433 matches
-
trăiește prin această stare de permanent dialog. Omul devine un „tu”, un „subiect al adresării”, al comunicării, chiar dacă această comunicare presupune o luptă a conștiințelor și mai rar „cuvântul eficient” , cel care anunță armonia și împăcarea. Modelul pe care opera dostoievskiană îl repetă este cel al lumii creștine, a cărei eficiență rezidă în comuniune. „în planul concepției sale utopic-religioase despre lume, Dostoievski transferă dialogul în eternitate, pe care o concepe ca pe o veșnică co bucurie, co-armonie. în planul romanului, această
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
pentru care devine sarcastic și este lipsit de entuziasm. Un astfel de personaj devine lucid, preocupat de problemele grave ale existenței: el este student, de multe ori la școlile Occidentului, fiind rupt de ceea ce înseamnă într-adevăr poporul rus. Revoltatul dostoievskian este mereu lucid, admirat, dar nu iubit, întruchipând principiul negării. Primul din această serie a revoltaților dostoievskieni este Raskolnikov, protagonistul din Crimă și pedeapsă. El este un tânăr, deloc mediocru, dar forțat să renunțe la studii din cauza sărăciei. Va ucide
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
problemele grave ale existenței: el este student, de multe ori la școlile Occidentului, fiind rupt de ceea ce înseamnă într-adevăr poporul rus. Revoltatul dostoievskian este mereu lucid, admirat, dar nu iubit, întruchipând principiul negării. Primul din această serie a revoltaților dostoievskieni este Raskolnikov, protagonistul din Crimă și pedeapsă. El este un tânăr, deloc mediocru, dar forțat să renunțe la studii din cauza sărăciei. Va ucide, așa cum singur recunoaște, pentru a proba dacă este un păduche, la fel ca toți ceilalți, sau este
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
nevinovat. Doar atunci când acceptă adevărul esențial, doar când își recunoaște vina, renunțând la viața anterioară, eroul se poate deschide luminii și libertății creștine. Svidrigailov reprezintă un dublu al lui Raskolnikov și, ca atare, se înscrie și el în seria demonilor dostoievskieni. Acest personaj apare într-un mod misterios, îl urmărește pe protagonist și exercită asupra acestuia o fascinație stranie. Caracterul malefic al lui Svidrigailov este dat nu doar de multiplele lui vicii și crime săvârșite (înșelătorie, violență, senzualitate, atracție față de minore
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
se salvează. Căci binele care nu este în legătură permanentă cu adevărul cristic nu are valoare soteriologică. Salvează doar binele făcut din îndemnul credinței. Rogojin și Ippolit sunt personaje care reprezintă și ele necredința și damnarea, în paginile altui roman dostoievskian, Idiotul. Ippolit și Mîșkin par să formeze o unitate de contrarii. Ambii sunt orfani, fără bani și bolnavi, dar credința în Dumnezeu îl ajută pe Mîșkin să-și învingă boala și să-și dorească să-i ajute pe ceilalți, în timp ce
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
individuală și reînvierea spiritului propriu” . în 1869, Dostoievski elabora planul unei opere ample: Hagiografia unui mare păcătos, plan nefinalizat care a generat totuși Demonii, Adolescentul și Frații Karamazov. în afara marii teme a demonismului, romanul Adolescentul reia probleme comune altor opere dostoievskiene: relația copiipărinți, rolul banului în evoluția individului, descompunerea, criza societății generată de pierderea idealurilor, de dispariția credinței într-un reper etern valabil. Andrei Petrovici Versilov, personaj central al romanului, se înscrie în seria „demonilor”, preluând chiar unele elemente din biografia
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
ultimă transfigurare a vieții în flacăra spiritului. Protagoniștii operei sale întrupează moduri de existență concepute la extrema limită a naturii umane, adică acolo unde spiritul nostru fuzionează, posedat, cu puterile diabolice sau, iluminat, cu puterile dumnezeiești. Prin această fuziune, personajele dostoievskiene, dilatate de tensiunea maximă a viziunii sale, capătă aspecte neobișnuite, halucinante: suferă deformări, transformări și transfigurări de monștri, de demoni și de îngeri în chip de om. Sunt din viață și nu mai sunt din viață. Modul ascuns în care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fie dincolo de moarte, iadul e aici pe pământ; e balaurul păcatului care devastează cosmosul nostru sufletesc. Și fiind în cerul creștin, raiul și-a lăsat urmele strălucitoare în această lume și ele există în pofida păcatului. Când aprofundezi sensul acestei viziuni dostoievskiene, îi descoperi elementele esențial bizantine. Atât cele negative cât și cele pozitive, personajele sale sunt stilizate după modul misticii bizantine și prin aceasta, Dostoievski e în istoria culturii moderne reprezentantul cel mai de seamă al geniului ortodox. Ortodox nu, numai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din perspectivă stilistică ("...stilul său excesiv impresionist, ornat înadins, decorativ, deci răsucit, cârlionțat și deloc epic, e oricum un stil dificil." Ă, Gib Mihăescu este scrutat din perspectiva universului moral și tematic. Multe scene și pasaje au "factură și forță dostoievskiană", autorul sugerând o evoluție viitoare ce-l poate arăta drept "cel mai înzestrat dintre romancierii noștri de școală rusească." Într-un emoționant Necrolog, Vladimir Streinu vede în Anton Holban "un intelectual purtat în fiece moment când de setea cunoașterii de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
