403 matches
-
sunt marcate de efecte comice de limbaj. Teoria faimoasă despre ipohondrie reprezintă una dintre cele mai izbutite pagini de literatură comică. 3.2. Doi poli ai realității și ficțiunii Să urmărim, așadar, pe cei doi protagoniști de-a lungul progresului dramaturgic al piesei. Pornim de la costumația celor două personaje care este esențială și simbolică; Leonida este prezentat în papuci, halat și cufie, având ca martor și reprezentant al realismului pe Efimița, stăpâna reală a acestui univers domestic, la rândul ei, în
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
cum o numește același Mircea Tomuș, se poate explica numai cu ajutorul ansamblului complet al nivelului de ficțiune pe care Leonida l-a creat în dialogul său cu Efimița pe tot parcursul piesei. Pasivitatea lui Leonida este sursa unei noi ipostaze dramaturgice, și anume cea în care se află biata Efimița: „Bravos, bobocule! Nu m-așteptam ca tocmai dumneata să te pronunți cu așa iluzii contra mea; te credeam mai altfel... îmi pare rău... Cocoane Leonido, sunt deșteaptă; am auzit cum te-
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
În piesele sale se răsfrâng, cum e firesc, truvaiuri ale unor comediografi premergători, de la B.P. Hasdeu la V. Alecsandri, replici, dacă se poate spune, precaragialiene fiind de găsit atât la Costache Caragiali, cât și la Iorgu Caragiali. Sub raportul tehnicii dramaturgice, el preia câte ceva de la autori francezi precum Eugène Scribe, Eugène Labiche, Victorien Sardou, ceea ce, însă, nu diminuează cu nimic originalitatea frapantă a unei opere de fulgerări geniale. Coabitează, în comediile lui, ariviști și mitocani, fandosiți, vanitoși și amorali. Lipsa de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
reconstrucție interactivă a ordinii sociale: " Când individul se prezintă pe sine în fața celorlalți, performarea lui tinde să încorporeze și să exemplifice valorile oficial acreditate ale societății, mai mult decât o face comportamentul lui în ansamblu"147, precizează Erving Goffman. Metafora dramaturgică este relevantă pentru specificul comunicării politice care, valorificând recuzita spectacolului teatral (actori, personaje, măști, scenă, culise, decor, spectatori), oglindește modul de construcție a legitimității politice, maniera de raportare a actorilor politici la referențialul politic, la gruparea politică din care fac
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
trăit singur, București, 1997; Candori pedepsite - Punished Candors, București, 2000; Farsa, București, 2002; Voci pe muchie de cuțit - Voices on the Razor's Edge, ed. bilingvă, Craiova, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Artificiul poetic, RL, 1981, 44; Romulus Diaconescu, Debut dramaturgic, RL, 1982, 53; Constantin Sorescu, „Paradis pentru ziua de luni”, SLAST, 1983, 15; Constantin Crișan, „Paradis pentru ziua de luni”, RMB, 1983, 11928; George Ioniță, „Paradis pentru ziua de luni”, RL, 1984, 13; Horia Gârbea, „Trepte sub mare”, LCF, 1991
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
ea. Idolatria față de trecut ca o prosternare în fața lui domolește elanul creator și înnoitor, precum și anularea sau discreditarea trecutului lasă în urmă un pământ pârjolit din care nu se știe ce iarbă, bună sau rea, va mai crește... Opțiunile sale dramaturgice care îl reprezintă ca regizor de teatru, după propria sa declarație, sunt Shakespeare, Cehov și Caragiale. Opera sa poate fi înțeleasă ca o constelație a nodurilor unui covor prin galeria conflictelor și personajelor din piesele lui Shakespeare, Cehov și Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
imediată la preocupările și sensibilitatea spectatorilor. O altă etapă constă în conceperea și elaborarea formei ca act de identitate al spectacolului. Inventive și riguroase, toate spectacolele lui Alexa Visarion, din punct de vedere al formei, nu se confundă cu ficțiunea dramaturgică, deși o radiografiază cu transparență, fără să o complice sau obscurizeze printr-un barochism imaginar excesiv, ci au o ficțiune a lor, distinctă, cu o derulare a scenelor din perspectiva logicii impuse de regizor, care își gândește și construiește simultan
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Lear al lui Peter Brook, publicul moscovit nu a mai văzut un asemenea rang al teatrului. Mulțumesc, mulțumesc cu plecăciune pentru această reprezentație tulburătoare. Teatrul adevărat, teatru al viitorului... (Innokenti Smoktunovski) 1975 PASĂREA SHAKESPEARE D.R. Popescu Teatrul Giulești Indiscutabilă, vocația dramaturgică a lui D. R. Popescu ni se impune încă o dată la premiera bucureșteană a piesei Pasărea Shakespeare în regia violentă a lui Alexa Visarion [...]. Există în spectacolul lui Alexa Visarion o cruzime a demontării mecanismelor psihologice care duc la păcat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
