403 matches
-
oricît de... „postdramatic” ar fi ea alcătuită, de textul deschis, in progress, al spectacolului de intervenție. Chiar critici de finețe ajung să se plîngă (și, într-un fel, în absența unui suport teoretic, au și ei dreptatea lor) de reducționismul dramaturgic al unora dintre producțiile independente cu implicare socială directă: „ ... în marea majoritate piesele acestea par să aibă cam tot atâta elaborare cât un buletin de știri. Cu care seamănă izbitor, cu diferența că sunt interpretate de actori profesioniști, deci mult
Atingerea umană - sau despre maturizarea teatrului de implicare socială () [Corola-website/Science/295631_a_296960]
-
crizei colective de rîs (și ea autentică, cu atît mai dificil de reprodus scenic). Nu cred că, în aceast proiect, ori în altele aparținînd aceleaiși direcții, „o documentare succintă” și eliminarea conflictului fac parte dintr-o „rețetă” unică de compoziție dramaturgică. Mai întîi de toate că nu avem totdeauna proiecte de teatru documentar. X mm din Y km al Gianinei Cărbunariu e, ca să dau un exemplu, cu totul alt fel de construcție textuală decît 20/20 și, în pofida faptului că se
Atingerea umană - sau despre maturizarea teatrului de implicare socială () [Corola-website/Science/295631_a_296960]
-
dramaturgiei postbelice, sub influența realismului socialist, și accentul pus pe un teatru militant au adus în prim-plan realitățile sociale ale structurilor de muncă și de putere, care devin teme centrale în ”piesele clasei muncitoare”. Se construiește un întreg repertoriu dramaturgic al sferei muncii, prin care se definesc gesturile cotidiene ale muncitorilor, raporturile de putere dintre cei care produc, produsul muncii lor și presiunea de a supraproduce, legitimarea prestigiului social prin calitatea muncii, acumularea unui capital de imagine la locul de
Uniți-vă! Reprezentarea muncitorilor în piesele de teatru ale anilor ’50-’60 () [Corola-website/Science/295674_a_297003]
-
oțelării, mine, șantiere se prelungește acasă, în discuții despre forța productivității, despre condiții de igienă a muncii, despre drepturi și sacrificiu, despre exploatarea inevitabilă și posibilele soluții de schimbare. Muncitorii reprezintă „patrimoniul uman” care câștigă din ce în ce mai multă vizibilitate în spațiul dramaturgic. Societatea muncitorilor capătă consistență în dramaturgia anilor ’50-’60, o dramaturgie care documentează lumea lucrătorilor înstrăinați de bunurile pe care le produc, luptând pentru drepturi și idealuri comune. O lume în care unitatea de acțiuni se reflectă în unitatea de
Uniți-vă! Reprezentarea muncitorilor în piesele de teatru ale anilor ’50-’60 () [Corola-website/Science/295674_a_297003]
-
Sârbu - Frunze care ard (inițial piesa s-a numit SOVROM Cărbune și avea acțiunea plasată în anii 60, ceea ce i-a adus autorului cenzura regimului; ulterior Sârbu a plasat evenimentele în 1941) - construiește două tipuri de conflicte intercalate în structura dramaturgică: un conflict între minerii revoluționari care cred în forța grevei și protestului și cei care fac pactul cu puterea, pe de o parte, și un conflict între mineri și autorități, pe de altă parte. Frunze care ard</b> are, în loc de
Uniți-vă! Reprezentarea muncitorilor în piesele de teatru ale anilor ’50-’60 () [Corola-website/Science/295674_a_297003]
-
comune. Pentru o viață în care echitatea socială să nu rămână doar un ideal. Piesele perioadei ’50-’60, care au în centru societatea muncitorilor, răspund, ca subiecte abordate și problematici reflectate, imperativelor realismului socialist, ceea ce nu le anulează însă valoarea dramaturgică reală și forța reprezentării unor categorii emblematice pentru schimbările sociale și politice ale secolului XX. O revizitare dramaturgic-regizorală a acestor piese-documente mi se pare mai mult decât necesară.[:en]by Mihaela Michailov Play-writing in the 50s and 60s centers on
