467 matches
-
Și spiritul lui Cezar, răzbunare Vânând alăturea de duhul Ate Urcat fierbinte din Infern, pământul L-o-nfiora strigând cu glas tiranic: „Fără-ndurare”, până când copoii Războiului, scăpați din lanț, atâta Vor răspândi hidoasa lor ispravă Că tot pământul o duhni de leșuri Ce-și cată cuvioasa-ngropăciune1. Mai târziu, fantoma lui Cezar își va face efectiv apariția în fața lui Brutus, îngrozindu-l. Tot așa cum fantoma bătrânului Hamlet, ivită în toiul nopții, va fi și ea, așa cum am văzut, înconjurată de ecourile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de operetă...! Gh. P. unu: Da tu nu mi-ai cîntat ca un tenor liric, și inocent, aria cu fiul în America și cocoșeii de aur? Gh. P. doi: Tocmai de aia. Spune ce ascunzi în sufletul ăla care-ți duhnește a canal, a rușine... (îl apucă de gît) Gh. P. unu: Ești nebun de-a binelea! Ești bun de legat, du-te dracului! Dă-mi drumu'! (scapă din strînsoare) Gh. P. doi: (îl prinde) Vino-ncoace! Stai aici și spune
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care cei răi și puternici îi supun pe cei slabi și buni. Imagini kafkiene tulbură dimensiunile clare ale lumii: "Creșteau cât patru într-un an/ și scoși apoi spre vin pe mesele comune,/ copți grași cu usturoi, s-au dovedit duhnind,/ Pleoștiți la gust și fără nici o sevă/ ca și cum molfăi țâța unui mort." Ni se înfățișează o viață stranie, în care pruncii universului sug laptele mamei lor amestecat cu ură și sudoare ("Laptele"). Într-o parabolă ca "Pe câmp", tinerii care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mizeri și impunători. A se vedea, bunăoară, ursul uriaș, respingător ca înfățișare, dar care are capacitatea de a visa la propria împlinire, așadar este apt a-și restaura inocența printr-o realitate paralelă: "Tâmpit de dans, cu părul încleiat și duhnind/ de toate scursorile/ ursul visează la Ursula" (Ursul). Sau deplorabilul măgar, Midas, la al cărui piept crește o lupoaică albă ce-l umple de regești dezmierdări: "de-un timp, la pântecele ei/ într-adevăr mă simt regește / dar vai urechea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
frecvent utilizat este concepția chinuită a poemului, fixată într-un decor similiamniotic fastuos, în care se amestecă elemente de recuzită avangardistă și postmodernă: "deci: steagurile mici rumegă bătrâni și ziare.../ complexele alimentare în vomă și urlet .../ tipii din vârfurile societății duhnind a femei / și lașitate.../ autorul între câmpie de cenușă/ citind din G. Bacovia și C. Vallejo..." (În roua atât de fierbinte). Sau: "(astăzi va fi așa de pustiu / astăzi aceste cărți ce-mi subvenționează/ existența vor coborî în stradă să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
autocritica tov-ului Petru Bighiu ce reliefa neputința tinerilor comuniști vasluieni în fața cerbiciei muncitorilor și chiar a ucenicilor sau copiilor de la Institutul de Reeducare pentru Minori, de a se înrola în rândurile unei organizații ce nu le aducea nimic bun sau duhnea puternic a cizmă soldățească rusească, a sfârșit prin demiterea prin avansare (sic!) a acestuia și „alegerea” unui alt tovarăș de nădejde în persoana lui Vasile Bălteanu. Totuși, în luna septembrie tot Bighiu era secretar de vreme ce „raportul” fusese semnat de el
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
benzină și o sparge de capul altui copil. Asta înseamnă viață..... să tot lîncezești pe ici, pe colo fără să se întîmple nimic, înseamnă să fii aproape mort 26. Plăcerea de a fi violent în grup exemplificată de soldații sîrbi duhnind a șliboviță, care cîntă și-și continuă drumul săvîrșind zeci de omoruri în fiecare zi este deseori prezentată în reportaje, așa cum este și plăcerea celor care sînt martori la spectacolul violenței. Contrar afirmațiilor celor care fac campanie, în zilele noastre
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
un mod atât de pătrunzător încât în eseul Reflecții de război (Gedanken im Krieg, 1914), lăsându-se antrenat în entuziasmul belic general, saluta războiul ca "purificare, eliberare, imensă speranță" sau ca ocazie pentru a se elibera de o civilizație care "duhnește ca un cadavru în descompunere", luare de poziție care l-a făcut să piardă, desigur, considerația unor scriitori precum Romain Rolland, Stefan Zweig și Hermann Hesse. Dar dincolo de orice contingență, opoziția era de principiu. Reluând antiteza nietzscheană dintre apolinic și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