detașat, deloc patetic). Ca orice cineast al neliniștii morale, Alexa Visarion își duce spectatorul spre abisurile conștiinței, fiindcă de acolo își lansează mesajul antieroicii săi eroi. În fine, cei trei factori pe care Alexa Visarion i-a preluat din formatul dramaturgic al teatrului de tip analitic alcătuiesc, după părerea mea, matrixul tuturor filmelor sale: retrospecția analitică/ narativizarea (punerea în intrigă și anihilarea teatralului exterior), dialogul cu funcție dramatică (specific filmului mai mult sau mai puțin teatral, nu teatrului filmat), personajele /protagoniștii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
conferindu-i timbrul unui modern și tulburător discurs despre realitate și iluzie, poezie și prozaic, fericire și abjecție, nevoia de comunicare și, mai ales, despre drama singurătății umane. Modernitatea se dezvăluie nu numai la nivelul mizei , ci și al substanței dramaturgice, căci, printr-un remarcabil anticlimax în scenă, "seria" emoțiilor dramatice este întreruptă, când și când, de explozia comicului, sau, dimpotrivă, acumularea surselor de comedie se frânge, sub povara disperării eroului condamnat la luciditate și singurătate. În felul acesta, povestea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Cel mai spectaculos element de decor a fost însă un candelabru imens, suspendat cartea de vizită a unui trecut bogat, luminos și fastuos. Sorin Leoveanu Lopahin și Regizorul repetând cu Valer Dellakeza Gaev Două momente impresionante au marcat regizoral testamentul dramaturgic cehovian: anunțarea noului proprietar al livezii la balul de mâna a doua organizat de familie și plecarea acestora din casă. Lopahin, îmbătat de alcool, emoție și reușită, începe să danseze frenetic pe ringul de dans obișnuit numai cu buna societate
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unor elemente în care să coexiste clasicitatea și modernitatea, prin comunicare teatrală directă, susținută de elemente concrete, nemijlocite ale angajării actorului în reprezentație, având ca partener un public activ, provocat la acțiune. Vom încerca o deschidere spre debutul regizoral și dramaturgic, un schimb de opinii între arta tinerilor de la noi și cea occidentală, prin colaborări cu regizori și dramaturgi ai noii generații din Suedia, Italia, Franța, SUA și Canada. Care dintre aceste spectacole vor purta semnătura dumneavoastră? Poate Pescărușul, poate D
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
univ. dr. Viorica Tănăsescu critic de teatru, redactor Scânteia Tineretului Vittorio Holtier scenograf, grafician, prof. univ. dr. Elena SAULEA (1954 2014), conf. univ. dr. la UNATC I.L. Caragiale din București, autoare a volumelor Caragiale univers cinematografic, Spectacolul și tăcerea, Perimetrul dramaturgic, Repere conceptuale scenografice și regizorale în filmul românesc, Lumile teatrului, membru UCIN, sora regizorului Alexa Visarion a inițiat, structurat și conceput această carte. Din nefericire, suferința și dispariția sa fulgerătoare au oprit brutal și nemilos redactarea și publicarea lucrării în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ea însăși o iluzie. Drama, aceasta, este: efortul extraordinar spre o viață care, pentru ei, nu mai e posibilă. Finalul, care mie mi se pare foarte elocvent din punct de vedere al ideii, dar extrem de facil din punct de vedere dramaturgic, aproape copilăresc, îi sugerez să-l schimbe numaidecît, pentru că nu poți veni cu asemenea "poantă", în 1981; este aproape un "banc", cu săritul de la trambulină într-un bazin care nu are apă. Eu credeam că va opri piesa cu mult
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și gravă; contrapunctări foarte bune; piesa există cu adevărat; e necesară o "pieptănătură". LIANA MĂRGINEANU, actriță: ...există stilul Constantin Popa..., "Calul verde"... etc.; o piesă amplă, cu mult adevăr... AUREL STORIN, scriitor: Prima parte foarte bine scrisă, cu cîteav culmi dramaturgice (scena cu "la mulți ani", revolta în fața avertismentelor venite din pereți; în partea a doua nu e clară semnificația vecinilor... EUGEN TODORAN, regizor: Tematica piesei oferă un prilej pentru un spectacol notabil. OANA POPESCU, scriitoare: ...este necesară eliminarea unor lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
lui Const. Popa, în întregul ei, e o amplă metaforă a agresiunii și ocupației în general. Ea se înrudește direct cu un text al lui Max Frisch "Biederman și incendiatorii" iar în ceea ce privește cheia tratării, precum și unele propuneri și soluții strict dramaturgice amintește de Bulgakov, de Eugen Ionescu și de alți autori de teatru al absurdului. Spectacolul realizat de Dan Nasta e fidel textului, regizorul fiind, în mod declarat, un adept al respectării paginii literare și al dicteului estetic desprins din ea
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
spectacole românești, contemporane, atîta vreme cît, după 1990, publicul spectator a fost "bombardat" cu teatru interzis perioadei antenouăzeciste. Dincolo de riscul de a nu avea priză la public, de a juca cu sala aproape goală, Naționalul ieșean vede deschiderea către valorile dramaturgice autentice, către creația românească. De ce? Luați de valul "universalilor" am "uitat" în sertar piesele românești, le-am etichetat ca fiind "nesemnificative", "non-valoare", deși adevărul e altul. Acesta e motivul, probabil, pentru care, la Iași, se vor aduce, sub luminile rampei
