476 matches
-
lui Nishi. Nishi. Vorbise Matsuki. Așezat în fața samuraiului, tocmai punea capacul peste cutia din care terminase de mâncat. Ai fost vreodată în cabina din fund în care stau străinii? Da. Ce părere ai despre felul cum duhnesc străinii? Despre cum duhnesc? — De când ne-am urcat pe corabie, duhoarea lor înțepătoare îmi face o silă de neîndurat. De pildă, de câte ori vine Velasco în cabina noastră aduce cu el mirosul acela de străin. De când discutase cu el pe punte, samuraiul se simțea deranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și întru mântuirea ei adevărată.” Frica de moarte. Ziua, în timp ce îl îngrijesc pe părintele Vasquez, sunt gata să-mi primesc soarta pe deplin, dar de fapt, când se lasă noaptea și temnicerii nu ne aduc nici o lumânare, iar prin întunericul duhnind greu a scârnă se aud gemetele părintelui Vasquez, frica de moarte îmi împunge pieptul cu gheare ascuțite. Sunt scăldat în broboane de sudoare. Sudoare ca niște broboane de sânge. „Părinte, de voiești”, zic eu gemând, „depărtează de la Mine acest pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
incapabil să se scufunde în adâncimea propriului eu, și-a scufundat capul într-un lighean de spălat veselă și prin bolboroseală încearcă să imite marea poezie, care este un har al lui Dumnezeu. Uneori apa aceasta din care vorbesc poeții duhnește de-a dreptul pestilențial. Cred că și diavolului i se face rău când, ciulindu-și urechile sale de fum, ascultă astfel de "mesaje". Astfel de suflete nu-l atrag. Chiar și răul trebuie să aibă o anumită coerență. Adevărată poezie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
câinelui scoală-te și umblă / și-i fut un șut în spinare“; „mă despovărez de ceea ce știu / ca de un jeg puturos și scârbavnic“ etc. O singură dată are Ovidiu Băjan dreptate și atunci anume când constată că „poezia [sa] duhnește a alcool și căcat“. Este și concluzia criticului, care însă, paralizat de prejudecăți, nu ar fi îndrăznit să o formuleze atât de tranșant. Texte pentru romant ´ e Noul volum de versuri al lui Petre Berea (Regăsirea în iubire, Millenium, Piatra Neamț
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
trebui, probabil, în intenția autorului, să intre în rezonanță. Din cauza acestui proteism arbitrar, nu se înțelege mai nimic. Pasajele licențioase, chiar dacă atrag atenția cititorului, nu fac istorisirea inteligibilă: „Trenul nu-i aglomerat. Îi reîntâlnesc pe Pluto, pe Burcă și Nan. Duhnesc a băutură și au chef de arțag. [...] Neavând succes să se-ncaiere cu necunoscuți, se iau de mine. Ce-i, Didelule, mă-ta te-a făcut fătălău, râde gros Burcă. Nan sare pe mine și dă să-mi descheie cureaua
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Adam. Când intra sub val și dădea din picioare până când atingea partea de sus a recifului, chiar asta simțea, liniștea desăvârșită a unui gol care-i strângea tâmplele ca Într-un clește. Au intrat În vălureala fierbinte a mulțimii care duhnea acru a haine vechi puse pe trupuri nespălate. Ca să-și croiască un drum prin Înghesuială, Din Îl ținea strâns pe Adam cu o mână, iar cu cealaltă Împingea În dreapta și-n stânga de parcă s-ar fi strecurat printr-un frunziș
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
șliboviță, oferite de dame ce țipau strident. O afacere gălăgioasă, ale cărei prețuri deprinseseră cățăratul de la așa-zisul miracol economic. Mă duceam la fund. Academia nu mă mai vedea decât rareori. Fiecare noapte înghițea ziua care venea. Vorbărie goală. Respirație duhnind a poșircă. Mutrele pocite ale oaspeților. Găuri în memoria zdreanțuită. Și totuși, ca în spatele unui geam sablat, se conturează ceva de care cred că pot să-mi aduc aminte într-o oarecare măsură: noi trei - Geldmacher cu cântatul lui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
al ei, bineînțeles, nu te gândi la prostii, pentru că în al meu puteam să trec prin fața recepției un elefant călare pe un rinocer nechezând în călduri, fără ca să mă întrebe cineva de sănătate, dar niciodată o blondă, și nemțoaică pe deasupra, duhnind de la o poștă a șpriț amestecat cu Fa și Rexona. Și să presupunem prin absurd că aș fi trecut de recepție, era atât de mangă, încît abia își mai mișca picioarele (ce să le mai și desfacă) sau cel puțin
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
