3,763 matches
-
câine cu care s-ar fi luptat. Când ajunseră pe celălalt culoar, Îi vorbi din nou. Zgomotul trenului se redusese și acum putu să-și regleze vocea până la o șoaptă răgușită. Ah, dacă ar exista un doctor În trenul acesta, draga mea! Mă simt atât de rău! — Dar este unul! Numele lui e doctor John. Eu am leșinat aseară și m-a ajutat. Mă duc să-l caut. Mi-este atât de teamă de doctori, scumpo, spuse domnișoara Warren, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Într-o poziție bătăioasă, și mai avu putere În glas cât să răspundă: — Să nu te-atingi de el! Dar cuvintele doamnei Peters rămaseră să mânjească, asemenea unui fum de semnalizare, eclipsând seninătatea peisajului. — Oh, știm că-i amantul tău! — Draga mea, spuse o voce din spate, nu-i lăsa să te enerveze. — Iată Încă unul din prietenii tăi! — Și? Doctorul Czinner o prinse pe Coral de braț și o Împinse blând afară din compartiment. — Jidani și străini. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mi-a venit o idee grozavă. Ce-ar fi să i-l prezint lui Lauren pe cel mai bun prieten al meu? Mi-e prieten vechi, Încă de când eram la colegiu. Cine? l-am Întrebat. Nu l-ai cunoscut Încă, draga mea. Este mult timp plecat din oraș cu treburi. Ar fi perfect pentru Lauren. Este incredibil de deștept și cu siguranță suficient de atrăgător și de interesant pentru tine... Este foarte romantic din partea ta, Hunter, Îl Întrerupse Lauren, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
detaliat depre toate nebuniile care o să aibă loc acolo În noaptea aia. —O, sigur că da! Am râs. Poate că totul era În regulă. —Și În legătură cu cealaltă problemă... Sabbia Rosa... frumos magazin... —Mi-ai luat ceva? l-am Întrebat entuziasmată. —Draga mea, n-aș putea să stric surpriza... — Îmi pare rău, iubitule. —Pentru ce? Cum de mă putusem Îndoi de Hunter? Să meargă așa la Sabbia Rosa, după doar o aluzie strecurată Într-un email, era comportamentul unui soț exemplar. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
era ca un pachet rece. Dacă ești prietenă cu Lauren, atunci ești și prietena mea, spuse Sanford cu amabilitate. Phoebe se uita cu atenție la Sanford, În așteptare, dar el nu Îi spuse nimic. Se Întoarse către Lauren și zise: — Draga mea, am o propunere de afaceri pentru tine. În sfârșit. Vrei să-ți caut ceva pentru Încântătoarea ta soție? Întrebă Lauren. Nu, pentru mine. Sper că ai de gând să te răsfeți. —Mai ții minte butonii aceia Fabergé pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
știe dacă proprietarul Îi va vinde. Tu ai putea convinge un bărbat să-ți dea Întregul portofoliu pe care-l deține numai făcându-i cu ochiul, flirtă Sanford. Lauren pufni În râs. —O să fac tot ce pot, răspunse. Îți mulțumesc, draga mea, zise Sanford. O sărută pe obraz și se ridică, Împleticindu-se nesigur de pe taburet ca să plece. —Trebuie să plec, dar să mă ții la curent, OK? Lauren dădu aprobator din cap și se uită după el, În timp ce părăsea Încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
afaceri, atunci când vorbise despre soțul lui Marci? Oare ce Îmi spunea el acum era evaziv În sensul În care Tinsley definea termenul de evaziv? —Hotel Blakes nu este genul de hotel pentru Întâlniri de afaceri, am replicat cu severitate. —Știu, draga mea. Vreau să te duc și pe tine acolo. Este foarte romantic, spuse Hunter. — Te rog, scutește-mă, am spus, frustrată. Nu-mi venea să cred că ne certam așa. Cu siguranță, Christy Turlington avea și ea certuri cu superbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din mahon de la un capăt al camerei. Detest locul ăsta. Mă simt de parcă aș locui la Hotel Ritz Carlton, bodogăni ea. Se așeză jos la birou și ridică receptorul. —Ce-ar fi să coborâm la cafeneaua din Strada Bedford? —Marci, draga mea, ar trebui să stăm aici, i-am spus. E foarte frig afară. Ce-ar fi să fac niște ceai din fructe de trandafir? —Azi am făcut ceva Îngrozitor. Am legat de o cărămidă toate costumele bune Anderson și Shepperd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
