547 matches
-
în vreme ce societatea în ansamblu era mai degrabă atrasă de formule de asociere liberă: intuiția lui Ion Iliescu în legătură cu succesul unor asocieri flexibile, fără structuri rigide de partid, era cel puțin la fel de corectă ca și intuiția opoziției în legătură cu caracterul manipulator și duplicitar al acestor propuneri ale FSN, care urmărea de fapt să-și subordoneze orice forță politică doar pentru a o împiedica să devină contestatară. Or, decizia FSN de a folosi forța "detașamentelor proletare", după exemplul lui Lenin, care îi asmuțise pe
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de integrare europeană cum a fost Declarația de la Snagov din 1995 sau chiar euro-atlantică, aparent manifestă în precipitarea României de a semna înaintea tuturor celorlalte state Parteneriatul pentru Pace, își vădeau astfel lipsa de substanță, și puneau în lumină caracterul duplicitar al politicii internaționale a regimului Iliescu. Inițiativa CDR nu a avut urmări directe. Ea a poziționat însă pentru prima dată Convenția ca actor politic major și ca alternativă politică substanțială în fața alianței dintre partidul prezidențial și național-comuniști. În acest context
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
prin natura preocupărilor sale, e mai puțin conectat la realitatea imediată, dar nu până într-atât încât să nu observe nerușinata trădare a soției hotărâte a-și căuta alinarea în brațele viguroase ale altui bărbat, unul cu picioarele pe pământ. Duplicitară mai curând prin natura decât prin voia sa, femeia încearcă să păstreze cu orice preț aparențele de onorabilitate, nu fără a mușca, totuși, din fructul oprit. Drept pentru care, sub varii pretexte, introduce amantul în casă, spre a regreta ulterior
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
oglindă mecanismul refulării-defulării, după scenariul bine cunoscut conform căruia "subiectul" (aici, Ana), dacă vrea să se vindece de boală, e constrâns să înfrunte lucid acele lucruri de groază și de rușine îngropate adânc în inconștient. "Boala" morală (evidentă în relația duplicitară din cadrul triunghiului conjugal) se dovedește în schimb un salvator debușeu psihic și nu e condamnabilă, cât timp conservă principiul vieții și ține laolaltă familia, păstrând aparențele sociale. Vina o poartă înclinația melancolic-autodestructivă a soțului, pentru că sinuciderea rupe echilibrul "triunghiular" și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
6 ani), puțin îi pasă de suferința fetei. El își exprimă personalitatea psihologică prin voința de posesiune, satisfăcută deocamdată doar cu o apetisantă bomboană din punga bunicului. În cele mai reușite schițe scriitorul radiografiază atent "comedia dragostei", cu precădere comportamentul duplicitar al urmașelor Evei, după tiparul consacrat de tradiție, în varianta triunghiului amoros. Pe coordonatele melodramei se înscrie îndeosebi Doi prieteni, o scenetă în care femeia nici nu păcătuiește atât de grav: ea minte numai pentru a contracta un mariaj profitabil
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sforile" la vedere. Rolul principal îi revine, aici, lui Andrei Lerian, un tânăr intelectual român care se îndrăgostește de o frumoasă franțuzoaică pe nume Mab (nu trebuie neglijat amănuntul legat de apartenența etnică a protagoniștilor cuplului erotic!), femeie pătimașă și duplicitară din generozitate, hotărâtă să-și facă "datoria" nu doar față de amant, ci și, miloasă fiind, față de un oarecare Jean Vimont, prieten mai vechi, din copilărie. Evident, Andrei nu poate accepta să-și împartă iubita cu altul, chiar dacă individul respectiv n-
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
revine mereu, obsesiv, ca într-o compoziție muzicală. În cazul de față, "scena-pivot" la care m-am referit fixează psihologia erotică a protagoniștilor într-un "cadru" teatral prin excelență, de un "comic dureros" (triunghiul amoros, cu bărbatul dominat de femeia duplicitară), "romanul" constituindu-se dintr-o serie de fragmente ce reiterează fiecare în parte, prin variațiuni succesive 167, această "situație-tip", cu personaje "înghețate" în posturi hieratice, de natura "icoanei". 4.1.2. În luminile rampei. De la Oedip la Boubouroche Dovedind
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pregătită printr-un minuțios scenariu imaginar, se consumă astfel la nivel pur verbal, într-o atmosferă civilizată și cuviincioasă, fără obișnuitele manifestări ale pasiunii dezlănțuite. Numai că "pedepsele" de acest gen nu au nici un efect, încurajând și mai mult comportamentul duplicitar al femeii trebuie să recunoaștem, spre satisfacția nițel perversă a bărbatului iubitor de enigme și de suferință. Prin urmare, mai corect ar fi să atribuim cuvântului o funcție ambivalentă: pe de o parte, prin mijlocirea discursului, trăirea erotică se "purifică
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
