1,046 matches
-
a fost făcută cu voce tare, sonor, fără menajamente, așa că ne-am trezit cu toții, și mama și noi, copiii. Nici un pic de bun-simț, gingășie ori delicatețe din partea acestor intruși. Țineau pistoalele îndreptate spre niște copii nevinovați și înfricoșați dormind pe dușumea alături de mama lor. Ce-i, Vasilică? Ce se întâmplă? Cine sunteți și ce vreți de la soțul meu? Lăsați-l în pace! Unul dintre ei, rânjind într-un mod animalic, i-a răspuns pe un ton grosolan, brutal și amenințător: Taci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să îndeplinească cea mai grea misiune: să-i telefoneze tovarășului Cameniță, o să-l deranjeze, cine știe, poate o să-l trezească din somn sau, mă rog, câte și mai câte, o să-l supere pe șef și ăla o să spele cu el dușumelele, dar asta e, n-are încotro. Fanache a rămas la fața locului, împreună cu ceilalți. Repeta cu încăpățânare, adresându-se comandantului miliției locale și directorului liceului: -E mâna americanilor aici!... Ăștia au dat din cap că sunt de acord, dar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
răbdării, care impunea ca toți (În jur de o sută) să fie serviți Înainte să Începem și apoi să mâncăm În același tempo, pentru a lua ultima Înghițitură simultan. După masă, făceam parte repetat din echipa care trebuia să spele dușumelele. Instructorul, care ne urmărea chiar și ritmul În care spălam podeaua, m-a admonestat: „Încetează să visezi! Concentrează-te pe ce faci. Spală și nu lăsa nimic exterior să-ți fure energia. Fii prezent și interesat doar de acțiunea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
porții palatului, care se deschidea ca o ghilotină odată cu violentele acorduri de orchestră, pentru a descoperi În fumul cuptoarelor nevăzute din interior un furnicar de siluete ce păreau parte om, parte insectă, târându-se, Îngrozite de frică, și spălând frenetic dușumelele pline de sânge. Aceste figuri scheletice, În zdrențe, rase În cap, ieșite din tablouri expresioniste de Egon Schiele, ce constituiau corul Bonelor și preludiul muzical al operei, simbolizau o lume asemănătoare lagărelor de concentrare, unde era deținută Electra. Ea apărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ne-am instalat la oarecare distanță de centru, în - n-o să mă credeți - într-un turn! Pentru a intra trebuie să urci o scară în spirală până la etajul al treilea al turnului, iar în cameră intri printr-o trapă de sub dușumea. În toate cele patru părți sunt ferestre și o vedere nemaipomenită! Azi am făcut baie într-un râu care curge la capătul grădinii noastre. E bine! Vă sărut, al vostru, Petia Prin urmare, tocmai mie și lui Mihai ne-a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
adevăratul sens al cuvântului... Pentru a exterioriza cât mai plastic demența care trebuia să mă cuprindă, Săucan mă punea să sar pe birou, de acolo să mă azvârl cu capul în jos, apoi să mă târăsc în patru labe pe dușumea, în căutarea unor fire de praf imaginare, care, în concepția mea de director ce eram, ar fi dăunat prestigiului băncii pe care o conduceam, mai cu seamă într-o zi festivă, ca aceea a Jubileului... Mi-aduc aminte că, îmbrăcat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
strângând tot așa, foarte bine, ca nu cumva nodul să se dezlege sub greutatea corpului, iar celălalt capăt îl legi de calorifer. și acum urmează partea cea mai grea și totodată cea mai simplă: te lași jos fără zgomot pe dușumea, cât îți permite frânghia, iar apoi, cu toată greutatea trupului, și mai jos. Numai prima clipă e grea... Dar dacă știi de ce o faci, dacă o faci cu dragoste, cu necesitate, cu dăruire, nu se poate să dai greș. „...pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
luat cu el, alt meșter, a Ilenei, au făcut planul și-au stabilit lucrarea. Când au turnat temelia, vecinul nostru Iliuță a zis meșterilor că, spre răsărit să pună numaidecât o ulcică cu boabe sau bani, pentru belșugul casei. Sub dușumele s-au pus pietre aduse de la râu. Mi-amintesc bine că, eu și Oltea vroiam să ajutăm lucrătorii. Tata ne-a dat câte o covățică, o umpleam cu pietre și-o duceam înăuntru până oboseam. (Asta se întâmpla foarte repede
