668 matches
-
de mînă și o conduse, lăsînd pe masă banii nemeritați în portofelul de piele proastă prezentat cu fason odată cu nota cea nerușinată. Vinul sălciu îi venea mărețului pe gît în sus ca un început promițător de borîtură. Mai fusese și dulceag iar el, de spaima tăcerilor, azvîrlise în stomac aproape toată sticla. Pe cerul aproape alb de nor subțire nu se vedea nici o dîră de avion sau vreun semnal, o rachetă de semnalizare, ceva. Grădina Botanică se trezise de dimineață în
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
de fulgerul poftei și de flama zăpușelii, trase adînc în piept toată sarea tămîioasă ce se ridica din vălureala apelor. Undeva, discret, un hoit se desfăcea legănat într-o eternitate de tandrețuri. Închise ochii. Întunericul cobora înmiresmat de dîra putreziciunii - dulceagă și obosită ca o iubire neterminată. Apoi se așternu molcom pe cea mai înaltă stîncă. Și se lăsă o lungă vreme sub gymnopediile lui Satie. O clisă perfectă în care se afunda uitînd orice; uitînd. Și fiecare bătaie a pianului
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
toț ceilalț sămînța rămasă nefolosită. [...] Brothel & Co. Unlimited Împingînd ușurel în canaturile cele mari, Moștenitorul șopti: - Ecce fera !... Hic jacet voluptas. Porț negre, ferecate-n aur se desfăcură să-i îmbrățșeze. Lămpi de coloarea mierii arse lăsau lumini piezișe și dulcege, învăluindu-i în penumbre. Tîrziu, abea după ce se prăbuși p-un jeț, chirurgul pricepu un’se găseau. - Starea mea de spirit nu-i prea îndepărtată de ce trebuie să fi simțt Iona în burta balenei. Lucru care mă face să cred
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
este iarăși St. C., de astă dată în ipostaza de critic literar: "Cea mai mare parte a concurenților (cu excepția unuia) au prezentat lucrări în versuri, de factură foarte variată, unii menținîndu-se încă pe linia unei poezii îmbibată de un sentimentalism dulceag, alții arătînd că au înțeles să pornească hotărîți pe drumul unei poezii sănătoase a poporului muncitor, expresia dorinței lor de a participa prin mijloace artistice la lupta clasei muncitoare. Autoritatea criticului se sprijinea pe faptul că el însuși pășise, încă
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
barză de pe acoperișul primăriei în poemul lui neasemuit - un poem cum scrii doar o dată în viață o singură dată - în poemul lui nu scria nimic din toate acestea xxx ea își amintea totul: arcuirea sprâncenelor lui umbra unui rid gustul dulceag al pleoapelor lui sărutate în grabă își amintea clinchetul paharelor frigul nopții din mica gară mâinile lui ce trecuseră prin multe războaie de multe zile îi păstra în nări mirosul pielii ei veneau din sisteme solare diferite ca atare se
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
ritm, pauzele silabice din vers se completează cu căci-uri, doar- uri, tot-uri, iar-uri, oare-uri și decât-uri, ticul acesta arată lenea autorului sau neputința lui de-a înnoi/împrospăta stilul și a scăpa textul de spectrul dulceag al romanței expirate: "Te-ntreb, copilă, tu de ce mă plângi;/ Ci, oare, nu vezi tu că lumea e prea mică?/ Divină ești, dar, vino să mă ungi/ Cu lacrimile tale./ și ochii ți-i ridică". ( Constantin Oprea, Măgurele).
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13673_a_14998]
-
resimțind excesul de declamație ca pe o nedorită bagatelizare a temei. Cuvintele țopăie singure, dezlegate de orice pretenție de înțeles. Genul acesta de grafomanie sufocînd tema pînă la o preschimba în simplu pretext menit a declanșa un val de tropi dulcegi e constanta lor stînjenitoare. De la Boccacio pînă la Lampedusa, proza italiană despre iubire e alcătuită dintr-o luxuriantă perdea de motive ce gravitează în jurul unor sensuri fie ironice, fie de-a dreptul obscene. Numai că sub drojdia sarcasmelor și sub
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
să fac / iu" (orașul erotic) și „un cecen își potcovea calul / și cânta / o-bla-di o-bla-da / ce cenul meu / ce ceana mea?" (amintiri despre lumea asta...) Autorul spune într-un poem: „poetul nu-și mai vâră de mult lingurița / în șerbetul dulceag al poeziei. / el nu mai întinge de mult cu bucăți de pâine / în tigaia cu metafore grăsuțe / și friptură de miel stilizat". Chiar dacă am mai auzit asta, să vedem ce ne propune: „poetul nu mai trăiește de mult din aburul
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
se perduse cu desăvîrșire în clipa de acum". Dar banii aduși că dar, după multă încrîncenare, nu-i dă, asigurîndu-i pe Persida și pe Natl că mai bine sînt păstrați la ea. Acest capitol de final al românului poartă titlul dulceag: "Pace și liniște". Dar poate pentru a elimina edulcorarea prea apăsata, autorul a ținut să introducă, la sfîrșitul capitolului, scena uciderii lui Hubăr, prin sufocare, de către fiul său nelegitim, Bondi, copil abandonat, trăind de pripas, din mila altora, pînă ce