minunată de la S.J. Phillips cu un pandantiv cu ametist și cu un S din diamante În jurul lui. Este nemaipomenit de frumos. Nu că e drăguț din partea lui Hunter? Urmă o pauză lungă. Lauren păru să mediteze cu tristețe, apoi spuse: Draga mea, este pentru tine sau pentru... ea? — Poftim? am făcut eu, confuză. —Păi, ia gândește-te și tu. S poate fi de la Sylvie, dar și de la Sophia. Colierul nu are cum să fie pentru Sophia! am strigat, supărată. Cum poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Împăturită. Am despăturit-o. Înăuntru era o singură tabletă. Mi-am strâns palma, făcând-o pumn. —Marci! —E un Klonopin. Mai este cunoscut și ca valiumul homosexualului. E pentru situații de urgență. —Mersi, dar eu nu iau pastile, am insistat. —Draga mea, nu fi jenată. Toată lumea la New York e drogată 24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână, șopti Marci, trăgându-mă Într-un colț mai Întunecat. Nu Botox-ul le netezește ridurile dintre sprâncene, ci medicația antidepresivă. — Vii sus? ciripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să spui? l-am Întrebat, tamponându-mi ochii cu o batistă. Stăteam pe podea cu picioarele Încrucișate, Încercând să mă usuc În fața focului din șemineu. —Sylvie, Hunter a cumpărat colierul ăla pentru tine. Doar pentru tine. De unde știi tu? — Pentru că, draga mea, eram acolo. Eram cu toții la Londra, stăteam la Blakes... —Dar, Milton! l-am Întrerupt eu supărată, de ce nu mi-ai spus și mie? Țin minte că te-am Întrebat anume dacă Îl văzuseși pe Hunter În weekendul acela când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Paula, fără să arunce vreo privire spre ceas, rămînînd mereu cu spatele lipit de tocul ușii. Ce ai? o întrebă Radu acordîndu-i o privire de-o clipă. Nimic, absolut nimic. Îmi pare rău că viscolește; plănuisem să merg la film. Draga mea, pe mîine spune Radu, prinzînd-o de umeri, sărutînd-o în colțul gurii, în grabă. Pe mîine la spital precizează Paula, urmîndu-l pe holul de la intrare. Hai, nu mai fi supărată, zău! Doar ți-am spus că... Paula tace. Atîtea ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
are năut. Înseamnă că măiestria dumneavoastră de-a o prepara a înnobilat-o răspunde Mihai simplu, ridicînd privirea, înfruntînd-o pe-a femeii. Maria Săteanu scapără un surîs în colțul gurii. Atent la ei doi, Săteanu rîde încet, amuzat. Halal răspuns! Draga mea, pentru frumoasa caracterizare ce ți s-a făcut, vei bea cu noi un strop de whisky. Săteanu vrea să se ridice, dar soția, printr-un gest scurt, aproape autoritar, îl oprește: Nu. Vă voi ține companie două-trei minute, așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vrut să spună escrocul ăsta cu "pui de cuc"?! O fi aflat ceva?" Mama, dormi? o aude pe Doina la ușă. Un moment! răspunde aspru Maria, grăbindu-se să ascundă aparatul telefonic. Da, intră zice după ce răsucește cheia. Ce-i, draga mea? Nimic; venisem să-ți spun că-i aproape opt murmură fata cu o voce seacă, lovită neplăcut de tonul aspru al maică-si și de prezența cheii în ușă. Scuză-mă! spune, întorcîndu-se. "Cui naiba semeni, că te faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
era un tip foarte retras, complexat chiar că-i venit de la țară. Deștept însă, foarte ager... Ascultă-mă ce-ți spun, s-a înflăcărat ea -, dacă știi să-l scuturi, iese din el un bărbat cum rar întîlnești, are stofă, draga mea... Doar n-ai impresia c-am să stau măritată cu el! Ea s-a posomorît. S-a ridicat din fotoliu și s-a dus la fereastră, lipindu-și puternic fruntea de sticlă. "Doamne, de ce nu-i mai în vîrstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ușurare, îi spunea lui Carol la cină, în timp ce mâncau așezați unul lângă altul, ca pasagerii unei curse maritale fără destinație precisă: „Te deranjează dacă urc la bord în seara asta?“ sau „Ce-ai zice de o abordare în seara asta, draga mea?“. Până la urmă, Carol începuse să fixeze cu o privire ucigașă farfuria ovală pe care o avea în față de fiecare dată când auzea fraza aceea pe care o detesta atât de mult. Odată, când tăiase prea viguros o bucată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