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a atras atenția că soluția nu trebuie să fie clocotită, eu am turnat în două borcane de câte 800 g, așa cum am luat-o de pe plită. Borcanele au plesnit și în bucătărie erau numai sticle sparte și apă fierbinte pe dușumea. Așteptam pedeapsa, care însă n-a venit. Am strâns și-am curățat singură toată mizeria. Oltea mi-a atras atenția să nu mă taie la mâini cu sticlele de pe jos. Având multe roșii în grădină, făceam bulion, multe sticle, iar
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
lui Solomon Haifler, în anii 1943 și 1944, Oficiul Județean se străduiește să asigure „hrană și adăpost” evreilor repatriați. Casele părăsite ale evreilor deportați au fost preluate de Centrul Național de Românizare, dar au fost distruse, lipsite de uși, ferestre, dușumele, acoperișuri. Pentru cazarea evreilor repatriați, Centrul Național de Românizare pune la dispoziția Oficiului Județean imobilele, însă starea lor nu făcea posibilă locuirea, ca urmare, Comunitatea a suportat costul reparațiilor. Nemulțumirea Oficiului a fost generată de faptul că, Centrul Național de
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
majoritate, în imobilele care, neau fost puse la dispoziție de Centrul Național de Românizare în acest scop, la Dorohoi, Săveni, Mihăileni, Rădăuți. Aceste imobile nu au fost ocupate de creștini pentru că erau deteriorate sau devastate și lipsite de uși, ferestre, dușumele, acoperișuri. Aceste imobile au fost găsite de mine într-o stare deplorabilă și numai faptul că, nu exista nici o soluție și, venirea într-un ritm rapid de 8 zile a peste 6000 de suflete a făcut imposibilă luarea vreunei alte
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
cu drag și acum, după ce se scurseseră peste 40 de ani de la marele eveniment care a fost nunta lor. Toate aceste amintiri și gânduri se învălmășeau în mintea Mariei în timp ce grăunțele de porumb desfăcate de pe ciocălăi, cădeau în căușul de pe dușumea. Aruncă o privire și spre patul în care dormeau copiii să vadă dacă nu s-au dezvelit dând din picioare la cine știe ce vis. Emilia e fată mărișoară, trebuie să fie atentă cu ea cum crește și mai ales cum se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
praf de renunțare, tristețe, bătrânețe și singurătate. Doamna de companie, d-ra Martini, pe care o cu noscusem pe vremuri, blondă ca Mariana, e acum boțită la față ca un chip într’o oglindă spartă, fumurie. Peste tot, fumuriu și prăfos; dușumelele fără culoare, părând că se scu fundă în pământ. În jilț, Tante Margot, în gris luminos bătând în bleu, cu părul alb clar, pudrat în argint; singurele puncte luminoase: ea, mintea și glasul ei de argint, muzical. Mi am amintit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
reflecția că încă nu-i călcat. Fac bot și nu vreau să-l primesc: pentru că nu-i călcat. Vreau să mi-l calci. Îmbracă-te așa. Vrau să mi-l calci. Bine, să ți-l calc, zice mama. Pune pe dușumea surtucelul și-l calcă ușor cu picioarele. Apoi mi-l dă zâmbind. Eu sunt mulțămit și-l primesc. Mama mă-mbrățișă. Suntem numai noi amândoi în odăița răcoroasă. Eu îi privesc cu gravitate bucuria stăvilită. Sunt cam bănuitor, cam nedumerit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
coloniști unguri aduși aici la curtea grofului Teleky. Este construită tot din piatră de râu și cărămidă ca și cea romano-catolică, iar zidul dinspre est e de formă semicirculară. Tavanul este construit orizontal, din scândură vopsită cu vopsea de ulei. Dușumeaua este din scândură de brad. Turnul pentru clopote este din lemn ridicat deasupra intrării în biserică. Are un clopot. Slujba s-a oficiat aci până în anul 1940, clădirea fiind administrată de credincioși maghiari din Noul Român. În prezent este folosită
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mai proastă de a vedea dacă are vreun efect. Este o singură modalitate de a spune dacă un semn sau orice mijloc de a face publicitate are efect sau nu - să fie evaluat în locul unde trebuie să fie amplasat: pe dușumeaua unui magazin. Și nici acolo nu e picnic. Mai întâi trebuie văzut câți oameni s-ar se uită la el. Apoi trebuie văzut l-au privit suficient de mult ca să citească ce scrie pe el, pentru că, dacă nu citesc, semnul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
potrivit, și tocmai aceasta este greșeala cea mai frecventă (și, între noi fie vorba, acest lucru este mult mai grav decât plasarea unui afiș mai puțin reușit la locul potrivit). Așadar, această metodă nu poate prevedea dacă un indicator de pe dușumeaua unui magazin va fi citit sau va provoca reacții de vreun fel, având în vedere multitudinea de elemente perturbatoare. În momentul în care se știe cu exactitate dacă un afiș sau indicator este citit, se poate începe procesul de măsurare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
