1,491 matches
-
latină 81 Sfârșitul creștinismului antic 84 II. Creștinismul medieval (secolele VII-X) 85 Decăderea creștinismului în Dobrogea 85 Evoluția creștinismului în secolele VII-X 88 Definitivarea creștinismului nostru (secolele IX-X). 93 Ritul bizantino-slav la români 93 CAPITOLUL III POPULAȚIILE MIGRATOARE ÎN NORDUL DUNĂRII (275-602) 102 Raporturile autohtonilor cu migratorii (alogenii) 102 Populațiile migratoare pe teritoriul Daciei după 275 107 Sarmații 107 Goții 110 Hunii 115 Gepizii 120 Avarii 124 PARTEA a II-a DE LA INSTALAREA SLAVILOR LA REVENIREA IMPERIULUI (602-970) 133 CAPITOLUL IV
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mărfurilor și monedelor 139 Structurile sociale. Obștea sătească teritorială 140 Obștea țărănească 142 Structuri politice-uniuni de obști, "romanii populare" 148 Habitatul 150 Manifestări spirituale-mentalități, sensibilități, atitudini, credințe 152 Organizarea bisericească pe teritoriul românesc 154 CAPITOLUL V INSTALAREA SLAVILOR ÎN NORDUL DUNĂRII 158 Migrația slavilor 158 Așezarea slavilor și coabitarea cu autohtonii 168 CAPITOLUL VI BULGARII ȘI UNGURII ÎN SPAȚIUL CARPATO-DUNĂREAN 176 Bulgarii 176 Dominația bulgară în nordul Dunării 180 Creștinarea bulgarilor 182 Primul țarat bulgar (679-971) 183 Ungurii 185 Creștinarea ungurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
B. nu conține nici un dram de gratuitate și e străină de vanitatea oglindirii de sine. În spinoasa „chestiune a Dunării”, competența lui, așa cum reiese și din lucrările publicate, e aceea a unui specialist, stăpân pe argumentul istoric, politic, economic. Cartea Dunărei (1933) este o monografie documentată, sacrificând pe alocuri unui murmur de lirism sobrietatea excursului. Valorile morale și cele poetice sunt, aici, iradieri ale temei navale. Opiniile literare ale lui B. sunt în genere cuminți, de bun-simț, cu o tendință, totuși
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
1931]; Pe drumuri de apă, București, [1931]; Europolis, București, [1933]; ed. 2, pref. G. Călinescu, București, 1933; ed. 3, pref. G. Călinescu, București, 1939; ed. pref. George Ivașcu, București, 1962; ed. pref. Octav Botez, îngr. Constantin Mohanu, București, 1971; Cartea Dunărei, pref. I. Simionescu, București, 1933; Zâna izvorului sănătății (în colaborare cu Doctorul Ygrec [I. Glicsmann] și Mihail Celarianu), București, f.a.; Jurnal de bord, îngr. și pref. Virgiliu Ene, București, 1965; ed. București, 1986; Schițe marine, îngr. și pref. Constantin Mohanu
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
capitala țării; Împlătoșat = Îmbrăcat, Înarmat cu o haină specială din zale, de fier, piele etc., pentru a apăra corpul de lovituri; arcaș = oștean Înarmat cu arc; persoană care trage cu arcul. GIURGIU - CĂLUGĂRENII după Alexandru Vlahuță Sosim În fața orașului Giurgiu. Dunărea liniștită, largă, are aspectul unui lac frumos, poleit de razele soarelui. Pe-aici și-a Întins pod peste Dunăre, acum trei sute de ani, bătrânul și nebiruitul Sinan-Pașa. El venea cu oaste multă și cu vâlvă mare, hotărât să sfarme - odată
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
și luase orașele întărite Orșova si Vidinul. Dinaintea Nicopolei se-mpreună oastea creștinilor și începu împresurarea acestei cetăți, care rezista îndărătnică, sperând cu tărie ajutor apropiat. Poziția ei avantajoasă și pitorească între două dealuri lângă un sân de apă al Dunării în care se revarsă aicea râul Ossma (lat. Escamus), iar drept în față-i din ceea parte Oltul; apoi având un castel foarte tare, ce domină orașul și împrejurimile lui, toate acestea înlesneau și întăreau rezistența acestui oraș, care are
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
În hrisovul dat pentru aceasta Mircea [î]și zice lui-și: "Mare voievod și autocrat preste toată țara ungro vlahică, transcarpatină și tătărească, duce de Amlaș și Făgăraș, domn al Banatului de Severin, singur despuitor peste ambii țărmi ai întregei Dunări până la marea cea mare și preste orasul Silistria". Daca răposă egumenul Nicodim, stătu în locu-i proistos mănăstirii ieromonahul Agathon. Mircea iar se dovedi darnic, căci descărcă toate moșiile ce i se cădeau mănăstirii Tismana de orice dare, prestație sau sarcină
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mi se arăta un dureros scepticism în privința otărîrii guvernului nostru de-a apăra Dunărea în contra pretențiunilor cabinetului din Viena. Suntem încredințați, i se zicea, că ceea ce d-voastră ne spuneți despre îngrijirea ce se manifestă, în România, de-a vedea Dunărea pusă în sfera unei influențe esclusive, este o dreaptă preocupațiune a țării și corespunde ideilor și simțimintelor d-voastră proprii. Dară guvernul d-voastre oare tot așa privește cestiunea? Limbajul d-voastre nu-l țin unii din colegii d-voastre
