988 matches
-
în schimb ceva subtil, care ținea loc de suflet, într-un fel anormal, ce-i drept. Ce anume era - argint viu sau pulbere de corn de cerb - nu se poate ști. Dar exista și sălășluia de peste șaizeci de ani în dulgherul nostru. Tocmai lucrul acela inexplicabil, acea vicleană scînteie de viață din el, îl făcea să monologheze adesea, însă doar ca o roată ce se învîrte, huruind; sau, mai degrabă, trupul lui era ca o gheretă în care paznicul vorbește tot
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din el, îl făcea să monologheze adesea, însă doar ca o roată ce se învîrte, huruind; sau, mai degrabă, trupul lui era ca o gheretă în care paznicul vorbește tot timpul, pentru a se ține treaz. Capitolul CVII AHAB ȘI DULGHERUL Puntea, în primul cart de noapte. îDulgherul, stînd în fața tejghelei sale și pilind de zor, la lumina a două felinare, o bucată de fildeș pentru piciorul căpitanului, bucată prinsă în menghine. Plăci de fildeș. curele de piele, tampoane, șuruburi și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
alt os. A, da, ăsta-i mai bun! îStrănută.) Praful ăsta de os e... îstrănută din nou)... păi, e... îiarăși strănută)... da, e ... îstrănută)... pe legea mea, nici nu mă lasă să vorbesc! Iată răsplata cu care se-alege un dulgher bătrîn care lucrează cu mortăciuni. Cînd tai un copac viu, nu iese atîta praf; cînd tai un os viu, tot așa îstrănută). Hai, moș Funingine, dă-ne o mînă de ajutor, întinde-ne catarama aia, o să am nevoie de ea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ca să văd dacă picioru-i destul de lung. Cred că-i un pic cam scurt, mai degrabă. Ha, auzi-i călcîiul! Am noroc! Uite-l că vine, ori el, ori altcineva, dar de venit, vine! AHAB îînaintînd) îîn timpul scenei ce urmează, dulgherul continuă să strănute din cînd în cînd) Ă Ei, făcătorule de oameni? Ă Ați sosit taman la timp, domnule căpitan. Dacă doriți, o să vă iau lungimea. Dați-mi voie să măsor, domnule căpitan. Ă Să iei măsura pentru un picior
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la timp, domnule căpitan. Dacă doriți, o să vă iau lungimea. Dați-mi voie să măsor, domnule căpitan. Ă Să iei măsura pentru un picior?! Bine. Nu-i prima oară. Hai, dă-i drumul! Pune-ți degetul. Grozavă menghine ai acolo, dulgherule, ia să-i încerc puterea. Vasăzică așa! Știi, cum mai strînge! Ă A, domnule căpitan, fiți atent - asta sparge oase... Ă Fii pe pace. îmi place o strîngere zdravănă. îmi place să simt ceva trainic în lumea asta lunecătoare... Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe oameni, a fost fierar și i-a însuflețit cu ajutorul focului - căci ceea ce e făcut cu focul îi aparține focului. De aceea, probabil că iadul există. Știi, cum mai zboară funinginea! Cu ea i-o fi făcut grecul pe africani... Dulgherule, după ce fierarul o să termine cu catarama aia, spune-i să făurească o pereche de epoleți de oțel - la bordul acestui vas se află un coropcar cu o povară prea grea. Ă Domnule... Ă Stai! Cît mai e Prometeu pus pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
facă o lucarnă în creștetul capului, pentru a-l lumina pe dinăuntru. Hai, ia comanda și du-te! „Despre ce-o fi vorbind și cui i-o fi vorbind așa,; tare-aș vrea să știu, își spuse în sinea lui dulgherul. Să mai rămîn oare aici?“ Ă Un domn orb, e o operă arhitectonică mediocră. Iată unul. Nu, mie îmi trebuie un felinar! „Aha, vasăzică asta vrea!“... Ă Iată două felinare, domnule căpitan, mie îmi ajunge unul singur... Ă De ce-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Iată două felinare, domnule căpitan, mie îmi ajunge unul singur... Ă De ce-mi scoți ochii, omule, cu lampa asta bună de prins hoții? O lumină vîrîtă în ochi e mai rea decît un pistol. Ă Credeam că vorbiți cu dulgherul, domnule căpitan. Ă Cu dulgherul? A, nu... Adică... Faci o treabă foarte curată și, aș putea spune, extrem de nobilă, dulgherule. Sau te pomenești c-ai prefera să lucrezi în lut? Ă în lut, domnule? în lut? Păi, lutul e noroi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mie îmi ajunge unul singur... Ă De ce-mi scoți ochii, omule, cu lampa asta bună de prins hoții? O lumină vîrîtă în ochi e mai rea decît un pistol. Ă Credeam că vorbiți cu dulgherul, domnule căpitan. Ă Cu dulgherul? A, nu... Adică... Faci o