1,250 matches
-
a coborâtă îndeplinită de sunetul , într-un discurs muzical ce își centrează evoluția în jurul sunetului fa dominanta tonalității de bază, . Evitarea deliberată a sunetului la în pasajele scalare introductive, precum și folosirea sa ulterioară într-o dublă ipostază și impune o dualitate interesantă, generând o permanentă oscilație între modul major și minor al acestui centru referențial - fa. Discursul structurat pe un ambitus de trei octave, atacul predominant în stacc., scara melodică arabă (cu secundele sale mărite), abundența parafoniilor de cvintă perfectă, precum și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Imediat Își fac apariția 20 000 de persoane. În cele din urm... anti-secesioniștii accept... s... se retrag.... Ins... departe de a abandona lupta, ei declanșeaz... În marile Întreprinderi o serie de greve. Și În Letonia se instaureaz... „un fel de dualitate a puterii” (R. Yakemciuc); unele orașe aplic... declarația de independent..., altele refuz... s-o fac.... Tot de armă grevei se folosesc Interfront și „Consiliul unificat al colectivelor de muncitori”, care pretinde c... reunește sub stindardul lui 140 000 de muncitori
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
lui Benjamin să provină dintr-o eroare de cronologie? O mai fină periodizare a timpului imaginilor ar fi evitat, poate, o frumoasă sinucidere germană, un frumos delir francez. Să nu regretăm nimic: frumusețea secolului ar fi avut de suferit. Reconcilierea Dualitatea christică a imaginii susține separarea tradițională a studiilor de artă între două idealuri: mistica uniune cu obiectul unic și ocolul sceptic prin contextul social; discursul intuitiv al cunoscătorului și discursul explicativ al profesorului; estetismul și istoricismul; cărarea și cunoașterea. Escarpenul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
exemplu, indivizii, familia etc.) și "macro" (structurile, cum ar fi corporațiile multinaționale). Acțiunea socială este esențială în procesul de structurare. Ca atare, acțiunea și structura nu pot fi concepute separat, ci doar într-o relație pe care Giddens o numește "dualitate de structură". Dubla relație între acțiunile actorilor sociali și structură va produce, spune Giddens, schimbarea socială. Pentru a explica în ce constă structurarea, Giddens distinge, de asemenea, între structuri și sisteme. Chiar dacă sistemele sociale (familii, peer-grupuri, comunități, orașe) prezintă proprietăți
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
comportamente sociale. Reproducerea de către structuri a sistemelor constituie fenomenul de structurare. Structurile sunt compuse din reguli și resurse, sistemele sunt produse ale structurilor, iar agenții sunt actori care mediază între structuri și sisteme și le generează printr-un proces de dualitate. Structurile reprezintă, așadar, seturi de reguli și de resurse pe care actorii sociali le pun în practică și prin care sunt reproduse sistemele sociale. De asemenea, este importantă observația autorului conform căreia structurarea în cadrul modernității târzii are loc în afara spațiului
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
ierarhică, de poziție socială, rămâne aceeași. În esență, distincția giddensiană dintre sisteme și instituții se referă la "reproducerea practicilor", respectiv la "reproducerea regulilor și resurselor". Sistemele și instituțiile nu rezidă în existența activității individuale, ci sunt produse și reproduse prin intermediul dualității structurale. Suntem ființe reflexive, iar capacitatea noastră de automonitorizare ne ajută să răspundem la situațiile ce presupun schimbarea socială. Teoria giddensiană a structurării a suscitat ample dezbateri și a fost supusă fie unor critici solide, fie unor "restructurări" în sine
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
privind consecințele neintenționate se bazează pe introducerea noțiunii de "grad al constrângerii": nu întotdeauna structurile sociale constrâng comportamentele actorilor sociali. Pe de altă parte, Archer (1982) propune, la rândul său, o abordare din prisma teoriei realismului critic: întreaga problematică a dualității actori-structuri se reduce la faptul că nu putem cuantifica, identifica sau prevedea consecințele neintenționale ale acțiunilor noastre intenționale și ale concepțiilor sau credințelor noastre îndreptate spre un scop. Structurile sunt "dependente de activitate". Autoarea propune, în acest context, folosirea mai
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
amalgam straniu între structurare și stratificare prin acțiunea agenților sociali. Termenul propus aici reprezintă un așa numit "cuvânt-valiză", o formațiune hibridă prin care putem unifica la nivel funcțional conceptele de structură, act/acțiune/actor/agent și, respectiv, stratificare. Într-adevăr, dualitatea de structură propusă de Giddens reprezintă un instrument de cercetare teoretică paradigmatică, la fel ca și "gradul de constrângere" al lui Mouzelis, "dependența de activitate/acțiune" a lui Archer sau "superveniența" lui Healy. Întrebarea fundamentală este însă următoarea: oare nu