le-ața folosit niciodată, ca să vă faceți o idee, cât de murdare, friguroase, neconfortabile, stricate, borâte, cu uși care nu se închid, nemăturate de la darea în folosință, zgomotoase și populate cu o fauna de noapte amestecată cu navetiști somnoroși, nespălați, duhnind a ceapă sau a usturoi, dacă nu a țuică sau a coniac ieftin, care sforăie dacă nu joacă toci sau popa prostu' și care invadează și clasa întîi, nepăsîndu-le câți bani ai plătit tu în plus, pentru că ei oricum nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fiecare loc, indiferent de profilul facultății unde studiază băiatul și care mărturisesc despre studenție mai bine ca oricine. Există întotdeauna sub pat o scrumieră; improvizată, de obicei dintr-o cutie de conservă, care nu se prea golește niciodată și care duhnește a tutun, inevitabil un ziar vechi pe care zac în întuneric resturi de ceapă, neapărat niște coji de parizer minuțios curățate, nu cumva să rămână vreo bucățică de carne pe ele, era mult mai bine pe vremea când se făcea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
apăs pe butonul parter. Mirosul stătea ascuns în unghiul mort, adică nu se vedea din hol, dar dădeai cu ochii de el imediat ce apăsai pe buton. Atunci l-am văzut și eu, înalt, murdar, neras, pișat, puturos, puțin speriat și duhnind a poșircă ieftină. Am vrut să ies imediat, dar ușile s-au închis prea repede. Atunci cred că am apăsat pe butonul greșit, încercînd cu orice preț să opresc liftul, să deschid ușile, mai mult, cred că am apăsat din
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
prin sertare, prin lada de sub pat. O viață îmi dorisem să mă pierd în sertarele Leei, să râmân singur la ea în bibliotecă, să miros, unul câte unul, parfumurile ei vechi, din baie, despre care mama obișnuia să spună că „duhnesc a Paris“. Fără Lea, biblioteca era o cameră obișnuită, doldora de cărți, complet lipsită de ceremonia misterioasă a inițierii într-un spațiu schimbător și fantastic. Parfumurile miroseau bulgărește. Cu nasul în ele, am închis ușa de la baie și am plâns
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
e cea dintîi trează cînd ziua se ivește și viața reîncepe. Peste rîu se întinde orașul. Nu-l văd, dar pot simți cum respiră greu și cu teamă. Ca un animal mare care a hibernat pentru prea mult timp și, duhnind, mult prea slab, se întreabă dacă se va mai trezi vreodată. Chiar podul abia dacă se poate zări de aici, podul cu lămpi elegante care leagă cartierul mărginaș de casele somptuoase de pe digul din spatele meu. Tremur în haina mea de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de turla bisericii și li se toarnă bere pe gât până crapă - te rog nu lua ad litteram această informație, este în mare parte metaforică. La fel și partea cu prietena, pentru că ce femeie s-ar uita la mine când duhnește Bucureștiul de eroi? Dar nu toate minciunile sunt licențe poetice!!! Vreau să te întreb la ce te gândeși tu seara înainte să adormi. Vreau să te întreb la ce te gândești tu de fapt când spui toate inepțiile alea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
În apropierea fostului talcioc, unde urma să fie construită o bază de agrement, cu terenuri de tenis, ștranduri și bazine cu nămol, pentru tratarea unor afecțiuni de natură reumatică... Apariția, la vreme de seară, a piciorului pe Moara de Vânt, duhnea de la o poștă a cacialma. Ca să nu mai vorbim despre incidentul de pe strada Moartă, care, În mod sigur, nu exista pe harta Iașului. Cineva fu de părere că numele de Herbina făcea o trimitere directă la Serbina, secretarul Consiliului Județean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prinde de braț. O rotește cu fața spre el și se sărută, sunt doar două guri umede, în timp ce orașul dispare în jurul lor. În prima lor noapte pe stradă, Inky aduce o poșetă de piele lăcuită și brăzdată de crăpături. Înăuntru duhnește ceva. E mirosul refluxului pe malul mării într-o zi cu arșiță. Duhoarea, spune ea, „e noul simbol al antistatutului social”. În poșetă e o cutie de carton de la restaurantul Chez Héloise. În cutie e o bucată portocalie de somon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