Uniți-vă! Reprezentarea muncitorilor în piesele de teatru ale anilor ’50-’60 () [Corola-website/Science/295674_a_297003]
-
munca lor este de natură ideologică), ceilalți vectori ai puterii, însoțitorii lor (rude, tovarăși mai vechi sau mai noi) și personajul complex al intelectualului, romantic sfâșiat între știință și devotamentul ideologic (desigur, problema se rezolvă printr-un compromis mai degrabă dramaturgic). Șantierul este toposul recurent, alături de rezistență criminală a dușmanilor regimului. <b>Puterea și adevărul</b> tematizează activistul de partid și procesul său de clarificare politic-ideologică, iar cheia înțelegerii <i>perspectivei</i> filmului este dată tot de descifrarea relațiilor sociale. Muncește
(Povești din) Filmul celor care muncesc () [Corola-website/Science/295669_a_296998]
-
noi și mai bune grupuri este teatrul Forte, condus de dansatorul-coregraful-regizorul Csaba Horváth. Ceea ce face Forte ar putea fi descris ca teatru al fizicalității (Horváth are un curs la academie cu această specializare), compania lucrând astăzi mai mult cu texte dramaturgice. Spectacolul lor recent, Curățarea, este de-o mare intensitate fizică și emoțională și atinge temele sociale și politice contemporane la un nivel profund, aproape filozofic. Horváth este capabil să adopte un limbaj simbolic, vizual împletit cu o expresivitate îndrăzneață și
„Guvernul anterior ne-a dat bani, guvernul actual ne oferă subiecte“: Estetici și politici în artele spectacolului din Ungaria () [Corola-website/Science/295765_a_297094]
-
2015 sunt subiecte explorate în spectacol printr-un proces creativ de artă activă atât observațional cât și ficțional. “Caracterul observațional al Pentru că meriți vine mai puțin din sursele lui reale (consilierea preavort are surse multiple și e supusă unui tratament dramaturgic) cît din felul în care se poziționează față de atitudinile discursive și situațiile pe care le prezintă: o neutralitate asumată a perspectivei, care urmărește doar să expună aceste discursuri în toată enormitatea lor senină, fără a le comenta sau a le
Comunicat de presă: Pentru că Meriți - proiect observațional de artă activă () [Corola-website/Science/296032_a_297361]
-
idealizări compensatorii ale maternității, din partea unor femei. Orice pericol al spargerii bulei de fericire e atent evitat - deși pîndește la colț.” Iulia Popovici - <i>Corpul femeii ca teren de ocupație</i>, Observatorul Cultural, nr. 788. “Bogdan Georgescu alege să structureze dramaturgic mai multe texte, unele din presă, altele din timpul consilierilor acordate de diferite asociații femeilor care doreau să facă avort. Dramaturgia spectacolului permite mai multe perechi de elemente de presiune. Un astfel de binom este bărbați-femei (mame). Mentalitatea patriarhală din
Comunicat de presă: Pentru că Meriți - proiect observațional de artă activă () [Corola-website/Science/296032_a_297361]
-
în rețeaua de difuzare (cinematografe). În realizarea ei se disting următoarele etape principale: Baza realizării unui film este "scenariul literar", de fapt fundamentul literar al filmului. Conține descrierea completă, succesivă și concretă a acțiunii viitorului film, constituind în fond "esența dramaturgică" a acestuia. Poate fi original sau o adaptare pentru film a unei opere literare sau piese de teatru. Se cunoaște și sub denumirea de "ecranizare". Se trece la faza următoare unde regizorul filmului pe baza scenariului literar întocmește "scenariul regizoral
Procesul de producție al unui film () [Corola-website/Science/300196_a_301525]
-
favorite. Mai târziu, numeroși critici de film au considerat ca această contribuție a ei la realizarea filmului a fost una dintre cele mai puternice din cariera ei. Deși criticii americani/latini au avut rezerve la început să îi recunoască abilitățile dramaturgice, ei nu au ezitat să îi conteste sex appeal-ul. Monroe juca acum (1953) într-un film cu buget mare "Niagara". Criticii de film si-au concentrat atenția asupra magnetismului camerei față de Monroe, nu numai la acțiunea de fundal a filmului
