656 matches
-
povestindu-le, de-a fir-a păr, tot ce se întâmplase. Auzind c-au îmbuibat câinele cu atâtea dulciuri, bunica le-a zis cu dojană-n glas: În loc să le mâncați voi, le-ați dat lui?! Mai dați-l încolo de dulău, că nu-l ține nimeni flămând. Eu am făcut toate astea pentru voi. Atât le-a trebuit copiilor. Bunică, dacă cineva te-ajută la nevoie nu-nseamnă că-ți e prieten? Iar prietenia trebuie răsplătită. Și-apoi, nu-ți face
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și se numea Puiuțu. „Straiele băiețești îi fură întîia armură; chivăra de hârtie, întâia coroană; o vargă, întâiul sceptru; și alungarea curcanului, întâia biruință. În chipul acesta ajunse voievod al ogrăzii: ograda era el. Și se supuneau toți, căci colții dulăului, care-l însoțea supus, erau pravilă temeinică și temută. Asemeni tuturor voievozilor, a vrut să întreacă hotarele care-i îngrădeau puterea. Astfel a ajuns la portiță. Ulița, străjuind în prag, l-a oprit să-l întreacă. Era prea mare pentru
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
iasă la liman. Ne bucuram atunci, ca niște copii ai cerului, niște copii care nu au aflat încă limitele binelui și răului, niște copii curați la suflet care nutreau mari năzuințe spre viitor, niște copii care habar nu aveau că dulăii cei mari ai lumii, flămânzi după o halcă așa grasă cum era la ora ceea România, deja adulmecau pe lângă gard, pândind momentul prielnic pentru a o înhăța. Greutatea mare la momentul acela pentru jigodiile străine aflate la pândă era
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Lăzăroiu ar însemna că în țara noastră a triumfat cu adevărat democrația. Dar nu vi se pare că am scris prea mult despre cățelul de curte, chiar jogodios și plin de râie cum este, și am pierdut din vedere tocmai dulăul cel mare, cel care a stârnit să pută tot rahatul în țara asta? Deci măcar acum în încheiere, să-i adresez și eu huiduitului de la Iași și Focșani, un cordial: Huooooo! Un, huoo, perfect democratic și care se încadrează în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
zăream pe nimeni în juru-mi: înaintam la trap prin ierburile pline de rouă. Treceam printr-o vălcică, unde se ridicau abia la fața pământului cele câteva bordeie ale haidăilor și ale feciorilor boierești. Le lăsam pustii, goale, păzite de doi dulăi albi, și, cum dădeam în lumina lanurilor, zăream la stânga, pe un muncel lutos și sterp, morile de vânt. Aveam două mori vechi de vânt în care-mi făceam nutreț pentru vite, pentru mascuri și pentru paseri. Acolo, în șandramalele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Moșneagul era pe lângă vânturătorii lui la șopron. Când cânele cel alb începu a zăpăi cu mânie și a se da la picioarele lui Lepădatu, moș Tentea ieși cu scurtătura și cu sudălmile lui. Ai, bată-te șepte draci! marș, Colțun!... Dulăul se trase mârâind la un dos, flăcăul se apropie și bătrânul se înveseli. —Hm! așa-i, strigă el cu vocea-i subțire, n-ai mai fost pe la noi de-acu o lună, când ai venit din jos... Ce mai faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui moș Nastase Tentea. - Nu mai stătu la îndoială, o luă harnic la deal, și nu-și domoli pasul până ce nu zări prin întunecime grămezile mari ale coșerelor. Le ocoli încet; voia să iasă la fundul bordeiului. Dar îl simți dulăul cel alb și începu a lătra cu mânie. Se repezea necontenit prin întunecime, parcă voia să-l deie la pământ. „Măi Colțun, măi Colțun...“ îl chema cu prietinie flăcăul; dar cânele nu voia să înțeleagă. Apărându-se cu bățul, înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu voia să înțeleagă. Apărându-se cu bățul, înainta încet spre bordei. Un glas gros și somnoros se auzi dinspre șandramaua vânturătorilor: „Care-i acolo, măi?“ În același timp răzbătu prin noapte și vocea subțire a Marghioliței, chemând cânele. - Tăcu dulăul, se liniști și glasul somnoros, Lepădatu trecu repede spre bordei. — Dumneata ești, bădică? întrebă fata. Niță nu răspunse. Se apropie, se opri lângă dânsa, îi căuta mânile și i le cuprinse. Am înțeles eu cine poate fi... vorbi iar fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
