1,466 matches
-
a Muzeului de Artă din Ploiești și a domnului Florin Sicoe, directorul acestuia, cât și interesul elevilor pentru poezie într-o vreme în care cultura este desconsiderată. A menționat că seara aceasta i-a provocat un sentiment de dragoste, de duioșie. Vorbind despre cartea Iuliei Dragomir a afirmat că aceasta impresionează prin bucuria de a trăi, exuberanță, generozitatea scrisului, pe care le exprimă printr-o sarabandă a cuvintelor, versuri lungi, rime interioare. O numește pe autoare „un fel de Ciuleandră a
MUZEUL JUDEŢEAN DE ARTĂ „ION IONESCU QUINTUS” DIN PLOIEŞTI, GAZDA UNEI NOI MANIFESTĂRI CULTURALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382996_a_384325]
-
este o deșertăciune”. Anecdotica acestui volum e vie, pe alocuri pasionantă, ea vizează diverse întâmplări, relatate cu o minuțiozitate când compasivă, când vag ironică, niciodată rece, crudă sau distantă. Cadrul este divers: un târg de provincie, zugrăvit, cu umor și duioșie acidă (Aura singurătății; Nadir, la ospățul melomanilor etc.), un cartier din Capitală (Logodnă la mezanin), o localitate rurală (Scrisori din memoria pustiei; Amiază, în simfonia cicorii), un oraș suedez (Hobby-ul anticarului Jason), un salon de spital (Celălalt Ioan) etc.
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
totul intens, voi românii deși sunteți minunați în unele aspecte ale vieții sunteți diferiți față de noi. Eu în locul tău aș cumpăni mai bine situația of, dacă ai stii tu cum e Valeria fosta mea soție dură, rece, fără pic de duioșie feminină atunci când se raportează la mine numai ce o auzi că zice: ,,Ai mers câțiva ani bine în căsnicie apoi m-ai făcut de râs așa că valea am de crescut copii ți-ai cerut viață de vagabond atunci trăiește ca
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
departe fiindcă, vezi, lumea e rea te crede plin de bani, când tu abia îți târăști zilele... Timp de douăzeci de ani m-am ținut de promisiunea făcută. Iar dacă acum mi-o calc este că, mi-am adus cu duioșie aminte de figura simpatică a lui Moș Damaschin, care de mult nu mai e printre noi, dar și fiindcă, negustoria lui a înviat din plin și pe toată linia în zilele pe care le trăim ... București, 05 aprilie 1943
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93275_a_94567]
-
crede că, în urmă numai cu câteva clipe, drăgălașii de îngeri se păruiau reciproc, își cărau pumni în nas, se mușcau de urechi și țipau cât îi țineau gurițele? Ce minuni înfăptuise strujanul părintelui Băluță!? După ce ne-a privit cu duioșie cum arătam cuminți în bănci, probabil că s-a îngrozit de minunea pe care o înfăptuise. A aruncat cât colo resturile de strujan și a început să se închine, exclamând: “Iartă-mă, Doamne, că nu știu ce fac!” apoi, către noi: - Hai
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
maiestate a unei femei date într-un atât de frumos pârg. Veți înțelege astfel, scumpă doamnă, emoția firească ce mă paște: sunt om și nimic din ce-i femeiesc nu mi-e strein. — O! - suspină doamna Potoțki, privindu-l cu duioșie pe Metodiu. O, o! - mai suspină ea, dând cu ochii de tânărul Iovănuț. Cât de frumos ați vorbit! Mă-nșel eu sau am deslușit în cursiva dumneavoastră polonă zvonul unui accent latin? Dar luați loc, vă rog! — Nu v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și am avut impresia că se teme să nu fac și eu vreo ironie dintre acelea pe care o asemenea mărturisire i-ar fi stârnit-o negreșit lui Rose Waterford. Șovăi o clipă și ochii ei căpătară o expresie de duioșie: — Nu pretinde că ar fi un geniu. Nici măcar nu câștigă prea mult la bursă. Dar este extraordinar de bun și de cumsecade. Cred că mi-ar plăcea foarte mult să-l cunosc. — Bine, am să te invit cândva să iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
înjurătură. Mi se părea detestabil și, de îndată ce a fost în afară de orice pericol, i-am spus-o de la obraz. — Du-te naibii! mi-a răspuns el fără menajamente. Renunțând total la munca lui, Stroeve îl îngrijea pe Strickland cu tandrețe și duioșie. Se pricepea admirabil să-l facă să se simtă cât mai bine și folosea o viclenie iscusită de care nici nu l-aș fi bănuit măcar a fi în stare pentru a-l face pe Strickland să ia doctoriile prescrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de scurgerea timpului și că o uitare blândă o să-l ajute să preia din nou povara vieții. Era încă tânăr și peste câțiva ani avea să privească în urmă la toate chinurile acestea cu o tristețe nu lipsită de oarecare duioșie. Mai curând sau mai târziu avea să se însoare cu vreo femeie cinstită din Olanda și cu siguranță că avea să fie fericit. Zâmbeam la gândul nenumăratelor tablouri proaste pe care avea să le picteze până la moarte. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
