741 matches
-
fratele directoarei. Clanul Gărgăun a iscat atunci în școală un adevărat tărăboi. Față de alte tabere, familia Urecheru părea mai independentă. Închipuindu-mi că pot schimba păreri cu dînșii, într-o seară le-am făcut o vizită. În odaie domnea o duhoare de scutec nespălat. Plictisind-o pe mama cu veleități de cochetă, un plod zbiera întruna. Înăbușitor, aerul îmi întoarse stomacul pe dos, de parcă aș fi înghițit mațe. Femeia se scuză jenată: „Noi, știți, copilul...” Conviețuirea familiei se întemeia pe pretenții
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care, avînd doar studii de patru clase primare, încasa cinci salarii. Într-o sală cu igrasie în pereții trasați cu un sinistru brîu negru, viermuiau, în numai cincisprezece bănci, copiii celor două clase comasate de el. De la ușă te izbea duhoare de viermină. Neobișnuiți să se spele, unii cu rufe urinate, alții cu capetele tunse în scări dînd la iveală coptura unor bube dulci, plozii ședeau lipiți ca mormolocii într-o baltă, respirînd propria putoare. Cînd prima oară îl suplinisem pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să suporte contraziceri, tot ce-i spunea aceasta. Acum diriginta le sfîșiase inima. Cu o viziune catastrofică, Elvira era convinsă de propria ei decădere iar altceva decît să plîngă pe ruine nu-i trecea prin cap. Mă obișnuisem și cu duhoarea sălilor de clasă. Din cînd în cînd un copil se apuca cu două degete de nas și icnea în rîs. Îndată cei din jur îl imitau iar vinovatul, care totdeauna era cel ce sesizase primul, îl pîra pe distratul care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
zic, nea Mitu Păcătosul scotea și el de-un rachiu dându-le Înfierbântaților cheia de la lacătul cel greu al magaziei de cărbuni și lemne. Copil fiind, fiorii drăcești ai dragostei trupești mi s-au Întipărit În suflet laolaltă cu o duhoare iute și tare, Împletire Între miasmele haznalei și miresmele ciudate ale cărbunilor. Căci, ca să-i surprindem pe amorezi În faptul trebii, scobisem cu un piron și cu negrăită râvnă o gaură În zidul gros de cărămidă ce despărțea magazia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe pereți. Nimeni, Însă, n-ar fi trebuit cu nici un chip să guste telemeaua comercializată de țața Norica: numai Dumnezeu știe În ce condiții de murdărie fusese preparată. În casă la acea Îngălată femeie era atâta jeg și domnea asemenea duhoare, că până și muștelor le era scârbă și-o ocoleau, iar cele ce ajungeau Înăuntru din greșeală cădeau Îndată la pământ, mai dădeau de două-trei ori din picioare și rămâneau țepene. Știa oricine că, În șorțul vărgat În care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
reușiră să scape, agitându-și, în urmă săbiile, pe când fugeau de vârfurile lăncilor ce nu-i slăbeau o clipă. LOVITURA DE MAESTRU Câmpia de la Nagakute era acoperită cu un voal subțire de fum de la praful de pușcă și plină de duhoarea hoiturilor și a sângelui. În soarele de dimineață, ardea mocnit, în toate culorile curcubeului. Pacea revenise deja pe acele locuri, dar soldații care aduseseră cu ei carnagiul se îndreptau, acum, spre Yazako, precum norii unei ploi de seară. Fuga unora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cei din guvernarea țărănistă, ar trebui puși în totalitate la zid și aplicat principiul american al dublei lovituri, adică un glonț în piept și unul în cap. Și acum, numai când mă gândesc mi se întoarce stomacul pe dos, de la duhoarea acelei guvernări, de rahat maxim. Totuși se pare, că vestita obrăznicie încrâncenată semănată de Coposu, mai dă roade și în zilele noastre, fiindcă vedem cum fostul președinte vine la televizor, de fiecare dată cu o provizie proaspătă de pietroaie, (cărora
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
