1,270 matches
-
deprimare sau tristețe și caracteristici diferite în ceea ce privește durata) și criteriile pentru adulți. De reținut Tulburările bipolare se disting de cele depresive prin dispozițiile extreme -maniacală, hipomaniacală - și starea de depresie, combinația între acestea fiind exprimată de prefixul bicare indică tocmai dualitatea stărilor. În tulburările depresive, dimpotrivă, se manifestă o singură (unipolară) stare emoțională de afectivitate pozitivă scăzută. Caz practic Christy a fost trimisă la asistentul social al școlii din cauza numărului mare de absențe. Cu ocazia vizitei la domiciliu a asistentului, mama
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Nocturnele” lui Bacovia, LR, 1969, 2; Mihail Petroveanu, Bacovia, București, 1969; Liviu Chiscop, George Bacovia (1881-1957). Bibliografie, Bacău, 1970; Doinaș, Diogene, 42-52; Micu, Început, 448-468; Popa, Modele, 120-132; Ulici, Recurs, 69-79; Mircea Anghelescu, Satanismul bacovian, RITL, 1972, 2; Barbu Cioculescu, Dualitatea râs-plâns în poezia lui George Bacovia, RITL, 1972, 2; Doinaș, Poezie, 71-73; Agatha Grigorescu-Bacovia, Bacovia. Poezie sau destin, București, 1972; Emil Manu, Introducere în cromatica lui Bacovia, RITL, 1972, 2; Mihai Vornicu, Masca poetică a lui George Bacovia, RITL, 1972
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
să-i poarte-n praf omida,/ Să rabd și eu în mine, povară, două vieți?” Pasivitatea, preț al umilinței și ascezei, e detestată în numele puterii și luptei (Nehotărâre). O dorită altitudine neatinsă de micime (Muntele Măslinilor) se unește cu percepția dualității, „osânda” omului: „Făcuși din tine două puteri adânci de ură.” Sufletul său e multiplu, polimorf, rupt între solicitări divergente: „Sunt înger, sunt și diavol și fiară și alte-asemeni” (Portret). „Sfântul palid” și „biciul ce-l sângeră-n obraz”, martirul și
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
dramatic reprezentat și tipărit în 1938, caracteristice dramaturgiei lui B. vor fi interferențele dintre elementele romantice și cele realiste. Eroii, trasați în tușe avântate, aspiră spre perfecțiune, au de multe ori calități excepționale. Cu unele accente de melodramă, Mărul licitează dualitatea bine-rău, sprijinindu-se pe un simbol ostentativ didacticist. Piesa în trei acte Sirena (1910) își propune dezvoltarea unei teme cu implicații sociale, în care timide introspecții psihologice atestă influențe din Ibsen. În același an, 1910, i se reprezintă, tot fără
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
din eres, Alean, fiul Doamnei Luna, rod al unei iubiri neîngăduite, este condamnat să ispășească păcatul părinților săi printr-o existență nocturnă. Chemarea lui la tron, de cei care nu-i știau blestemul, nu se poate împlini. Alean este expresia dualității lumină-întuneric, înlăuntrul căreia oscilația și ezitările au ca deznodământ moartea. Nu mai este însă cazul unei dispariții acceptate, ca la Zefir, ci al dispariției iminente, al destinului uman fragil, al perisabilității aspirațiilor. În ambele sale basme dramatice, B. alege soluții
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
reale de cele false și scriind explicații lucide pe baza descoperirilor sale. O selecție deosebită a cugetărilor sale se găsește în traducerea lui Thomas Cleary în Awakening to the Tao, printre care și această remarcă atentă: Tao este unic, fără dualitate - atunci de ce îl divid persoanele eronat în sus și jos?... Atunci când vei recunoaște că principiile înțelepților sunt aceleași, îți vei dai seama că taoismul și budismul se aseamănă. Dacă nu vei înțelege acest lucru și vei căuta răspunsul în altă
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
apropiate de cele ale stadiilor timpurii ale dezvoltării în Vest”. Deepak Lal considera că Economia dezvoltării este un fel de „dogmă dirijistă”. Întemeiată pe ipoteze analitice aparent corecte precum sistemul de piețe incomplet, existența randamentelor crescătoare de scară, asimetria informațiilor, dualitatea structurală a producției etc. și pe observații empirice (termenii de schimb, deficitul extern etc.), această teorie generală a dezvoltării țărilor înapoiate a prescris, timp de patru decenii, un intervenționism statal excesiv. Lal a argumentat că Economia dezvoltării cuprinde patru elemente
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
persoana întîi. 488 Vezi Stanzel, Typische Erzählsituationen, 61-62. Acești doi termeni au fost creați înainte de a face legătura cu eseul lui Spitzer intitulat "Zum Stil Marcel Prousts". În acest eseu Spitzer face o distincție similară atunci cînd vorbește despre "misterioasa dualitate a celor două "euri", "eul" narator superior și "eul" care trăiește amorțit, indiferent" din opera lui Proust. Stilstudien II, München 1928, 478. Vezi și B. Romberg, Studies in the Narrative Technique of the First-Person Novel, Stockholm 1962, 95-96. 489 Vezi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
