2,442 matches
-
recunoscută a da măsura excelenței și imaginația lecturii vii; îndrăznesc să spun autentice și originale. Frumoasele cuvinte despre tehnica strălucită, implicarea emoțională, cultura stilurilor nu pot să lipsească. E aproape totul; dar e insuficient. Originală este o epatantă regie a dramaturgiei. La Haydn, la Schubert, la Schumann, la Ravel; desigur, la Britten și Bartók. Strategiile jocului pun în evidență atât spectacolul instrumentalismului rafinat, constrâns în a manipula inventiv forma de sonată, creată și deja emancipată în sec. 18 (Haydn credea că
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
Celui Mai Bun Spectacol la Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa, Palermo; Premiul Celui Mai Bun Spectacol la Festivalul Național de Teatru, București, două premii la Gala Premiilor Naționale Anuale "I.L. Caragiale", Premiul pentru Cel Mai Bun Spectacol pe Text din Dramaturgia Universală; Premiul Special pentru Creatorii Străini care promovează valorile teatrului românesc a fost acordat regizorului Yury Kordonsky și scenografei Elena Dmitrakova, la Gala Premiilor UNITER 2006 regizorul Yury Kordonsky a obținut Premiul pentru Cea Mai Bună Regie, Victor Rebengiuc a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9131_a_10456]
-
primei ediții, eseurile din Spiritul și litera? Multe dintre ele au fost studiate în școală, interpretările lui Alexandru Paleologu au devenit de neocolit în cercetarea teatrului la Blaga (Teatrul lui Lucian Blaga este una dintre cercetările foarte serioase legate de dramaturgia marelui poet, rămasă până astăzi într-un surprinzător con de umbră), relația dintre I.L. Caragiale și Eugen Ionescu, opera lui Camil Petrescu (dramaturgia și romanele) sau în revelarea unor suprinzătoare aspecte despre viața lui Titu Maiorescu, desprinse din lectura Jurnalul
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
în cercetarea teatrului la Blaga (Teatrul lui Lucian Blaga este una dintre cercetările foarte serioase legate de dramaturgia marelui poet, rămasă până astăzi într-un surprinzător con de umbră), relația dintre I.L. Caragiale și Eugen Ionescu, opera lui Camil Petrescu (dramaturgia și romanele) sau în revelarea unor suprinzătoare aspecte despre viața lui Titu Maiorescu, desprinse din lectura Jurnalul criticului. De mare subtilitate este analiza teatrului lui Eugen Ionescu. Cu multă luciditate face Alexandru Paleologu diferența dintre dicteul automat al suprarealiștilor și
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
sale volume de versuri - Epistolele către Alexandros, Ed. Paralela 45, 2004 -, Traian Ștef își concentra producțiile poetice sub forma acestei specii literare care apăruse în antichitate. Acum, în Didascaliile, recurge tot la o structură precisă, consacrată, de data aceasta, în dramaturgie. Îndrumările la care trebuie să se supună poetul Didascaliilor sunt constrângătoare, indicațiile regizorale presupuse de titlu nu încurajează, ci alienează: Acum dacă am intrat în distribuție/ Fie/ Dar eu sînt învățat/ Să povestesc despre călătoriile mele/ Pe cînd aici trebuie
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
Simona Vasilache Să nu ne facem iluzii. într-o istorie scurtă a limbii scrise, ca aceea pe care o avem, istoria literaturii n-are cum fi lungă. Nici rotundă. Și mai cu seamă săracă este în dramaturgie, unde un vîrf de secol XIX privește o desfășurare cam plată. Ceea ce nu înseamnă că maniera lui Caragiale nu și-a avut emulii interbelici. Cel mai de rîs (sic!) dintre ei este Tudor Mușatescu, la ale cărui comedii se merge
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
apariții originale, ca de pildă, cuplul din Conu Leonida față cu reacțiunea unde Dan Constantin și Camelia Constantin impresionează prin firesc în atmosfera domestică de inspirație rurală a montării. Teatrul Municipal Ariel derulează și alte proiecte interesante, fiind constant atașat dramaturgiei originale prin Doru Moțoc,dramaturgul teatrului.De prisos să mai spunem că avem aici un exemplu de experiment viu, de program independent pe care statutul instituțional nu-l stânjenește.Dimpotrivă.
