797 matches
-
windows) „în spate”, invizibile celorlalți, ce permit dezvoltarea unor gânduri/strategii paralele cu cele afișate în prim-plan, atunci vom avea o reprezentare psihologică reală a ceea ce se petrece în orice moment cu fiecare dintre noi. Eu consider că această duplicitate (puțin spus duplicitate!), decursă din desfășurarea unor programe „în spate” și scuzată prin justificări protecționiste față de imixtiunea celorlalți în sfera intimă, este, în orice relație, semnul unei perversiuni. Orice excurs mental desfășurat paralel în fantezie și fără o legătură directă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
invizibile celorlalți, ce permit dezvoltarea unor gânduri/strategii paralele cu cele afișate în prim-plan, atunci vom avea o reprezentare psihologică reală a ceea ce se petrece în orice moment cu fiecare dintre noi. Eu consider că această duplicitate (puțin spus duplicitate!), decursă din desfășurarea unor programe „în spate” și scuzată prin justificări protecționiste față de imixtiunea celorlalți în sfera intimă, este, în orice relație, semnul unei perversiuni. Orice excurs mental desfășurat paralel în fantezie și fără o legătură directă/sinceră cu intențiile
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
programe „în spate” și scuzată prin justificări protecționiste față de imixtiunea celorlalți în sfera intimă, este, în orice relație, semnul unei perversiuni. Orice excurs mental desfășurat paralel în fantezie și fără o legătură directă/sinceră cu intențiile afișate public este semnul duplicității cu tentă perversă. Problema trecerii planului doi din spate „în față”, din latent în manifest este numai una de timp și împrejurări - putem deveni noi înșine victima acestor dedublări. Noi nu comunicăm toate intențiile pe care le urmărim atunci când comunicăm
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
trăiește dramatic lipsa binelui individual. Unul dintre paradoxurile comunismului era lozinca fericirii și bogăției colective, însă nimeni nu s-a putut identifica cu așa ceva - un adevăr psihologic simplu, ce ține de limitele reprezentării unor sentimente la modul abstract. L.A.: Dacă duplicitatea de care vorbești este un procedeu mental permanent, cum putem rezolva problema transparenței fără a ne dezgoli intimitatea? D.G.: Ai atins esența problemei și a răspunde la întrebare înseamnă a evidenția cel puțin două fenomene de fond legate între ele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lui Emerson reluată de Churchill. Mai interesantă este cea a lui Iorga: „Cine uită nu merită!”. Ce crede specialistul în „istoriile” sentimentelor și emoțiilor individuale? D.G.: Spuneam mai devreme că limbajul nu este liber nici de contingențe și nici de duplicitate. Afirmațiile scoase din contextul lor sau despărțite de persoana care le face pot fi contradictorii, absurde sau un nonsens. În replică, iată un gând a lui Kierkegaard: „Din cel ce niciodată nu poate uita, nici nu se va naște vreodată
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Mănucă, Analogii, 210-215; Petrescu, Studii transilvane, 58-63; Gabriel Dimisianu, Un Procopius român, RL, 1998, 28; Dan Croitoru, Cronica unei „iepoci”, RL, 1999, 7; Daniel Cristea-Enache, O carte perversă, ALA, 1999, 483; Bogdan Popescu, Gloria postumă, CC, 2000, 4-8; Gheorghe Grigurcu, Duplicitatea lui Titus Popovici, RL, 2000, 47; Dicț. scriit. rom., III, 855-858; Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, În căutarea comunismului pierdut, Pitești, 2001, 213-227; Popa, Ist. lit., 1022-1025; Dicț. analitic, III, 86-89, IV, 129-133; Negrici, Lit. rom., 133-138