Marilyn Monroe () [Corola-website/Science/301492_a_302821]
-
la Oxford în perioada profesoratului. Iubitul său de o viață și tovarăș a fost poetul Chester Kallman. A murit la Viena în 1973. Auden a scris o cantitate considerabilă de critică literară și eseuri și este coautor al unor piese dramaturgice alături de prietenul său Christopher Isherwood, dar este cunoscut, în primul rând, ca poet. Opera sa este caracterizată printr-o varietate excepțională, de la forme tradiționale riguroase, la forme originale, totuși complicate, ca și măiestria tehnică și verbala pe care Auden și-
Wystan Hugh Auden () [Corola-website/Science/298637_a_299966]
-
proză scurtă spre sfârșitul deceniului 5, iar în 1959 apare cu patru piese de teatru reprezentate în București și provincie, din care trei (“Poarta”, “Ferestre deschise” și “Explozie întârziată”) sunt comentate cu elogii de presa vremii. Urmează apoi alte producții dramaturgice, promovate aproape anual (“Ochiul albastru”, “Costache și viața interioară”, “Himera”, “Ștafeta nevăzută”, “Simple coincidențe”) care îl impun între numele cele mai circulante în opinia teatrală. Îi apare de asemenea microromanul “Don Juan din Grădina Icoanei” și un volum de “Poeme
Paul Everac () [Corola-website/Science/298913_a_300242]
-
dos a Europei”. E încă activ în publicistică. E președintele unei Fundații Culturale ce desfășoară numeroase manifestări publice de o oarecare anvergură privind cultura și arta românească. Cele 40 de piese încă nereprezentate constituie o treime din întreaga sa opera dramaturgică. A făcut și regie de teatru. A condus Televiziunea Română (ianuarie 1993-ianuarie 1994) și Institutul de Cultură din Veneția. Nu a fost niciodată înregimentat într-un partid politic. O biografie mai detaliată, cu nuanțe comice și ironice a lui Paul Everac
Paul Everac () [Corola-website/Science/298913_a_300242]
-
față vorbesc de conștientizare corporală și de faptul că sunt foarte multe resurse în corpul nostru de care nu suntem conștienți. În unele dintre spectacolele tale se poate vorbi de un accent pus pe partea de text și de material dramaturgic. Cum selectezi acest material, de ce ai simțit nevoia să te raportezi la el? E diferit de la lucrare la lucrare. Dar, în principiu, cuvantul e un instrument de lucru recurent, așa că spațiul, timpul, corporalitatea, convenția performativă etc. Înainte să ajungă un
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (2) () [Corola-website/Science/296147_a_297476]
-
agent presupus progresist din film, cel cu valori umaniste, cu care suntem îndemnați să ne identificăm, este bărbatul Conradi. Aș spune că lucrurile sunt mai complicate de atât și că forța de seducție a lui Conradi vine tocmai din construcția dramaturgică. Conradi are și biografie și auto-reflecție, se chinuie să își refacă relația cu familia, iubește și îngroapă un câine, vorbește despre „sensul vieții”. Despre asistenta româncă în schimb, nu știm aproape nimic, în afară de faptul că face orice să își mulțumească
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
Răzvan Vasilescu Premiul pentru interpretare, rol secundar masculin - pentru rolul din filmul "Magnatul". Acest film a avut parte de recenzii mixte, în majoritate negative. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„În perimetrul dramaturgic, al răfuielii cineaștilor cu clasa politică prin filme din ce în ce mai repetabile și conformiste (fiindcă nonconformist ar fi să le găsești puternicilor zilei măcar alibiuri), Șerban Marinescu creează o galerie de personaje din carton. Ambiția regizorală se consumă mai ales în introducerea
Magnatul (film) () [Corola-website/Science/307591_a_308920]
-