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
com PRINTED IN ROMANIA * Titlul prefeței la volumul de teatru "Mașina de vînt" de Constantin Popa Casa de presă și editură Cronica, Iași, 1966, semnat de Florin Faifer. ** În afară de piesele incluse în acest volum, Constantin Popa înregistrează în opisul său dramaturgic piesa "Alegerea apelor", montată la Teatrul "Victor Ion Popa" din Bîrlad, în regia regretatului regizor Cristian Nacu, și piesa "Hora întreruptă", după care regizoarea Letiția Popa a realizat un film de televiziune ce s-a bucurat de un real succes
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
În viața de zi cu zi, ca atractivitatea feței feminine, fața și expresiile faciale, vestimentația sau comunicarea nonverbală În conduita simulată, dar și studii și abordări teoretice de interes mai larg, public: mcdonaldizarea comunicării nonverbale, comunicarea nonverbală În perspectiva sociologiei dramaturgice sau ochii și privirea În afișele publicitare. Momentul de apariție a lucrării Comunicarea nonverbală În spațiul public nu a fost ales deloc Întâmplător. Tratând comunicarea nonverbală În spațiul public Într-un moment În care românii Își alegeau reprezentanții pe scena
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pentru a recepționa mesajele schimbate În timpul comunicării. Așadar, comunicarea nonverbală este nelipsită În contactele directe din viața de fiecare zi a actorilor sociali. Importanța sa este relevată În cel de-al doilea capitol al cărții, „Comunicarea nonverbală În perspectiva sociologiei dramaturgice”, unde Gabriel Jderu prezintă o abordare dramaturgică a comportamentului nonverbal, din perpectiva sociologului american Erving Goffman, părintele dramaturgiei sociale. Ca un adevărat manager al impresiei, actorul social trebuie ca, În relațiile sale cu ceilalți, să acorde un rol important pe
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Așadar, comunicarea nonverbală este nelipsită În contactele directe din viața de fiecare zi a actorilor sociali. Importanța sa este relevată În cel de-al doilea capitol al cărții, „Comunicarea nonverbală În perspectiva sociologiei dramaturgice”, unde Gabriel Jderu prezintă o abordare dramaturgică a comportamentului nonverbal, din perpectiva sociologului american Erving Goffman, părintele dramaturgiei sociale. Ca un adevărat manager al impresiei, actorul social trebuie ca, În relațiile sale cu ceilalți, să acorde un rol important pe lista sa de „Cum să-mi realizez
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Pentru tematică se refugiază în lumea burgheză, sătească, viața pitorească, sau în liniștea târgului patriarhal. Victor Ion Popa a considerat că piesele sale au nevoie de cultivarea tradiției patriarhale, respectiv de combatarea arivismului și a prostiei. Din variata sa creație dramaturgică se desprind câteva lucrări care relevă preocuparea pentru dramă și pentru comedia sentimentală: • “Mușcata din fereastră”, 1928 • “Take, Ianke și Cadîr”, 1933 • “Acord familiar”, 1935
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93463]
-
în lumea fabuloasă a poveștii și a mitologiei biblice, în „centrul lumii”, singurul loc în care omul se află în intimitate naturală cu întregul; aici misterul cosmic se convertește „în sentiment al absolutului și al valorii ontologice a lumii”. Creația dramaturgică, integrată liricului, este abordată de critic fără restricții ideologice și astfel se impun de la sine concluzii noi, cum ar fi aceea a antagonismului Crist-Pan din Drumul sfântului. E aici o idee mai veche a lui Blaga privind cultul naturii, sugestivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
fi o „privire sintetică” curățată de clișee, urmărind să schițeze liniile de evoluție ale fenomenului teatral autohton. Lucrarea, utilă, contează mult pe elocvența cifrelor („indicatorii cantitativi”), a înșiruirilor de nume și de titluri care pot da seama despre „avatarurile” creației dramaturgice și scenice la noi. „Povestea”, astfel condensată, este plasată în contextul unei spiritualități specifice, în care, etapă de etapă, pulsează spiritul timpului. Comentariul, cuminte, succint, clar, se însuflețește pierzând oarecum măsura atunci când, iar și iar, vorbește de momentele de „efervescență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
la Teatrul Academic „Mossoviet”. A fost actor și scenograf la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, la Teatrul „Luceafărul” din Chișinău, precum și la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți. Piesele Odochia (1980) și Osânda (1984), scrise cu o bună cunoaștere a mecanismului dramaturgic, abordează o problematică morală și psihologică generată de impactul pe care îl are asupra oamenilor perioada postbelică, marcată de mari catastrofe morale și sociale (foametea, colectivizarea, deportarea intelectualilor și a țăranilor înstăriți din satele basarabene în Siberia). Meditația etică, valorificarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289061_a_290390]