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
de norme impuse de iubitul ei, Serafim Corbu, care o amăgește mereu, dovedindu-se nesincer în sentimentele lui, un mărunt donjuan de extracție rurală, un amant de ocazie, preocupat să-și joace cartea îmbogățirii prin Saveta, fiica bogătașului Filimon. Scenele duplicității sunt surprinse cu veridicitate de autor, care își depășește și îmbogățește mereu registrele narative, căci în Iléana la Possédée interesante de urmărit sunt mai ales isterizarea colectivă trăită de lumea din sat, modul în care „gura satului” și „moara zvonurilor
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
despre: • mărimea și poziția rinichilor; • prezența calcificărilor intraparenchimatoase; • anomalii ale conturului renal și ale papilelor renale; • mase intrinseci sau extrinseci care alterează anatomia normală a sistemului pielocaliceal, ureterului și vezicii urinare; • refluxul vezico-ureteral (date orientative); • existența unor variante anatomice congenitale (duplicitate pielo-caliceală, rinichi „în potcoavă”, duplicitate ureterală, rinichi ectopic etc); • golirea vezicii urinare. 2. Ca urmare, indicațiile UIV pot fi sintetizate astfel: • evaluarea cauzelor de hematurie de origine non-glomerulară; • investigarea infecțiilor urinare recidivante; • detectarea și localizarea calculilor; • evaluarea obstrucției de căi
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
prezența calcificărilor intraparenchimatoase; • anomalii ale conturului renal și ale papilelor renale; • mase intrinseci sau extrinseci care alterează anatomia normală a sistemului pielocaliceal, ureterului și vezicii urinare; • refluxul vezico-ureteral (date orientative); • existența unor variante anatomice congenitale (duplicitate pielo-caliceală, rinichi „în potcoavă”, duplicitate ureterală, rinichi ectopic etc); • golirea vezicii urinare. 2. Ca urmare, indicațiile UIV pot fi sintetizate astfel: • evaluarea cauzelor de hematurie de origine non-glomerulară; • investigarea infecțiilor urinare recidivante; • detectarea și localizarea calculilor; • evaluarea obstrucției de căi urinare; • evaluarea dimensiunilor și conturului
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
În articolul Setea de autoritate, Octavian Goga descrie criza socială și morală a epocii, S. Mehedinți analizează însușirile omului de stat. La „Caleidoscop”, ascuns sub pseudonimul Odo Basca, G. M. Vlădescu lansează un atac la adresa lui Liviu Rebreanu, acuzându-l de duplicitate, trădare și chiar de furt. Unicul număr apărut mai cuprinde versuri de George Lesnea și I. Pajură (Ion N. Popescu), o proză de G. M. Vlădescu (Vedenia de aur), un eseu pe teme de estetică generală al lui Mihail Cruceanu
ORIENTARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288573_a_289902]
-
refec orice, pe oricine, combătând „gangrenele societății”, ironizând sângeros „tombaterele”, lovind în „albi” (conservatorii), dar necruțând nici pe „roșii” (liberalii). Calambururi, porecle (unele de gust îndoielnic), sarcasme coborând câteodată până la invectivă aglomerează pamfletele lui O., care nu vede decât trădări, duplicități, lichele, poltroni și moftangii, indivizi gata oricând să-și vândă conștiința. Aceștia ar fi „iluștrii contimporani”, pe care îi și fixează în 1861 într-un volumaș cu acest titlu. În Dicționar politic sau Epoca pruso-ciocoiască, atacând justiția, clerul ș.a.m.
