2,935 matches
-
insipide, bani cheltuiți, pantalonii de vizită compromiși, educator păgubos și doctor fără voie. În plus, ca o încoronare, i-a dat să constate că ,,nu înțelege” problematica unor copii bine crescuți de ,,mamițele” lor și, când ajunge acasă, descoperă surpriza - dulceață în șoșoni. În această schiță, I.L.Caragiale nu respectă succesiunea clasică a momentelor subiectului, scopul lui fiind să capteze interesul cititorului din primele rânduri. În ,,Vizita...”, în primul alineat, expozițiunea (câteva informații despre familia Popescuă este combinată cu intriga (dorința
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
culoarea oului de rață”. Punctul culminant și deznodământul se interferează în momentul în care ,,maiorul cade lat”... din cauza fumatului. Ultimul alineat are caracterul unui deznodământ. Sosit acasă, vizitatorul înțelege de ce a ieșit maiorul cu cheseaua în vestibul: ,,ca să-i toarne dulceață în șoșoni”. Denisa Bahnaru, clasa a V-a B Regatul lui Apolodor Era o zi de iarnă. Cerul avea mii de nuanțe. Soarele părea un palat de lumină topită. Vremea era totuși răcoroasă. Era duminică și trebuia să merg la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
învățătorul, bun gospodar ca orice om de la țară și, prins la descărcatul unui car cu fân, nu bănuiește nimic, întâmpinându-i pe cei doi domni în chipul cel mai firesc, ca p-e niște oameni osteniți de pe drum. Le oferă dulceți, cafea și le face apoi o lecție ,,cum o făcea el totdeauna”. Lecția începe și ochii orășenilor sunt dintr-o dată încălziți. Domnu’ are puterea magică de a însufleți orice lucru cu dragostea care izvorăște neîncetat din inima lui bună. Glasurile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
revarsă săgeți scânteietoare; serbarea păsărilor din crâng; verdele iese încet din rădăcină; lacul cel verde și lin; luciul plumburiu al apei. Despre păsări: șiruri negre de cucoare; foșnetul de mătase al aripilor obosite; pescăruși albi; cântecul lor te îmbată cu dulceață; triluri încântătoare; privighetoarea cea fără de pereche; țara rândunelelor. Despre ploaie: ploi calde și umede; murmur lung de streșini; cad din cer mărgăritare; lacrimi de ploaie; trăsnet des pe aripi de furtună; stropi împinși de vânt bat la geamuri; cad picături
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
strecoară fantomele bourilor domnești pe lângă turma împietrită unde veghează stânca Dochiei. În jurul Ceahlăului e nevoie să-ți pregătești sufletul și să veghezi la cele trecute; numai astfel, urcându-te în aerul pur al înălțimii, toate ți se vor înfățișa cu dulceață și ca o gardă de onoare a cerului. Alina Boțu, clasa a VII-a C Pe Ceahlău Trenul lasă în urma priveliști paradisiace, după care ochii alunecă încet într-o lume plină de vise, desfășurându-si marile aripi ale fanteziei. Ne
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o adică, ar putea dovedi că bătrânețea e molipsitoare ca scarlatina și pojarul... Orice se poate dovedi. Totul e să ai argumente. Și interes, firește. E drept că oamenii sunt atenți cu el. Nu serviți o cafea, domnu' Sebastian? O dulceață de nuci verzi? O țigară bună? Azi am primit pachet de la copiii. Luați, vă rog, sticla asta de vin. E chiar ce scrie pe etichetă. Cutia de farduri e pentru doamna, se apropie Crăciunul. Și toți Îl roagă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
va aduce, în cel mai bun caz, o ridicare din sprâncene și, dacă la mijloc se insinua dezaprobarea, un aspru „Pot discuta ceva cu tine?“ într-un moment viitor, mai intim. Dar la început, în afară de un călduros și scurt „Bună, dulceață“, la care Scout răspunse cu un zâmbet larg, dar ușor stânjenit, nu se întâmplă absolut nimic. Ruth păru mai preocupată să-mi explice ce și cum făcuse Ian. Când descărcă farfuriile cu mâncare și mormanele de pâine prăjită de pe tavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să vii în urmă cu harta. Ți se pare în regulă? — Mda, mai puțin partea cu harta. Nu știam că avem o hartă. — Ei bine, ăsta-i motivul pentru care eu sunt ghidul și tu ești cel care pune întrebări, dulceață. — Ești cam dificilă uneori, știi asta? — Liniște, acum. Ne-am dat jos hainele voluminoase și le-am îndesat în rucsacuri. Apoi, am folosit două bucăți lungi de sfoară ca să ne legăm clapetele rucsacurile de partea din spate a curelelor, așa încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să zic, e la fel ca pe vremea strămoșilor. Aceeași haină cu altă croială. Pe