unificată a câmpurilor. Cu marele motiv pentru care se întâmplă ce se întâmplă. Eram cu toții în galeria celor O mie și una de nopți, așezați turcește pe perne și pernuțe de mătase pătate de mucegai. Sau pe scaune și canapele duhnind a haine murdare când te așezi și iese aerul din ele. Acolo, sub cupola înaltă, răsunând de ecouri, pictată în culori de pietre prețioase care nu vor vedea niciodată lumina zilei, nu vor păli niciodată, sub candelabrele de alamă atârnând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cât să le înmâneze altui detectiv. Și următorului. Și următorului. Și nu era niciodată limpede cine ce făcea, dar fetița sosea și pleca, într-o zi cu urechile găurite, apoi cu un piercing în buric, apoi cu buzele rujate, apoi duhnind a parfum. Băiatul a sosit, la un moment dat, cu un tatuaj. Un lanț de spini în jurul mușchiului firav de la pulpă. Altă dată, cu sfârcurile găurite de niște inele de argint. Apoi cu penisul găurit. Odată, cu părul blond mirosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
peștelui, mînuind cazmaua ca cel mai desăvîrșit gropar Încercînd În zadar să frîngi cîntecul de lebădă al proniei. SÎngele e tot mai Înghețat, cazmaua din ce În ce mai tocită, țărmul tot mai departe, răspîntia care duce la cifra ta duhnește din ce În ce mai tare a moarte. Am să te arunc unui carnaval al scrîșnetului, am să-i organizez funeralii mărețe fiecărui fir de păr căzut de pe creștetul tău, am să răscumpăr ruginii tot fierul din care-ți voi face o nouă cazma
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Doña Aurora mă privi pieziș. — SÎnteți un diavol. Ușa a cedat precum lespedea unui mormînt, cu un scîrțîit brusc, exhalînd suflul fetid și viciat al interiorului. Am Împins-o spre Înăuntru, dezvăluind un culoar ce se adîncea În Întuneric. Aerul duhnea a Închis și a umezeală. Volute de jeg și de praf Încununau colțurile tavanului, atîrnînd ca niște fire de păr alb. Dalele crăpate ale pardoselii, erau parcă acoperite cu o mantie de cenușă. Am zărit ceva ce părea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dinăuntru. Am trecut prin fața dughenei cu țesături de tot felul, dar n-am intrat. Călugărul s-a făcut că nu vede nimic. Ochii lui cătau doar la crâșma de alături...Intrăm fără prea multă codeală...O încăpere afumată peste poate, duhnind a rachiu...Tejghetarul ne iese în întâmpinare și întreabă cu mare plecăciune: Care-i pofta sfinției tale, părinte? Ne-o pălit oleacă de sete și ne-am gândit la o ulcică cu mied. Facă-se voia sfinției tale. Îndată pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
-și lua lucrarea de diplomă, să facă un duș, să pună ceva pe ea și la ora opt să fie la Universitate. "Aș vrea să încep examenele cu lucrarea dumitale", îi spusese conducătorul științific. Autobuzul e plin de bărbați ce duhnesc a țuică și a usturoi, toți îi suflă în gură, e mai mică cu un cap decât cei din autobuz, vrea să se strecoare în spate, dar nu e chip să răzbată printre trupurile mătăhăloase, parcă înadins se îngrămădesc printre
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
înainte de a promite că mă voi duce negreșit într-o zi să admir tablourile. E absolut imposibil să găseși în orașul ăsta un loc normal în care să bei o cafea. Ai cantine staliniste, hale reci, dughene chinezești, bombe nenorocite duhnind a mahoarcă și așa-zise cafenele mai spălate, un fel de fast-fooduri cu gresie, metal și mese de plastic. Toate cu muzica dată la maximum. Lângă mine: - Băăă, ne-am dus să dăm niște bile-n deal la Acvariu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din vina lor. Se cred prea importanți. ROMANCIERUL. Ce să scrii despre locul ăsta idiot, unde toți vin doar să se zbenguie, în vreme ce târgoveții nu mai știu cum să le intre-n voie pentru a le goli, în schimb, buzunarele? Duhnește a parfum, a doagă și a pârțuri; dacă nu mori de tânăr, este aproape imposibil să nu devii o hahaleră. Sau să nu ajungi nimic. Precum Actorul. Aidoma Filozofului. Nu mai public de mult, mi se spune Romancierul în derâdere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
închisă într-un singur nasture; pufoaica roasă a profului de matematică prea multe rădăcini pătrate într-o câmpie cu numere; pufoaica părintelui tatu microfonul, evanghelia, pistolul, crucea și îngerul (dacă te mai rabdă imaginația) sub poalele popii; pufoaica lui tata duhnind a secărică și a sudoare de animal obosit (iarna, ca o ultimă grijă arunca pufoaica peste șalele calului uitat ore bune în fața cârciumii); pufoaica scoaptă la soare necheză și acum în vreme de secetă. Pufoaica ta, țară de ploșnițe, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]