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
și-au pierdut convingerile spre sfârșitul perioadei comuniste, când nu mai era nevoie de cine știe ce forță intelectuală pentru a Înțelege că este ridicol ca sistemul să mai fie luat În serios. S-a manifestat, În acest sens, un soi de „duplicitate pozitivă”, după formula religioasă: „Dă-i Cezarului ce-i al Cezaruluiă”. Această concesie a fost Însă pur formală În toate cercetările sociologice care au contat cât de cât, iar „codul” rezistenței pare să fi fost spart de public și unele
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În perioada instalării și evoluției comunismului. Ne sunt aduse secvențe de viață ce cu greu pot fi crezute: concedieri și epurări pe considerente ideologice, recrutări de profesori și studenți mai mult decât dubioase, Înscenări incredibile, practici didactice Înapoiate, contrafaceri și duplicități condamnabile. Existența cotidiană era marcată de ubicuitatea fricii. Radu Clit devine un expert al descrierii acesteia. Având o etiologie complicată, dar ținând - până la un punct - de normalitatea umană, această stare a avut În comunism o existență plenară, marcând acțiuni și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ipocrizie și de ritualurile prin care viața noastră intelectuală este adesea condamnată la politețea formelor fără fond. Astfel, spațiul nostru public se dovedește un adăpost inadecvat pentru adevăr, descurajant pentru sinceritate și impropriu pentru spontaneitate”1. Când această convenție a duplicității este ignorată, reacțiile sunt impregnate de euforii false sau excese resentimentare. Fie că ești idealizat, fie că ești amenințat, în corespondența privată, cu linșajul, descoperi imposibilitatea dialogului într-un ambient claustrofob, tipic pentru subculturile periferice. Retipărirea Bufniței din dărâmături într-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Crezul rostit la liturghie. Zilele de Paști, trăite la țară, trezesc în amintire razele unui soare egal și petalele fulguite ale florilor de cireș. Trăiam în „casa robiei” (Exodul 20, 2). Frica populară față de milițieni inocula în mai toată lumea reflexele duplicității. Oamenii dialogau arareori - se suspectau cel mai adesea de „turnătorie”. Călătorind spre satul bunicilor din Oltenia, pe distanța a 400 de kilometri între Timișoara și Craiova, abia auzeam călătorii dintr-un compartiment înghețat îndrăznind să vorbească. Geamurile erau bocnă, mizeria
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și parazitară a răului metafizic, sunt puțini la număr. Cinic inflexibil și delator entuziast, un asemenea personaj n-a avut mult de așteptat sub comunism până să devină un lider politic zelos sau un gardian strașnic al represiunii. Altminteri, fenomenologia duplicității presupune date foarte complexe. Șantajul sau intimidarea au fost aproape întotdeauna marca sistemului totalitar. Precum colectivizarea, care a trebuit să se adapteze la „condițiile din teren”, racolarea viitorilor turnători nu s-a putut face fără exercițiul persuasiunii viclene. Nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sufletești care precedă prăbușirea interioară nu putem explica nici fenomenul corelativ al mărturisirii întârziate. Transformarea unui om liber într-un turnător supus, incapabil de revoltă ori zvâcniri de luciditate, cere totuși timp. La fel, despovărarea unei conștiințe maculate de amintirea duplicității nu se produce automat, așa cum împăcarea și ușurarea care îi urmează nu survin în chip magic. În România, anotimpul spovedaniilor publice a venit printr-un decalaj specific, care ne reamintește toate diferențele dintre școala de iarnă a comunismului ceaușist și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
speranța și curajul. În felul acesta, am semănat îndoiala față de credință. Deși creștinii venerabili făcuseră temniță grea pentru împotrivire față de bolșevism - din Banat până în Ucraina și din landul branderburgic până în Vorkuta sau Kamciatka -, tinerețele mele s-au obișnuit cu trista duplicitate a vieții de preot al Bisericii și colaborator al organelor de stat. Am acceptat excomunicarea fratelui meu, pr. Calciu-Dumitreasa. M-am scăldat în apele gri-unsuroase ale fățărniciei. Prin ploconeli și ospețe mănăstirești cu tovarășii din marea nomenclatură, am urcat nestingherit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ci sinistra imagine a asfixierii forțate. Înzestrate cu multă culoare, dar și cu gravitate, fragmentele de amintiri ciobite se prefac uneori, sub „pana” lui Paul Cernat, în mici vitralii epice. „Spaimele unui șoim al patriei” evocă infiltrarea precoce a practicii duplicității în suflețelul fraged al lui Paul: în primii ani de grădiniță, viitorul șoim al patriei știa deja pe cine să înjure și cum să mintă. Autorul descrie în amănunt cele mai importante viraje livrești din anii de școală primară, când
