498 matches
-
poate întrece în frumusețe și nici un ghiocel în delicatețe. Mâinile sale erau agere și catifelate. Glasul său melodios îmi străbate inima și mi-o umplea de bucurie și fericire, iar privirea sa era blândă și luminoasă. Era o persoană sensibilă, drăgăstoasă, care spunea direct când ceva nu i se părea la locul lui, o fire descurcăreață, iar atunci când era pusă în situații dificile făcea față cu brio. Uneori mă certa și îmi spunea lucruri care nu-mi plăceau, iar mai târziu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a devenit și mai puternică și cu atât mai vizibilă cu cât nu i-au crescut gene. Deși clipea ca orice om, reflexul era aproape imperceptibil, așa încât părea că Lea nu închide niciodată ochii. Chiar și căutătura ei cea mai drăgăstoasă semăna cu a unui șarpe și puțini puteau s-o privească în ochi. Aceia care puteau, erau răsplătiți cu sărutări, cu râsete și cu pâine înmuiată în miere. Iacob a privit-o drept în ochi, iar ea s-a topit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și mai înalt, era tandru cu cei mai mici. Simon era un drac - frumos și arogant, pretențios și aspru - dar i se ierta totul datorită pistruilor. Levi era un șoricel timid și sclavul lui Simon. Iuda era un băiat tăcut, drăgăstos cu toată lumea. Era mai deschis la ten decât ceilalți frați și Iacob îi spunea Leei că seamănă cu fratele lui, Esau. Când Lea era însărcinată cu Simon, Ruti a lui Laban s-a dovedit și ea însărcinată și a născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mătușa cea frumoasă. Rahela era complet singură în noaptea ei întunecată. Bilha a simțit tristețea Rahelei și a venit la ea, unde stătea ghemuită între pături. Sora cea mică s-a întins alături de ea și a luat-o în brațe, drăgăstoasă ca o mamă. - Lasă-mă să intru la Iacob în locul tău, i-a șoptit Bilha. Lasă-mă să-ți port un copil și să ți-l aduc la picioare. Lasă-mă să fiu pântecul și sânul tău. Lasă-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
iepure, dar așa ceva era de necrezut, pentru că dacă ar fi avut buză de iepure, ar fi fost aruncată la naștere. Când venea la Mamre, Esau trecea mai întâi pe la mama lui și vedea ce trebuințe avea ea. Era politicos și drăgăstos chiar, dar se grăbea apoi să-l întâlnească pe Bunicul și-l însoțea înapoi la Arba, unde cei doi se bucurau în liniște și savurau vinul de seară. Stăteau până târziu în noapte, povestind și râzând, serviți de Debora cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dreptate. Așa e. Oare de ce ? — Deci, ce părere ai ? Numai dacă vrei și tu. Absolut ! zic repede. Vrau să spun că așa e, ai dreptate. Sigur că ar trebui. Îmi dreg glasul. Iubitule ! — Mersi, iubito, zice el, cu un surîs drăgăstos, iar eu Îi Întorc zîmbetul, făcînd eforturi să-mi Înăbuș micile proteste care-mi fîlfîie prin cap. Nu e bine deloc. Nu mă simt deloc ca o iubită. Iubita e o femeie măritată, cu perle și parcare personală. — Emma ? Connor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și cu ochii blânzi - din cel pe care neamurile de aici, din câmpie, Îl crescuseră ca pe-un prunc de-al lor. Îi spuneau cal și-l țineau pe lângă case, bucurându-se de frumusețea lui. Putea să fie țanțoș sau drăgăstos, putea să-ți manânce din palmă, sau putea să se Înfurie și să se dea la alți cai, ba chiar și la oameni. Era fie mândru precum o stâncă uriașă, fie un răpciugos de animal care cădea din picioare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pădure de blocuri, fabrici și un fel de macarale de care atârnau pancarte cu citate din discursul lui Nicolae Ceaușescu la acea Plenară. De partea cealaltă a ferestrei, dând să-l cuprindă pe Pătrășcanu ca un fel de mantie ocrotitoare, drăgăstoasă, fâlfâia un mare steag roșu, cu stema Partidului Comunist Român, așa cum fusese adoptată la Congresul al IX-lea al partidului, din 19-24 iulie 1965, Focan nu era însă convins că pictura va fi apreciată de cei de la Uniune, în conducere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