însă, treptat, în sufletul amorțit al amantului înșelat, până când acesta, învins, îi acordă iertarea. În fapt, Andrei era dispus s-o ierte de la bun început, numai că nu se aștepta la o trădare de asemenea proporții (Mab fusese tot timpul duplicitară, îndeplinindu-și "datoria" față de vechiul amic încă înainte de a-l cunoaște pe dânsul). Duplicitatea femeii distruge, astfel, plăcerea bărbatului de a trăi în trecut ca într-un refugiu binecuvântat sau măcar ca într-un spațiu confortabil, în genul pensiunilor din
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
intervine brutal, spulberând iluzia. Și așa, exact când e pe punctul de a ierta, Andrei găsește în cutia de poștă o scrisoare de la amantul nenorocit, care-i taie elanul. Îl încearcă din nou gândul sinuciderii și are premoniția morții iubitei duplicitare, proiectată în salcia de lângă lac (elementele cadrului natural rămân neschimbate), copacul lăsând impresia unei femei "cu părul răsfirat peste oglinda apei" (în alt loc, sufletul e comparat cu o salcie ce-și scutură frunzele în undă). Și fiindcă tot s-
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
spre "locul celei dintâi iubiri", la Florența. Aici planurile se suprapun, Andrei identificându-se cu Leon (eroul nuvelei, alter-ego-ul lovinescian): e vorba de același "personaj", cu una și aceeași memorie și doar câțiva ani mai în vârstă, câtă vreme adoratorul duplicitarei Mab pare să fi păstrat intactă amintirea Igeei, iubita de altădată. În brațele viguroase ale gazdei lui Leon încearcă deci să regăsească Andrei, un moment, fericirea pierdută. Din păcate, deși apetisanta napoletancă ar fi împlinit fără ezitări înflăcăratele rugăminți ale
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lor rezumativ și retrospectiv care, dacă nu distruge complet, oricum, deteatralizează în mare măsură melodrama. În consecință, după confruntarea inutilă cu propriul trecut și cu prima iubire, Andrei nu mai are ocazia de a cădea iarăși în genunchi în fața femeii duplicitare, într-o scenă patetică, stropită din belșug cu lacrimi și vorbe grele. Între timp, femeia își luase viața după un ritual milenar, murind precum Narcis, în fața oglinzii (se înecase într-un lac), nu înainte de a-i desluși naivului amant, într-
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
oase, ci un "fetiș ireal", ipostază idealizată a iubitelor de odinioară (Mab, Igeea), "icoană" proiectată undeva, în eter, dincolo de periculoasele imixtiuni ale concretului trivial. Idealizarea trădează, în subiacent, un acut sentiment de insatisfacție și chiar de resentiment față de femeie, natură duplicitară deprinsă a pune bărbatul în inconfortabila postură de încornorat. Refuzând însă realitatea amorului, mistificând-o cu bună știință, Andrei reușește să iasă din pielea lui Boubouroche, cel puțin atât timp cât făptura iubită rămâne o simplă nălucă, produs al imaginației sale înfierbântate
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
deoarece el își justifică gestul întoarcerii acasă exclusiv prin dorul față de locurile copilăriei, de parcă nici n-ar fi cunoscut-o pe Mab. Și totuși, greu de crezut ca sensibilul Andrei să fi uitat așa repede suferința provocată de moartea amantei duplicitare! Motivul omisiunii se cuvine căutat mai degrabă în atracția inconștientă exercitată asupra sa de gingașa femeie cu "mijloc subțirel" care, măritată fiind, părea totuși "un aluat nefrământat", turnat în forme de o feciorelnică puritate. Hipnotizat de imaginea aceasta canonică a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mod fatal (admirația față de străini, copilăria nefericită, relația triunghiulară, hazardul etc.). Un singur lucru contează în rezolvarea ecuației comic-tragic: că naivul Andrei, în pofida chinuitoriului travaliu autoanalitic, nu înțelege sensul suferinței pe care e nevoit s-o îndure alături de Mab, femeia duplicitară. El crede că trăiește realmente o tragedie (prea implicat fiind, nu a luat distanța cuvenită), dar ceea ce e tragic pentru individ devine comic pentru comunitate (vezi ambivalența atitudinii față de încornorat personaj comic doar în ochii mulțimii, nu și în cei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
funcția cathartică a cuvântului" și se caracterizează prin: inhibiție în fața acțiunii, ideea de persecuție, intensificarea sentimentelor prin observație. Criticul ieșean greșește însă atunci când plasează pe Mili (personaj lipsit de energie vitală, din aceeași familie spirituală cu Bizu) alături de Mab (femeie duplicitară și pătimașă), bazându-se pe înclinațiile suicidare ale amândurora (în cazul Emiliei, puseul sinucigaș rămâne un simplu "accident"). Pripită ni s-a părut și afirmația potrivit căreia "existența lui Andrei Lerian este o continuă căutare a femeii ocrotitoare, a femeii-
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o interpretare mai amplă a textului antic și în corelație cu alte concepte similare, J. Derrida „oferă” în Farmacia lui Platon o deconstrucție a semanticii pharmakonului, pliabilă pe „decompoziția” cioraniană. Pharmakon-ul este o structură de ambivalență și reversibilitate, un termen duplicitar, bipolar, cu eficacitate inversată. Acesta precede decizia (între ceva și altceva), o conține, o surmontează, nu se lasă redus la ea. Filosoful francez susține că „pentru Platon, scrierea nu valorează mai mult ca leac decăt ca otravă (...) leacul este neliniștitor