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să mai plătim costurile inautenticității. Harul suprimă ubicua meschinătate. Amendăm dezbinarea de sine. Trezirea dorinței de Viață fără început și fără sfârșit se păstrează doar prin descrierea minuțioasă a iluziilor spirituale. Orizontul lumii trebuie răsturnat pentru a întrevedea zarea Vieții. Duplicitatea fenomenologică a realității sau, mai precis, tentația obiectivării idolatre suferă sabotajul ascetic al dorinței. Pregustând infernul morții, suntem gata să abandonăm iluzionismul magic al culturii spectacolului. Instinctele prădătoare ale animalității sunt răstignite cu piroanele duhovnicești ale crucii. Patosul vieții își
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
altfel spus, metoda este nedespărțită de adevăr. Adevărul este unit cu Duhul Adevărului. Calea e însăși Viața. Dimpotrivă, lumea este un montaj de umbre mișcătoare. Irealitatea aparenței camuflează apariția nemijlocită a esenței fenomenelor reale. Când nu înțelegem această lege a „duplicității fenomenologice” (M. Henry), adoptăm ticurile unui biet mim de circumstanță. O prejudecată pioasă ne spune că, pentru a dobândi virtutea smereniei, este suficient să imităm manifestările exterioare ale unei persoane smerite: un fel de a vorbi, un fel de a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ale unei virtuți care ne face, prin excelență, nevăzuți nu ține decât de o păcăleală demonică. Esența acestei înșelări ține de făgăduința deșartă; tiranii, mici sau mari, ai acestei lumi promit întodeauna mai mult decât pot oferi. În acest stadiu, duplicitatea fenomenologică n-a fost depășită. La fel se întâmplă și cu alte gesturi ascetice (i.e., postul). Două persoane pot asuma, cantitativ și calitativ, același comportament plecând de la două (invizibile) rațiuni contrare. Iluzia exteriorității ne poate proiecta în ceremonialul etalării „virtuților
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
asuma, cantitativ și calitativ, același comportament plecând de la două (invizibile) rațiuni contrare. Iluzia exteriorității ne poate proiecta în ceremonialul etalării „virtuților”, în timp ce esența ascezei ține de adâncirea lăuntrică a chenozei. „Instituind posibilitatea permanentă a amăgirii și minciunii”, spune Michel Henry, „duplicitatea apariției desfășoară un univers al cărui principiu e ipocrizia. Nu că aceasta s-ar stabili aici sub forma unei stări de fapt întotdeauna realizate, ca și cum toate comportamentele detectabile într-un astfel de univers ar fi cele ale ipocriziei. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ipocriziei. În acest caz, n-ar mai fi cu putință nici o ipocrizie. Dualitatea apariției face ca într-un sistem metafizic constituit și definit de această dualitate să domnească ipocrizia cu titlu de posibilitate principială mereu deschisă”. Ispitele speculează tocmai această duplicitate fenomenologică. Omul uită să caute locul inimii, judecându-și conștiința și starea aproapelui după aparențe. Treptat, înșelarea devine a doua fire a omului. Sub pretextul iubirii aproapelui sau chiar al prieteniei spirituale, mintea acceptă să fie subnutrită cu himere și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Politics in Greater Romania: Regionalism, Nation Building, and Ethnic Struggle, 1918-1930, Cornell University Press, Ithaca și Londra, 1995 (ed. rom.: Cultură și naționalism în România Mare, 1918-1930, traducere de Vlad Russo, Humanitas, București, 1998). 6. S-a scris mult despre duplicitatea intelectualilor sub sistemele totalitare sau chiar în regimurile mai puțin dure. Gândirea captivă (1953), clasica operă a lui Czesßaw Mißosz, a introdus noțiunea crucială de ketman, întâlnită inițial în culturile islamice de către Gobineau și definită de Mißosz ca fiind o
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]