treabă foarte curată și, aș putea spune, extrem de nobilă, dulgherule. Sau te pomenești c-ai prefera să lucrezi în lut? Ă în lut, domnule? în lut? Păi, lutul e noroi. Să lăsăm noroiul, curățitorilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bună de prins hoții? O lumină vîrîtă în ochi e mai rea decît un pistol. Ă Credeam că vorbiți cu dulgherul, domnule căpitan. Ă Cu dulgherul? A, nu... Adică... Faci o treabă foarte curată și, aș putea spune, extrem de nobilă, dulgherule. Sau te pomenești c-ai prefera să lucrezi în lut? Ă în lut, domnule? în lut? Păi, lutul e noroi. Să lăsăm noroiul, curățitorilor de șanțuri, domnule căpitan! Ă Păgînul!... Ce tot strănuți atîta? Ă Oasele astea cam lasă praf
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
astea cam lasă praf, domnule căpitan. Ă Atunci, ia aminte: cînd o să mori, ai grijă să nu te-ngroape sub nasul celor vii. Ă Cum ați spus, domnule? A, da... Cred și eu. Da, desigur... Dumnezeule! Ă Uite ce e, dulgherule, am impresia că te socoți un lucrător bun și priceput, nu-i așa? Ei bine, cea mai strașnică mărturie despre munca ta ar fi ca, atunci cînd mă voi folosi de piciorul pe care mi-l meșterești acum, să simt
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fi ca, atunci cînd mă voi folosi de piciorul pe care mi-l meșterești acum, să simt în locul lui un alt picior și anume, piciorul pe care mi l-am pierdut! Vreau să spun, cel de carne și de sînge, dulgherule. N-ai putea să-l refaci pe bătrînul Adam? Ă încep să pricep oarecum, domnule căpitan, zău așa. Da, am auzit niște lucruri curioase pe chestia asta, domnule căpitan și anume, că un om căruia i s-a smuls catargul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care ești singur de tot, nu te temi că trage cineva cu urechea la șoaptele tale? Stai, nu vorbi! Iar dacă eu simt încă durerea piciorului meu zdrobit, deși acesta a putrezit de mult, atunci de ce n-ai putea tu, dulgherule, să simți chinurile cumplite ale iadului, în vecii vecilor, chiar cînd nu vei mai avea un trup? Ei? Ă Dumnezeule!... Zău, domnule căpitan, dacă-i vorba pe-așa, trebuie să mă mai gîndesc... Cred că nu-s chiar un lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lume - și totuși sînt dator chiar pentru carnea limbii cu care mă laud! O, ceruri! De-aș găsi un creuzet în care să mă topesc, încît să nu mai rămînă din mine decît o vertebră, ca un mic rezumat! Așa! DULGHERUL îreîncepîndu-și lucrul). Ă Bine, bine, bine! Stubb îl cunoaște mai abitir decît toți, iar Stubb a spus întotdeauna că-i un tip ciudat - altceva nu știe să spună, decît vorbulița asta, „ciudat“. E „ciudat“, zice Stubb. „Ciudat“, „ciudat“, „ciudat“ și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Nantucket, cu atît mai potrivită pentru un vînător, cu cît, întocmai ca ambarcațiunile unei baleniere, bărcile-coșciuge n-au chilă, ceea ce înseamnă că plutesc la întîmplare, lunecînd în derivă pe valurile veșniciei. De îndată ce această stranie rugăminte fu adusă la cunoștința mateloților, dulgherul primi ordinul de a o îndeplini cu orice preț. Existau la bord niște lemne vechi, de culoarea unui coșciug, tăiate în cursul unei expediții anterioare, din pădurile indigene de pe insulele Lackaday; tocmai din aceste lemne i se ceru dulgherului să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mateloților, dulgherul primi ordinul de a o îndeplini cu orice preț. Existau la bord niște lemne vechi, de culoarea unui coșciug, tăiate în cursul unei expediții anterioare, din pădurile indigene de pe insulele Lackaday; tocmai din aceste lemne i se ceru dulgherului să meșterească sicriul. Primind comanda, dulgherul își luă rigla și, cu promptitudinea indiferentă ce-l caracteriza, purcese numaidecît la teuga și-l măsură din cap pînă-n picioare pe Queequeg, însemnîndu-i trupul cu un tibișir, ori de cîte ori muta rigla