într-o vreme... dar moșia văd că tot mă cunoaște... Așa cercetară toate ocoalele; pe urmă trecură pe malul iazului, pe lângă moara cu opustul umflat, suiră vălcelele Grâumăruntului la stâni, și trecură până la hotarul de la miazănoapte. Pe la așezări, abia mormăiau dulăii, pătrunși de ploaie în culcușurile lor. Încolo, pe întinderile goale, parcă mergeau împotriva unui zid negru care se trăgea îndărăt. Pe când se întorceau, Faliboga mormăi: —Iaca, acu-i vremea cea bună... O cunosc eu... Pot veni doi-trei și-ți scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ți scot cele mai bune vite, dacă n-a fi o leacă de pază... Trecând iar pe la coșere și șoproane, strigă, cu glasu-i aspru, și oamenii de pază îi răspunseră somnoroși. Tot așa de somnoroși și de înăbușit zăpăiau și dulăii - o dată, de două ori, pe urmă parcă-i apăsa în amorțire negura ploii. Târziu se opriră înaintea curții. —Doarme și călugărița singură în casa boierească... zise cu voce joasă Faliboga. Contabilul e bătrân și se culcă și el odată cu găinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
subțire: — Măi Grecușor! să fie Alba înșeuată... Mă duc să cercetez dacă s-a împlinit ce am poruncit dimineață... Porni mormăind într-o parte, și Grecușor o împunse la fugă ca o iazmă, sărind cu pași mari prin troian. Cu dulăul la picioare, Niță Lepădatu așteptase pe stăpâni lângă șopronul vacilor. Îi văzuse îndreptându-se spre el, se descoperi de departe; dar privirea care scânteia în blănița albă lunecase numai asupra lui, trecuse în altă parte; boierii se întorseseră și Niță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
citea În palmă fetelor, pe un sărut. În acea primă noapte am adormit imediat, epuizată din cauza călătoriei. M-am trezit În zori și am constatat că Julián ieșise. Kurtz dormea pe mașina de scris a stăpînului său. Sforăia ca un dulău. M-am apropiat de masa de scris și am văzut noul roman pe care venisem să-l ridic. Hoțul de catedrale Pe prima pagină, la fel ca În toate romanele lui Julián, era legenda, scrisă de mînă: Pentru P M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
înfiripă în căpușorul ei plin de curiozități. Cam de mult se întreba ea cum o fi în căsuța lui Ursu și, fără a mai sta pe gânduri, se furișă iute în cușcă, lângă el. Însă, încăpătoare și confortabilă pentru un dulău ciobănesc, cușca se dovedi a fi prea mică pentru două suflete. Incomodat și puțin alertat de îndrăzneala copilei, dulăul voi să iasă din cușcă însă, deodată cu el făcu și Viviana aceeași încercare, dezamăgită probabil de interiorul căminului câinesc. Neavând
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Ursu și, fără a mai sta pe gânduri, se furișă iute în cușcă, lângă el. Însă, încăpătoare și confortabilă pentru un dulău ciobănesc, cușca se dovedi a fi prea mică pentru două suflete. Incomodat și puțin alertat de îndrăzneala copilei, dulăul voi să iasă din cușcă însă, deodată cu el făcu și Viviana aceeași încercare, dezamăgită probabil de interiorul căminului câinesc. Neavând loc să iasă, Ursu se retrase în cușcă și Viviana deodată cu el, după care, amândoi în același timp
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
să iasă, Ursu se retrase în cușcă și Viviana deodată cu el, după care, amândoi în același timp au repetat încercarea de a ieși. Simțindu-se captivă în cușcă și neputând să iasă, fetița se sperie și începu să plângă, dulăul se sperie la rândul lui de această întâmplare și amândoi repetau mereu încercarea de a ieși din captivitate, din păcate fără reușită. Alarmați de plânsul Vivianei, bunicii veniră într-un suflet și mare le fu mirarea văzând tandemul celor doi
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ÎN VIS... Mă mușcă dulăii în vis, Mă sfârtecă gheara trezirii De-acum, niciodată, am zis, Nu pot să mai rup trandafirii... Lăsa-voi să crească pădure, Culoare și ghimpi, împreună, Ca visul să nu mă mai fure Ca gura-mi nimic să nu spună
?N VIS... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83810_a_85135]
-
