606 matches
-
Hellios, din mitologia greacă, și cu Gebeleisis, din mitologia getă-dacă. Aflându-se între Sângiorz și Sâmedru, Sântilie leagă și dezleagă ploile, hotărăște grindina; stăpân al cerului, Sfântul Ilie reface, zilnic, drumul soarelui, de la echinocțiu la solstițiu și de la solstițiu la echinocțiu, plimbându-se în carul său de foc, tras de cai solari. 100 "Porțile Anului" sunt păzite de doi sfinți, Sfântul Gheorghe și Sfântul Dumitru, care împart Anul Pastoral în două anotimpuri simetrice: vara între 23 aprilie și 26 octombrie, având
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
115 Sfârșiturile și începuturile temporale sunt puse în legătură cu sacrul, prin intermediul unui ritual al morții și învierii, al nașterii și renașterii. Trecerea dintr-un timp îmbătrânit de vreme într-un timp arhetipal este însoțită de aprinderea ritualică a focurilor, la solstiții, echinocții, la marile schimbări ale anotimpurilor (Sângiorz, Sâmedru), foc ce reprezintă, de fapt, fața pământeană a Soarelui care-l apără să depășească momentele de cumpănă, mai ales la solstițiul de iarnă când puterea acestuia este cea mai scăzută. Pentru ca trecerea ritualică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lunii. Astfel, înainte de Paști, când era Lună Veche (Lună Plină), se dereticau gospodăriile, se spălau rufe, se văruia, dat fiind faptul că Luna Veche simboliza rostuiala, sporul casei, "să meargă toate din plin". De altefel, sărbătoarea Paștelui se calculează în raport cu echinocțiul de primăvară și cu faza Lunii Pline. Când ese Lună Nouă, înaintea Paștilor, fetele din Macedonia, adună, în curte, un "ghium" (cană) plin cu apă, cu o pâine întreagă, "crăvealie", pe care o pun pe cap, și un inel de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ritualic. Sărbătorile echinocțiale și solstițiale erau celebrate în mod egal, la începuturi de an, timpul astronomic diurn, cu diferitele sale momente răsăritul și apusul soarelui, miezul zile și miezul nopții era considerat început de zi. Sărbătorile cu dată mobilă, specifice echinocțiului de primăvară, se desfășurau pe durata a 112 zile, între Moșii de Iarnă și Joia Nepomenită, după Rusalii. Sărbătorile marchează începuturi străvechi de an, în lunile de vară și de toamnă.221 Calendarul popular arhaic reprezintă o înșiruire de "timpuri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o anumită pregătire ritualică: când se dezleagă limba cucului e bine ca fiecare să aibă bani la el, să nu fie flămânzi și supărați, pentru a fi feriți, peste an, de boala sărăciei, de foame și de supărare. Sărbătorită în preajma echinocțiului de primăvară, Blagoviștenia este numită în calendarul popular Ziua Cucului. Tot de Buna Vestire se spune că vin și rândunelele și cocostârcii care au o semnificație aparte în descifrarea semnelor primăverii. Astfel, se crede că dacă vin mai mulți cocostârci
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Această sărbătoare se ținea pentru ca holdele să nu fie distruse de păsările sălbatice.252 Hotarul dintre primăvară și vară, marcat de solstițiul de vară, este ilustrat de "amuțitul cucului". Ca orologiu pentru măsurarea timpului, cântecul cucului se face auzit de la echinocțiul de primăvară, de la Blagoviștenie, până la solstițiul de vară, la Sânziene, când, potrivit tradiției, se spune că se îneacă cu un bob de orz și nu mai poate cânta. În unele zone, "amuțitul cucului" vestește vremea cositului, iar dacă amuțește înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
100 de ani stă pe loc și 100 de ani putrezește, și când e stejarul putred, ea merge de se scaldă în colbul lui."281 Una dintre păsările cele mai iubite este cucul care face pact cu timpul, cântând între echinocțiul de primăvară și solstițiul de vară, între Blagoviștenie și Sânziene când se îneacă cu orz sau mănâncă cireșe și răgușește, nemaiputând cânta: "Legea ta de cuc balan, / Te-am nămit să-mi cânți un an, / Tu ai simțit a Sânziene
