dorobanț. Foc, grătar, plajă". Înviase. El regiza, el făcea scenariul, el interpreta. Casa bunicilor mei se mai ținea în picioare, dar vechea casă a familiei Pop nu mai exista. Coama dealului era goală. Nu știam că reușiseră s-o demoleze. Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]