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
ridichile roșii, andrelele de ceapă subțire, telemeaua cu purici de chimen în farfuriile groase, cu bordura liliachie, din care spărgeau în fiecare an cîte una și care-mi plăceau să le țin marginea-n gură, pentru gustul lor neted și dulceag. Cînd nu mă vedea nimeni, lingeam și carafele obeze și ceainicul pitic și zaharnița rămasă din alt serviciu, pînă cînd limba mea exersata întîlnea cubulețul alb, ispitindu-se. Se uitau la mine cu Măricica între ei și-mi surîdeau. M-
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
puterea cuplului stă chiar în imperfecțiunea lui, în vulnerabilitatea lui, pentru că, așa vulnerabil și imperfect cum e, poate fi reformat la nesfârșit. Tot aici, o afecțiune generalizată și aproape nediferențiată invadează sfera publică, mai ales printr- o retorică pe cât de dulceagă și dezinhibantă, pe atât de dăunătoare. În fine, tot aici, castitatea actuală intervine ca o reacție la orgasmul (adică succesul în viața sentimentală și sexuală, performanța pe piața liberă a iubirii etc.) impus prin toate mijloacele - o nouă virginitate bazată
Despre dragoste în secolul XX () [Corola-journal/Journalistic/5356_a_6681]
-
rezultă dintr-o minuțioasă analiză a raporturilor (la suprafață, extrem de cordiale) dintre acesta și Hugo. Cronica la Mizerabilii e scrisă à contre coeur. Cu adevărat, nu i-a plăcut romanul, pe care, în corespondența privată l-a blamat pentru ecumenismul dulceag. Unei amabilități hugoliene (jungamus extras), Baudelaire îi răspunde, in petto, cu oarecare insolență: „Asta, cred eu, nu înseamnă doar să ne strângem reciproc mâinile. Înseamnă și «să ne unim mâinile pentru a salva neamul omenesc. Dar mie mi se rupe
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
nu șifona pânza cortului"), căci Diana semăna cel mai puțin cu Diana câteodată; mâna alunecând sub cearșaf și mângâindu-i bărbia, obligându-l să se întoarcă spre ea, și atunci picioare, buze, cearșafuri, gust de pastă de dinți și parfum dulceag al gâtului încremenit, excitat, „Ai luat pilula?" („Vârâți țărușii prin inelul de cauciuc, ținânându-l pe acesta cu degetele. Pentru a fi siguri că sunt bine înfipte, fixați-le în diagonală, spre interiorul structurii"), lubricitatea bruscă a unui te iubesc, fiindcă
Andrés Barba - Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6158_a_7483]
-
în camera mea cu țigări și băutură. Era arsă pe gât cu aparatul de sudură de valutiști turci și în felul ei mă iubea. Multă vreme, iadul a fost pentru mine amintirea unui hotel cețos, plin de aburi, unde miroase dulceag a arab și a sânge. Literatură. - De foarte multe ori, articolele pe care le scrieți au un ton tăios, caustic, cu specularea nemiloasă a punctelor slabe (logic și moral) și cu îngroparea în ridicol a adversarului. Destul de rar am observat
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
expresiv alăturate. Caragiale-tatăl: "... joia trecută, 21 mai, neavând treabă, mă plimbam încet pe Calea Victoriei, pe la șapte seara, privind la forfoteala aceia de calești, birji, automobile - ce mulțime! ce eleganță! ce belșug!...". Undeva, pe celălalt trotuar, ieșit la plimbare, Mateiu: "... seară dulceagă și lină, de un albastru închis fluid... orașul părea scufundat în adâncimile tainice ale unei mări. Străzile mișunau de lume... închipuirea mă purta în trecut, evocam vedenia a cum trebuie să fi fost în asemenea seri marile cetăți ale vechimei
Roman cu Mateiu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14513_a_15838]
-
savurat, și un Occident admirat, dar ținut la distanță, lumea din Craii de Curtea-Veche nu se hotărește niciodată. "Străbătui iar șiragul de saloane unde între toate florile afară de cele firești, dăinuia ca îmbălsămat, cu Olimpul său sulimenit și pastorala sa dulceagă, veacul galant. Dar, în cel mai împodobit dintre ele, contrastînd viu cu minunile de gingășie ce se aflau acolo, răsărea posomorît, din umbra unui colț, chipul unui om cu o stirpe cu totul alta decît a acelora, bărbați și femei
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
consumă o întreagă aventură, caragialiană și în esență, și în detalii, care amintește, destul de evident, de cartea lui George Mikes, How to Be an Alien. Titlul, de altfel, e grăitor: cum mă acomodez eu pe planeta lor. Între pronunția alintătoare, dulceagă, }iuriș și chinurile zadarnice (și exagerate, se înțelege...) ale "transbordării", e cale ca pe vremuri de la Schönbrunn în }ara Românească... Între ei și noi, deosebirile nu sînt puține, începînd cu constatarea că "ei, în concediu, au chiar concediu." Cînd și
