1,176 matches
-
170 Dina (gardian) 132 Dincă 29 Dincă Ion 88, 91, 178, 182, 223 Dipșe Gheorghe 29, 33 Dîmbu Vasile 88 Doagă Toderiță 196 Doncaru 25 Doroftei Mircea 29, 33 Dragodan Constantin 55, 60 Dragomir 29 Drăghici (Alexandru) 232 Drăgoescu 56 Drăguț Pavel 143 Drohobeczky Attila Anton 75, 94, 127-128, 156, 158, 197 Duduța Petru 197 Dulea Mihai 29 Dulgheru Mihai (Mișu Dulgheru, Mișu Dullberger) 98, 100, 199, 225, 227, 230-232, 234-236 Dumitrache (moș Dumitrache, gardian) 28, 34 Dumitreasa Gheorghe 29 Dumitrescu
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
s-o țin de mână, s-o ajute să urce scările. Eram întotdeauna gata să ajut și, în același timp, și ei îmi dădeau ceva întotdeauna - o prăjitură, un cuvânt bun sau fie și numai un sentiment pozitiv. I: Ce drăguț. S: Când sora mea era în liceu, era mai încăpățânată decât mine și mai puțin să facă ce i se spunea. Mereu se iscau certuri între ea și părinți. Unde să fugă când era supărată pe ai noștri? La bunica
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
vremea aceea? D: Ce pot să spun? Sensibil, spontan - ei, nu chiar. Singura definiție pe care pot s-o ofer e aceea că eram un copil normal, probabil puțin mai sensibil decât alții. Eram popular, așa că asta înseamnă că eram drăguț, bănuiesc. Nu pot să mă gândesc la mine în stereotipuri. Sigur că nu eram cel mai tare din parcare, dar nu eram nici prăpăditul cartierului. Pe o scală de la 1 la 10, eram între 7 și 9 în cadrul grupului, aveam
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
pentru a-și câștiga galoanele. Iar noi, după aia, suntem nevoiți să recrutăm la repezeală vreun tip pe care serviciile îl au în vizor de ani de zile. Dar culmea e felul cum a plecat, l-ai auzit cât de drăguț râdea: a, cade bine, luptele izbucnesc în momentul în care oricum urma să plec în vacanță! Și pleacă. Șase luni de muncă și câteva ocazii bune de a ne lăsa pielea sub tropicele astea corupte. Și toate astea, pentru nimic
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ei: siguranța crescândă că se Întâmpla ceva teribil cu mine. Dar nimic nu mă făcea mai disperată decât privitul În oglindă. Am deschis ușa și am pășit Înapoi În cameră. ― Urăsc hotelul ăsta, am spus. E oribil. ― Nu-i prea drăguț, mă aprobă Tessie. ― Era mai plăcut, spuse Milton. Nu pricep ce s-a Întâmplat. ― Mocheta pute. ― Hai să deschidem un geam. ― Poate că n-o să fim nevoiți să stăm așa de mult, spuse Tessie, optimistă și obosită. Seara ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gaura din perete. Pericolul trecu. El se detensionă și ne-am putut relua conversația. Părea ciudată împrejurarea și nu numai ea. În mijlocul unui război, eu aveam timp să fac prezentări și să mai fiu și amabil. Dă-mi, dacă ești drăguț, răspunsul la o întrebare care m-a chinuit în ultimul timp... De ce nu suntem scrum deja? De ce Ministrul nu a dispus aruncarea în aer a clădirii cu ceva? Cu ROCKS, spre exemplu? În primul rând, e fiica sa în colegiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fiu întrerupt de Marcela. Liber locu' ăsta? făcu ea așezându-se deja de partea cealaltă a mesei. Îmi plăcu asta. Acum nu mai este, zâmbii eu. Aduse două cești de ciocolată-cafea și îmi întinse una. Îmi amintii de Corvium. Mulțumesc. Drăguț din partea ta. Ce scrii? întrebă ea după câteva momente. Nimic concret. Doar... chestii. Închisei jurnalul. Nu te-am văzut niciodată prin școală. Eu sunt Marcela. Încântat, zisei luându-i mâna și sărutându-i-o protocolar. Vladimir Chronosi. Chronosi... bizar nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un trepăduș ca Trio Fulcinius l-a pus principele pe Gallus apărător? se minunează Plancina. Ochii bărbatului ei sclipesc neputincioși. — Da’ cine e în spatele acestei povești hidoase? se alarmează Antonia. Plancina intervine din nou: — Libo e un om atât de drăguț! — Fără noroc la femei! pufnește batjocoritor Sallustius. Claudius întoarce capul și-l salută cu mâna ridicată, după care rostește cu patos: — Ci... cine are noroc la joc nu prea are și la fe... femei. — Așa de frumușel, sărmanul! îl compătimește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de casă locuiești? ― Nu e una prea drăguță. Era să-mi cumpăr una anul trecut, Doamne, iartă-mă