la fiecare mișcare a aripilor, luminând drumul. Fidel interlocutor, într-adevăr, de neînlocuit ! Stimabile, Eminența Voastră, Prea Fericirea Voastră, striga după distinsul asin. Așteaptă, așteptați-mă, am găsit ce să-ți spun ! Dar fantasma se restrânse iar, de negăsit. Autobuzul duhnește a benzină și sudoare. Carcasa groasă și încinsă, de hipopotam. Ziua fierbe și marea fierbe, jur-împrejur, de chemări tulburi. Șuiere subțiri, urlete neauzite. Se apropie de chioșcul de răcoritoare, vrea un pahar de apă rece, moneda lunecă din palmă, primește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
s-au putut transforma în aripi. Se adaptează ușor la mediu animalele evoluate și oamenii inferiori. Nu știm cu adevărat de unde venim. Și nici dacă vrem să ajungem undeva. Nu rămâneau pasive celelalte animale, dacă ar fi simțit că maimuța duhnea a om. Era, probabil, greu în copaci. Dar nici om nu e ușor să fii. Poate în tinerețe și balenele au fost sirene. Acceptăm ușor să fim trepte, numai dacă generațiile viitoare vor veni cu tălpile curate. În disputa cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
că a - ți admira colegii nici zeilor nu le - a fost la îndemână. Dante și Shakespeare au ajuns printre primii la stratul valpurgic al creației. Arta autentică are alonjă de vultur. Din păcate, o parte a artei contemporane nu prea duhnește a sublim. Poezia actuală e ca muzica. Nu este obligatoriu să înțelegi ceva din conținutul ei. Oricărui cronicar de artă îi pot înmuguri gânduri de ayatolah. Cu ceai de sunătoare nu poți recepta o poezie scrisă la temperatura coniacului. A
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
al ei, bineînțeles, nu te gândi la prostii, pentru că în al meu puteam să trec prin fața recepției un elefant călare pe un rinocer nechezând în călduri, fără ca să mă întrebe cineva de sănătate, dar niciodată o blondă, și nemțoaică pe deasupra, duhnind de la o poștă a șpriț amestecat cu Fa și Rexona. Și să presupunem prin absurd că aș fi trecut de recepție, era atât de mangă, încît abia își mai mișca picioarele (ce să le mai și desfacă) sau cel puțin
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
le-ața folosit niciodată, ca să vă faceți o idee, cât de murdare, friguroase, neconfortabile, stricate, borâte, cu uși care nu se închid, nemăturate de la darea în folosință, zgomotoase și populate cu o fauna de noapte amestecată cu navetiști somnoroși, nespălați, duhnind a ceapă sau a usturoi, dacă nu a țuică sau a coniac ieftin, care sforăie dacă nu joacă toci sau popa prostu' și care invadează și clasa întîi, nepăsîndu-le câți bani ai plătit tu în plus, pentru că ei oricum nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fiecare loc, indiferent de profilul facultății unde studiază băiatul și care mărturisesc despre studenție mai bine ca oricine. Există întotdeauna sub pat o scrumieră; improvizată, de obicei dintr-o cutie de conservă, care nu se prea golește niciodată și care duhnește a tutun, inevitabil un ziar vechi pe care zac în întuneric resturi de ceapă, neapărat niște coji de parizer minuțios curățate, nu cumva să rămână vreo bucățică de carne pe ele, era mult mai bine pe vremea când se făcea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
apăs pe butonul parter. Mirosul stătea ascuns în unghiul mort, adică nu se vedea din hol, dar dădeai cu ochii de el imediat ce apăsai pe buton. Atunci l-am văzut și eu, înalt, murdar, neras, pișat, puturos, puțin speriat și duhnind a poșircă ieftină. Am vrut să ies imediat, dar ușile s-au închis prea repede. Atunci cred că am apăsat pe butonul greșit, încercînd cu orice preț să opresc liftul, să deschid ușile, mai mult, cred că am apăsat din
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
listă. — Dălio șansă Robbo nici măcar n-am Început Încă, zice Clelland. Clell e o lichea pisăloagă pe primă mână. E un tip alcoolic pervers cu păr cărunt și fața roșie. Vorbește ca un căcat doar să se afle-n treabă. Duhnește ca disperatu a loțiune după ras râncedă și clocită. Asta-i maschează o droaie de păcate. Știu io. — Ascultă, Clell, gândește-te la toți anii pe care i-am petrecut În poliție. O târfuliță cretină face facultate șiși ia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și un coș cu cireșe înainte, se uita lung după mine, cu ochi lărgiți de o tristețe atavică. Am ieșit din sat și am luat-o pe drumul asfaltat, mărginit de cariere de piatră și meri prăfuiți. Câte o vacă duhnind a balegă rupea mușețelul de pe marginea șanțului. Eram tulburat, și tulburarea mea din acele momente se suprapunea tulburării mai vaste și mai adânci a jegoasei, oribilei vârste a adolescenței. Care nu era, la rândul ei, mai mult decât o vânătaie