iubeau mai mult, și mai mult. Aceste jurăminte îi aduseseră un succes enorm de casă. În țara aceasta minunată, în care telenovelele fac atâta succes la mulțime, popor, oșteni, Bărbați și femei devenise telenovela preferată. Mulțimea găsea în vocea lui duioșie și frumusețe, pentru că lumii îi place să fie mințită duios și cald, glasul lui era ceva sigur, căci adevărul minciunilor pe care le cânta se lipea de inimile zburdalnice și de ochii alunecoși, CD-urile cu interpretările lui erau palpabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la fel de amețită. - Cum se duce viața asta, suspină el. Acum ești tânăr și fericit și dup-aia gata, stai și te întrebi ce s-a ales de tine. Doamna Popa îl mângâia tandru pe chelie. Și deodată, uitându-se cu duioșie la lucrușoarele lor strânse cu trudă timp de exact douăzeci și cinci de ani, îi veni așa o căldură la cap, deschise gura și revărsă peste chelia bărbatului ei o boare de ceapă, pastă de dinți și șampanie: „Căsuța noastrăăăăă, cuibușor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
barului și îi ducea bani și mâncare doamnei Popa, din ce în ce mai însărcinată. Continua să meargă cu ea la cursurile de gravide, respectând conștiincios toate recomandările doctorului. Uneori i se părea că are poftă de cireșe. Alteori se surprindea gândindu-se cu duioșie la un nume potrivit pentru copil. I se părea că și burta a început să-i crească puțin. Din singurătate și din simpatie cu doamna Popa, Mariana aproape că era însărcinată. Dar toată această abnegație ascundea un echilibru interior firav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
aduc ceva de mâncare, ceva de băut. - Lăsați, domnule Ovidiu. Mai bine aveți grijă de dumneavoastră și lăsați-o mai ușor cu băutura! - Bine. Să ai grijă de tine. - O să am. Și Maica o să aibă. Nea Ovidiu se uită cu duioșie la bătrânică. Ea îi făcuse viața mai ușoară aici. Sticla de Coca Cola fusese mai mult decât dumnezeiască. În fond, de ce să plece? Aici chiar avea tot ce-i trebuie. Și era mai liniște decât afară. Și nevastă-sa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Contesei, de asta e atât de curată. Roxănica va clădi o lume fără mațe și ciuperci. Fără vicii și pârțuri. Fără secreții și răutăți. O lume de poezie. O lume de calm, lux și voluptate. Domnul Popa se apropie cu duioșie de mogâldeața blondă și dolofană. Domnului Popa i se umeziră ochii: așa ceva merită toate suferințele. Așa ceva merită sacriciul Americii și României la un loc. Așa ceva merită totul. Roxănica, înțelegând parcă ce gândește tatăl ei, îi zâmbi știrb. Domnului Popa i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
bagă bine la cap și întoarce-te. ― Nu vă temeți, doamnă, mă întorc! ― Ba mă tem, văd că vrei să înveți ceva, ar fi chiar păcat să nu te întorci aici. Pa, dragule, îmi zice, cu un fel de stranie duioșie care acum, după atâția ani, îmi sună parcă și mai ciudat. La Paris lucrurile s-au complicat un pic, Marceau cerea mulți bani, statul francez nu-mi acorda decât 1.200 de franci, alergam pe la tot felul de ghișee. Soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de hârtie, cutii goale de casete. M-am uitat mai atent și am observat că geamurile și caroseria nu erau prea curate. În toată dezordinea asta se simțea ceva din adevărata natură umană a compozitorului și o căldură plină de duioșie mi-a cuprins inima. Am desfăcut cureaua de la costumul agățat lângă fereastră. Costumul era dintr-un material de cea mai bună calitate, care te făcea să te simți bine numai atingându-l. Cureaua părea o vechitură, cu catarama un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mine. Niște oameni care nu mă cunosc, au oferit, considerând că mai fericit este a da decât a primi. De ce să întrerup eu acest lanț de bunăvoință când pot foarte bine să nu o fac? Apoi a adăugat cu o duioșie pe care nu o pot exprima în cuvinte: - Poate îmi îndulcesc și eu destinul, cu această sabie a lui Damocles care stă deasupra capului meu. Fața lui radia de fericire. Am simțit că îmi dau lacrimile și am privit în
