1,931 matches
-
vreunul contra, salt și la bulău. Din nefericire, NEMULȚUMIREA și NERECUNOȘTINȚA fac parte din mentalitatea poporului român. Chiar și acum, când românii trăiesc ca și între sânii blegiți ale unor cadâne musulmane dintr-un trib beduin sărăcit și pierdut printre dunele sahariene, de la ultimul șomer, țăran sau muncitor, până la minunatul, superbul, impozantul nostru președinte taciturn, despre care chiar astăzi un prieten - m-a rugat să nu-i divulg numele, firește ! - mi-a spus pe un ton sec, rece și veridic: - Individul
AUTO-SADOMASOCHISMUL UNUI POPOR ÎNECAT ÎN CACAO de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350011_a_351340]
-
este mânia întru asemănare cu ura. Marama tristeții picură gustul cenușiu al delăsării, prelingându-se într-o bolboroseală abisală a uitării. Astfel, ne răstignim curiozitatea, uimirea, fiorul, mirarea, dorul, recunoștința și bucuria. Inima se împietrește și peste ea se așterne dunele disperării cu platitudinea și vidul iluziilor și amăgirilor. Dacă avem noroc spaima poate cuibări în noi frica de Dumnezeu- ca început al înțelepciunii, al venirii de la firesc la suprafiresc. Această salvare din naufragiul pulberii, vine prin ancora ascezei creștine, care
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
rând, în lumea scrisului, cărui îi aparții, chiar dacă încă nu știi! Ce suntem? (titlu provizoru) Fragment O zi de vară, arșița, un drum de țară prăfuit, garduri de piatră care stau să se prăvale, o poartă de lemn cu o dună de nisip în fața ei și acolo, în nisip, o fetiță de vreo patru - cinci ani se joacă. Vorbește cu personaje imaginare, pune întrebări cu ochii plini de curiozitate, aude răspunsuri și nu contenește... Un trecător! S-ar părea că-i
CE SUNTEM? de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365862_a_367191]
-
bleu zdrențuit nu țin la etichetă deci și suspinul poate deveni latura unui întreg numai să nu plouă atunci mi se duce toată garanția că pot împărți respirația în două lumi deodată am devenit cuarț pe nisipuri străine locuitor al dunelor de noroc îmi tot duc leagănele la mare pe nisip am râs și eu doamne cum îmi ardeau tălpile la doi milimetri de flux somniferele au devenit un lux îmi brodează visul (ingenioase cuburi alb-reci) port un citat pe inimă
ŞI AZI ŞI EU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365374_a_366703]
-
Nu mă știe!” Poștalionul de seară este o carte a întrebărilor și a mirărilor, a clipei și a veșniciei, a dorului nesfârșit de Dumnezeu: „Lumină, ai curaj să-ți înfrunți liniștea? Dar trecerea? Să răspunzi provocării cercurilor strivite? Nicidecum! Peste dunele lunii, ciocârlii în răspăr răsucesc fuioare de triluri neauzite...” Reflexele gândurilor nasc alte reflexe: „Și răsăritul soarelui se face că nechează! De-atâta vis, nici visul nu crede că mă voi preface în noapte, într-o noapte a începuturilor uitate
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
în vreme, tăcerea ne-a aruncat printre tenebre , a fost profundă ne-a provocat durere, de ne-am iubit ne-am și rănit devreme... De la început ne-a invadat durerea, când ai deschis o poartă spre necunoscut am rătăcit pe dunele albastre ne-am pierdut un șarpe ne-a otrăvit , ne-a înlănțuit iubirea. În suflet ne-am clădit casă de gheață ce ne-a durut profund și încă doare, ne-au invadat doar semne de întrebare, ne-au prevestit sfârșit
ÎN NECUNOSCUT de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366271_a_367600]
-