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de alge și răgălii, scufundate-n mocirlă. Am coborât alte secole, până când, la mii de paliere mai jos, pe neașteptate, se deschise-o cavernă de dimensiuni gigantești, cu un glob rotitor, aidoma soarelui, în centru. Flori cărnoase ca niște vulve, duhnind a hoit, atrăgeau insectele târâtoare care se-ngrămădeau cu miile în cupele cleioase. Ca un imens gălbenuș de ou, dar purpuriu-stins, cu pielița străbătută de rețele alburii, schimbătoare, soarele umplea aproape tot spațiul, așezat direct pe clisa mlaștinei și împrăștiind
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a decurs cum nu se poate mai rău - sucul de mure a devenit și mai vizibil, astfel încât nu a mai putut fi scos nici cu produse speciale. Și, în ciuda faptului că s-au folosit cantități industriale de Glade, întreaga cameră duhnea a oțet. Deoarece era o catolică ferventă, doamna O’Sullivan era o femeie care credea în răsplata păcatelor. Așadar a amenințat că dă revista în judecată. Când Sally Healy, editorul de la Woman’s Place, a început o investigație, Ashling a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mari șanse dacă își petrecea weekendul pe lângă un magazin DIY. —Iisuse Hristoase, spuse ea cu voce tare, oprindu-se brusc când să pășească în birou. Sticle de șampanie, căni, folie de aluminiu și cabluri erau împrăștiate peste tot, iar locul duhnea a cârciumă. Evident, menajera nu considerase că ar fi fost treaba ei să curețe rămășițele petrecerii de vineri. Ei bine, Lisa nu avea de gând să spele nimic, trebuia să-și protejeze unghiile. Ashling putea să o facă. Spre disperarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de avioane din lemn de plută, aliniate pe gazon. Am parcat și m-am îndreptat spre el. Avea hainele pătate de vomă și oasele îi ieșeau în afară, de parcă s-ar fi îmbinat între ele în unghiuri aiurea. Răsuflarea îi duhnea, avea ochii gălbejiți, privirea pierdută, iar pielea care i se zărea de sub barba albă și aspră îi era plină de vinișoare sparte. M-am aplecat să-l ajut să se ridice, dar m-a respins, bolborosind: — Scheisskopf! Kleine Scheisskopf! L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
broască, până când una se potrivi și mecanismul cedă cu un clic ascuțit. Am pătruns într-o odaie încinsă și întunecoasă. Lee aprinse becul din tavan și lumină un pat lat acoperit cu animale din pluș - ursuleți panda și tigri. Cuibușorul duhnea a transpirație și un soi de miros de medicamente pe care nu știam de unde să-l iau. Am strâmbat din nas, iar Lee mă lămuri. — Vaselină și cortizon. Poponarii o folosesc drept lubrifiant pentru cur. Aveam de gând să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mai abitir pe Nash. De data asta însă totul era altfel. Polițiștii pieptănau zona, notau numerele de înmatriculare ale mașinilor parcate și căutau haine de damă în canal, iar locuitorii din împrejurimi ascultaseră radioul și citiseră ziarele. Un pletos care duhnea a băutură îmi arătă un crucifix din plastic și mă întrebă dacă l-ar ține la distanță pe vârcolac. Un babalâc sclerozat, în șort și tricou și cu guler preoțesc, mă asigură că fata moartă a fost sacrificată întru Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Loew smulse din lanț brelocul Phi Beta, care căzu la pământ. Bill Koenig se strecură pe ușă și-l ridică. Loew făcu stânga-mprejur și ieși pe hol. Vogel se uită urât la Millard, apoi îl urmă. Harry Sears, care duhnea a Old Grand Dad, spuse: — Trimite câțiva negrotei la camera de gazare și i se urcă la cap. — Negroteii trebuie să fi mărturisit, zise Vern Smith. — La Fritzie și Bill toți mărturisesc, replică Dick Cavanaugh. — Grandoman căcăcios și nenorocit, concluzionă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Dwight. Kay stătea în hol. Am râs. Articulațiile zdrobite îmi pulsară. — Poate notorii. Unde-i Lee? Nu știu. A plecat ieri după-amiază. — Știi că are necazuri, nu? Știu că l-ai zvântat în bătaie. M-am apropiat. Răsuflarea lui Kay duhnea a țigări și femeia avea fața umflată de plâns. Am îmbrățișat-o. M-a strâns și ea în brațe și mi-a spus: — Nu te condamn pentru ce i-ai făcut. Mi-am frecat tandru nasul de părul ei. — Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]