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
Renoir, artist care demonstrase încă din 1878 - în "Doamna Charpentier și copiii ei" - că nu există nepărat o incompatibilitate între "revoluția" impresionistă și stilul salonard, burghez. Pictorul, adulat de public dar prea puțin apreciat de critică din cauza imaginilor sale repetitive, dulcege, mereu lipsite de îndoieli, este cunoscut mai ales ca portretist și nu ca autor de peisaje. Și totuși, în deceniile de la începutul unei cariere îndelungate, circa un sfert din producția sa a constat din peisaje și acestora le este dedicată
Arta secolului al XIX-lea văzută din alte unghiuri by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8686_a_10011]
-
frumos colegului de la Verso că e de acord cu el. P.S. Tocmai cînd ne sosea noul număr din bilunarul clujean, citeam în R.L. (nr. 23) o recenzie intitulată Cărți proaste, semnată de Alex Ștefănescu. Numai bună să ne dreagă gustul dulceag. Șt. A. și A. Șt. Cronicarul în informează pe I. M., semnatarul unei note din ACADEMIA CA}AVENCU nr. 21, că ,prietenul" d-sale Electroputere Vasile din Craiova i-a dat o informație greșită care ar trebui să-l pună
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10549_a_11874]
-
în principiu turnând apă în vin, adică diluând niște măsuri care aveau un caracter de certitudine și un calendar foarte precis", a declarat Antonescu, scrie Antena 3, citând Mediafax. Antonescu a continuat: "Toate aceste declarații îmbibate cu sirop ieftin și dulceag, de proastă calitate, nu fac decât să anihileze un program de guvernare. Exact cum nu mai există USL, exact cum nu mai există un Guvern USL, iar domnul Ponta și PSD încearcă să mintă o țară întreagă creându-le tot
Antonescu critică programul Guvernului: Siropel ieftin și dulceag by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/31673_a_32998]
-
se pune), Istoria față de interpretarea ei creștină (istoria duce la mîntuire), sentimentalism sau (și) sobrietate, răceală. Eugen Ionescu e caracterizat printr-o contradicție și, apoi, o cascadă de calități: „omul acesta lucid, caustic, corosiv cu alții, era uneori leșinat de dulceag în sentimentele lui amoroase pînă a fi melodramatic, el care detesta melodrama ca pe un gen vulgar”, „Eugen era un copil bun, ireproșabil de cinstit sufletește, oropsit ș...ț, înzestrat cu o vie, strălucitoare inteligență, fidel în prietenie, credincios în
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
a urmăririi demonice o provoacă în propriul său geniu. Dar, trebuie imediat spus, ritmul scurt produce un asemenea efect mai cu seamă în părțile inspirate din Mihnea și babă și în câteva alte texte lirice; aiurea, în potop de compoziții dulcege ce spun cu sprinteneala una și alta ("Ea era așa ceva/ Că când zorile s-arată", citează G. Călinescu)... În segmentul VII, poetul revine la dânsul de fantome, a cărui extraordinară pregnanta merită calificativul de capodoperă. Spre satisfacția cititorului, el nu
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
trecute cu roșu pe coperta unui caiet de școală. Una, cînd unul din ei, după campania de la Turtucaia, cu mizeriile ei, se dusese la bordel, de puțini frecventat, datorită prețului ridicat. Profesionistele păreau triste, ca după un deces... Un miros dulceag de sulf, de pucioasă topită umplea încăperea intimă. Pînă ce se dumirise. Bucureștiul, după campania nefericită, se umpluse de rîie. A doua, povestită de cel de al doilea martor se petrecuse imediat după cel dintîi război mondial, dar într-o
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
și încântare, și pe care, citindu-le, avem senzația că le-am scris chiar noi, fiecare dintre noi și toți împreună. Bucuria participării solidare, a comuniunii de simțire și a înfrățirii în experiențe esențiale înfruntate cu bărbăție, dincolo de fățărnicii, pioșenii dulcege și orice conveniențe, ne inundă calm și statornic, binefăcător. E de ajuns să numim lucrurile care îi populează universul, devenit acum și al nostru, și pe care adeseori la strânge el însuși în mănunchiuri enunțiative, cum este bunăoară poemul Cauzele
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
prietenia, nu numai stima, frecventatorilor renumitei cafenele a ermeticilor Le giubbe rosse, - a unui Montale, Vittorini sau Gadda. Prin spiritul ei, postfața lui S. Guarnieri mai sus citată este reacția normală la introducerea lui Aurel Cosma, pandantul firesc la retorica dulceagă și la emfatizarea frăției de sînge a românilor cu italienii, purtînd drept titlu Omagiu Italiei. Conform obiceiului, și acum răspîndit printre noi (deși cel mai adesea reacția de răspuns este condescendent ironică), acesta din urmă invoca, sugerînd drept fundal forul
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]