Un experiment viu by Doina Papp () [Corola-journal/Journalistic/9616_a_10941]
-
interesanți prozatori interbelici", criticul și istoricul literar de la Satu Mare supune unei analize pe cât de atente, pe atât de amănunțite opera acestuia - care, în ciuda intervalului de timp relativ scurt în care a fost compusă, însumează nuvele, romane și încercări din domeniul dramaturgiei, precum și variate articole și texte publicate în ziare și reviste, mărturii, pagini de jurnal, corespondență etc., la care se adaugă și bogatele referințe critice acumulate în timp, care nu pot fi nici ele ocolite de către cercetător. Cuprinse în capitolul "Fascinația
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
seria (dacă scriitorul nu avea cumva de gând să îi dea o continuare) are meritul de a fi complet "diferit (față) de tot ce putea fi întâlnit până la acea dată în literatura română" (p. 125). În succinta secțiune numită "Provocarea dramaturgiei", Gh. Glodeanu punctează acele aspecte care indică vocația dramaturgică a scriitorului și, mai ales, relațiile strânse dintre încercările sale dramatice și scrierile în proză. Piesa Oameni feluriți, jucată în stagiunea 1929-1930 la Teatrul Național din București (în epoca directoratului asigurat
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
se află a doua, la fel de importantă. La Negruzzi, dialogul cîștigă un loc distinct în narațiune. Personajele sale își dezvăluie, vorbind, caracterul și statutul, și o fac în mod natural, spontan. Probabil că prozatorul introduce în proza noastră dialogul deoarece nici dramaturgia nu-i era străină: între firavele încercări dramatice ale pașoptiștilor dinaintea lui Alecsandri, cele ale lui Negruzzi rămîn singurele ceva mai reușite. Pare ciudat la un autor cu asemenea multiple disponibilități, dar Negruzzi a scris destul de puțin; ca și alți
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
sfârșit "programul de editare a tuturor traducerilor semnificative realizate de poet". Ar fi un progres pentru o ediție sistematică, chiar dacă nu este nici o ediție integrală, nici o ediție critică. B. P. Hasdeu, Opere. I. Poezii. Proză, LXXXVIII+1758 p., Opere II. Dramaturgie. Folcloristică, 1436 p., ediție îngrijită de Stancu Ilin și I. Oprișan, introducere de Eugen Simion, Fundația Națională pentru Știință și Artă și Editura Univers enciclopedic, București, 2006. Tipografic, o ediție de Opere Hasdeu începe a nu știu câta oară. Două
Ediții recapitulative by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9655_a_10980]
-
Scrieri alese, prefațată de George Munteanu. O ediție critică de Opere Hasdeu va inaugura Stancu Ilin în 1986, cu secțiunea de poezii, la Editura Minerva. Urmează volumele II. Proza (din volume), III. Proza (din periodice și din manuscrise) și IV. Dramaturgia, în îngrijirea asociată a lui Stancu Ilin cu I. Oprișan. Fundația Națională pentru Știință și Artă preia după 2000 această ediție critică Hasdeu, printre puținele care au mai putut continua cu vechile exigențe și vechiul format de la Editura Minerva. În
Ediții recapitulative by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9655_a_10980]
-
Naționalului ieșean, alături de multă „lume bună”, un documentar intitulat Măria Sa, Birlic (realizator - Carmen Olaru). Ideea filmului este excelentă, deoarece Birlic a fost unul dintre marii actori ai lumii. Dacă Ionesco spunea despre Caragiale că a fost „cel mai mare dintre dramaturgii necunoscuți”, trebuie să declar că observație e valabilă și pentru interpretul născut În Fălticeni. Firește, Înlocuind autor, cu actor. Printre alți invitați, a apărut, de două ori, marele impresar al perioadei interbelice, Gabi Michăilescu. Era insuportabil la privit și ascultat
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
eram tînăr critic, la Cluj, În anii 75-76, la un colocviu al Naționalului; și cînd eram regizor la Timișoara, În 84-85, și mi-a văzut Deșteptarea primăverii; și atunci cînd era la Direcția Teatrelor, În 1991 și discutam despre Lexiconul dramaturgiei naționale; și la Festivalul Gulliver, Galați, Între 1997-2006, cînd mi-a oferit două premii; și la premiera mea băcăuană cu piesa lui Mircea M. Ionescu, Dona Quijota. Sau cînd a sosit În Gara Nicolina trenul regal, și am băut un
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
scris peste o mie de cronici memorabile. Dar și romane importante. A avut și incredibil de multe funcții de conducere. A fost și demnitar și boem. A lăsat cel puțin două lucrări fundamentale - Cartea cu artiști și Istorie literaturii române - dramaturgia. A mai editat o importantă revistă de teatru, la Uniunea Scriitorilor Drama. Știam că e bolnav. Dar nu mă așteptam să plece atît de repede, dintre noi. Mă gîndeam, recent, cît de repede se duc criticii de teatru: Dinu Kivu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
față), am putea afirma că asistăm la o Întîlnire teatrologică fericită. Revenind: subcapitolele au titluri acroșante, ingenioase, de cele mai multe ori, elocvente pentru conținutul lor - De la război cu toată lumea la război cu sine Însuși, Identitate, alteritate, creație bilingvă - un „hybris” În dramaturgia absurdului, Ionescu - În căutarea teatrului pierdut...din sine, Ionescu și Dumnezeu: o dragoste cu năbădăi! ș.a.m.d. Apoi, impresionează știința dlui. Dușa de-a Împleti viața dramaturgului, cu opera sa, Într-un portret convingător realizat, mesajul lucrării fiind: sunt