unui zeu. Acesta este de fapt androgin, zeița nefiind o entitate propriu-zisă, ci shakti (forța, puterea, acțiunea ) a zeului. În paranteză fie spus, zeițele, atunci când nu sunt perechea/dihotomia unui zeu, sunt prezentate ca fecioare (Athena, Artemis), de fapt androgine. Dualitatea zeu −shakti, adusă la apogeu de hinduși este, după părerea noastră, o formă superioară, subtilă, a dualității − arhicunoscute de omul mediu actual − dintre substanță și energie. Mai mulți autori, dintre care deosebit de manifest ni se pare , susțin intervenția unor entități
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
a zeului. În paranteză fie spus, zeițele, atunci când nu sunt perechea/dihotomia unui zeu, sunt prezentate ca fecioare (Athena, Artemis), de fapt androgine. Dualitatea zeu −shakti, adusă la apogeu de hinduși este, după părerea noastră, o formă superioară, subtilă, a dualității − arhicunoscute de omul mediu actual − dintre substanță și energie. Mai mulți autori, dintre care deosebit de manifest ni se pare , susțin intervenția unor entități spirituale superioare în unele momente ale ciclului vieții umane, în special cel al încarnării (“Sufletul nu este
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
reiese că Hamilton se îndoiește că termenul comunitate merită cu adevărat să fie numit concept. Oamenii cred în comunitate ca ideal și/sau realitate. Ea a dat bătăi de cap sociologilor care doreau să localizeze dimensiunile structurale ale comunității. Această dualitate a conceptului reprezintă miezul confuziei conceptuale căreia i-a dat naștere. Realitatea "spiritului comunitar", simțul apartenenței pe care oamenii îl arată într-o entitate socială și culturală la o scară redusă care este mai cuprinzătoare decât familia dar totuși mai
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pe care oamenii îl arată într-o entitate socială și culturală la o scară redusă care este mai cuprinzătoare decât familia dar totuși mai impersonală decât birocrația sau organizația de muncă." (Hamilton în Cohen, 1992: 8) O altă consecință a dualității amintite este aceea că în calitatea sa de prescripție normativă "comunitatea"a interferat prea frecvent cu descrierea empirică, până acolo încât o sociologie sistematică a comunității s-a dovedit cu neputință de construit. Pentru a indica și o soluție acestor
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
nu o puteau avea în altă parte; religia orașului crea locuri în care oamenii aveau grijă unii de alții. "Stadt Luft macht frei" se opunea "Imitației lui Hristos". Această tensiune accentuată dintre economie și religie a produs primele semne ale dualității ce marchează orașul modern: pe de o parte, dorința de eliberare din legăturile comunitare în numele libertății individuale; pe de altă parte, dorința de a găsi un loc în care oamenii au grijă unii de alții." (Sennett, 1994: p.159) Capitolul
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
este că, forțându-i limitele, președintele Băsescu a reușit să pună sub semnul întrebării actuala arhitectură constituțională a României și, de aici, să deschidă calea unor posibile schimbări. Am amintit deja că principala problemă a sistemului politic românesc o reprezintă dualitatea puterii executive, împărțirea acesteia între un președinte ales direct și popular și un premier controlat de Parlament, în condițiile în care percepția populară asupra rolului președintelui este mai degrabă specifică unei organizări politice de tip prezidențial. Or, meritul experimentului Băsescu
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
trebuie înțelese ca fiind mobile, existând o mobilitate a indivizilor ce le compun, dar chiar și o mobilitate geografică. Există de asemenea o variație a cestora în timp. Conceptul esențial în teoria lui Barth este cel de graniță, el accentuând dualitatea acestuia: pe de o parte granița permite identificarea comună a membrilor grupului și diferențierea acestora de alte grupuri etnice (Voiculescu, 2002), pe de altă parte el accentuează permeabilitatea granițelor grupurilor etnice. Această zonă a frontierei grupului etnic permite așadar atât
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
a culturii, care poate păstra nostalgia ahileică drept o nostalgie a originilor, după ce i-a depășit etapa spirituală. În ceea ce ne privește, nu vom așeza o cronologie între o fază ahileică și una odiseică a spiritului, ci vom lăsa această dualitate propusă de Platon în planul unei simultaneități unde ele își vor disputa, așa cum vom vedea, așezarea omului în lumea adevărului, fie că este vorba de un registru pur speculativ, unul moral sau unul politic. La nivelul analogiilor cu diversele figuri
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
parcurs intelectual platonician intervine la un moment dat redactarea dialogului Republica, conglomerat de teze etice, politice și metafizice care funcționează ca un ansamblu coerent, dar înzestrat cu ample salturi de pe un palier pe altul, unde noi recunoaștem unele urme ale dualității modelelor platoniciene ale lui Ahile și Ulise. Ne vom îngădui, date fiind pluralitatea domeniilor și a nivelurilor de sens ale textului, să nu privilegiem neapărat unul dintre domeniile lui, ci să recunoaștem eventualii operatori degajați până acum din alte opere