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364354_a_365683]
-
puterea stă în tine și nu trebuie să o ceri altora. Atunci când se naște un copil, mânuța lui este ca un semn de bun venit în palma celor care l-au aștepta cu atâta emoție. Cu toții simțim o stare de duioșie și liniște, când sărutăm mâna aceea gingașă.. Nu același sentiment ne încearcă în momentul în care privim cu nostalgie mâinile noastre, care îmbătrâtrânite de timp uităm să le îngrijim sau să le lăsăm ca să se odihneasă. Obișnuim să le privim
MÂINILE NOASTRE SUNT O POVESTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364436_a_365765]
-
și am un respect deosebit atunci când ating sau privesc mâna unui om. Mă trezec uneori mângâindu-mi mâinile sau privind îndelung palmele pe care le apropii de buze și le sărut. Nu este un gest de nascisism ci doar o duioșie izvorâtă din inima mea, care știe cât au lucrat ele pentru mine în viață. Poate uneori le-am supus la lucruri dureroase, alteori au făcut ceace eu le-am comandat și tot cu ele mi-am șters de multe ori
MÂINILE NOASTRE SUNT O POVESTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364436_a_365765]
-
nu-i așa?) care privește gânditor spre apus... Și totul fără nici un fel de artificiu ostentativ, fără pedanterie și didacticism, ci cu distincție și noblețe aș zice. Celor mai multe dintre flashurile picturale, autorul le-a adăugat o anume notă personală de duioșie, de participare afectivă care ni se transmite și nouă făcându-ne să revenim asupra lecturii. Așa se face că unele mesaje le receptăm în soto-voce, printre rânduri, creându-ne acea senzație de dej"-vu, deși am fi putut să le
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
spinarea muntelui, Cel ce știe si-o ascultă Află taina vântului Urmăriți-i unduirea De ocean răcoritor Și spălați-vă privirea În culoarea florilor Mirosiți aroma suavă A pădurii vegetale, Mirosiți tăcerea gravă De sub șalul negru, moale Și gustați cu duioșie Fire proaspete de iarbă, Savurați-le dulceața, Gustul pur, pe limba oarbă Pipăiți covorul simplu Lăsat de la Dumnezeu Și-ntoarceți-vă la iarbă Atunci când vă este greu. Ascultați iarba cum cântă Înnăuntru, în afară, Cel ce știe s-o asculte
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
și motivele din volumul „Creion”, Ioan Nistor spunea că acestea „sunt din sfera omenescului din noi. Voi pomeni doar câteva: singurătatea, durerea, aspirația. Registrele dominante aparțin liricii intimiste, altele se combină în același poem, cum se întâmplă cu satira și duioșia.” „Ars poetica” „Am gustat întotdeauna poezia profundă, textele care îți spun ceva și care au darul de a te opri pentru o clipă în loc, acelea cu care rămâi în gând și după ce ai închis cartea și după ce o pui în
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
mine. Niște oameni care nu mă cunosc au oferit, considerând că mai fericit este a da decât a primi. De ce să întrerup eu acest lanț de bunăvoință când pot foarte bine să nu o fac? Apoi a adăugat cu o duioșie pe care nu o pot exprima în cuvinte: - Poate îmi îndulcesc și eu destinul, cu această sabie a lui Damocles care stă deasupra capului meu. Fața lui radia de fericire. Am simțit că îmi dau lacrimile și am privit în
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364584_a_365913]
-
gând îmi ziceam : - până și animalele înțeleg cum se cuvine legea iubirii adevărate. Dar noi cum înțelegem iubirea lui Dumnezeu față de noi? Răspundem noi cu aceeași iubire? Când iubești, dragi cititori, descoperi în tine o nebănuita bogăție de tandrețe și duioșie și nici nu-ți vine să crezi că ești în stare de o astfel de dragoste. Așa că, iubiți !!!!!!!. Ionel Cadăr
PÂNĂ ŞI ANIMALELE IUBESC de IONEL CADAR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361375_a_362704]
-
căldura trupului moleșit de somn. Din inimă îi ieși un muget înfundat de fiară rănită. Nu, nu se putea despărți de copil... Cine putea despărți o mamă de pruncul ei? E nedemn, e contra naturii, e mârșav! Îi mângâie cu duioșie părul sârmos, moștenit de la tatăl lui și de la strămoșii săi magrebieni trăitori sub soarele Africii. Nu, de copil nu se va despărți! Nimeni nu-i va putea tăia ca lui Shylock o bucate de carne din carnea ei! Să nu
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]