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
CÎt privește succesul literar, cum bine se arată În lucrare, acesta era - În 1938, anul plecării În Franța - firav, opera majoră ionesciană aflîndu se În stadiul de „pregătire”. Capitolul secund este dedicat (cristalizării) concepției despre teatru a autorului româno/francez. Dramaturgia/spectacolul Îl ajută pe Ionesco să-și concretizeze visele, scăpînd de „povara” lor („Visele sunt teatru”mărturisea autorul Rinocerilor). Concepția sa estetică este comentată cu exemplificări din textele despre teatru ale dramaturgului (Mesaj adresat Zilei Mondiale a Teatrului) și cu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
semnifică o inconsistență existențială și o halucinație onirică, personajele ionesciene fiind lipsite de căi de acces către ceilalți” conchide Inocențiu Dușa. Urmează un capitol dedicat perioadei de glorie a compatriotului nostru care, prin originalitate și prospețime a subiectelor, a dinamizat dramaturgia secolului XX. Valoarea teatrului său este recunoscută pe toate meridianele. Dar, reiese clar din lucrare, conferindu-i și virtuți literare, celebritatea nu poate Îndepărta gîndurile sumbre ale lui Ionesco, angoasele, interogațiile fără răspuns, deruta mistică, incertitudinea identitară și cumplita spaimă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
discută cu gravitate, ori ironie & sarcasm (uneori, chiar umor!); scrie destul de mult - era să zic...prea mult! - dar din moment ce o face cu talent, reproșul cade. Se ocupă de istoria ...unei stagiuni, de viața unei actrițe, de biografiile unor actori, „comite” dramaturgie, face gazetărie și, iată, recidivează-n proza. Merge prin țară, pe la premiere & festivaluri. În plus, e și redactor de revistă literară, și student la Teatrologie, cum spuneam. „Oare nu s-o risipi?” - Întreabă, desigur, unii care nu fac nimic. Mărturisesc
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
avea casa așezată Într-o curbă. El mai avea și o fată pe care băieții o vedeau cînd luau curba și intrau În ea cu viteză prea mare.” V-ați convins? Mă-ntreb, deseori, de ce se joacă atît de rar dramaturgie națională; mai ales, teatrul jumătății secunde de secol XX. Un om de teatru străin, care-a văzut repertoriile instituțiilor noastre de spectacol, a exclamat, În glumă: „Se pare că Shakespeare e un autor român!”. E. Dar Radu Stanca, Marin Sorescu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cu nedumerire și că Madam Vintilă devine...domnul Vintilă ” bărbat căruia Îi plac bărbații”, iar „Corina Îl corupe pe Jeff”, cerîndu-i „să-i deseneze pe corp o hartă imaginară a locurilor fierbinți”... E clar că prin roboți, pederaști și pedofile, dramaturgia lui Sebastian scapă de „pasaje grețosromantice”; e clar și că regizorul nu scapă de fixațiile sale. Neclar rămîne pentru mine, În continuare, de ce pentru ilustrarea acestor obsesii răsfățatul criticii, Radu Afrim, nu a ales un text care să cuprindă, din
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
țară festivaluri, colocvii?!... Într-un orășel ca Bârladul funcționa, de exemplu, periodic, un excelent colocviu de regie. Silvestru era, Însă, o sabie cu două tăișuri. Dacă te ura, aveai de suferit foarte mult. Uneori avea și erori de gust, În privința dramaturgiei mai ales, apoi unele erori de diagnostic. Dincolo de aceste lucruri, era categoric o instituție. În cărțile sale sunt multe ipoteze curajoase de lucru. și teoretice, și practice. Cartea lui despre Caragiale a fost, la vremea apariției, o lovitură În lumea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
actului critic teatral, așa cum se manifestă el la acest Început de secol. - Avem de-a face cu o superficia lizare a Întregii mișcări teatrale românești. Nu văd cum ar putea criticii scăpa de această superficia lizare. Pretutindeni - În regie, În dramaturgie, În scenografie, În actorie - există reprezentanți ai superficialității. Evident că și În teatrologie. - Mai este astăzi teatrologia o meserie? - În sens clasic și etimologic, nu prea mai este! E, Însă, nevoie de oameni care să comenteze spectacolul teatral. - Totuși, mulți
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Însă, nevoie de oameni care să comenteze spectacolul teatral. - Totuși, mulți dintre acești oameni fac comentariu teatral În timpul lor liber. - Există și regizori care fac regie „În timpul lor liber”, pentru că adesea nu sunt bani ca ei să fie plătiți. În dramaturgie, scenografie, la fel. Dacă tot vorbim despre profesionalism, uită-te În cartea lui Ciulei să vezi ce presupune profesionalismul În scenografie. Câți bani costă un asemenea decor! Acum, uneori, nu-i nimic pe scenă. - Pe finalul discuției, aș vrea să
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
fi avut un și mai mare firesc pe scenă... Ca să vezi, cam de un deceniu Încoace’, a apărut și la noi meseria de ONOMATURG. Sau Namer. Un interviu cu un asemenea original mi-a deschis ochii : nu cumva și-n dramaturgie ( & manageriat artistic) ar fi util un onomaturg? Da, da, cel care ar putea da titlul piesei și al spectacolului. Fiindcă mulți autori de teatru, ori directori de instituții artistice, nu se pricep să atragă lumea prin afiș. CÎnd e cazul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]