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
distribuția ahileicului și odiseicului în cetate, cât și analogia dintre părțile sufletului și ale cetății, cele două principii fiind înrudite. Prin urmare, analogia lui Platon nu este una necesară și ea pare să fie, aici, cauza pervertirii politice a principiului dualității între ahileic și odiseic la nivelul spiritului. Dar, dacă analogia este intimă platonismului, ce reacție intelectuală putem avea la ea? Dacă ea nu este validă, ar însemna atunci că platonismul politic ar rămâne o „eroare de sistem”, pe care ar
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
criteriu - n.a.), ci că între cele două se produce o sciziune. Comerțul curent, natural, naiv, cu oamenii și lucrurile e nedeterminat, imprecis, variabil, plin de contradicții inconștiente, incoerent - și cade sub semnul aparenței, al doxei. Grija față de suflet descoperă această dualitate: pe de o parte doxa și pe de alta idealul unității. El descoperă deopotrivă dedublarea și imuabilul, ceea ce se schimbă și ceea ce e precis - cele două descoperiri fiind în aceeași măsură fundamentale. Grija față de suflet este descoperirea celor două posibilități
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fenomenului creativ și facilitează îndeosebi o măsurare eficientă și decelarea inferențelor relevante despre cauzalitate. Se evidențiază însă o reacție adversă, deoarece manipularea poate să conducă la „diferențe induse” și să nu fie reprezentativă pentru comportamentul indivizilor în condiții naturale. Existența dualității control sau validitate intrinsecă și generalizare sau validitate extrinsecă este inerentă în studiile experimentale, dar problema se acutizează în studiile de creativitate din cauza dependenței creativității de spontaneitate și a incompatibilității acesteia din urmă cu controlul. În afara spontaneității, creativitatea este, prin
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
aplicată relațiilor dintre cetățeni și stat este, în mod necesar, mediată de conceptul de „interes public”, după cum relațiile medic-pacient sunt mediate de conceptul de „sănătate” sau relațiile locatar-instalator de conceptul „funcționare bună a instalațiilor”. Bicanic, Gligorov și Krastev observau că dualitatea inițiator-agent a autorităților publice poate fi analizată ca o dualitate acțiune-legitimare: din punctul de vedere al acțiunilor întreprinse, statul este definit ca inițiator în raport cu cetățenii; din punctul de vedere al legitimității politicilor sale, statul este definit ca agent. „Statul are
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
mediată de conceptul de „interes public”, după cum relațiile medic-pacient sunt mediate de conceptul de „sănătate” sau relațiile locatar-instalator de conceptul „funcționare bună a instalațiilor”. Bicanic, Gligorov și Krastev observau că dualitatea inițiator-agent a autorităților publice poate fi analizată ca o dualitate acțiune-legitimare: din punctul de vedere al acțiunilor întreprinse, statul este definit ca inițiator în raport cu cetățenii; din punctul de vedere al legitimității politicilor sale, statul este definit ca agent. „Statul are puterea de a-și constrânge cetățenii pentru a-i face
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
învederează calitățile de vizionar ale autorului, care intuiește valoarea operei ce urma să fie scrisă de Eliade. Ca romancier, M. debutează în 1935 cu Rabbi Haies Reful, urmat de Tezaur bolnav (1936), Moartea nimănui (1939) și Domnița Ralu Caragea (1939). Dualitatea conștiinței, luciditatea interogațiilor, adâncind prăpastia dintre eurile care locuiesc ființa umană, sunt tot atâtea „fapte” care structurează subiectul romanelor, înscriindu-se între coordonatele experimentalismului, ale autenticismului din anii ’30-’40. În Rabbi Haies Reful, personalitatea protagonistului se reflectă dual prin
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
De altfel, el își recunoaște apetența pentru lumea artei, despre care crede că potențează vitalitatea romanelor. Simte că iubește „cu o durere pur mintală” segmente ale trecerii sale prin lume. Romanul Moartea nimănui explorează aceeași temă a căutării identității în dualitatea oferită de intelectualii aleși ca personaje, Andrei și Anton, meniți să se completeze unul pe altul. Destinul face ca drumurile celor doi să se întâlnească fără putința de a se mai despărți altfel decât prin moarte. Andrei și Anton sunt
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
veni de la Al. Călinescu, care decelase procedeul de reabilitare a speciilor foiletonistice minore în publicistica caragialiană de început. M. extinde observația criticului ieșean la întreaga literatură a lui Caragiale. Scrutarea creației și a biografiei scriitorului îl conduce la concluzia unei dualități a omului și a artistului Caragiale. Substanța însăși a eseului o constituie explicitarea acestei mobilități derutante în viață și în artă: amestecul genurilor de jos cu cele de vârf în literatură, trecerea repetată de la ziarele liberale la cele conservatoare, editarea
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]