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-o clipă să fie lecuit / și să rămâie ca pomul înflorit."316 Metamorfoză a timpului diurn sau nocturn, pasărea prevestește începutul și sfârșitul ritualurilor de trecere care consfințesc hotarele dintre anotimpuri. Astfel, cucul, care prevestește primăvara, la Blagoviștenie, imediat după echinocțiul de primăvară, se transformă în uliu, de Sânziene, la solstițiul de vară: "Cucule cu gura sfântă, / Mergi la puica mea și cântă / Și îi cântă pe părău, / Spune-i că te-a trimes eu. Puica afară ieșea: / Hâș, uliule, de-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a supărat / Și de-acolo a zburat. / S-a-ntâlnit cu ceilalți, / Iaca ce-am pățit, măi frați: Am cântat lumea-mprejur / Și nime nu mi-a zis uli, / Dar s-a găsit o blastamată / Ca să-mi zică "uli" o dată!"317 Înainte de echinocțiul de toamnă, la început de nou an bisericesc, la 1 septembrie, când se sărbătorește Simion Stâlpnicul, vrăbiile iau pâine în cioc și pleacă să-și facă "boierescul": "De Sfântul Simion Stâlpnicul, merg vrăbiile să-și facă boierescul, zic unii; alții
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de marele șarpe originar, de la egipteni, Atum. Șarpele mitic apără comorile sau izvoarele cu apă vie și apă moartă.344 Apariție și dispariția șerpilor sunt fenomene bine determinate în desfășurarea ciclică a timpului, fiind marcate de două fenomene astronomice importante: echinocțiul de primăvară și echinocțiul de toamnă. Astfel, în mentalitatea populară se crede că Alexie "descuie" pământul, la 17 martie, pentru a ieși vietățile din "lacra pământului" și închide pământul de Ziua Crucii, pe 14 septembrie,345 Aflat într-o permanentă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de la egipteni, Atum. Șarpele mitic apără comorile sau izvoarele cu apă vie și apă moartă.344 Apariție și dispariția șerpilor sunt fenomene bine determinate în desfășurarea ciclică a timpului, fiind marcate de două fenomene astronomice importante: echinocțiul de primăvară și echinocțiul de toamnă. Astfel, în mentalitatea populară se crede că Alexie "descuie" pământul, la 17 martie, pentru a ieși vietățile din "lacra pământului" și închide pământul de Ziua Crucii, pe 14 septembrie,345 Aflat într-o permanentă comuniune cu schimbările timpului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de Ziua Crucii, pe 14 septembrie,345 Aflat într-o permanentă comuniune cu schimbările timpului mitic, țăranul român "ține" cu strășnicie zilele șarpelui pentru a fi ocrotit și norocit de-a lungul anului. Prima sărbătoare, numită Alexiile, are loc în preajma echinocțiului de primăvară, când iese șarpele din adăpostul subpământean, iar la echinocțiul de toamnă, de Ziua Crucii, este celebrată intrarea șarpelui în pământ. În Zilele șarpelui este interzisă uciderea lui, dacă este întâlnit pe drum, și se utilizează nume eufeminizate "Cel
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
comuniune cu schimbările timpului mitic, țăranul român "ține" cu strășnicie zilele șarpelui pentru a fi ocrotit și norocit de-a lungul anului. Prima sărbătoare, numită Alexiile, are loc în preajma echinocțiului de primăvară, când iese șarpele din adăpostul subpământean, iar la echinocțiul de toamnă, de Ziua Crucii, este celebrată intrarea șarpelui în pământ. În Zilele șarpelui este interzisă uciderea lui, dacă este întâlnit pe drum, și se utilizează nume eufeminizate "Cel care se târăște", "Curea"; "Gânganie"; "Domn", "Vasile". Înainte de retragerea în pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Iași (absolvită în 1973). Profesor de limba și literatura română în școli generale din Cozmești și Bohotin, apoi la Liceul "Lazăr Rosetti" din Răducăneni. Debutează cu poezii în "Cronica" (1968). Colaborează și la "Viața studențească", "Alma Mater", "Amfiteatru", "Cronica", "Convorbiri literare", "Echinocțiu", "Opinia studențească", "Ramuri", "România literară". Volumul de versuri În țara bursucilor (Opera Magna, Iași, 2009) îi apare postum. Îndelung așteptata carte de versuri a lui Nicolae Manea În țara bursucilor, Opera Magna, Iași, 2009 a apărut abia după moartea autorului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