din carton. Ambiția regizorală se consumă mai ales în introducerea sau încheierea secvențelor, prin lungimi „de atmosferă” care nu fac, de fapt, decât să lungească „zeama”. Nimic nu se leagă, dramele sunt simulate, iar personajele devin caricaturi în nimicnicia lor dramaturgică. În van combină autorii esențe pe care le socotesc de succes: locații somptuoase ca Mariott sau Bucharest Plaza; Nico solicitată să îngâne două piese muzicale anglofone; restaurante de lux și chelneri scrobiți. În acest film al încremenirilor schematice, actori ca
Magnatul (film) () [Corola-website/Science/307591_a_308920]
-
muzică veche religioasă a lui Palestrina. Întors la Paris, este pe punctul de a deveni preot dar, în contact cu muzica lui Robert Schumann și Hector Berlioz își descoperă adevărată vocație și se îndreaptă către creația de operă. Primele lucrări dramaturgice sunt operele „Sapho“ (1851), "Călugărita însângerata" (1854) și "Medic fără voie" (opera comică - 1858), care (toate trei) nu au avut succes. În schimb, următoarea opera, "Faust", l-a consacrat și l-a situat în rândul compozitorilor celebri. Dintre creațiile ulterioare
Charles Gounod () [Corola-website/Science/306766_a_308095]
-
scenarii TV: Noapte albă (1971), Cronica de la Plevna (1973), Satul blestemat ( 1979), Cișmeaua roșie ( 1982) • Premiul Uniunii Scriitorilor din România, volumul Hotărârea, teatru, 1983 „Un dramaturg remarcabil.”, acad. D.R. Popescu, revista Tribuna, Cluj, 1971 „Succesiunea pieselor consemnate în antologie, florilegiul dramaturgic al lui Mircea Bradu, evidențiază remarcabila sa personalitate în dramaturgia contemporană, constituindu-se drept garanție a unei continuități,consacrând constanța și consecvența în scrisul teatrului istoric.”, Ion Zamfirescu, 1986
Mircea Bradu () [Corola-website/Science/307793_a_309122]
-
Pentru tematică se refugiază în lumea burgheză, sătească, viața pitorească, sau în liniștea târgului patriarhal. Victor Ion Popa a considerat că piesele sale au nevoie de cultivarea tradiției patriarhale, respectiv de combatarea arivismului și a prostiei. Din variata sa creație dramaturgică se desprind câteva lucrări care relevă preocuparea pentru dramă și pentru comedia sentimentală:
Victor Ion Popa () [Corola-website/Science/302600_a_303929]
-
este interesantă datorită plasării în realitatea imediată, mai exact, într-o categorie de probleme (promovarea în funcții de răspundere) hotărâtoare pentru asigurarea bunului mers al vieții întregii societăți, cât și a fiecăruia dintre noi în parte. Vine apoi rândul calităților dramaturgice, textul incitând prin succesiunea șarjelor, baza lor constituind-o comicul, sub diversele sale forme de manifestare: al caracterelor, al situațiilor, al limbajului. Dorința autorului este evidentă: punerea răului la zid prin râs. Și sala râde mult, deși tot ce se
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
numele de comedie-balet, o sinteză a teatrului, muzicii și dansului, foarte apreciată în Franța jumătății secolului al XVII-lea, colaborarea bazată pe prietenia strânsă dintre Lully și Molière a fost elementul esențial de realizare și succes la public. Deși genul dramaturgic preferat de Molière era tragedia, totuși succesele sale teatrale cele mai răsunătoare rămân miniaturile într-un act, sau farse, comedii de tipul fabulei, având caracter aparent "ușuratic", dar în fond voit moralizator și educativ. Farsele scriitorului francez erau intenționat scrise
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
și în acest sens a fost nevoit să scrie în 1903, în "Causeris littèraires", Pompiliu Eliade, pentru care Scrisoarea pierdută era „cea mai bună bucată literară care s-a scris vreodată în limba română“, capodopera de necontestat a repertoriului nostru dramaturgic, o piesă clasică, în măsură să consacre nu numai un autor, ci și o întreagă literatură.
O scrisoare pierdută () [Corola-website/Science/298995_a_300324]