scormonesc undeva sub pristol, dau peste o pungă veche, din piele, o desfac, scot cocoșeii și-i resfiră, gonesc degetele ei tot mai departe, intră în cimitir, cutreieră aleile, ajung la parcela 23F, râcâie pământul, ajung la Stelian, îl mângâie drăgăstos, el se foiește nedumerit, apoi simte cum degetele ei de vițe și odgoane vegetale strâng gâtul lui Stelică, îl încolăcesc tot mai apăsat, tot mai strâns, el abia mai răsuflă, horcăie, se zbate dar nu mai este scăpare, se sfârșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu analogiile, orice aș zice ar fi prea general. Sunt pur și simplu singur. Acesta e un lucru foarte trist. Uneori, rar de tot, dacă cineva ca Sgsdgff îmi trece prin pat, devin și mai deprimat. Vrăbiile încep să ciripească drăgăstos în copacul din spatele blocului, iar cântecul lor intră pe geamul crăpat, înduioșând unele femei și făcându-le să-mi lase ceva bani pe noptieră. Le aud cum își trag nasul și închid poșeta, dar rămân nemișcat, cu ochii închiși, scăldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
La cât începe? — Șapte jumătate, zise Hugo. — Ne întâlnim în foaier la șapte, Sam? — S-a făcut. Helen se ridicase în timp ce eu vorbeam cu Janey, evitând privirea lui Hugo; urmă obișnuitul tur de pupături, saluturi, iar apoi Janey, împletindu-și drăgăstos brațele cu ale lui Helen, ne făcu cu mâna și plecă. — Și eu ar trebui să plec, zise Gita, lăsându-se pe spate în scaun. A fost o zi lungă. — Locuiești în apropiere? întrebă Hugo. Ce-ar fi să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
le susțin. Când te gândești că eram așa de mulțumită că Janey devenise mai elegantă și arăta așa de bine, zisei eu, abătută. Toate astea pentru Gita. Nu strică niciodată să arăți bine. Da, știu, dar... Și era atât de drăgăstoasă față de Helen. Trebuia să-mi dau seama că asta însemna că urmează să-i dea papucii. Cât cinism pe capul fetei ăsteia! Hugo tuși. — Mă gândeam că poate ieșim și noi în oraș să mâncăm ceva și apoi, poate vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pat, poate, dar cel puțin o lăsa În pace să doarmă. Duminica Însă, locul lui era luat de cineva care, Paola ura până și cuvântul, exulta. Eliberat de muncă și responsabilitate, ieșea la iveală un alt om: prietenos, jucăuș, deseori drăgăstos. Îl disprețuia. În duminica aceasta, Brunetti se trezi la șapte, gândindu-se la ce ar putea face cu banii pe care-i câștigase la cazinou. I-o putea lua Înainte socrului său cumpărându-i Chiarei un computer. Își putea lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
călătorie cu autobuzul, și-au luat la revedere. Numai că mă întreb dacă asta e metoda cea mai nimerită să salvezi planeta: să bei apă din foste recipiente de iaurt. Dar, a zâmbit ea, trăgându-și fiica într-o îmbrățișare drăgăstoasă, hai să nu mai vorbim despre asta. E așa de bine că te-ai întors. —Mamă, știi că întoarcerea asta ți-o datorez ție, a spus Alice strălucind, fericită că atmosfera se mai relaxase nițel. Tu ești motivul pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să pregătească bucațile de slănină și să termine de topit untura. Frusina plecă să îl conducă pe George până la poartă. Acesta o luă în brațe și o sărută tandru, cu sărutări lungi. Apoi, mâinile îi alunecă spre coapse, cu mângâieri drăgăstoase. - Sina, haide să intrăm în casă pe ușa din față, că nu ne aude tatăl tău de la bucătărie, vreau să facem dragoste. - Dacă ai ști că abia așteptam să îmi spui lucrul acesta! Noroc că astăzi am lăsat ușa descuiată
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
o să duceți lipsă de nimic! După cununia civilă, Petre se mută la Frusina. Prima noapte de dragoste a fost un eșec pentru amândoi. Petre era un tip iute, nu prea tandru, să o mângâie, să-i șoptească la ureche cuvinte drăgăstoase; totul i se cuvenea de parcă era proprietatea lui. De aceea, ea se înhiba de fiecare dată și nu putea să fie pe aceeași lungime de undă cu el, așa cum era cu George. Credea că totul este de moment dar lucrurile
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
veni lângă el, și adormi de-a binelea. Respirația ei, pe el, Îl trezi. Se ridică ușurel și se duse la bucătărie. Așeză o masă, Îndestul de bogată, pentru două persoane. Pe urmă se duse lângă pat, și, privind-o drăgăstos, o mângâie, lin și cu finețe, pe obraji. Ea se trezi. Cu un firesc ce pe el Îl cam uimi. Îi Întinse o mână. El i-o apucă, delicat. O ajută să se ridice. O conduse la baie. Îi zise
