393 matches
-
veșnica pomenire mormăind. Orice mormânt e un strigăt. Este la modă înhumarea în cavouri din ciment. Sunt mult mai sigure. Să nu ne săpăm singuri mormântul. Acesta este obligația generației următoare. Un singur mijloc de transport mi-a rămas străin : dricul. De cele mai multe ori, moartea ucide o răpciugă, nu un bidiviu. Leneșii au un mare avantaj : îi găsește moartea odihniți. Ne naștem goi și reușim să plecăm îmbrăcați. Orice creație înseamnă un front deschis în fața morții. Cu tiranii numai moartea se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cei din jur. Suntem oripilați de gândul morții. Și de frica de anonimat. În definitiv, moartea nu este decât un episod. Doar că e ultimul. Moartea este strâmtoarea cu ieșire spre infinit. După operație începuseră să-i apară irizări de dric. Va veni o vreme când de o parte a baricadei voi fi eu, iar dincolo infinitul. Mă tem că pe pământ singurul act de justiție este moartea. Nu e bine să-ți faci cavou din timpul vieții. Dacă se extind
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a celor păcătoși. Deși sufletul este vinovat, sinuciderea pedepsește doar trupul. Testul oricărei filosofii este atitudinea în fața morții. Și aici toți suntem analfabeți. Marii artiști convertesc și moartea în artă. În testament a precizat că vrea o moarte modestă : un dric tras de doi cai și un popă. Face, uneori și moartea un lucru bun : amplifică gloria. Cobori ceva mai liniștit în pământ, când lași ceva în inimile celor de deasupra. Unde s-au ascuns, oare, cauzele pentru care merită să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de cimitir părăsit. Nepăsarea aceasta generală, lipsa de regrete, părăsirea epavei, toate la un loc îl amărau profund. Cît n-ai fost director, nu erai chiar așa de afectat, zîmbea pe sub mustăți Mitocaru. Atunci era altceva, nu... Nu conduceai tu dricul, nu? Nu era vina mea. Adică nu eu eram... asasinul. Dacă m-ați ajuta puțin, poate am reuși... ceva. În șase luni de directorat, Pandele a parcurs toate etapele necesare pentru a "sări de pe fix". Cu un baston care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
avea așezat pe gît un cap de pasăre speriată. Îndată ce pleca de la școală, învățătorul Gărgăun azvîrlea de pe dînsul straiele de gală ponosite și le înlocuia cu un ilic vechi și o pălărie spartă. Se aburca apoi într-un soi de dric cocoțat pe trei roți de căruță și alta de tractor, urnit de o mîrțoagă cu coada încîlcită. Aceasta era ținută pe picioare de funiile înnodate cu fel de fel de flenduri colorate. Cu picioarele atîrnînd pînă la pămînt, în pantalonii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
era ținută pe picioare de funiile înnodate cu fel de fel de flenduri colorate. Cu picioarele atîrnînd pînă la pămînt, în pantalonii legați de gleznă cu sfoară și labele goale băgate în gumari, Gărgăun pleca la treabă. Odată așezat pe dric, bătrînul începea să învîrtă năpraznic o joardă care se abătea fără milă asupra bietei lighioane. Dopată în acest mod, mîrțoaga o lua la pas, scuturînd din cînd în cînd urechile de măgar ale unei căpățîni scheletice. Cu acest sicriu învățătorul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din viață! Tanti Nuți, când era tânără cu fetele de vârsta ei, făcea tot felul de obiceiuri; odată singură în camera ei și-a aranjat oglinzile, și-a dezbrăcat straițele de pe ea, să-și cunoască ursita. Când a văzut un dric tras de patru cai, a scos un țipăt și a leșinat! Altădată într-un pahar cu apă neîncepută de la fântână a pus un inel și cenușă... s-a format silueta unui băiețel, cu pantalonii scurți și cămașa albă... stătea drept
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
lui, un agent de pariuri monden (interpretat de Sidney James) și a descoperit că Blackshaw Towers era situat pe o margine izolată a mlaștinii, departe de cel mai apropiat sat. Negăsind nici un taxi, au acceptat să fie duși cu un dric, care i-a abandonat în mlaștină, în mijlocul unei cețe dese. Când au ajuns în cele din urmă la conac, au auzit în depărtare urlete de câini. Sidney spuse: „Nu e prea vesel aici, nu?“. Kenneth spuse: „Locul ăsta are ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe care le-au debranșat termoficanții. Pot să întreb dacă o să ne dați mai mulți bani în perioada care urmează să vie cât mai sunt încă vie? S.LABOU Sigur că avem, stimată doamnă votantă. Alegeți ca siglă sigla noastră, dricul, și totul va fi perfect. Eu personal v-am și scris aici, în auzul lumii, mai multe zerouri. DÂNSA Și astea ce mare brânză or să facă? S.LABOU Brânză nu, șvaițer da, că vă facem o pensie suprașvaițer cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