repetată sub alte măști, ascunde "aceeași esență de platitudine acceptată cu capul plecat și cu ochii înlăcrimați și închiși"112. Eul acesta de care vorbim și pe care ni-l relevă primele texte scrise de Cioran este indubitabil de natură dostoievskiană, cel puțin prin faptul că aspiră să depășească starea unei vieți în care nu există culmi, eroism și năluci donchișotești nu prin altceva decît prin vămile date de suferința spirituală. "Căci numai suferința este creatoare adică purificatoare; ea adaugă farmec
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
în fond omul disperat, cel ce va transforma pînă la urmă, dacă vrea să facă din viața sa ceva fecund, pătimirea ca atare în destin. Pentru omul cioranian astfel conceput, exista doar etica sacrificiului și voluptatea pătimirii 150; suferința, înțeleasă dostoievskian, va rodi astfel în forul interior al omului, în acord cu vorbele Sfintei Tereza: "A suferi sau a muri". Utopie și luciditate Credem că filosoful Cioran a trăit mica tragedie a compromisului pe care spiritualul (în oastea căruia se angajase
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
pună viața în joc pentru a dobândi o plăcere oricât de efemeră. Poate nu întâmplător, dramaturgul care a semnat în 1981 adaptarea Karamazovii, pusă în scenă de Dan Micu, și-a ales un personaj negativ fascinant și respingător de factură dostoievskiană. Mizând pe reconstituirea exactă a faptelor istorisite de Titus Livius, evidențiată și prin preluarea ca atare a unor pasaje din textul antic, Horia Lovinescu schimbă uneori cursul evenimentelor în funcție de necesitățile dramatice sau atunci când dorește să le accentueze semnificația. Dincolo de valoarea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din tot lagărul! -, când nu puțini „nedreptățiți brutal” și-au regăsit nu numai ființa, dar și demnitatea. Aceea profundă, de om ce-și Înalță, cum o spune poetul, „fruntea spre stele!”. Sigur, aici nu suntem departe de axul Întregii opere dostoievskiene: suferința. Nedreptatea, injustiția cea mai atroce și mai repetitivă și chiar și crima care Îl „ajută”, până la umră, pe omul stingher și confuz de a se regăsi, de a „re-Întâlni alți oameni”, pe care, până atunci, În tumultul social și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
existență, noroc! Și-atunci, cum o spuneam mai sus, un accident oarecare existențial, o „nenorocire”, o gravă injustiție sau o boală, o infirmitate gravă (vezi nuvela formidabilă tolstoiană Moartea lui Ivan Ilici!Ă - Îl Întorc cu fața spre sine. Suferința dostoievskiană este darul acestui mare Rus care ne arată „calea” spre această regăsire de sine, spre această simplă, dramatică și profundă umanizare. Astfel trebuie citită opera sa - și astfel și, mai ales, astfel! Nu numai ca o pictură de moravuri și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
această regăsire de sine, spre această simplă, dramatică și profundă umanizare. Astfel trebuie citită opera sa - și astfel și, mai ales, astfel! Nu numai ca o pictură de moravuri și caractere, ca o mărturie a timpului său. Norocul, În opera dostoievskiană - deoarece vorbim mereu despre noroc! -, are fața aceasta enorm paradoxală a suferinței, decăderii, injustiții, crimei! E greu, Însă, de a aplica această „formulă” lumii noastre, secolului pe care tocmai l-am traversat. E greu, este imposibil să-i convingi pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
inabordabile, „inexistente”, În norii unei Înțelegeri care Îl depășeau nu numai pe tinerelul impulsiv și „dezordonat” care eram, dar și conștiințele de vârf românești ale timpului și... chiar și unele europene, mai ales În cazul unei reale hermeneutici nietzscheniene sau dostoievskiene. Și astfel, ca dovadă, am scris și publicat primele trei romane, a căror tematică nu se depărtează prea mult de tradiția modernă a romanului autohton. Cu unele „evaziuni, digresiuni”, e drept, care anunțau viitorul „orizont și ambiție tematică”, dar care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
A fost recenzată în The New York Times cu trei săptămâni înainte de publicare sub titlul „Nu cumpărați cartea asta“. A constituit subiectul unui eseu de 10000 de cuvinte scris de Norman Mailer în Vanity Fair („primul roman de dată recentă care abordează motive dostoievskiene profunde, tenebroase - cât de mult ne-am fi dorit ca acest scriitor să fie lipsit de talent!“). A devenit subiectul unor articole editoriale disprețuitoare, au avut loc dezbateri live la CNN, s-a organizat un boicot feminist de către Organizația Națională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
