1,717 matches
-
cupa de catranuri ce mă absoarbe-obscur, Sub vălurile nopții, m-arunc în aventură, Pătrunsă de-ntuneric, n-am chef nici să înjur. M-am învățat cu răul, tovarăș chiar îmi este, Din clipele-i vasale, corolă și-a făcut. Sub draperia sorții, renunț și la proteste, De frica unui sigur și-amarnic upercut. Concluzia-i frivolă: ce mâzgă mă apasă! Pe umerii-mi de vată se-nghesuie poveri. De mâine-mi curăț trupul de veșteda carcasă A unei neputințe ce duce
SCENARIU ABSURD de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366307_a_367636]
-
depărtare și va spera că gândul ei te poate aduce acasă să-i alini dorul, să te lași din nou legănat de farmecul poveștilor sale când îți va depăna amintirile neșterse din memorie de pe vremea copilăriei. Niciodată nu va trage draperia peste gândurile cu tine, ci le va stropi permanent cu florile iubirii sale nemărginite, le va prețui precum un giuvaer scump. Iar dacă cumva teama te cuprinde, ea este acolo, este luceafărul din noapte care te privește, ca să-ți dea
MAMA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366399_a_367728]
-
s-a lăsat de sportul ăsta”. Într-adevăr, în blocul vecin locuia comandantul Centrului Militar - un colonel tare sociabil, în fiecare dimineață se salutau: „Să trăiți!”, „Să trăiți!”, iar fiica lui - medic rezident, își alăpta copilul și uitase să tragă draperiile la fereastră, se vedea totul, avea niște sâni imenși... În seara următoare, Marian a ieșit cu copilul la săniuș între blocuri. Hărmălaie, veselie, copii mulți - ce mai, Sebastian era în al nouălea cer... Deodată, în blocul de alături, la o
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
ploaia noaptea darabana Vânturile, caravane, șesul Viselor difuze înțelesul Dincolo de care doar capcana, vagi frânturi. Și două lumi deschise Totul e o goană de himere Ce-ai să faci când vor veni a-ți cere Slujitorii regelui, permise? Spală noaptea draperii de ploaie Viața noastră plină de mizerii Suflete, e greu, să nu te sperii Toată lumea s-a umplut de zoaie Referință Bibliografică: Stepele nopții / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 564, Anul II, 17 iulie 2012. Drepturi de
STEPELE NOPŢII de ION UNTARU în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366791_a_368120]
-
ploaia noaptea darabana Vânturile, caravane, șesul Viselor difuze înțelesul Dincolo de care doar capcana - vagi frânturi. Și două lumi deschise Totul e o goană de himere Ce-ai să faci când vor veni a-ți cere Slujitorii regelui, permise? Spală noaptea draperii de ploaie Viața noastră plină de mizerii Suflete, e greu, să nu te sperii Toată lumea s-a umplut de zoaie! Referință Bibliografică: Stepele nopții / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 367, Anul II, 02 ianuarie 2012. Drepturi de
STEPELE NOPŢII de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361657_a_362986]
-
Împăratului Tătarilor ca sincer și înțelept! Îmi trebuie, însă, trei zile să cuget, ca să-i dau un răspuns potrivit! Până una-alta Împăratul dădu poruncă să-i fie înfățișată, degrabă, fiica lui cea dragă, Rază-Albastră. Trecură doar câteva clipe și draperia de mătase ce acoperea ușa se deschise și, precum un vis, apăru fiica cea încântătoare a împăratului. - Tată, am venit degrabă să-ți împlinesc porunca! Împăratul se înduioșă văzându-și fiica cea frumoasă, și-i zise, cu aur în glas
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
Îmi trec prin gând aleatoriu Arome de hașiș, femei frumoase În transparențe de mătase Prin mari castele de ivoriu Și cum, plutesc lascive prin odăi Cu miros de ambră și de mosc Le privesc dar nu le recunosc Ascunși pe după draperii, călăi Dac-aș întinde-o mână, le-aș atinge Dar stăpânit de-o lene suverană Cadânele ca un balsam pe rană Și un păcat spre ele m-ar împinge Dar vin pirați cu săbiile curbe Se clatină seraiuri în oglinzi
FEMEI FRUMOASE de ION UNTARU în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352026_a_353355]
-
traducându-i în fapt sintagme ce par mai mult literare precum: foc continuu sau pe viață și pe moarte. Din păcate, tragicul real al unor asemenea traduceri nu lipsește și el nu este deloc livresc. Profesorul dădu la o parte draperiile groase și deschise larg canaturile ferestrei. O lumină pură, albă precum ne imaginăm a fi doar aripile îngerilor inundă biroul. Afară ninsese. Blănița Mielului Imaculat acoperise din nou urâțenia gri a acestei lumi. Un efemer semn al unei divinități capabile
ENIGMA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350554_a_351883]
-
SCRISOARE DESCHISĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 731 din 31 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Stimată doamnă, pic de somn Și veștile mă întristează Că vine iar același domn Și-mi bate-n ușă la amiază Lăsați-mi draperia trasă Și storurile fără fantă Că vin tristeți care m-apasă Cu energie radiantă; Și nu-nțeleg ce tot îmi spune, Adesea bate din picior Eu bănuiesc că nu sunt bune Aceste vorbe care dor I-am arătat și buletinul