la voi e altfel? Nu, pentru că eu chiar vin de unde s-a născut vorba. De-aia și ne căsătorim cu moldovence, pentru a nu ne uita dulceața limbii. Adică, vrem să păstrăm haina, croiala este trecătoare. Doar materialul se schimbă. Așa că te ajuți pe tine dacă mă ajuți! spuse pilotul și-și desprinse privirea din ochii paznicului plecând spre groapa în care căzuse ca Superman după plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cer, pe care Any îl așternea pe unghiile de la mâini, pe cele de la picioarele butucănoase preferând praf de stele, iar pe pleoape, supărarea cărămizie a Lunii folosită de Hugo de multe ori și pentru versurile lui Prunilă, ca să-i oțetească dulceața perimată, pentru a-l scoate pe viitorul cititor din somnolența cantabil-desuetă a catrenelor. Mai greu era pentru îngeri, pentru că Gustav îi voia pictați pe capotul Anușcăi, iar Hugo pe petalele prunilor și gutuilor. Și pentru că viziunile difereau, Hugo picta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și golind cutia de scrisori, fără a-i observa pe cei doi indivizi care o priveau insistent. Se întoarse în casă și încuie ușa cu cheia. Respirai. Mă întinsei la loc în pat. Sigrid aduse un platou. -Pâine prăjită cu dulceață de portocale, e bine? Dacă nu, dau o fugă la brutărie să cumpăr brioșe cu stafide. -E perfect. Îi turnai o cană de cafea, îi oferii o felie de pâine prăjită pe care o refuză și gustai dulceața plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
prăjită cu dulceață de portocale, e bine? Dacă nu, dau o fugă la brutărie să cumpăr brioșe cu stafide. -E perfect. Îi turnai o cană de cafea, îi oferii o felie de pâine prăjită pe care o refuză și gustai dulceața plină de coji de portocală. -În mod evident, prezența mea nu te-a împiedicat să dormi, spusei. -Nici pe dumneata. -Ai ieșit să aduci corespondența. Acum, nu ne mai arătăm în partea dinspre stradă, bine? Nu uita de hotărârea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
enormă când ai dori ca lumea să te lase în pace. Pâinea prăjită mi se topea în gură. N-am mâncat niciodată atâta la micul dejun ca în vila aceasta. Excelența somnului contribuia cu siguranță la asta. Îmi decoram cu dulceață a enșpea felie de pâine prăjită când băgai de seamă că Sigrid mă fixa cu oroare, având în mâini o misivă deschisă. -Vreo veste proastă? întrebai cu o voce care suna fals. -Cine ești? Cum de nu mă gândisem ? Pesemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de căpșuni, mai mari, mai mici, mai roșii, mai cărnoase, mai parfumate sau mai dulci, constatase cu mult timp Înainte că nici un sortiment nu se putea compara cu acelea din Cociobana copilăriei sale. Deși micuțe, aveau un parfum și o dulceață cu totul și cu totul deosebite. Fericit că poate transmite bucuria sa și copilului său, Victor Îi arătă cele câteva căpșunele mici și sălbatece, parfumate și dulci. Se aplecă și le rupse cu delicatețe, cu tot cu tulpinițele lor atât de subțiri
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care să-l mângâie cu vorbe și gesturi frumoase și calde, așa cum Îl obișnuiseră Ochenoaia și fetele ei: Muța-mamii, s-o trezit cel mai frumos nepot al meu? Ce să-ți dea bunica să papi, turte În ulei, mere sau dulceață și pe urmă să mergem În grădinuță, la flori? Vinovată de trezirea sa Înainte de vreme era o muscă mare ce se rotea În jurul guriței sale și, din când În când, ateriza pe buze pentru a fructifica resturile de magiun rămase
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
gemete înăbușite, pentru a-și înduioșa partenera (care, se pare, nu e destul de promptă în a-și manifesta la rândul ei pasiunea): „Mi e dor, iubita mea, mi-e dor de tine. / Cum vagabondului i-e dor de zările senine, / Dulceața gurii tale, șerbetul buzelor - când nu le gust - / Deschid în colțul ochiului drum lacrimilor, făgaș îngust.“ „Șerbetul buzelor“ este doar una dintre metaforele de un umor involuntar pe care le folosește autorul. Iată și altele: „Haosul liniștii mele într-al
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
urcior e un arc de triumf al gândului bun, / e un vlăstar al ochiului scăldat în lumină, / la care sufletul meu însetat / se închină. Dă-mi-l să-mi satur pământescul dor / cu apă vie din limpede izvor, / să beau dulceața depărtării, ninsorile, / să curgă în mine crâmpeie vechi, / să mă absoarbă culorile. În mână te iau ca pe o lacrimă frământată de timp. Tu ne strângi pe toți cu brațe de petale, / cerc lustruit cu arătătorul inimii, / primește-mă sub