durere insuportabilă, cît de mult mi-ar suferi după o asemenea pierdere părinții ahtiați după premiile mele pe care n-ar mai avea cine să le ia, cum ar veni ei cu pași mărunți de vals ca-n Mahler În urma dricului plîngînd În hohote și promițîndu-mi că nu mă vor mai pune niciodată să-nvăț chimie, algebră, botanică. Fizică. La fel de tare vor plînge și fetele de la uman, Îndeosebi bruneta subțire, cu ochelari și fustă posomorîtă, dar ce sîni. Cape Canaveral. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Drept rezultat, bătrînii nu mai detectează pe nimeni și nimeni nu-i mai detectează, se trece peste ei cu pantoful, cu seninătate, cu mătura și privirea pierdută-n sus, În gînduri, cu detașare, cizma de senator, drezina, Mercedesul, testamentul, treierătoarea, dricul. Nu mai emit acel bîzÎit constant specific tensiunii umane una probabil alternativă, nu mă pricep, ceea ce nu mă Împiedică să exclam În fiecare dimineață Înainte de-a mă trezi: „Mare invenție, curentul electric”. Și apăs comutatorul, se aprinde veioza, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
abia așteaptă un prilej de bucurie să arate că au claxon, la ferestre apar oameni fini, În maieuri, cu binocluri de infanterie, eu n-am binoclu și-ncerc să deslușesc cu mîna streașină la ochi chipul cu ochii-nchiși din dricul tras de cai Într-un swing de-nceput de secol New Orleans. E jazz funebru, iar nemăsurata mea jale c-a mai pierit un rrom mă aduce aproape de vertij, de familie, de pămînt, o bacterie ascunsă sub pămînt timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
privirea pe Magician. - Ultima? Îți iei concediu sau ieși la pensie? Magicianul deschise umbrela, iar luminile se stinseră. Scriitorul văzu uimit un cortegiu funerar care se apropia din capătul străzii. Dar nu se ridică. Nu putu să se ridice, inițial. Dricul era tras de patru cai mascați, cu pampoane negre prinse între urechi. Vizitiul era chiar Magicianul, bineînțeles, nici nu se miră atunci când îl văzu cocoțat pe capră, iar atunci când trecu pe lângă el ridică jobenul și îl salută, excesiv de amabil. Apoi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe axul drumului, mânând cai către cimitirul amplasat tocmai la periferie. Scriitorul vizualiză pentru câteva fracțiuni de secundă și scena în care sicriul era coborât în pământul clisos, însă reveni repede în... realitate și se concentră asupra alaiului mortuar. În urma dricului - de o parte și de alta, dar și deasupra, erau prinse coroane de flori -, mergând încet, cu capetele plecate și cu privirile înfipte în pământ, se aflau personajele care-i bântuiseră viața ultimelor zeci de ore: Agentul Imobiliar, Omul cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
după ea un coș metalic de cumpărături din hypermarket. Un coș gol. Și care scârțâia înfiorător. Nimeni nu-i aruncă vreo privire. Sări de pe asfalt, iar inima încercă să-i iasă din piept. Privi cu teamă crescândă sicriul așezat în dric. Capacul era desfăcut, astfel că Scriitorul se văzu stând cu mâinile pe piept, cu obraji de ceară și părul pieptămat cu cărare pe partea dreaptă. Deși cămașa albă, închisă până la ultimul nasture, ascundea gâtul, știu imediat că sub ea se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Lucia ridică privirea din pământ și întoarse capul. Îl văzu, rămase pe loc și deschise brațele.Vino, dragul meu... Scriitorul ridică un pumn în aer.Nenorocitule, uite-o pe Lucia! Nu-mi pot explica, totuși, ce caută ea în spatele unui dric în care mortul sunt chiar eu și cum de s-a ajuns la un astfel de scenariu absurd, însă vraja se destramă. Toate aceste tertipuri infantile, toate aceste imagini disparate, așezate unele lângă altele ca într-un puzzle greșit, întreaga
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
buzele moi, fierbinți, iar atingerea lor îl excită instantaneu. Se desprinse cu greu din îmbrățișare, îi puse mâinile pe umeri, o privi direct în ochi și o întrebă: - Lucia, spune-mi sincer, am murit? Mă duceai către cimitir, într-un dric tras de patru cai, iar hățurile erau în mâinile unui magician? Râsul ei îl atinse ca o adevărată binecuvântare. - Încă nu, dragul meu. Dar poate că vei muri. De plăcere. Mai încolo. Iar hățurile le voi ține eu, n-avem