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fenomenale închipuiri. Fiindcă d. Rosetti face apel la opiniunea publică, lăsăm și noi cu plăcere acestui "tribunal suprem" sarcina de a se pronunța asupra incidentului ce a născocit și de a-l califica după cum merită. Fantasio [6 aprilie 1882] CESTIUNEA DUNĂRII [""NEUE FREIE PRESSE" DE LA 15 APRILIE"] "Neue freie Presse" de la 15 aprilie, st. nou, publică următorul articol, din care se vede și mai mult cât de slabe sunt toate argumentele ce ar putea aduce Austria în favoarea pretențiilor sale. De altminteri
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ar trebui să intru în sfântul fluviu Gange și să mă închin, recitând imne ale Vedelor, scrise în sfintele începuturi, când omul era încă adevărat ca natura și natura adevărată ca omul. M. Eminescu [8 aprilie 1882] 97 {EminescuOpXIII 98} DUNĂREA [""NEUE FREIE PRESSE" VINE DIN NOU"] "Neue freie Presse" vine din nou să ne deie interesante revelațiuni. Ea scrie: Guvernul francez a notificat propunerea lui Barrere tuturor puterilor interesate, de asemenea și României. Cercurile politice speră că toate guvernele reprezentate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și semnat de d. Miulescu, tipograful. Acel articol purtând o semnătură personală e pur și simplu o inserțiune prin care tipograful se apără în contra acuzărilor ce i se adusese și nu privește deloc redacția acestei foi. [10 aprilie 1882] CESTIUNEA DUNĂRII ["CORESPONDENTUL DIN BERLIN"] Corespondentul din Berlin al ziarului "Neue freie Presse" scrie următoarele: Se susține cu deschiderea Comisiunei Europene, ce era să fie la 24 aprilie, se va amâna poate pentru luna lui mai. Până atunci se speră a ajunge
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ci mediațiunea și specula. Ar fi fost mai firesc și mai cuminte de-a urma - în materie de comunicație - căile ce le urma plutașul român de la munte, când transporta pe bârne, puse una lângă alta, lemne și grâne la porturile Dunării; ar fi fost mai folositor și mai ieften de-a canaliza râurile noastre și de-a construi drumuri de fier numai în măsura în care cunoștințele tehnice proprii și mijloacele bănești proprii ne-ar fi permis. Dar generația actuală n-a făcut nicicând
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nici o deosebire între vederile maiorității Camerei și, putem adauge, ale națiunii, și vederile guvernului în cestiunea propunerii Barrere. Toți, fără osebire de păreri, consideră acea propunere nu numai ca atingătoare drepturilor de suveranitate ale țării, ci și ca jicnitoare libertății Dunării și deci comerciului puterilor occidentale. Deosebire în această privință nu e și nu poate fi. Cât pentru revizuirea Constituțiunii în vedere d' a schimba titlul ce se dă suveranului, toată țara știe că nici o trebuință nu este. Cuvântul "Domn", cum
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
viitor, steaua care-l conduce și-l mângâie în căderea sa materială. Să vedem ce se face în privirea aceasta. Cozia, unde e înmormîntat Mircea I, cel mai mare Domn al Țării Românești, acela sub care țara cuprindea amândouă malurile Dunării până-n mare, Cozia unde e înmormîntată familia lui Mihai Vodă Viteazul, un monument istoric aproape egal în vechime cu țara - ce-a devenit acesta? Pușcărie! Turci și austriaci au ocupat țările, dar pușcărie tocmai din această mănăstire n-a făcut
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
adresa ni se pare și fără consecuențe practice și fără oportunitate. Recunoscători vom fi cu toții fără îndoială d-lui Clemenceau pentru dezinteresatul său sprijin, căci intențiunea sa e fără îndoială lăudabilă și cavalerească, dar despre rezultatele ei practice în cestiunea Dunării avem părerea de rău de-a ne îndoi. Cată să relevăm însă un pasaj din acea adresă, care merită oarecare cenzură: În martie 1871 colonia germană din București se adună pentru a serba înfrîngerea Franței. Studenții din București, indignați de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
atitudine fermă ar fi scăpat cu toată siguranța cestiunea Dunării. Au existat momente în care interesele nici unei puteri nu fuseseră încă angajate prin acte ulterioare, în cari ele nu aveau nici a cere compensații, nici a le da, în cari Dunărea noastră nu devenise încă un obiect al politicei de compensațiuni. Toate acele momente prețioase cabinetul d-lui Brătianu le-a lăsat să treacă neîntrebuințate sau le-a risipit în deșert fără țintă, dîndu-le pe mâna a diferiți copii mari cari