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care ne obișnuiseră. Cele mai palide însă și-au luat rămas bun de la pămînteni și s-au pierdut în alburia cerului, pregătit să primească marele astru, regele regilor, domnul domnilor, Măria Sa Soarele. Pe pămînt era o liniște desăvîrșită, lighioanele savurau dulceața somnului de la ivirea zorilor, iar oamenii, cu excepția lui Ion Rotaru, erau scufundați în cele mai fantasmagorice trăiri. Bădia Ion Rotaru s-a foit cît s-a foit, a mers la baie, a dat cu apă rece peste față și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mi-a spus în avion. Ce ți-a spus? Păi..., ce mi-ai spus. Hai să ne întîlnim să mai stăm de vorbă. Cu plăcere, vorbim la telefon. Mitică a stat surdo-mut și între timp furișa cîte o privire spre "dulceața" de care s-a despărțit. Mergînd spre casă meditez la problemele grele pe care le ridică "banul". Eram sigur că Mitică, în condițiile lagărului socialist, ar fi fost un casnic model. Un om de casă, cu nevastă și copii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se naște cu asemenea predispoziții este mai de compătimit decît dacă ar fi nebun. Pe el, prezentul îl lasă rece și nu trăiește decît în viitor; nimic pe lume nu-l poate satisface, iar otrava ambițiilor se amestecă mereu în dulceața plăcerilor. Un principe ambițios este mai nefericit decît un ambițios oarecare. Nebunia fiind proporțională cu rangul, ea este în cazul lui și mai întinsă, neînfrînată și insațiabilă. Dacă onorurile și mărirea sînt hrana pasiunilor celor de rînd, monarhii își satisfac
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
formează tineretul și sînt delectarea vîrstei înaintate; prosperitatea este, cu ele, mai strălucitoare, adversitatea primește, prin ele, consolări; iar în casele noastre și într-ale altora, în călătorii și în singurătate, în toate timpurile și în toate locurile, ele fac dulceața vieții noastre." Lorenzo de Medicis, cel mai mare om al națiunii sale, era pacificatorul Italiei și restauratorul științelor; probitatea lui i-a adus încrederea unanimă a tuturor principilor; Marc-Aureliu, unul din cei mai mari împărați ai Romei, era deopotrivă un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care, disperând sau bătându-și joc sau disprețuind cuvântul (praedicationem) harului (gratia), prin care se dezleagă păcatele, și al păcii, prin care ne împăcăm cu Dumnezeu, refuză să se pocăiască de păcatele sale și decide să persiste (perdurandum esse) în dulceața (suavitas) aceea necredincioasă și mortală și rămâne până la capăt”. Apoi, rafinatul episcop se înhamă la o analiză foarte strânsă a versetelor evanghelice, procedând prin eliminare. Nouăzeci la sută din ancheta sa vizează întrebarea: ce nu este păcat împotriva Sfântului Duh
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-o!” și după ce s-a rugat cu lacrimi timp de patruzeci de zile, Domnul i-a trimis în ajutor un alt înger, cu următorul mesaj: „Ridică-te, Noe, răsădește vița, căci așa grăiește Dumnezeu: amăreala ei se va preschimba în dulceață, iar blestemul șrostit asupra eiț va deveni binecuvântare; și ce iese din ea va deveni sângele lui Dumnezeu” (V, 15). Mai departe este invocat și numele lui Isus Cristos, Emmanuel, al doilea Adam, care, prin jertfa sa, a mântuit nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
contorsionate și topică văcăresciană. Paranteză: foarte des întâlnesc compatrioți extaziați în fața câte unui pasaj din vechile traduceri ale Bibliei sau din vechiul Pateric, din care nu pricep în realitate nimic, dar care „sună altfel”. Cauza acestor stări extatice ar fi „dulceața”, „farmecul”, „întorsătura”, „muzicalitatea”, „tenta arhaică” a frazelor respective. În traducerea Septuagintei de la Colegiul Noua Europă am pornit de la un cu totul alt deziderat decât cel pur stilistic, și anume dezideratul clarității. O frază fără sens pentru cititorul comun de azi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Mă dau bătut, nu știu cine ești, lasă-mă să te ating", zise copilul și-i căută mâna. Și atunci străinul se aplecă, îl luă în brațe și copilul simți un miros necunoscut: miros de soare, de clopoței albaștri, de trandafiri de dulceață, de levănțică și gutui coapte de la bunica, de zăpadă proaspătă și de țurțuri strașnic de buni și-și spuse că numai un cioban tare frumos putea să miroase așa. Îl ținea de după gât și-și afundase fața în pletele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]