despărțirea noastră. — N-o să-ți pară rău, Claire, a exclamat Bea încântată. Să-ți iei rochia roșie, da? Rochia roșie? Bea a închis telefonul înainte s-apuc să zic că nu mă mai duc la petrecere. Asta fiindcă simțisem imediat duhoarea inconfundabilă a unei lipeli. * * * Am intrat în galeria aglomerată la 8:20, am localizat-o pe Bea lângă bar și m-am îndreptat săgeată către ea. — Bine, deci, unde e? Am zâmbit obosită, am sărutat-o și-am înșfăcat rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cobor în stația de metrou, am luat o gură zdravănă din cafeaua care mi se scursese aproape toată pe mână. Găsește-ți zona ta de fericire, m-am sfătuit singură, după ce m-am înghesuit într-un tren local supraaglomerat - dar duhoarea bărbatului de lângă mine m-a urmărit și acolo. În sfârșit, trenul a oprit la stația 51st Street și toată lumea s-a înghesuit să iasă în aerul fetid și umed din subteran. În vreme ce mă chinuiam să urc scările, m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Tavi dormita sub fereastră, departe, Tereza voise doar să-și recapete suflul, probabil. Va fi nevoie de eroi, așa ai spus. Înlocuitori de eroi, așa ai spus. Când se va ridica, cândva, capacul de pe cazanul în care am fiert cu toții, duhoarea va fi insuportabilă. Viermii și puroaiele și mucegaiul vor năvăli de peste tot, așa ai spus. Fiecare se va ascunde de el însuși și de ceilalți. Noi măști, noi înlocuitori, noi eroi... Dar eroii nu vom fi noi, nenorociții. Nici vecinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mi-am făcut bagajele. Dar nu e nimic nou în asta. Desigur că nu-mi place să fac bagaje, dar să le desfac e și mai groaznic. Nimic nu-i mai nesuferit decât despachetatul, și mama mereu se plânge de duhoarea ce vine de la valiza mea. Încerc să-i spun că e doar din cauză că în timpul călătoriilor mele stau cu colegii. Trebuie să fiu sociabilă, protestez eu. Nu pot să-mi ignor colegii și să mă retrag la mine în cameră când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
amuzantă. Față-de-șarpe, hahaha. Deodată se face liniște în spate. O liniște mormântală, de fapt. Eu sunt în genunchi, cu punga de jeleuri ieșindu-mi din valiză de parcă le-aș fi cumpărat eu. Și însăși fiara e lângă mine. O miros. Duhoarea aia intensă pe care o simțeam la clasa întâi și-a făcut drum până la clasa a doua datorită purtătoarei sale. Mă uit în sus. Ochii ei mă sfredelesc. Dacă privirile ar putea ucide, acum aș fi atârnată de tavanul avionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
îndrepta la loc. Ăsta era un fagure ciudat. În loc să fie plin cu miere și ceară, era plin cu tot felul de lucruri: frunze uscate, semințe, pene, oase de animale, paie și zdrențe. Din această cauză, fagurele mirosea noaptea a putred. Duhoarea atrăgea gângănii. Mai ales licurici. Veneau în roiuri și acopereau fagurele. La ora aia, viespile deja se duseseră a culcare. Lumina gâzelor transforma fagurele într-un lampion albastru, strălucitor. Știai că, atunci când se strâng laolaltă, licuricii își sting și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ales, orice-ar fi, nu te enerva, ține minte! * Nu se enervează, dar se dă mai În spate cu scaunul, i se pare sau chiar l-a ajuns damful de palincă stătută amestecat cu chewing-gum sau loțiune Tarr de bărbierit? Duhoarea de bețiv a nenorocitului ăstuia de Gherghinacare altceva decât să stea drepți n-a deprins din toată milităria... — Da, să trăiți, tovarășul colonel! Planul de măsuri pentru urmărirea informativă a fugarului Manu, da, se lucrează la el! Am adus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vestiarul terenului de tenis scrisorile roz, parfumate de la Riri, mica balerină care adoră rafinamentele În pat și ciocolata, după cum povestește chiar faimosul aviator, lăsându-i cu gura plină de bale de poftă și venin pe seminariștii cu uniformele impregnate de duhorile internatului! Ai accepta chiar și ghinionul lui Anton la partidele de poker jucate până la ziuă, cu condiția ca la sfârșitul orelor să te aștepte mereu, vizavi de școală, trăsura cu coșul tras, Înăuntru micuța Riri, cu blana albă, pufoasă pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ar prea putea ca adevăratul motiv al fugii bunicii de la curtea voastră, de la avere, farmacii, considerație, să fi fost mirosul. - Mirosul? Vărul-unchi nu e un bun partener de dialog: el e un partener de monolog - dar bun. - Da, domnule, zic. Duhoarea. Familiei. - Ce duhoa...? Dar cum Îndrăznești? Ce vrei să spui: ce miros avea familia noastră? - De avere-și-de-considerație, nu? Bunica avea odoratul normal, n-a mai suportat... - Ce n-a mai suportat? Ce duhoare? - De picioare, domnule. Vara, domnule. În cizme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de monolog - dar bun. - Da, domnule, zic. Duhoarea. Familiei. - Ce duhoa...? Dar cum Îndrăznești? Ce vrei să spui: ce miros avea familia noastră? - De avere-și-de-considerație, nu? Bunica avea odoratul normal, n-a mai suportat... - Ce n-a mai suportat? Ce duhoare? - De picioare, domnule. Vara, domnule. În cizme - domnule. Pauză. L-am