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
sociale contemporane? Cred că mai degrabă jocul dintre nivelurile explicațiilor științifice și metaștiințifice sau simplu metodologice nu poate decât să ne inducă în eroare. Conceptul, propus aici, de stractificare înglobează ambele niveluri: 1. La primul nivel, cel empiric, al explicațiilor, dualitatea de structură reprezintă un instrument conceptual util, care furnizează explicații privind interacțiunea dintre crearea de structuri de către agenții sociali și acțiunile create de către aceștia sub influența structurilor. Aici, relația între agenți și structuri este biunivocă. 2. La un al doilea
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
nu e deloc simplu să găsească motivele nereușitelor În „situații” date. E sigur, nu cunoștea o teorie care face ravagii În psihosociologia de astăzi, lansată de Zimbardo, după care „situația”, contextul pot anula personalitatea, dotarea, calitățile, competența. Și-a identificat „dualitatea fundamentală”: un idealism abstract radical, alături de relativismul unui spirit critic „rece și brutal” care l-a pus adesea În situații ireconciliabile. Că a condus la această Însingurare și firea sa, structura sa de personalitate „altfel” decât a celor din jur
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
300. 183 Mihai Ignat, op. cit., pp. 320-321. 184 Ibidem, pp. 321-322. 1 Mircea Eliade, "Fragment autobiografic", în Caete de dor. Metafizică și poezie, vol. III, nr. 7, iulie 1953 și nr. 8, 1954, Editura "Jurnalul literar", București, 2003, p. 7. Dualitatea creatoare este, în fapt, o expresie a naturii scriitorului în care se zbat, după propria mărturisire "două mari și seducătoare nostalgii: aș vrea să fiu în fiecare ceas altul, să mă scald în fiecare zi în alte ape, să nu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
apoptozei, cum ar fi oncoproteinele myc, pot modifica pragul de declanșare. Efectorii tardivi (bcl-2) pot furniza, de asemenea, mijloace de reglare a morții celulare în diverse tipuri celulare și consecutiv acțiunii unor diverși inductori [319]. În acțiunea oncoproteinelor apare o dualitate, și anume: odată cu transformarea celulelor este indusă și sensibilizarea lor la apoptoză. De aici concluzia că apoptoza ar putea reprezenta un mecanism celular de protecție împotriva unei creșteri anormale. Tratamentele antineoplazice pot ucide celulele mai curând prin activarea uneia dintre
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
apoptozei, cum ar fi oncoproteinele myc, pot modifica pragul de declanșare. Efectorii tardivi (bcl-2) pot furniza, de asemenea, mijloace de reglare a morții celulare în diverse tipuri celulare și consecutiv acțiunii unor diverși inductori [319]. În acțiunea oncoproteinelor apare o dualitate, și anume: odată cu transformarea celulelor este indusă și sensibilizarea lor la apoptoză. De aici concluzia că apoptoza ar putea reprezenta un mecanism celular de protecție împotriva unei creșteri anormale. Tratamentele antineoplazice pot ucide celulele mai curând prin activarea uneia dintre
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
el se putea identifica atotputernicilor actori. Dimpotrivă, adultul era dezamăgit de o nouă lectură deoarece avea acum o viziune adultă asupra lumii, adică un minimum de reprezentări științifice ale modului de funcționare a lumii materiale și a celei sociale. Această dualitate copil/adult era un mod de a explica, în Cadrele, cele două lumi: lumea copilăriei și lu-mea în general, a părinților aflați în legătură cu restul adulților. În Memoria, el generalizează opoziția copil/adult: în raport cu eul copilăriei, odată cu experiența se revelează o
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
personalitate, dar nu de-contextualizat. Determinismul personal se cere înțeles în contextul variatelor situații, și nu în general. El operează ca factor complex, dinamic și multifațetat în colaborare cu diferitele împrejurări și cu multiplii factori ce pot influența comportamentul. Este rejectată dualitatea minte-corp în favoarea unei viziuni unitare ce reia și pune accentul pe o serie de capacități umane fundamentale, cum ar fi: aă capacitatea de simbolizare: cele mai multe evenimente ambientale își exercită efectul prin intermediul unor procese cognitive, și nu în mod direct; bă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ilor, profesorilor (i "lucr(torilor" (n domeniul socio-uman. Un aspect tratat cu deosebit( aten(ie este momentul implic(rîi observatorului (n mediul de studiat (i interac(iunile cu subiec(îi s(i. Este, poate, problema cea mai delicat(, deoarece reflect( dualitatea condi(iei observatorului fă(( de un mediu c(ruia nu-i apar(ine (i fă(( de care nutre(te "un amestec de curiozitate intelectual( (i scrupule morale". Din aceast( perspectiv(, o importan(( deosebit( o cap(ț( rela(ia dintre observat
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