de semnificații existențiale, intrinseci(estetice), poemele Eleonorei Stamate sondează esență lumii și prin detalii aparent nesemnificative. În poezia Eleonorei Stamate cuvintele devin sentimente, unesc pe aproapele de aproapele sau. Întreaga să ființă se întoarce spre sine, sondându-și piscurile, adâncurile, dunele de nisip și lut primordial, pustiurile ancestrale ale destinului, care sunt și ale lumii pe care și-o asumă; că un artizan, poeta coase scoarțe cu fire din cuvinte alese, căci doar cuvintele lumină, „în prag de mirare mă vor
„DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR” DE ELEONORA STAMATE (TECUCI, GALAŢI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351989_a_353318]
-
ești un om împlinit. Simți prin toată ființa ta că cineva e alături de tine, dincolo de spațiu și timp, că nu ești singur pe lume. Dacă ești într-un pustiu, iubirea poate face să crească flori și acestea să înflorească printre dunele de nisip. Rosti aceste vorbe de parcă erau citate din cartea lui Daniela Grosu, apoi se ridică spre capul lui și îi oferi gura cu miros plăcut de roză. - Mircea!... șopti Săndica pierdută în plăcerea sărutului. - Da, iubito!... te ascult, răspunse
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
și jalea mea adâncă / Ca trista vecinicie e fără de trecut!” Asemănarea e justificată pentru că durerea este aceeași. Viața în singurătate e ca o lungă călătorie în deșert, pe arșiță și pe frig, cu gura uscată și ochii miciți privind pustietatea dunelor de nisip. Dar iată că ploaia binefăcătoare îi spală fața pelerinului și, ca un miracol al firii, apare curcubeul-speranță care-i dă acestuia puterea să-și poarte pașii înainte, în căutarea oazei făgăduite: “Atunci am văzut / curcubeu aruncat / - cărare pe
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
agale către-a marii țarmuri Și știu că pe Pământ, există Paradis. Nomazi care depind de zâmbet, Nomazi care depind de gând, Ce-și recunosc al sufletului cântec Și știu când este bine să fii blând. Nomazi care depind de dune, Nomazi care depind de ploi, Ce din nisipuri hrană știu s-adune Și știu că pot să fie, modele pentru noi. FUSUL Un bătrânel mergea agale Cu-o bătrânica-n dreapta lui, Ei semănau și-n a lor cale Treceau
VIRGILIU VITAN -POEME ÎN ECHILIBRU de VIRGILIU VITAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350566_a_351895]
-
ai strigat la porțile esențelor cu umerii plini de flori colțuri infinite colțuri de stânci în steaua cu centrul în numele tău destin de piatră aripă de pasăre piatră învelind metafora cu fila pe care floarea de colț presată ridică o dună de întrebări textura paginii sărută sămânța corola rămâne neatinsă îți spui atunci: cadranul al patrulea al soarelui taie gândul pe mine când acum mereu acum în cruce mă împarte acum 30 mai 2014 Referință Bibliografică: ierbar / Anne Marie Bejliu : Confluențe
IERBAR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350610_a_351939]
-
deznoadă ploaia , o metaforă cu echivalent cosmologic: „Mă simt captiv, pe umeri port cojile de lună,/ În pumni simt pulsul lumii, în teaca de hanger./ Azi beduinul mândru, ca șoimul lui, stingher,/ Își are numai calul și-n valea de sub dună, / Cerul deznoadă ploaia, cu palme de eter”. Deși ploaia înseamnă și un dar al zeilor cu dublu sens - material și spiritual, poetul se simte captiv „Sunt condamnat la vise, la temeri grănicer”, o tristețe filozofică, „în pumni simt pulsul lumii
ULTIMUL TRANDAFIR CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351593_a_352922]
-
o lume fără asemănare care a lăsat posterității o civilizație aparte. Dacă grecii au numit fluviul Istros / Hister și chiar Danaistru, romanii l-au numit Danubius ‘Zeul fluviului', preluat de alte neamuri sub forma Donau în germană, Dunaj în slovacă, Duna în maghiară, Dunav în croată, Dunav în bulgară, Danube în engleză și franceză și Tuna în turcă. Poemele Dunării sunt inaugurate de poetesa Zlibuț Ana Maria de 10 ani, elevă la Liceul Pedagogic Carmen Sylva din Timișoara: Dunăre, ești ca