făcut praf. L-am lichidat. Cam prea ușor. Ce bun aș fi fost eu, În arhanghel apărător al românimii-românești - Împotriva străinismului Înstrăinant, alogenic și antidacoromân. Dar Grecoteiul nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se miște: întâi o mână, apoi cealaltă, iar la sfârșit picioarele și capul, ca să se târască afară din adăpostul lui și să se ridice în picioare, trebuind să se sprijine de cadavrul cămilei, care, după cum observă, începuse să emane o duhoare acră și pătrunzătoare. își căută gerba și apelă încă o dată la toată voința lui că să înghită lichidul verzui și respingător ce curgea, aproape gros acum, de parcă ar fi fost mai degrabă albuș de ou amestecat cu fiere. Apoi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
moment, ca și cum n-ar fi înțeles la ce se referea. Apoi ridică din umeri: — O pasăre care mănâncă stârvuri descoperă un cadavru în aer liber la două ore după ce-a murit, răspunse. Dar e nevoie de trei zile ca duhoarea să treacă prin pereții ăștia, și atunci vom fi deja în drum spre graniță. — Care graniță? — Oare nu sunt bune toate granițele? — Cea din sud și cea din est, da. Dar dacă trec frontiera pe la vest, voi fi spânzurat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se oprească din legănat, ca și când i-ar fi făcut plăcere ideea de a prelungi cât mai mult acel moment, desfătându-se cu fanteziile sale în așteptarea clipei când avea să se dezbrace la rândul lui. Soarele era sus pe cer, duhoarea cadavrelor începea să devină insuportabilă și vulturii se transformaseră într-un nor împotriva căruia era inutil să lupți. Zări în primul rând coloana de praf care se ridica spre vest apropiindu-se cu repeziciune și, când se urcă în jeep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de harță, să se elibereze și să fugă cât mai departe, ascunzându-se în blugii negri soioși și hărtăniți și-n cămașa cărămizie antijeg, care flutura pe el ca pe o sperietoare de ciori. Statura lui atletică, întrucâtva, emana o duhoare irespirabilă, de ocnă, și căpățâna rasă, colțuroasă, și obrazul supt, cenușiu, ciugulit de vărsat, îl fac pe celălalt să clipească des, frământându-și pumnii în buzunarele adânci. Ai zice că-i e frică, deh, lui Rafael parcă nu i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și asudă neîncetat, de când se naște până moare, tot într-un zbucium, fie că doarme, mănâncă ori se ușurează, fie că se împerechează, naște sau alăptează, veșnic scăldat în sudoare care se adaugă strat peste strat, pentru a țese o duhoare atotstăpânitoare. Ți-e sufletul îmbâcsit de mirosul ăsta, care-i și al copiilor, gândește-te, și toată școală și împrejurimile, pădurea asta de blocuri, cvartalele de ghetouri, străzile, totu-i impregnat de duhoarea grea a înstrăinării - încă un semn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
strat peste strat, pentru a țese o duhoare atotstăpânitoare. Ți-e sufletul îmbâcsit de mirosul ăsta, care-i și al copiilor, gândește-te, și toată școală și împrejurimile, pădurea asta de blocuri, cvartalele de ghetouri, străzile, totu-i impregnat de duhoarea grea a înstrăinării - încă un semn că doar datorită copiilor ăstora Dumnezeu mai ține lumea în ființă. Atâta că ea îi bate și-i ucide... Și-o închipuia goală și i se făcea tot mai frig, văzându-se cum dârdâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Plângerii, lăsând praf și pulbere în urmă. Îi face semn să circule, mârâind agasat, îndepărtându-l cu privirea ca pe un gunoi, și dac-ai sta bine să te gândești, chiar asta ești, un gunoi, ceva ca o pală de duhoare plutind în briza prăfoasă a nopții, legănându-se și risipindu-se printre ghetourile astea, dar uite-l, în sfârșit, pipăindu-se la brâu și-n buzunare și umblând în patru labe pe sub masă, înjurând și întrebând în stânga și-n dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
foarte aproape de noi și privea înăuntru, Tonio devenea și el agitat. «Teodorescule, fă pe nevinovatul», era atunci sfatul lui. Clădirile administrate de Toni nu erau mai dărăpănate și mai distruse decât celelalte, însă oricum se aflau într-o stare mizerabilă. Duhoarea din casa scărilor de la noi din bloc e nimica toată în comparație cu mirosurile de acolo. Înălțimea grămezilor de gunoi se putea măsura în metri. Nici gunoierii n-aveau curaj să se aventureze în zonă. În schimb noi doi, niște emigranți nebuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]