SCRISOARE DESCHISĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350824_a_352153]
-
și la holul de la intrare. Aici se află un mic dulăpior de încălțăminte, încastrat în perete, dar și o etajeră pe care se așează încălțămintea de sezon sau a celor care vin în vizită. În paralel s-au spălat perdele, draperii, lenjerii de pat, îmbrăcăminte. Hainele lui Shinya și uniformele lui Dimi au fost date la curățat. Când am trecut pragul casei, ieșind din apartament, ne-am ocupat de obiectele de la intrare, cele aflate pe holul blocului. Aici, Cristina are un
JAPONIA-MISTER ŞI FASCINAŢIE(JURNAL DE CĂLĂTORIE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350827_a_352156]
-
un visător absolut: “Iubește-mă laconic în cuvinte” (“Iubire indecisă”) Nu este ăsta adevărul vieții ? Tăcerile ne adîncesc în pierderea de sine, avem nevoie de mîngîieri fastuoase, asta este poezia, vrea poetul să ne transmită. Pe fruntea lui plutesc desăvîrșite “draperiile amurgurilor” ! Î n Constanța, unde trăiește Aurel Avram STĂNESCU cu familia lui, se află bustul lui Publius Ovidius Naso, și o paralelă poate fi gîndită, pentru că pe amîndoi îi uimește proiecția sentimentului de iubire în viața asta proziacă, din care
AUREL AVRAM STANESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351576_a_352905]
-
și miere.”, pentru că, în poezia “Cercuri exclusiviste”, să se detașeze de sine însuși, pentru a avea o percepție mai profundă a poeziei la cea mai emblematică trăire: “probabil în alte vieți am fost un bard nemulțumit / de starea lucrurilor.” Sigur, “draperiile amurgurilor” îi definesc poezia și trebuie să subliniem încă o dată grația interioară, pentru că versurile curg din propia lor metaforă, adîncind-o: “draperia amurgurilor ratate / în uzura fanteziilor deja împlinite.” Ș i acum începe să se expună privirilor interioare ale poetului materia
AUREL AVRAM STANESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351576_a_352905]
-
poeziei la cea mai emblematică trăire: “probabil în alte vieți am fost un bard nemulțumit / de starea lucrurilor.” Sigur, “draperiile amurgurilor” îi definesc poezia și trebuie să subliniem încă o dată grația interioară, pentru că versurile curg din propia lor metaforă, adîncind-o: “draperia amurgurilor ratate / în uzura fanteziilor deja împlinite.” Ș i acum începe să se expună privirilor interioare ale poetului materia gîndirii profunde: dacă dragoste nu e, nimic nu e ! Așa se termină Biblia, aruncîndu-ne într-o mare neliniștită ! Și viața, atunci
AUREL AVRAM STANESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351576_a_352905]
-
obiectele din magazin. Îi plăceau lucrurile cu patină, din alte vremuri. Aveau stil și rafinament. Era un colecționar pasionat, aprecia misterul timpurilor apuse. -Îndrăznește ! Vei găsi, tot ce dorești. Alege după pofta inimii. Se întoarse câtre ea, femeia dispăruse în spatele draperiilor. Ar fi mai înțelept, să plec ! » Se îndrepta spre ieșire, dar încăperea se mărea, nu reușea, să ajungă la ușă. Își păstră cumpătul și hotărâ, să încerce cheile. Camera învăluită intr-o lumină difuză avea nuanțe calde, ușor cețoase. Interesant
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
trebuie să accepți. Nici ea n-a știut până ieri că are o soră. Doar Emilia Cristache cunoaște acest secret. E al ei, acum și al nostru. Maria făcu câțiva pași prin încăpere. Privi pe fereastră și dădu cu mâna draperia la o parte ca și cum lumina de la acea oră n-ar fi fost îndeajuns. Însă un apel pe telefon salvă oarecum torentul pornit prin sufletul tinerei. Răspunse îndată, cu un ton blând, împrumutat din cine știe ce taverne ale destinului. Era doctorul. - Bună
PROMISIUNEA DE JOI (VII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345529_a_346858]
-
Prietenie > CROAZIERĂ Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 794 din 04 martie 2013 Toate Articolele Autorului răstignită pe-o apă de cântec scânteiez în palmele tale fremătătoare de arin scăpat de tristeți îți pot suspecta mâinile de divinitate pe draperia verde scrii luminii de tăcere ca atunci când vrei să trezești infinitul ofrandă adusă armoniei de către ea însăși suntem doi arini oglinzi preumblânde prin zâmbetul apei într-o croazieră de lux cu visul Referință Bibliografică: croazieră / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN
CROAZIERĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345575_a_346904]
-