DUNĂREA ÎN POEZIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 701 din 01 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351613_a_352942]
-
PLÂNG FLUTURII", EDITURA PROXIMA, BUCUREȘTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 716 din 16 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC ILEANA POPESCU BÂLDEA, Tu nu știi cum plâng fluturii, Editura Proxima, București, 2012 Printre dunele de nisip care tind să deșertifice pământul, pepitele nimănui îl strigă pe călătorul cu buzele arse de biciul vipiei. Ochii ard, mâinile și picioarele ard, sufletul se perpelește. Nu trebuie să disperi. Există semne vădite că oaza de verdeață și
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
Tiempo de efigies) (1970); Clima (1978); Tinta (1981); La roca (1984); Poemas 1970-1985 (1987); Palmas sobre la losa fría (1989); Fuego blanco (1992); Sobre una piedra extrema (1995); Poemas 1970-1995 (1997); Inscripciones (1999), Poemas 1970-1999 (2000); El libro, tras la duna (2002); En el cuerpo del mundo. Obra poética, 1970-2002 (2004); La sombra y la apariencia (2010). CĂRȚI DE CRITICĂ: El primer Alonso Quesada (1977); Tres estudios sobre Góngora (1983); Museo atlántico (1983); La luz negra (1985); Poetas canarios de los
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
ai sporit cenușa cuptoarelor naziste c-un pumn de pulbere rătăcitoare, și care-n anotimpurile triste topeai în ochi poemul ce pe un bulz de sare, o biată carne ruptă de fiare și-ntrebări, de vijelii lovită și de nisipul dunei, de setea răsculată cu trombele din mări când se răstoarnă în orbita lunei- pornit din herța lumea s-o cutreieri, și năzuind să spinteci pod cu pod, decis să faci din blânda ta ființă vulcan de cugetări și suferință... Și
B.FUNDOIANU-POETUL FLACĂRĂ ŞI RUG LA AUSCHWITZ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351244_a_352573]
-
mine și sărbătoare nu e trandafir pe o insulă de piatră e sânge aer care zboară de la înger la întâmplare cu porumbeii albi pierduți în fum mă lovește un corb în privire tronc tronc ca o ploaie de chibrituri în duna de paie a unei primăveri adormite nu nu am să trec dincolo de ispită poate că neștiind niciodată parerea mea despre durere îl lovește pe el pe corbul secătuit de întrebări iar lacrimile sale nu ale mele lovesc aerul între două
NORUL ŞI PLOAIA de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345678_a_347007]
-
mine și sărbătoare nu e trandafir pe o insulă de piatră e sânge aer care zboară de la înger la întâmplare cu porumbeii albi pierduți în fum mă lovește un corb în privire tronc tronc ca o ploaie de chibrituri în duna de paie a unei primăveri adormite nu nu am să trec dincolo de ispită poate că neștiind niciodată parerea mea despre durere îl lovește pe el pe corbul secătuit de întrebări iar lacrimile sale nu ale mele lovesc aerul între două
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
de blestemul asfixieriiși taceel nu este zidîntre mine și sărbătoarenu e trandafir pe o insulă de piatrăe sângeaer care zboară de la înger la întâmplarecu porumbeii albi pierduți în fummă lovește un corb în priviretronc troncca o ploaie de chibrituri în duna de paiea unei primăveri adormitenunu am să trec dincolo de ispităpoate căneștiind niciodatăparerea mea despre durere îl lovește pe elpe corbul secătuit de întrebăriiar lacrimile salenu ale melelovesc aerul între două galaxiiatinse de surâsul soției mele... XVII. ÎN CHINGA UNEI LACRIMI