problemele pe care un anchetator ce într( (ntr-un mediu pentru a-l observa le întîmpină sînt determinate de tipul de rela(ie pe care acesta o va (ntre(ine cu mediul, atît ca individ social, cît (i că investigator. Aceast( dualitate a condi(iei observatorului a luat numele de "observa(ie participativ(" din tradi(ia anglo-saxon( (Lohman, 1937; Kluckhohn, 1940). Prin participare se înțelege modul în care cercet(torul este prezent (n mijlocul mediului observat. Practică observa(iei participative se (nscrie
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
Nici minereul, nici planta, nici animalul și nici îngerul nu creează cultură. Numai omul. În scara cosmică a făpturii, cultura e deci un atribut specific al omului. Omul însuși e natură, dar natură materială și spirituală totdeodată și, prin această dualitate, înzestrat cu privilegiul unic de a fi microcosmos în marele cosmos al lui Dumnezeu, adică de a rezuma în ființa lui lumea văzută și nevăzută. În el fuzionează pe de o parte mineralul, planta și animalul, iar pe de alta
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
parcă vine din afară. Dar la întrebarea pe care și-o pune. este inspirația natură ori supranatură? pregetă să răspundă clar, fiindcă într-adevăr răspunsul nu e ușor. În orice caz, chiar din definiția lui se lămurește un caracter de dualitate a inspirației, din moment ce subiectul ei o trăiește ca pe o „acțiune streină”, ca pe ceva ce nu-l identificăm imediat ca al nostru și care vine cîteodată contra noastră. Sentimentul acestei dualități însă apare mult mai limpede din mărturisirile artiștilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din definiția lui se lămurește un caracter de dualitate a inspirației, din moment ce subiectul ei o trăiește ca pe o „acțiune streină”, ca pe ceva ce nu-l identificăm imediat ca al nostru și care vine cîteodată contra noastră. Sentimentul acestei dualități însă apare mult mai limpede din mărturisirile artiștilor și el e de-aproape înrudit cu al misticilor, numai că la mistici e o certitudine nezdruncinată că acela care își impune prezența luminoasă în suflet e însuși Dumnezeu. Dar inspirația artistică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lucra spiritul”. Delacroix, de la care împrumutăm acest citat, adaugă. „Asemenea mărturii sunt foarte numeroase”. Această conștiință unanimă a artiștilor că altcineva mai presus de ei le dăruiește inspirația, Freienfels o numește impropriu „impersonalitate” din tendința de a diminua caracterul de dualitate al inspirației. Căci esteticianul german e, ca și americanul Leuba, foarte raționalist în explicarea fenomenelor artistice și mistice. Numele mult mai propriu al acestei puteri vii, simțite unanim în extazul estetic, e suprapersonalitatea și el e necesar tocmai pentru a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
esteticianul german e, ca și americanul Leuba, foarte raționalist în explicarea fenomenelor artistice și mistice. Numele mult mai propriu al acestei puteri vii, simțite unanim în extazul estetic, e suprapersonalitatea și el e necesar tocmai pentru a păstra caracterul de dualitate al inspirației. E adevărat că această suprapersonalitate nu e văzută clar de artiști și nici nu e determinată cu precizia și certitudinea misticilor când vorbesc de prezența supranaturală și personală a lui Dumnezeu în extaz. Acest aspect nedeterminat suficient în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
celor două feluri de inspirație. Conștiința despre lume dispare cum dispare conștiința de sine. Dar ce poate să însemne această „nouă formă de conștiință” în care intră insul în extaz, fie el artist sau mistic? Ea nu e altceva decât dualitatea de care am vorbit. Insul se simte instrumentul unei puteri din afară de el și care îl domină. Pierderea conștiinței de sine e mai mult un fel de a vorbi; căci dacă artistul sau misticul și-ar pierde-o într-adevăr
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Esența extazului e tocmai acest sentiment de dominație transcendentă, trăit în felurite grade de intensitate. În orice caz, mai slab de artist și incompatibil mai tare de mistic. Dar noi credem că problema principală a inspirației stă tocmai în această dualitate, în acest sentiment de dominație transcendentă al subiectului extatic. Pentru psihologia pozitivistă, dominația transcendentă n-ar fi decât o iluzie, n ar fi adică decât o proiecție a inconștientului. Teoria aceasta a formulat-o William James, căutând să explice fenomenul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în sufletul omenesc”, aceasta e mărturisirea capitală a întregii antropologii creștine. Iar fenomenul inspirației, indifernt de ce nuanță ar fi ea, se exprimă prin formula inveraiabilă „luminarea minții”. „LOCUL” INSPIRAȚIEI Examinarea procesului psihologic al inspirației ne-a dus la concluzia unei dualități, în virtutea căreia există de o parte subiectul care o primește, iar de altă parte un non-eu, o putere din afară de subiect, care dăruiește inspirația. Marii artiști sunt de acord asupra acestei dualități, pe care de altfel o implică însăși noțiunea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]