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
român; pe una lucrează Comisia Europeană pentru a o ține în stare de navigabilitate. Dar ceea ce Dumnezeu dă gratis plebea noastră roșie vrea să ne puie să plătim de-a doua oară. Nu gurile pe cari și le-a creat Dunărea singură după capul ei sunt bune pentru colosala marină română, care nu mai încape în apele noastre; Dunărea trebuie învățată minte de d-alde musiu Costinescu, [î]i trebuie altă cale de la Cernavoda la Chiustenge. Acesta-i moftul cel mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a admite în întregul lor stipulațiunile Tractatului de la Londra. Alegători din colegiul I și al Ii-lea! Știți care e meritul pentru care ați fost acoperiți cu decorații? Acel merit e să alegeți deputați cari să primească fără discuție cesiunea Dunării române în mâni străine. Precum trădarea de tron e înălțată și decorată, astăzi meritul de căpetenie pe care guvernul nostru [î]l răsplătește este trădarea de țară. Mai mult; diplomația însăși [î]i dă guvernului nostru acest termen, care se
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nțelege. Oare n-am văzut apărând în "Romînul", ca din senin, acum în preziua alegerilor, cestiunea unui canal Cernavoda chiustenge? Cu toate acestea lucrul e foarte simplu. Nu e vorba numai de-a se da preponderanță unei puteri vecine asupra Dunării noastre; nu, e vorba chiar de a-i asigura această preponderanță, creând pentru negoțul ei o anume gură a Dunării, din banii noștri, din sudoarea aceluiași țăran pe care d. C. A. Rosetti se preface a-l iubi atât. Pe când
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
alt decât termenul cerut pentru a face alegeri în România, a ameți țara cu cestiuni interne de-o asprime socială, încît asupra intereselor sale imediate alegătorul să piarză cu totul din ochi interesul cel mare al suveranității statului român pe Dunărea sa. Dar revizuirea nu este solicitată în mod serios? Ba foarte serios, numai în mod incidental. Odată Dunărea pierdută, odată vasalitatea în afară stabilită, trebuie stabilită și vasalitatea din lăuntru. Când, în urma sacrificării suveranității noastre în afară, guvernul din București
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
surprins să vadă, la intrarea în brațul Sulina, epavele mai multor vase (20) blocând traficul fluvial, priveliște întregită de stufărișul și nisipul din preajmă, ca și de pichetele grănicerești, rusești și turcești, situate de o parte și de alta a Dunării 32. Ajuns în Galați, orașul i-a creat o stare de repulsie datorită murdăriei stradale întâlnite și poate că și datorită uniformelor purtate de „miliția“ locală, foarte asemănătoare, spunea el, celor ale soldaților ruși. Motive serioase îl vor fi determinat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
garanție a faptului că România va respecta obligațiile internaționale asumate. Vorbind despre necesitatea dezvoltării comunicațiilor și a activităților comerciale cu diferite state, guvernul de la București încerca să convingă Europa de faptul că era și în interesul ei ca la nordul Dunării sa fie un stat care să beneficieze de toate drepturile și libertățile posibile 48. Acuzat pentru extinderea corupției în țară de către conservatori, guvernul liberal încearcă să se legitimeze în fața alegătorilor prin publicarea în ziarul „Românul“ a unor ample extrase din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
DUNĂREA DE JOS, revistă care a apărut la Galați, lunar, între 7 septembrie 1908 și 15 august 1910, cu un ultim număr pe 1 martie 1912, sub auspiciile Societății de Gimnastică, Tir, Scrimă și Muzică „Sentinela română”. Deviza comună: „Mens sana
DUNAREA DE JOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286918_a_288247]
-
STEAUA DUNĂRII, periodic editat la Iași, de trei ori pe săptămână, de la 1 octombrie 1855 până la 11 septembrie 1856 și de la 1 noiembrie 1858 până la 5 noiembrie 1860, cu două întreruperi cauzate de intervenția cenzurii (3 martie 1856-22 mai 1856, 11 septembrie
STEAUA DUNARII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289894_a_291223]
-
1858). Între 1856 și 1858 a apărut și o ediție franceză a ziarului, „L’ Étoile du Danube”, mai întâi la Iași, apoi la Bruxelles. De la 2 ianuarie 1859 S.D. fuzionează cu „Zimbrul și vulturul”, apărând un timp sub titlul „Steaua Dunărei. Zimbrul și vulturul”. Redactori, alături de Mihail Kogălniceanu (care rămâne la conducere până la 3 mai 1860), au fost V. Mălinescu, V. Alexandrescu- Urechia, I. M. Codrescu și N. Ionescu. Gazeta a fost concepută de Kogălniceanu ca principala tribună pentru susținerea campaniei
STEAUA DUNARII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289894_a_291223]