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
iar luminile reclamelor care pâlpâiau se reflectau în câteva bălți. Până și mașinile se împuținaseră, dintr-o dată, iar bărbatul din mijlocul străzii întinse mâinile în fața sa și țipă:Lucia, spune-mi sincer, am murit? Mă duceai către cimitir, într-un dric tras de patru cai, iar hățurile erau în mâinile unui magician? Fu cuprinsă de un fior. Nu înțelegea nimic. Bărbatul privea către ea, dar era evident că nu ei i se adresa. Se trase doi pași înapoi și blestemă în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
du-te la dracu`, Iepure prost (își spune Scriitorul), unde este Lucia? Nu aici, în orice caz. Dar unde? La ea acasă, evident. Mai devreme alerga în fața mea. Mda, nu pot să te contrazic. Ceva mai devreme mergea în urma unui dric tras de patru cai mascați, avea ciorapii rupți în genunchi, era plânsă toată, încercănată și deprimată, iar mortul din sicriu erai chiar tu, îmbălsămat și ferchezuit ca toți morții. Exact, așa a fost, alături de ea mai erau și alții... Huiduma
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și ieși pie ziș. Dădu să îndese șapca pe cap, îndemnat de frigul ce se lăsase, dar se răzgândi și rămase cu ea strânsă în pumn. Caii negri, lipsiți de podoabe, de parcă fuseseră înhămați în pripă, trăgeau fără chef la dricul ponosit al primăriei. În spate, doi-trei însoțitori se uitau mai degrabă stânjeniți spre trotuare decât spre îngerii scorojiți de pe acoperișul dricului, încercând, parcă, să sugereze că, de fapt, n-au nicio legătură cu mortul. — E Steiner, croitorul, auzi o voce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu ea strânsă în pumn. Caii negri, lipsiți de podoabe, de parcă fuseseră înhămați în pripă, trăgeau fără chef la dricul ponosit al primăriei. În spate, doi-trei însoțitori se uitau mai degrabă stânjeniți spre trotuare decât spre îngerii scorojiți de pe acoperișul dricului, încercând, parcă, să sugereze că, de fapt, n-au nicio legătură cu mortul. — E Steiner, croitorul, auzi o voce trecând pe lângă el. — Dumnezeu să-l odihnească, spuse Petrache, deși nu mai era nimeni primprejur să-l audă. Își puse șapca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceară./ Păpușile la căpătâi s-au strâns,/ Cu ochii ficși, sclipind a plâns./ Biserica de mucava pentru pitici/ Plânge cu dangăte slabe și mici./ Sicriul de carton e pregătit/ Pe drumul de hârtie convoiul a pornit/ Cai de lemn și dric de ciocolată,/ Popa cu barbă de vată". 1, 2, 3, 4 Povești pentru Josette Publicate separat, în 1968, 1969, 1971 și 1973, apoi reunite într-un singur volum, cu ilustrațiile lui Etienne Delessert, Povești 1, 2 ,3, 4 este singura
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
O, sângele pe buze, al primului hymen!/ Prima fecioară a omului". Obsesia morții, ipostaza sentimentală și nostalgică este într-un fel bacoviană: "Goală, soru-mea se-ntinde,/ Și o aud gemând. Îi pipăi clar obrazul și urlu" sau " Va veni un dric la voi, ca melcul,/ cu cornițe negre scoase afară./ Signor vierme, cu profilul gingaș,/ Chip de roză, ori de trestioară,/ Nu primi-n împărăția ta/ morții altora". Senzualitatea, zbuciumul cărnii sunt exprimate într-un limbaj patetic, într-o atmosferă dramatică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
artificială, dedusă din vreo cromolitografie. Publicat prima dată în 1905, „Amurg antic” e, sînt convins, rezultatul anilor de ședere a lui Bacovia, ca student, în Capitală. Aci, chiar în centru, Palatul Cantacuzino respira un aer funerar (seamănă cu un „enorm dric de lux”, nota cineva) și erau mai multe havuzuri, unele de pe vremea domnilor fanarioți. Un autor le enumeră: Puțul cu plopi, Puțul lui Crăciun, Puțul de piatră, Puțul cu apă rece, Izvor, Fîntînei, Cișmeaua roșie, cît și altele, „modeste dar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de muzică și declamație, studenți universitari, elevi ai școalei de infantrerie. înmormântarea, deși simplă, fără pompă și nicio podoabă, a fost pătrunsă de o solemnitate duioasă și sinceră, tocmai prin simplitatea ei. Flori, în profuziune, coroane, buchete și jerbe. Un dric mic, tras de doi cai neacoperiți, forma tot aparatul de doliu. Slujba religioasă a fost oficiată, numai de un singur preot. La Biserică a vorbit Maiorescu, arătând cine a fost Eminescu pentru literatura românească și scoțând în relief marele său
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]