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
altfel, nici nu ar fi avut cu cine discuta, ceva. Decât, doar, cu ea Însăși, cu gândurile-i, cu conștiința propriei persoane. Și ce ți-a spus, conștiința propriei personae, să continuăm, ori, să Întrerupem? Drept răspuns, ea Îl cuprinse, drăgăstoasă, Îi sărută, moale si apăsat, buzele, gest căruia, el, Îi răspunse cu aceeași ardoare. Mai Întâi - asta!, rostiră, aproape În același glas. Adică? Adică, să repetăm. Da. Să repetăm. Și au repetat. Însă, vorbi, ea, o să fie, cred, ultima oară
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Ți-ai luat pastilele? - Sigur că da. - Cum ți-e sângele? - Trecut de sapte. - Ai grijă! - Nu e asta. Mi-e... nu știu cum să zic... - Parcă simt că te-ai schimbat. - Așa? Cum? - Ești rece. Uneori nu mai ești așa de drăgăstos că pe vremuri. Uneori cu mintea aiurea... - Oi fi. Aproape că nu pot vorbi cu ține, esti tot timpul ocupată. Crezi că asta ajută? - Eu nu m-am schimbat. Așa sunt eu... - Nu, nu ai fost așa. Așa ești de
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
-l anestezieze pe Thomas, să-l revitalizeze apoi, schimbat În bine. Un cobai rezistent, care nu răspundea deloc tratamentelor odorant-deodorante - și nu doar -, exasperînd-o uneori pe femeie, chiar dacă, prefăcută, nu arăta asta; ba chiar se dovedea tot mai amabilă, mai drăgăstoasă, numai miere ce se scurgea, nevăzută, peste Thomas, năclăindu-l. Efectul era contrar, Thomas, trecut prin atîtea paturi, aștepta doar momentul potrivit pentru a scăpa definitiv, fiindcă s-ar fi putut ca Ingrid, neobosită, cum se dovedea, să Îl prindă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Ofelia. Pe Carmen Bădescu o întâlnise într-un alt salon, angajată în tratamentul aplicat ultimilor doi internați. Nu a fost locul și timpul necesar informării despre situația lui Iustin. Ea se ridicase la intrarea doctorului și îl privea zâmbindu-i drăgăstos. „Hm! Oare nu intuiește că eu comunic despre orice problemă Tainicele cărări ale iubirii cu prietenul meu? Uf! Nu știu cum să-i mai vorbesc să mă înțeleagă... Las timpul să lucreze și, bineînțeles, las totul în seama lui. Știu cât de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
trezise între timp și a fost nevoie să-i fie alături pentru a o adormi. „I-a mai spus vreo două povești, în mod sigur, să o poată adormi din nou”, gândi Laura, învăluindu-le pe amândouă cu privirea ei drăgăstoasă. Cu degetul arătător pe buze, ea se apropie și se aplecă să le sărute. Mai întâi își sărută mama pe obraz, apoi sărută fetița pe frunte și pe năsuc, exclamând în gând: „Scumpa mea! Cum semeni tu cu tatăl tău
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dar vă rugăm să ne anunțați imediat ce se... - Desigur, nu se pune problema. Poftiți, vă rog! Rămași singuri în salon, se priviră lung și lăsară să le scape câte un oftat de ușurare. Iuliana izbucni în râs și îl îmbrățișă drăgăstoasă pe Eugen. - Sunt atât de liniștită și bucuroasă, sultanul meu drag! Am mare încredere că va fi bine. Laura este o fată extraordinară... Ce surpriză! Nu-mi vine să cred. Tu știai că venim la ea? Știai ce poveste de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nimica, va păși pe Calea Victoriei, dar numai pe firul dinspre strada Academiei. Casa fraților lui e Vărsătorul de Apă. La inundație născut, la inundație ridicat fi-va în plasă... Vesel, blând, cuvios la toți oamenii pe care-i întîlnește... Uscățiv, drăgăstos, isteț la scrisoare, cu semne de răni sângeroase rămase pe trup, va trece, la 12 și un sfert, prin fața magazinului Delta Dunării și-a restaurantului Havana. La toate noroc va avea, dar să se păzească de ciob, candelă și icoană
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o ținea. Care femeie n-ar fi vrut să poarte cununiile? Pe ea n-o dusese hoțul la biserică și nu putea să scape o fericire ca asta. Și parcă de când o prinsese la așternut cu ucenicul, Stăpânul era mai drăgăstos. Nu știa ce să-i mai facă s-o țină în voie. A dat din umeri, uitîndu-se afară. Codoșul se grăbea: - Ce să-i spun? - Eu știu? Sânt în puterea lui Bozoncea, n-am ce face, să mă fure dacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]