murit la o oră după aceea. Fiul meu îi seamănă, deși nu prea cred că e suficient de nebun încât să își imagineze că vede păuni. Vezi tu, nu există nici un motiv pentru asta - e ceva ereditar. Încearcă să reziști, draga mea, iar dacă va cere ajutor, o să încerc să fac ceva în sensul ăsta. Dar, dacă lucrurile se înrăutățesc, sfatul meu e să-l părăsești. Acestea fiind spuse, plecă. Se întorcea la Burford cu tot felul de bunătăți pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se simțea în elementul său, ascultând și versiunile unora, și ale altora. Se ținu cu dinții de poveștile astea, de parcă ar fi fost vorba de copcile unei răni emoționale. Dave 2 aștepta - aștepta să juiseze. Iar Carol? Cum rămâne cu draga de Carol, care încă mai participa la întrunirile Alcoolicilor Anonimi, dar, din fericire, fără să mai suporte asalturile echipei VPE, formată din Dave 2 și Geena? Cine poate spune? Cine poate preciza momentul în care lucrurile s-au înrăutățit? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Moro“. Descriind perpelelile mele nocturne (când în cameră parcă mirosea a inimă de câine roșu arsă), apare în treacăt și un nume: Fifi. E urmat de-o precizare: pisica. Or, nu-i posibil ca lucrurile să rămână așa. Despre Fifi, draga de Fifi, sunt atâtea de spus! Era maidaneză, n-ar fi avut cum să se cuibărească pe pieptul meu într-a cincea, pentru că se adâncise printr-a treia în viața monahală, era cam schiloadă oricât ar fi mâncat, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mă aplec peste prăpastia reprezentată de clipa În care m-am născut. Mă uit În jos spre ea de la mare Înălțime, focalizîndu-mi imaginația pînă mi se preschimbă Într-un soi de telescop. Cred că o văd. Da, acum recunosc cartea. Draga de Flo a făcut confetti din Finnegans Wake. Joyce a fost un mare Scriitor, poate Cel mai Mare. Am fost născut, culcușit și alăptat pe carcasa desfrunzită a celei mai puțin citite capodopere a lumii. Eram o familie numeroasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fost plămădită din nou după tiparul romanelor lui William Le Queux!“ Ochii maică-sii, zugrăviți parcă pe perete, Îl priveau Îngroziți; neputîndu-le Îndura căutarea, Își lipi buzele de peretele metalic al cușetei și-l sărută, ca pe-un obraz rece. „Draga mea dragă, draga mea dragă! Ce bine c-ai murit. Dar oare Îți dai seama ce fericită ești?“ Îl Îngrozea gîndul că un copil se poate schimba Într-atît și se Întreba cum s-ar simți un mort dacă ar asista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nou după tiparul romanelor lui William Le Queux!“ Ochii maică-sii, zugrăviți parcă pe perete, Îl priveau Îngroziți; neputîndu-le Îndura căutarea, Își lipi buzele de peretele metalic al cușetei și-l sărută, ca pe-un obraz rece. „Draga mea dragă, draga mea dragă! Ce bine c-ai murit. Dar oare Îți dai seama ce fericită ești?“ Îl Îngrozea gîndul că un copil se poate schimba Într-atît și se Întreba cum s-ar simți un mort dacă ar asista, neputincios, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
felul cum Îți vorbeam... A, nu! exclamă ea, și avea un fel de Înverșunare În glas, pe tonul unei declarații de război: Dragul meu! — Așa ne vorbeam! izbucni el, triumfător. Anna dădu din cap, fără să-l slăbească din ochi. — Draga mea... spuse el. Glasul ei, cînd deschise din nou gura, era uscat, ca un tablou vechi de pe care vopseaua conveniențelor Începea să se scorojească. — Mi-ai spus nu o dată că pentru mine ai face și imposibilul! — Așa ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era pierdut, și s-a omorît. Neliniștea dispăru de pe fața Annei, lăsînd doar expresia aceea de atenție Încordată, de grijă protectoare, pe care-o avea În prezența lui... Rowe se așeză pe pat și-și puse mîna pe umărul ei. Draga mea... te iubesc atît de mult! Se condamna pe sine și o condamna și pe ea la o viață de minciuni, dar asta o știa numai el. — Și eu, spuse ea. Și eu... Rămaseră multă vreme nemișcați, În tăcere; erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca niște dușmani - tocmai pentru că se iubeau atîta! Nu vor ști niciodată ce Înseamnă să nu cunoști teama de a fi descoperit. Rowe Își spunea acum că omul Își poate ispăși vina față de morți dacă suferă Îndeajuns pentru cei vii. — Draga mea, sînt atît de fericit! Încercă el o frază la Întîmplare, și inima i se umplu de căldură cînd auzi răspunsul ei prompt, dar reținut: — Și eu... „La urma urmei, Își spuse Rowe, oamenii Își fac o idee cam exagerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]