că mă pun din nou în locul lui Geraldine -, dar faza a picat, așa că acum stau cu chirie până o să-mi găsesc altceva drăguț. Stau cu încă două tipe. ― Cred c-am murit și-am ajuns în rai! E loc pentru un tip acolo? ― Mă tem că nu. ― Și ce vârstă ai, Dulceață? ― Am douăzeci și șapte de ani, și trebuie să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mor pentru asta, și se pare că aș putea foarte bine să mor, pentru că tot ce face Jenny e să mă privească din cap până în picioare într-un mod extrem de neprietenos, după care îmi zice un „bună“ în silă. ― Ce drăguț să te întâlnesc aici! spun eu: nimeni n-ar putea spune că nu încerc. Tocmai mi-am terminat antrenamentul. Hai să-ți iau ceva de băut. ― Nu, e în ordine. Trebuie să mă întorc la sală. ― Atunci de ce ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să ne cazeze la un hotel ieftin și mizerabil, dar eu am venit cu locul ăsta numit Shutters on the Beach, spune Simon, după care scoate din geantă o broșură și i-o dă lui Ben. Drăguț, nu-i așa? ― Drăguț? spune Ben, în timp ce avionul începe să coboare din văzduh. E pur și simplu superb. ― Pur și simplu superb, mai spune o dată când se îndreaptă spre recepție - aceeași recepție pe la care a trecut și Jemima puțin mai devreme. Ben fiind însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
diseară? ― Ce să începem? ― Să ne simțim bine. ― Vrei să spui că nu te vezi cu Bill, barmanul sexy? ― Contramandez. Noi două ieșim în oraș. ― Lauren. Clatin din cap, încă nevenindu-mi să cred că poate fi cineva atât de drăguț. ― Nu vreau să contramandezi. Sinceră să fiu, asta chiar m-a eliberat. Tot ce vreau să fac diseară e să mă tolănesc și să mă uit la televizor. ― Bine, spune Lauren. Atunci ne tolănim și ne uităm la televizor. ― Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dovedit a fi o seară mult mai blândă. Da, am simțit unele priviri ațintite spre noi, dar mă gândesc că două femei singure într-un bar aglomerat or să capete mereu atenție. Oricum, nu ne-a deranjat nimeni, așa că e drăguț să stăm pur și simplu, să bem ceva și să ne relaxăm, cum se spune. Cu cât petrec mai mult timp cu Lauren, cu atât îmi place mai mult de ea. E atât de deschisă, de caldă, de loială, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
luciră pentru mine Vara-ntreagă". Ce frumos era în crânguri, Când cu ea m-am prins tovarăș! O poveste încîntată... Care azi e-ntunecată... De-unde ești revino iarăși, Să fim singuri! {EminescuOpI 123} REVEDERE - Codrule, codruțule, Ce mai faci, drăguțule, Că de când nu ne-am văzut Multă vreme au trecut Și de când m-am depărtat, Multă lume am îmblat. - Ia eu fac ce fac de mult, Iarna viscolu-l ascult, Crengile-mi rupîndu-le, Apele-astupîndu-le, Troienind cărările; Și gonind cântările; Și mai
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pierde permisul. Și, mă rog, alte Încurcături, spuse Wilson ducându-și plosca la gură. Aș rămâne fără slujbă. — Serios? — Serios. — Ei, zâmbi Macomber pentru prima oară În ziua aceea, acum te are și pe tine cu ceva la mână. Ce drăguț știi tu să vorbești, Francis, spuse ea. Wilson Îi privi atent pe amândoi. Dacă un jeg se-nsoară cu o jegoasă și mai mare, oare ce fel de copii o să iasă din ăștia? Dar nu spuse asta, ci altceva: Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
untura Începu să sfârâie, Bugs se așeză pe vine pe picioarele lui lungi de negru, Întoarse șunca și sparse câteva ouă deasupra, aplecând tigaia Într-o parte și-n cealaltă pentru ca ouăle să fie stropite cu untură. — Domnu’ Adams, sunteți drăguț să tăiați niște pâine din sacul acela? spuse negrul, Întorcându-se spre Nick. — Sigur. Nick băgă mâna-n sac și scoase o bucată de pâine. Tăie șase felii. Ad, care Îl privea atent, se aplecă spre el. — Nick, dă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sac și scoase o bucată de pâine. Tăie șase felii. Ad, care Îl privea atent, se aplecă spre el. — Nick, dă puțin cuțitu’ ăla. — Nu-i dați nimic, domnu’ Adams, aveți grijă de cuțitu’ ăla. Campionul se trase Înapoi. Sunteți drăguț să-mi dați pâinea, domnu’ Adams? Întrebă Bugs. Nick i-o aduse. — Vă place pâinea Înmuiată În grăsime? — Mai Întrebi? Da’ mai bine o Înmuiem la sfârșit. E mai bună așa. Poftim. Negrul puse o felie de șuncă pe pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și apoi se urcă pe scara din stânga, trecându-și brațul prin fereastra deschisă. — Puteți porni, ne spuse. Le făcu semn cu mâna liberă celor rămași În spate. — Ce-a zis? mă Întrebă Guy. Că putem să-i dăm drumu’. Ce drăguț din partea lui. Șoseaua mergea pe marginea unui râu. Dincolo de râu se-nălțau munții. Soarele topea roua de pe firele de iarbă. Era senin și rece și aerul pătrundea În mașină prin geamul deschis. — Cum crezi că-i place să stea afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