printr-o ambiguitate caracterială totală, să „demonstrez” viabilitatea romanului realist-clasic, azi, într-o lume literară sceptică față de șansele de viitor ale romanului „secolului al XIX-lea”. Modelul lui Grobei, am mai spus-o, l-am găsit tot în universul tipologic dostoievskian, și anume la unele personaje secundare, cum ar fi Versilov din Adolescentul sau Svidrigailov din Crimă și pedeapsă. Cu Grobei am vrut să arăt, dincolo de încercarea de a desemna, în abisalitatea sa, mitul politic, atât de dominant în lumea și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
scriitor rus se stinge”. Oare? Formal, frunzărind arborele genealogic, așa o fi - expresia însă rămâne urâtă, inexactă și prea pesimistă. Dostoievski nu are neamuri - ca prăvăliașii din Obor -, nu are nici rude de sânge, ca aristocrații de pe Loara. Pentru ca rasa dostoievskiană să dispară ar trebui să se stingă lumea. Ori lumea nu se stinge. Cu posedații, cu sfinții ei idioți, cu precocii, cu adolescenții ei, cu casele ei mortuare - ghețarul nostru hrănește și menține familia de spirit, singura adevărată, a atoatenăscătorului
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cînd mai vrei să te apuci de așa ceva. Eroul ajunge la Facultatea de Litere, își face un cerc de prieteni, adoratori ai lui Nichita Stănescu (firește !), cu care amici poartă lungi discuții literare și meta fi zice, joacă jocuri sadic- dostoievskiene, bea în neștire și scrie poezii. Îl are, printre profesori, pe un oarecare Cărtărescu, care-l ajută să publice cîteva texte într-o antologie cu mai mulți autori. Cunoaște iubirea, care i se pre zintă, ca unui copil freudian sau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe Iankel - „evreul arhetipal al literaturii ruse” <endnote id="(455, IV, p. 70)"/> -, a fost preluată de Dostoievski (Amintiri din casa morților, 1862), de Cehov (Stepa, 1888) și chiar de Isaac Babel (Cavaleria roșie, 1926), confirmând o dată În plus aforismul dostoievskian : „Noi toți am ieșit din Mantaua lui Gogol”. În cursul secolului al XIX-lea - sub influența curentului de modernizare și de reformare a iudaismului din centrul și estul Europei (Haskala) -, unii dintre evreii din Moldova, mai ales tineri, au adoptat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Iași În 1741 (193), iar altul, „Avram ținbălar”, este Înre gistrat printre „jidovii ot târgul Cernăuțului”, Într-un recensământ din 1774 al populației din Moldova (124, p. 106). Ca să anime o petrecere nocturnă, ținută la moșia din satul Mokroe, personajul dostoievskian Dmitri Karamazov tocmește un taraf de lăutari evrei, „care cântă la țambal și scripcă”. E drept că aceștia sunt angajați doar pentru că lăutarii țigani nu sunt disponibili (Frații Karamazov, 1879-1880). Un lăutar evreu, polono-lituanian, de Început de secol XIX este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și care nu poate scăpa de chinul ăsta decît printr-un act odios, care să dea satisfacție întregii sale uri. Ah, barosanii ăștia cu studii de muzică clasică ! Pînă și atunci cînd violează, ei au nevoie de motive serioase, livrești, dostoievskiene. Pița și Radu F. par mînați de convingerea că un violator oarecare ar fi un subiect vulgar, nevrednic de ei, dar un violator finuț, un violator-violonist asta e deja artă. Ei bine, nu e. Un om ca Petre n-a
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Kirilov profeți ai apocalipsei. Viziunea are carac- terul unui montaj cinematografic, a unui bricolaj clișeistic, diverse cadre mediatice decupate sunt reasamblate de o manieră manipulativă. Demonii caragialieni nu au încă gra- vitatea profetismului românesc al generației interbelice, nici febra viziunilor dostoievskiene, ei sunt doar limbuți. Există o anumită iritare a acestui posedat retoric, Nae, care reacționează acid la fiecare încercare a interlocutorului de a modera discursul hipertrofiat. Însă și încercările acestui interlocutor de a aplana delirul verbal al „amicului” său sunt
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
general, și a spiritului românesc, în particular, eludând filozofia existențialistă socotită drept inadecvată pentru o cultură precum cea română, dezorganizată, cu serioase deficiențe „de structură”. Negoițescu indică și drumul lite- raturii către obiectivitate cu eliminarea subiectivismului literaturii psihologice de sorginte dostoievskiană sau prous- tiană, cu emanciparea unui „realism în sens goethean, nu în sens clasic și nu romantic” . O ultimă revenire pe subiec- tul comediilor lui Caragiale aduce explicații suplimentare pentru care acestea nu se pot ridica la demnitatea tragicului urmând
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]