Spre împlinirea destinului de-a trăi Prima tresărire. Luceafărul coborâse la poartă Binecuvântându-mi prima dragoste Slăvită fii iubire! Este o cerință a întâmplării De a te neliniști la glasurile chemării Inimii De a bănui copacul în povestea începutului Dincolo de draperia văzutului a-l simți cum vestește înmugurirea a ști că el numai pentru tine se pregătește să înflorească înmiresmat cât crângul de splendoare. în cereștile-i odoare. Înflorească! Totul în jurul meu Dansează curgând Învăluitor ca adierea, Adorarea luminii pe gând
ÎNFLORIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352108_a_353437]
-
MULȚUMESC VALENTIN! e prea dimineață pentru alții eu te-am luat din vis te-am primit în casa în grădina cu busuioc înflorit lângă fântână ți-am deschis ușa inimii poți să intri fără să bați bântue-mi diminețile nopțile din spatele draperiilor grele le-am umplut de tine tiptil te-ai strecurat între mine și rugăciuni ispita unde se termină visul acolo ești tu netrăită îmbrățișare clipă și pată de culoare într-o existența lipsită de emoții firești am să te caut
VISEZ ÎN CULORILE CURCUBEULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1324 din 16 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352171_a_353500]
-
fiind,,de atâta alergat,,în jurul casei! Pentru că trebuie să vă spun că-i plăcea mult să alerge căci avea multă energie fetița noastră. Privise cerul de multe ori și norii de la fereastra cu mușcate: fereastra aceea împodobită cu perdele și draperii albastre, legate cu fundă roșie de catifea... Erau zile de o frumusețe rară în verile acelea. Soarele radia o căldură patriarhală, iar prispa și pomii din livadă răspândeau o răcoare binecuvântată. Toate erau parcă ,, materiale, organice,,. Aveai senzația că ,,mănânci
DARURILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356504_a_357833]
-
ieșit buimăcită, cu senzația că duce o povară prea grea pentru umerii ei. A încercat să facă anumite legături între momente, gesturi și expresii la care participase cândva ori doar le observase. Și-a amintit de scena cu telefonul. Lângă draperia trasă, a rămas intenționat câteva secunde. A auzit destul de bine că el a cerut o întâlnire și a înțeles că cealaltă persoană punea condiții. "De ce oare nu era de acord să vină cu soția? Ce are de ascuns?... Da, după cum
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
șaisprezece-douăzeci sau Muzeul Ansembourg în care sunt expuse opere de artă și mobilier din secolul al XVIII-lea. Clădirea este un conac construit în 1740, monument al patrimoniului Valoniei, care își păstrează decorul original: lemnul sculptat și fierul forjat, tapiseriile, draperiile de perete, candelabrele de sticlă, ceasurile și ceramica... Din categoria muzeelor non-municipale fac parte: • Muzeul Aquarium, un loc unic în Liege și în Valonia, în care se poate explora fascinanta lume acvatică și bogăția regnului animal. Muzeul a fost înființat
LIÈGE, CENTRU CULTURAL ÎN 2010 AL REGIUNII VALONIA-BRUXELLES de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355829_a_357158]
-
Mariana, cu adevărat ofensată, dar și preocupată să ghicească despre ce ar fi vorba. - Da, bine, scuză-mă! A introdus numărul cu atenție și s-a retras în colțul separeului. Ușoară ca un fulg, Mariana a ieșit și a tras draperia de catifea, zăbovind apoi lângă ea... Cu mâinile pline de pachete și pachețele, ieșeau glumind și râzând dintr-un magazin, le aranjau în mașină și plecau la altul, după ce-și consultau lista destul de lungă pe care o pregătiseră o
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
și mergem direct acasă... - Ba... la o bere, precum ai dorit... - Ba te doresc pe tine, dragule! Acasă... - Treacă de la mine, iubito, renunț eu, dar hai mai repede! - Vino să mă ajuți, te rog, a exclamat Olga și a tras draperia cu putere, descoperindu-l pe Valentin râzând pe înfundate... - Așa deci, râzi, hoțomanule! Ajungem noi acasă. O să te mănânc! - Wow! Ce teamă-mi este! Au dus toate articolele către casa de marcat, au plătit în fugă și au plecat veseli
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
doriți. Eu... Am înțeles. Deci aștept aici... Da, 20, 00. Nu e prea târziu vineri?... Da, azi e miercuri. Am înțeles... Să trăiți! Mai liniștit după acest dialog, a închis telefonul și l-a introdus în borsetă. A tras ușor draperia. Mariana nu se vedea. "Probabil e pe la bar să ia vreo comandă. Cuminte fată. Nu a stat să asculte...". A aprins o țigară și s-a așezat pe scaun. Privea țintă la perete, fără să vadă nimic. Recapitula discuția cu
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
nepătruns De jos în sus, de sus în sus Precum un plîns Se-astern apoi fructele coapte E noapte-n plină zi de șoapte În licărirea unei stele Mi-e dor acum de doruri Și dorurile-s grele Și cade draperia peste noapte Mi-e dor de pere dulci zemoase coapte Și cade draperia de matasa Și cade draperia Și cade draperia mai spumoasa Dă-mi vinul tău să-l beau dulce mireasă Asa-mi fu dat, să pot să mă
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]