să mă supăr pe tine, măi Dumitre? ― Uite că pe asta n o vreau. Și de ce te-ai supăra, mă rog? ― Păi, dacă eu îți urmez sfatul, ea își poate pune din nou coada pe spinare când trece pe lângă vreun dulău. Și dacă mai vine o altă concentrare, că, cum vezi, în lume miroase a praf de pușcă?... Asta-i drept, dar pe mine nu mă ia. ― De ce să nu te ia? Nu ești același leat cu mine? ― Chiar dacă sunt. Nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cowboys. În același timp activau și ca șefi ai grupurilor de demonstranți de pe Gower Gulch, ca echivalent aproximativ al durilor în AUFT, deși erau jalnici în comparație cu gorilele lui Mickey Cohen din solda celor de la Teamsters. Mal îi categorisi drept niște dulăi gălăgioși care dormeau în front. Episodul Sleepy Lagoon constituise singurul lor interes politic real. Cei trei aveau, probabil, caziere penale și relații dubioase din zilele petrecute în banda de cartier, fiind o țintă propice pentru diversionistul echipei - dacă Ellis Loew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
comitat, nici la oraș. Dacă crescătorii de câini, care știau mai bine ca oricine ce era posibil și ce nu, râdeau la auzul ipotezei lor și o considerau o tâmpenie, poate că la noapte putea dormi fără să mai viseze dulăi înfometați, intestine și un jazz asurzitor. Începuse cam așa: După Moonglow Lounge și după ce-o refuzase pe Janice Modine i-a venit ideea să-și facă un dosar personal despre moartea lui Goines, să noteze orice fel de informație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
STELE ceva extraordinar. Sergiu aducea lighene întregi cu mân care și cu vitamine pentru cei cinci câini, iar ei, după ce mâncau, veneau toți să-i mulțumească. Îl pupau pe mână, pe față. Nemaipomenit. Nu vă era greu cu atâția câini? Dulăii noștri au mai făcut opt câini mici. Îi mai ai? — Nu, s-au prăpădit după ce a murit Sergiu. Imediat. Știi, animalele sunt de o mie de ori mai sensibile decât oa me nii. N-au mai mâncat, iar noi am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
urmă vedeai ceva extraordinar. Sergiu aducea lighene întregi cu mâncare și cu vitamine pentru cei cinci câini, iar ei, după ce mâncau, veneau toți să-i mulțumească. Îl pupau pe mână, pe față. Nemaipomenit. Nu vă era greu cu atâția câini? Dulăii noștri au mai făcut opt câini mici. Îi mai ai? — Nu, s-au prăpădit după ce a murit Sergiu. Imediat. Știi, animalele sunt de o mie de ori mai sensibile decât oa me nii. N-au mai mâncat, iar noi am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
el În curte (mai-mai să-l mănânce câinele) unul Hristu, suplinitor și el, pe o jumătate de normă, fără studii, băiat bun, deși cam hahaleră. Era Întuneric beznă și, când a ieșit din casă să vadă la cine se dă dulăul, s-a speriat și-a scăpat felinarul. Crăcănat În mijlocul bătăturii, Înfipt până la brâu În zăpadă, cu paltonul descheiat și fluturând, Dordonea nu putea să facă nici un pas, nu putea să scoată vreun sunet. Hristu l-a cărat În casă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
află că mie Îmi spuneau Ectoraș - adică un soi de cățel inofensiv, prostănac și papă-lapte. Diminutivul cu usturimi de ocară nu venea de la eroul grec - habar n-aveam nici eu pe atunci de Homer -, ci de la câinele nostru Hector - un dulău fioros care ne păzea curtea. Numele acesta a Început să Însemne, În timp, „câine rău, harnic și neiertător” și mulți Își botezau cățeii așa, În credința că ghemurile alea de blană aveau să ajungă așa cum le chema. Un vecin al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și surpriză să se ostoiască, atât refugiații Înghesuiți În vagoane, cât și oamenii ce se aflau În preajma ruinelor gării băgaseră de seamă că singurele victime făcute de acea bombă vicleană de calibru mic fuseseră cerșetorul olog și câinele său, un dulău alb, cu ochii nefiresc de mari, pe care toți cei din măruntul târgușor știau că-l chema Ilie și că fusese nemaipomenit de credincios și de blând. Viitoarea bunică vitregă a lui Ectoraș apucase să vadă răspândite prin moloz o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
relansare. Dar, deocamdată, România nu este o asemenea companie ipotetică, ci e o țară în care micii acționari ai întreprinderilor care încă mai merg, înjură nervos, dar stau încolonați, la cheremul unui consiliu de administrație format dintr-o gașcă de dulăi hulpavi, al căror singur imperativ e cum să câștige cât mai mult prin inginerii speculative, în timp ce companiile respective se duc încet dar sigur de râpă. Cioclii care o îngroapă, nu și fac probleme de conștiință, ci imediat pun ochii pe
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]