KorAP: Find »[drukola/base=dudă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...34 >

847 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

cum o văd eu pe ea - doar de jos, nu. Mă aleg cu o smucitură de mână care aproape mă pune În genunchi - nu-nțeleg ce tot are mama cu fata asta, Duda. Chiar dacă n-ar avea ceva cu gâțele Dudei, mama n-ar putea să mă ia În brațe: pe umăr poartă o boccea stânjenitoare, mereu alunecătoare; În aceeași mână cu umărul duce o altă boccea-legătură; apoi ne cam grăbim: pân-la poala codrului mai avem-avem, chiar dacă nu văd peste, cunosc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
verde. Și Încă, a ierburi grase, mustoase, pipăroase - verzi. Dar mai ales a mâncare bună miroase; de mi se Împăinjenește văzul. Și nu mai miroase mâncarea a mâncare: am mâncat-o! Acum pădurea cu tot cu râpă și cu noi miroase a Duda. După ce mi-a adus, de prin vecini, o strachină cu găină fiartă, mama a zis să nu mă mișc de-acolo, că ea se duce să mai caute de mâncare, pentru băiat. Cum a dispărut mama, cum a apărut, lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
mi-a adus, de prin vecini, o strachină cu găină fiartă, mama a zis să nu mă mișc de-acolo, că ea se duce să mai caute de mâncare, pentru băiat. Cum a dispărut mama, cum a apărut, lângă băiat, Duda: că s-o las și pe ea oleacă-năuntru; că țânțarii. Zice, strecurându-se sub cuvertura roșiìcă: - De ce-ai vrut rochie de la Ileana? N-ai zis că numai eu? Îmi aduc aminte de rochia Ilenei: binemirositoare, Însă nu de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
țânțarii. Zice, strecurându-se sub cuvertura roșiìcă: - De ce-ai vrut rochie de la Ileana? N-ai zis că numai eu? Îmi aduc aminte de rochia Ilenei: binemirositoare, Însă nu de numai-a-Dudei. De la Ileana nu doream rochie, ceream aici. De care Duda n-are - nu-i destul de mare. Îi și spun. Ea nu pricepe. Se ghemuiește lângă mine, dar numaidecât zice că varvarii de țânțarii intră pe-peste tot, și prin față și pe dedesubt; zice că suntem prea mulți, doi, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
retrage frumos poalele, ca să nu i se boțească. Acum e binișor: parc-aș sta În fotoliul de-acasă, dar mult mai bun, făcut din ea, pentru mine și cald și cald și cald mă strânge el din toate părțile, fotoliul. Duda zice că mai bine decât-așa o să ne fie nouă, dacă eu Îmi scot pantalonii; și și mai bine, dacă mă răsucesc cu fața către spătar - eu zic așa, nu ea; acum ea zice, cu-adevărat zice că nu așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
bine, dacă mă răsucesc cu fața către spătar - eu zic așa, nu ea; acum ea zice, cu-adevărat zice că nu așa: cu-peste, ci cu: pe-sub. Eu zic, doar așa, că mie mi-a rămas spinarea la frig - Duda pe dată mă cuprinde cu o mână fierbinte peste spate, pe gât, la ceafă și mă trage frumușel la ea; cu cealaltă se desface la piept și-mi apasă obrazul urzicat de țânțari la căldicel și răcorel - și la binișorel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
urzicat de țânțari la căldicel și răcorel - și la binișorel. - Uită-te-n sus, că nu se cade să vezi În jos. Îmi dezlipesc obrazul de caldul ei de sus și, cu ochii Închiși, Înalț capul, sub cuvertură. Sub cuvertură, Duda face să fie bine-bine; ca la noi, În bucătărie, când ea ședea pe scaun; ca la ei, În odaia mare, cu ferestrele astupate, când ea ședea pe marginea crivatului și zicea. Zicea și ea ce zicea, cu josul. Ba parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ea ședea pe marginea crivatului și zicea. Zicea și ea ce zicea, cu josul. Ba parcă și mai, acum, acum e muuul’ mai foarte bine - de aceea și azi sunt supărat pe mama care zmulge cuvertura, Îi trage două palme Dudei și-i zice: - Stricato! Care-mi strici copilul! Pe mine mai mult pe sus mă ia și mă duce, cu tot cu pătură, Într-un fel de colibă de frunzari; la numai babe și numai copii mici. În coliba aceea plâng o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