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
crease un asemenea sistem informațional era însuși Dumnezeu coborật din slăvi pe pămậnt ca să nenvețe pe noi, muritorii, că fără informație suntem vulnerabili la fiecare pas și, în cele din urmă, sortiți pieirii. Îi contemplam adesea agenții, ageri, disciplinați și duplicitari, așa cum numai “șeful” putea să fie. Eram în egală măsură creația lui, deși nu avusesem fericirea de a-i fi studentă. Dar iubirile mari, sortite istoriei, sunt cu siguranță cele neîmplinite, pentru că întotdeauna speranța moare ultima. Dar eu nici măcar nu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
conține întotdeauna singularități"120. Activitatea antropologului și sociologului ar fi, mai degrabă, asimilată înțelegerii și descifrării unui cod simbolic. Ideile și credințele oamenilor, practicile divinatorii, riturile arhaice sau moderne, dar și refuzul de a răspunde la întrebările cercetătorului sau răspunsurile duplicitare etc. fac parte din acest univers încifrat. Ele reprezintă, în esență, imaginea unei societăți sau a unei comunități. Practica divinației, prin bogăția de imagini și reprezentări pe care o pune în joc, dar și prin accentul pe care-l pune
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
personalitatea lui Ioan Petru Culianu 180 și meritele sale în cercetarea unui fenomen extrem de controversat precum magia. Pe de altă parte, domnia sa nu reușește să explice în mod convingător de ce astăzi, în mileniul III, oamenii au un comportament ciudat, chiar duplicitar în raport cu religia și magia. Personal, sunt convinsă că nu este suficient să spunem că "dorința de a cunoaște viitorul, de a interveni artificial cu concursul nemijlocit al Diavolului, în existența noastră sau a altora este un păcat similar ereziei și
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
mi s-a părut că e un lucru puțin important. Există o serie remarcabilă de contraste Între cele două părți: Înăuntruafară, cald-frig, masivitate-fragilitate, regularitate-aritmie, mecanic-viu, ticăit-frison, securitate vulnerabilitate. Observatorul pare să fie undeva Între resimțind condamnarea sa la o existență duplicitară. Frunza pare să ceară o protecție pe care nimeni nu i-o poate asigura și rămîne un perpetuu reproș pentru cel condamnat să trăiască În universul măsurat al pendulei. Degradeul Cu privirea prin frunze, mi-am reamintit de degradeul culorilor
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
discurs, structură, edificiu, ansamblu sau instituție. Dubla citire Derrida caută să expună relația dintre efectele de stabilitate și destabilizări prin folosirea unei analize bazate pe o citire dublă. După cum spune Derrida (1981: 6), citirea dublă este, în esență, o strategie duplicitară "în același timp fidelă și violentă". Prima citire este un comentariu sau o repetiție a interpretării dominante adică o citire ce demonstrează felul în care un text, discurs sau instituție ajunge la efectul de stabilitate. Ea redă cu fidelitate relatarea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
posibilitatea de a se combina cu orice decizie etică, poate fi din nou folosit atât pentru justificarea inegalității naturale dintre oameni, cât și în sprijinul respectării drepturilor naturale ale acestora. Observăm deci cum toate aceste trei orientări prezintă o viziune duplicitară a conceptului de natură, ajungându-se ca aceasta să fie considerată baza fundamentării societății închise prin metodologia istoricistă, care se folosește de istorie ca de un instrument pentru a ajunge la originea societății omenești și a statului, adică iarăși la
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care, după Hipocrat, hotăra dispoziția sufletească a omului"). Autorul cu talent umoristic îmbină tandrețea cu veselia, gravitatea cu surâsul, convertește spiritul în predică jovială, se erijează în moralist bonom care nu sancționează, ca satiricul și nici nu neagă și polemizează duplicitar, ca ironistul, ci acceptă defectele și viciile drept slăbiciuni inofensive alături de veritabile însușiri, privește așadar lumea prin prisma iubirii și a toleranței, reușind, în esență, să amuze fără să rănească. Între definițiile care nu pot fi acuzate de sobrietate didactică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
printr-o expresivă interogație retorică în studiul lui Liviu Papadima, Caragiale, firește:" Caragiale satiricul, maestru al "realismului critic"; Caragiale precursor al "literaturii absurdului"; Caragiale "textualist", promotor al "deconstrucției" convențiilor literare; Caragiale pe post de "placă turnantă" a literaturii române; Caragiale "duplicitar"; Caragiale "existențialist"; Caragiale "cel negru" al unui univers coșmaresc; Caragiale al "veșnicei reîntoarceri"; Caragiale în calea istoriei celei mari; Caragiale "retro"; Caragiale "glissando"; Caragiale c'est moi; și câte feluri de Caragiale mai sunt, dom'le?" (Liviu Papadima, Caragiale, firește
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]