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o îndeplini cu orice preț. Existau la bord niște lemne vechi, de culoarea unui coșciug, tăiate în cursul unei expediții anterioare, din pădurile indigene de pe insulele Lackaday; tocmai din aceste lemne i se ceru dulgherului să meșterească sicriul. Primind comanda, dulgherul își luă rigla și, cu promptitudinea indiferentă ce-l caracteriza, purcese numaidecît la teuga și-l măsură din cap pînă-n picioare pe Queequeg, însemnîndu-i trupul cu un tibișir, ori de cîte ori muta rigla. Ă Vai, sărmanul de el! exclamă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la teuga și-l măsură din cap pînă-n picioare pe Queequeg, însemnîndu-i trupul cu un tibișir, ori de cîte ori muta rigla. Ă Vai, sărmanul de el! exclamă marinarul din Long-Island. Acum va trebui să moară. întorcîndu-se la tejgheaua lui, dulgherul transcrise pe ea, pentru mai multă siguranță, măsurile și făcu apoi două crestături la capete. După aceea, își aduse uneltele și scîndurile și se puse pe lucru. După ce bătu ultimul cui și potrivi bine capacul, își puse sicriul pe umăr
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fu așezat din nou în hamac. Iată, însă, că, acum, după ce-și făcuse toate pregătirile pentru moarte și după ce-și încercase sicriul și se arătase mulțumit de el, Queequeg reînvie subit; nu trecu mult și lada meșterită de dulgher deveni inutilă; iar cînd unii dintre marinari își exprimară plăcuta surpriză, el le răspunse că pricina acestei însănătoșiri subite este următoarea: în momentele acelea critice, își adusese aminte de-o trebușoară pe care nu apucase s-o facă pe uscat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lochul nu mai era! Ă Am sfărîmat sextantul, fulgerul mi-a deviat acele busolei, iar acum marea zăludă îmi rupe saula lochului. Dar Ahab se pricepe să repare totul. Trage, tahitianule, iar tu, omule de pe insula Man, înfășoară! Să vină dulgherul și să-mi meșterească un alt loch - iar tu, matisește saula! Ai grijă!... Se duce acum: pentru el, nu s-a întîmplat nimic, dar pentru mine s-a rupt parcă osia lumii... Trage, tahitianule, trage! Saulele astea sînt întregi cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ar putea fi utilizat în acest scop. Ă Un sicriu în loc de colac de salvare?! exclamă Starbuck, tresărind. Ă Ar fi ceva cam neobișnuit, zise Stubb. Ă Ba, cred c-ar putea fi un colac bunicel, își dădu cu părerea Flask. Dulgherul l-ar putea lesne potrivi. Ă Aduceți aici sicriul, tot n-avem altceva mai bun, spuse Starbuck după ce rămase pe gînduri cîteva clipe. Potrivește-l, dulgherule. Ce te zgîiești așa la mine? Potrivește sicriul, că despre el e vorba. N-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ba, cred c-ar putea fi un colac bunicel, își dădu cu părerea Flask. Dulgherul l-ar putea lesne potrivi. Ă Aduceți aici sicriul, tot n-avem altceva mai bun, spuse Starbuck după ce rămase pe gînduri cîteva clipe. Potrivește-l, dulgherule. Ce te zgîiești așa la mine? Potrivește sicriul, că despre el e vorba. N-auzi ce-ți spun? Potrivește-l! Ă Să-i bat în cuie capacul, domnule? întrebă dulgherul, făcînd un gest ca și cum ar fi mînuit un ciocan. Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spuse Starbuck după ce rămase pe gînduri cîteva clipe. Potrivește-l, dulgherule. Ce te zgîiești așa la mine? Potrivește sicriul, că despre el e vorba. N-auzi ce-ți spun? Potrivește-l! Ă Să-i bat în cuie capacul, domnule? întrebă dulgherul, făcînd un gest ca și cum ar fi mînuit un ciocan. Ă Da. Ă Să-i ștemuiesc și crăpăturile? mai întrebă dulgherul, agitînd parcă în aer o daltă de ștemuit. Ă Da. Ă Și să torn deasupra catran, domnule? întrebă omul, mișcîndu-și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
despre el e vorba. N-auzi ce-ți spun? Potrivește-l! Ă Să-i bat în cuie capacul, domnule? întrebă dulgherul, făcînd un gest ca și cum ar fi mînuit un ciocan. Ă Da. Ă Să-i ștemuiesc și crăpăturile? mai întrebă dulgherul, agitînd parcă în aer o daltă de ștemuit. Ă Da. Ă Și să torn deasupra catran, domnule? întrebă omul, mișcîndu-și mîna ca și cum ar fi mînuit o găleată cu catran. Ă Cară-te! Ce tot bați capul? Fă un colac de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în cuie capacul, să ștemuiesc crăpăturile, să torn deasupra catran, ca să se întărească bine și pe urmă să atîrn coșciugul la pupa, de-un belciug... Unde s-a mai pomenit să facă cineva asemenea lucruri c-un coșciug? Păi, unii dulgheri bătrîni și superstițioși s-ar lăsa mai degrabă legați de catarg decît să se-apuce de-o astfel de treabă. Eu, însă, mi-s făcut din brad noduros de Aroostock, nu mă sperii cu una cu două! Să îplutești legat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]