omoare de tot țânțarii, să mă găsească mama mort de tot atunci Îi pare ei rău, dar e prea târziu... De ce m-a bruftuluit, când cu Ileana și când cu rochia, când cu-aici? De ce m-a bătut, când cu Duda și fărărochia de jos? Duda, care-i caldă și spune atât de bun: Uită-te-n sus!, la urma urmei, nu-i nevoie să-i văd susul, atât de parfumat i-i spusul. Și de ce mă bate tot mereu Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
mă găsească mama mort de tot atunci Îi pare ei rău, dar e prea târziu... De ce m-a bruftuluit, când cu Ileana și când cu rochia, când cu-aici? De ce m-a bătut, când cu Duda și fărărochia de jos? Duda, care-i caldă și spune atât de bun: Uită-te-n sus!, la urma urmei, nu-i nevoie să-i văd susul, atât de parfumat i-i spusul. Și de ce mă bate tot mereu Într-una, taman când ni-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
căldură? ; pentru că suntem făcuți din carne? Suntem, dar nu-i tăiată carnea - uite: vaca vie nu se strică și nu strică pe alții; nici porcul, nici găina vie - așa că nici noi. Suntem pe-picioare, așa se spune când ești viu. Duda-i pe picioare, eu sunt pe picioare - așa că! Noi nu ne stricăm când eu pun picioarele mele peste ale ei - chiar pe sub. Deși, dacă ne gândim bine, Duda e cam tăiată. Nu ca găina, de tot, Duda e tăiată olecuță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
așa că nici noi. Suntem pe-picioare, așa se spune când ești viu. Duda-i pe picioare, eu sunt pe picioare - așa că! Noi nu ne stricăm când eu pun picioarele mele peste ale ei - chiar pe sub. Deși, dacă ne gândim bine, Duda e cam tăiată. Nu ca găina, de tot, Duda e tăiată olecuță, uite, cam atâta - am probăluit-o. Și nu-i cu sânge, m-am uitat bine, la mine. Sau poate mă stric, dacă mă uit În sus? - dar ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
când ești viu. Duda-i pe picioare, eu sunt pe picioare - așa că! Noi nu ne stricăm când eu pun picioarele mele peste ale ei - chiar pe sub. Deși, dacă ne gândim bine, Duda e cam tăiată. Nu ca găina, de tot, Duda e tăiată olecuță, uite, cam atâta - am probăluit-o. Și nu-i cu sânge, m-am uitat bine, la mine. Sau poate mă stric, dacă mă uit În sus? - dar ea mi-a zis. Și dacă m-aș uita În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
uitat bine, la mine. Sau poate mă stric, dacă mă uit În sus? - dar ea mi-a zis. Și dacă m-aș uita În jos, m-aș nestrica? - ba nu: nu mă uit niciodată În jos, că o supăr pe Duda și atunci vine cu frig. Și uite că nu mor; și uite că mamei nu-i pare rău de ce mi-a făcut, ba tot pe mine mă ceartă, mă ocărăște că umblu-n chelea goală prin Codru, cu toate că aș putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
mă ceartă, mă ocărăște că umblu-n chelea goală prin Codru, cu toate că aș putea pretinde că n-aud: și de urechi m-au pișcat țânțarii, nu numai de pleoape, de nu mai pot deschide ochii să amiros Încotro a plecat Duda. ÎN REFUGIU Stau culcat pe cuvertură, aici, În poiană; poiana e un fel de acasă, cuvertura un fel de covor: mă poartă ca gândul, mă duce ca vântul. Așa că stau În poeniță, pe cuverturiță și mă gândesc În gândul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
copaci și de glasuri. Mama coboară din vreme-n vreme În râpă, la pârâu, să ude prosopul uscat - m-a lăsat Învelit În cel ud și stropit cu oțet, de țânțari. Sunt mulțumit de refugiu, dar mă frige la inimă Duda. Ibomnica mea cea dulce și-nmiresmată m-a amăgit. Acum, să tot vrea ea: nu mai vreau eu! Uite: În loc să vină la mine când mama coboară la udat prosopul, să mă Întrebe, ca omul, ce mai fac, dacă mă doare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