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
de semnificații existențiale, intrinseci(estetice), poemele Eleonorei Stamate sondează esența lumii și prin detalii aparent nesemnificative. În poezia Eleonorei Stamate cuvintele devin sentimente, unesc pe aproapele de aproapele său. Întreagă sa ființă se întoarce spre sine, sondându-și piscurile, adâncurile, dunele de nisip și lut primordial, pustiurile ancestrale ale destinului, care sunt și ale lumii pe care și-o asumă; ca un artizan, poeta coase scoarțe cu fire din cuvinte alese, căci doar cuvintele lumină, „în prag de mirare mă vor
NOI APARIŢII LITERARE ÎN COLECŢIA „LIRIK” A EDITURII ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352088_a_353417]
-
Nici vorbă ! Poezia lui Adrian Erbiceanu este un sistem cosmic, ea trăiește din irealitatea realului : nici apă , nici pământ, nici cer, nici foc, în ea ard galaxiile și perfecțiunea formelor îi dă o coloratură magică : metafora! „Val spumat pe creasta dunei — / Răzlețire solitară, / Umbră trasă prin lumină, / Cupă încă nebăută, / Pată fără vreo pricină, / Piatră arsă, iarbă mută...” ( Ritm ) Toți știm care este definiția metaforei, nimeni nu știe ce este metafora, până nu a suferit de zbaterea ei interioară. Tremurul petalelor
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]
-
cel Vale do Paul, în care treci prin câmpuri de trestie de zahăr, către satele din Passagem. Mindelo este orașul cel mai pitoresc, cu clădirile pastelate și străzile înguste, pavate cu piatră de munte. În Boa Vista, cunoscută drept insula dunelor și a plajelor, sunt plaje superbe, cea mai cunoscută fiind Praia de Santa Monica. După o vacanță petrecută în Insulele Capului Verde impresia despre lume este cu totul alta. Frumusețile văzute și răsfățul localnicilor vă vor hrăni sufletul un an, până la
DUPĂ CESÁRIA ÉVORA, ÎN INSULELE CAPULUI VERDE de MAURA ANGHEL în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355302_a_356631]
-
Din înălțimi o barza ușor pe cuib planează Și mă salută iute cu-n prelung plescăit. O rog să-mi spună sincer de ce m-adus în lume Și ce ursite-n cale iute s-au năpustit, De ce am case-n dune , trăirea numai spume, Cine din lumea asta pe mine m-a dorit? Ce misiune sfântă am de făcut mai iute, Ce răutăți tocite mai trebuie să iert? Iubirea-mi să rămână tot pe vibrații mute? Copacul fără ramuri rămână în
BARZA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357009_a_358338]
-
hotarul. A pierdut limita. Pe unde umblă miezul ce mi-a scrijelit pe sânge tăcerile? Ah, carne făcută scoică, mi-ai terfelit dulcele iad în pragul de sus al cerului. În palme se despică ochiul. Uite cum doarme lumina! Între dune, valul sărat, mă scaldă în răcoarea fierbinte a ghețurilor. Nu-s ciobul schilodit pe fruntea vieții, prisosul infinit îl pun pe pânză, adună-ți pașii de pe urmă și nu plânge rătăcind ființa, și mâna de întinzi, ți-atingi voința. Nu
NU-S CIOBUL SCHILODIT PE FRUNTEA VIEŢII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356671_a_358000]
-
pas de seară, când ies din tufărie și o iau la deal în căutare continuă. Muntele îl străbateam până la jumătate, ne întorceam să prindem trenul de seară către Bucuresti. *** Calc pe nisipul deșertului ce aduce mirosul trist fără gust al dunelor. Aștri se ivesc atât de reci parcă părăsiți de lumina grăbită să cadă peste imensul nimic, întunericul. Amintirile vin din nou, a câta oară oare? Imaginea ta însă este fără durere, amintirile nu mai dor regretul nu își mai împinge
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]