el era ocupat cu scrierea cărții și voia să fie singur. Dragul de Harry i-a răspuns: —Draga mea, dacă Într-adevăr vrei să stau la tine din când În când... Nu! Ea nici nu voia să audă. Dar era drăguț din partea lui să se ofere. Mai târziu, se Întrebase dacă el chiar se oferise. Chiar dacă viața lor sexuală continua să fie fantastică, Harry era uneori prea băut ca să mai facă dragoste. Pe Marlena Începuse s-o cuprindă Îngrijorarea. Adevărul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fugă pe scări să vadă știrea. A văzut clar că eram prăbușit pe jos. «ăsta nu e tata!», a spus ea. De aceea, când am sunat acasă, știau deja ce se întâmplase. Mulți mi-au trimis scrisori. Toți au fost drăguți cu mine. — Se știe că Tokio e unul dintre cele mai sigure orașe din lume. E cam ciudat fapatul că s-a întâmplat un astfel de atac tocmai acolo, nu? Exact. Eu încă nu mi-am schimbat părerea. Tokio e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
occidentalii ăștia nemernici, spune în scris anticul acesta despre înaintașii noștri! Dar noi nu ne-am oprit aici cu citirea Istoriei antice fiindcă urmează mai departe o serie e lucruri bune și plăcute. Ia te uită numai ce spune el, drăguțul de Herodot, în Cartea a V-a paragraful 3: "După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere și ar fi uniți în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrânt". Din păcate aici
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și să strige Huoo, Băsescu și-a făcut milă și pomană de ei, închiriind pe banii de coșniță a nevestei sale, autobuze și plătind oameni ca să-l huiduie de ziua Unirii în cele două orașe. Și asta a făcut-o drăguțul de el, scumpul de el, iubitul neprețuit al poporului român, doar ca să vadă toată suflarea din lumea largă, că în România este democrație și funcționează perfect libertatea de exprimare. Deci urmând riguros logica acestui Lăzăroiu în privința răului, putem conchide că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
vreo reflexie asupra muzicii. Doar uneori o vorbă banală și proastă, pe care o zicea identic și cu aceleași intenții: "E un băiat foarte drăguț!" și apoi "cîntă drăguț la piano " înlocuit câteodată prin "vorbește drăguț franțuzește!" Lipea pe același "drăguț" de fraze enervant de banale. În definitiv, nici nu știu cât era de dezinteresată. Nu că mici apucături de a primi și cheltui bani cu ușurință ar însemna ceva pentru o dragoste profundă. Amândouă instinctele pot coexista, după cum un avar desăvârșit poate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai înalte nu folosiseră la nimic și că, în loc să înceapă să-mi povestească tot ceea ce citise în lipsa mea, sau măcar tot ceea ce gândise despre mine, își pierdea timpul în mod neînsemnat. Alături de critici trebuiau să vie și laudele. Erau acei "drăguți", acei "buni", acei "care cântau drăguț la piano". Îndeosebi calificativul de "bun" îl risipea cu multă dărnicie. De o întrebam "a citit ceva?" sau "se pricepe în ceva?" îmi riposta, ca o scuză suficientă: "Dar e așa de bun!", ca și cum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și că, în loc să înceapă să-mi povestească tot ceea ce citise în lipsa mea, sau măcar tot ceea ce gândise despre mine, își pierdea timpul în mod neînsemnat. Alături de critici trebuiau să vie și laudele. Erau acei "drăguți", acei "buni", acei "care cântau drăguț la piano". Îndeosebi calificativul de "bun" îl risipea cu multă dărnicie. De o întrebam "a citit ceva?" sau "se pricepe în ceva?" îmi riposta, ca o scuză suficientă: "Dar e așa de bun!", ca și cum bunătatea ar fi putut să-l
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]