În loc să vină la mine când mama coboară la udat prosopul, să mă Întrebe, ca omul, ce mai fac, dacă mă doare tare, că numai din pricina ei m-au ucis țânțarii, ea umblă cu flăcăii. Șade cu ei. Are dreptate, mama: Duda e stricată. Nu de la carne, stricată, de la altceva, nu spun, deși tot de carne-i. Am văzut eu: te strici, când Îl lași pe Gligor al lui Macarie să te strice - am văzut, ieri. Cum să nu ți-o strice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
pe tine și te ia la stricat, te tot Îndeasă, mereu te tot bate, de gemi, de țipi de durere - am văzut totului-tot: stăteam tot aici, la soare, mama tot așa, coborâse, eu: singur-singurel și numai ce uite-o pe Duda! Vine-ncoace - eu cred că la mine, să mă-ntrebe cum o mai duc fără ea și să-mi zică: « Hai să ne-avem bine iară...» - ți-ai găsit! Nici nu mă vede, taie poiana Încolo, mereu tot Întorcând capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Și mi-am zis... Zis și făcut. Mă iau după ei, târâș, prin ierburi, ca la război, soldații. Dau de ei, nu prea departe. Mă apropii - i-aș fi putut atinge lui Gligor călcâiele. Și văd, aud. Mama are dreptate: Duda e stricată rău - dar Încă nu era, când i-a zis: Stricato! și a bătut-o, ca să nu mă strice, cu mine nu era, s-a stricat de când a stricat-o alde Gligor, am văzut cum tot strica la ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
venit la mine - să fi venit la mine, să mergem noi doi În tufiș - eu n-aș fi făcut una ca asta, să-mi fi dat un castel numai și numai de aur, cu cal cu tot! Eu țin la Duda: aș fi mângâiat-o, n-aș fi desfăcut-o și m-aș fi uitat numai În sus, ca să n-o stric. Nu se cade să strici fata - dar dacă ea se preface că nu mă mai știe; că nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
numai În sus, ca să n-o stric. Nu se cade să strici fata - dar dacă ea se preface că nu mă mai știe; că nu mă vede... Stau lângă foc, În râpă. Aburii din ceaun adie aproape tot atât de bun ca Duda - Înainte de stricăturare. Așteptăm cu sufletul la gură zama de găină pe care o to-ot des-Încântă Mătușa Domnica, venită și ea În-refugiu, la pădure, după două nopți de foc-și-pară, așa zice ea și numaidecât zice că n-a fost foc În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
s-ascund? Ce n-am cusut bine? - Acolo, zic și arăt rochia prinsă cu ață de altă culoare. Unde-a pus el mâna, azi-noap’... Mama Îmi Împușcă o palmă: - De la cine-ai Învățat și porcăria asta? Tot de la stricata de Duda? Nu de la Duda și de ce: porcărie? Și de ce tot pe mine mă bate?, doar am apărat-o, azi-noap’, cu ciotul aprins și cu piatra de n-o găseam și cu furculița pe care Încă n-o căutam! Botos, merg În urma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
n-am cusut bine? - Acolo, zic și arăt rochia prinsă cu ață de altă culoare. Unde-a pus el mâna, azi-noap’... Mama Îmi Împușcă o palmă: - De la cine-ai Învățat și porcăria asta? Tot de la stricata de Duda? Nu de la Duda și de ce: porcărie? Și de ce tot pe mine mă bate?, doar am apărat-o, azi-noap’, cu ciotul aprins și cu piatra de n-o găseam și cu furculița pe care Încă n-o căutam! Botos, merg În urma mamei, pe cărarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
bate?, doar am apărat-o, azi-noap’, cu ciotul aprins și cu piatra de n-o găseam și cu furculița pe care Încă n-o căutam! Botos, merg În urma mamei, pe cărarea dintre miriști. Încep să Înțeleg: Gligor o jefuia pe Duda, În tufiș; Îi ridicase rochia și o dezghinase și o bătuse, ca să-i fure comoara acolo ascunsă. Dar nu-nțeleg: de ce Duda nu s-a apărat - ca mama? Și măcar de-ar fi arătat supărată după jaf, dar ea nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
n-o căutam! Botos, merg În urma mamei, pe cărarea dintre miriști. Încep să Înțeleg: Gligor o jefuia pe Duda, În tufiș; Îi ridicase rochia și o dezghinase și o bătuse, ca să-i fure comoara acolo ascunsă. Dar nu-nțeleg: de ce Duda nu s-a apărat - ca mama? Și măcar de-ar fi arătat supărată după jaf, dar ea nu; nu plângea, nu ofta, nu nimic. Ei, dac-aveam eu furculița, când cu Duda; aș fi apărat-o vitejește și aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]