trebuie reinventate pentru a reflecta această schimbare în societate. Mai sunt și alte domenii în care femeia avea până acum întâietate care pot fi adaptate ca să se potrivească bărbaților. Trebuie avut în vedere factorul intimidare. Sunt multe magazine în care dușumeaua, pereții și tot ce atârnă pe ei parcă șoptesc nesăbuitului bărbat care le-a trecut pragul: „Ieși naibii de-aici - nu-i locul tău!”. Lângă biroul meu este un magazin care vinde veselă și pahare și alte asemenea produse, și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
pornind de la pretexte puerile. Lui Mihai Buracu metoda cea mai crudă i se pare lovirea cu fundul de pământ: deținuții erau puși să stea întinși pe spate, cu corpul drept și mâinile pe lângă corp, fără a avea voie să atingă dușumeaua cu partea superioară a corpului ori cu capul, care trebuiau ținute la două laturi de palmă deasupra nivelului solului. În cazul în care s-ar fi lăsat în jos, un agresor pândea în spatele victimei cu un obiect foarte ascuțit poziționat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
nopții, dar parcă și ceas de ceas, îmi puneam întrebarea la care nu găseam un răspuns , oare cu ce a greșit sărmana mama, care nu mai putea să se țină pe picioare și se așeza jos, într-un colț, pe dușumea și plângea, gândindu-se și ea probabil la soarta m ea, băiat la începutul de viață. În seara aceea, am aflat și asta mai târziu, dirig intele Frumosu l a căutat pe domnul Negoiță, șeful lui Patriche, dar nu l
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
degradată, cu două camere, în una locuiește el cu soția și în una și-a improvizat un pat, dar nu-l folosește. La înțelegere, am intrat în camera cu patul liber. Patul era format din câteva scânduri alăturate, pe jos dușumeaua era total deteriorată, aproape putred ă, pereții erau coșcoviți, pe care varul N a mai poposit de ani și ani. Așa stând lucrurile, noi, cei trei, Valică, Horațiu și Dragomir Despa, adică ultimul eu în persoană, am m ers la
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
și nu ar fi fost o alta ca ea - o mare podoabă a inimii lui. Două suflete, o viață împreună. În timp ce noi treceam din fericire în fericire, deși timpul devenise ploios, iar în cameră pereții coșc oviți încă și cu dușumeaua spartă, mai mult putredă, viața ne obliga să găsim soluții favorabile traiului nostru, cât decât decent. Un mod de a ne ameliora căutările a fost și depunerea la sindicatul întreprinderii, cum se proceda în anii aceia ai socialismului în formare
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
tras cu traga, sau cu tânjeala pec brutar pecetă ștampilă plai cărare de picior prin pădure plăieț loc de tras lemnele din pădure cu ajutorul vitelor pleasnă vârful biciului plevas creion ploatăn cuptor din cărămizi cu plită poame fructe uscate podilă dușumea poliță scândură pe care se așează diverse obiecte pomeselnic pânză albă, lungă, cu careși înfășurau femeile capul. Le ajungea până la picioare ponciș așezat altfel decât trebuie porlog brazdă de iarbă cosită potâng lanț cu care se prinde grindeiul plugului de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
seri după aceea. A scârțâit groaznic. Era o ușă masivă. În fața mea se întindea un coridor lung. Aerul era îmbâcsit și în jur totul plin de praf, de parcă n-ar mai fi călcat nimeni pe-acolo de ani de zile. Dușumeaua din scânduri scârțâia la fiecare pas, iar tencuiala era îngălbenită de vreme. Erau uși de ambele părți ale coridorului. Mânerele erau prinse cu lanțuri peste care se așternuse un strat gros de praf albicios. Singura ușă fără lanț se afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
văd râul și turnul cu ceas. Din cauză că nu fusese folosită multă vreme, am găsit pereții scorojiți și pătați, pervazurile prăfuite. În cameră am un pat vechi, o măsuță și două scaune. La fereastră atârnă o perdea care miroase a mucegai. Dușumeaua arată jalnic și scârțâie când pășesc. Colonelul își face apariția dimineața, luăm micul dejun împreună și ne retragem după perdele pentru niște partide de șah. După-amiezele n-avem ce face, așa că jucăm iar șah. — Cred că îi este foarte greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]