postmodernă în semiologie și hermeneutică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001. COLLINGWOOD, Robin George, O autobiografie filosofică, trad. de Florin Lobonț și Claudiu Mesaroș, Editura Trei, București, 1998. COMPAGNON, Antoine, Cele cinci paradoxuri ale modernității, trad. și postfață de Rodica Baconsky, Editura Echinocțiu, Cluj, 1998. CONNOR, Steven, Cultura postmodernă. O introducere în teoriile contemporane, trad. de Mihaela Oniga, Editura Meridiane, București, 1999. CONSTANTINESCU, Mihaela, Forme în mișcare. Postmodernismul, Editura Univers Enciclopedic, București, 1999. CULLER, Jonathan, On Deconstruction. Theory and Criticism after Structuralism, Routledge
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Jünger privește cu optimism trecerea spre noua epocă, încrezător în faptul că spiritul nu va sucomba, și conjugă doctrina gioachimită a celor trei evuri istorice, a Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt, cu concepția astrologică antică, bazată pe precesiunea echinocțiilor, potrivit căreia după zodia Berbecului și cea a Peștilor vom intra în zodia Vărsătorului, care va fi "o mare epocă a Spiritului". Înțelegem așadar concluzia la care ajunge Jünger: adevăratul interlocutor al Pământului nu este intelectul cu proiectele sale titanice
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
mică este insuficientă pentru topirea zăpezii, facilitându-se astfel acumularea, an de an, a zăpezii în aceste areale polare. Pierderea constantă de căldură prin intermediul radiației terestre va duce la înregistrarea unor temperaturi foarte scăzute, minimele lunare fiind înregistrate undeva înaintea echinocțiului de primăvară, după ce bilanțul radiativ a căpătat valori foarte mici în timpul nopții polare. Mediile termice anuale au valorile cele mai reduse în climatele reci, menținându-se aproape peste tot sub 0șC. Iernile sunt extrem de reci, generând amplitudini termice anuale destul de
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
de seară și cel de dimineață. Într-un loc se vorbește de o stea căzătoare. Ce se întâmplă cu soarele între apus și răsărit, Iliada nu ne lasă să bănuim. Iar anotimpurile nu se află legate de solstiții și de echinocții, ci de ritmul vieții vegetale ori animale (creșterea frunzelor sau a unor anumite flori, cântecul și plecarea păsărilor), de lungimea zilelor și de venirea ploilor, de apariția unor astre sau constelații - Sirius pentru arșițe, Hiadele pentru venirea ploilor. În epopee
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de seară și cel de dimineață. Într-un loc se vorbește de o stea căzătoare. Ce se întâmplă cu soarele între apus și răsărit, Iliada nu ne lasă să bănuim. Iar anotimpurile nu se află legate de solstiții și de echinocții, ci de ritmul vieții vegetale ori animale (creșterea frunzelor sau a unor anumite flori, cântecul și plecarea păsărilor), de lungimea zilelor și de venirea ploilor, de apariția unor astre sau constelații - Sirius pentru arșițe, Hiadele pentru venirea ploilor. În epopee
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Împărat dădu un al doilea ordin, cu totul neașteptat. Porunci să fie gata să ridice ancora marea navis triremis imperială, cu prova cu pinten de bronz. Pe cerul Romei se adunau nori; în acele zile, pe mare se dezlănțuiau furtunile echinocțiului. Vântul era puternic și rece, acel caurus care mătură marea Tyrrhenum dinspre apus. Însă plecă fără întârziere, împins de vâslitul continuu sau de pânze, după cum îi îngăduia vântul, cu flotila de escortă; ținta lui, neașteptată, care îi înspăimântă pe mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
șuieră - prin urdiniș nu trece nici o albină Ploaie de seară - fetița colorează o buburuză Târziu în noapte - un cărăbuș zboară în jurul lămpii Plouă în noapte - în plasa păianjenului doar o petală Un fluture dă târcoale cănii de ceai - zi senină Echinocțiu - vrăbiile țopăie în cuibul berzei Nuc înmugurit - un pițigoi îngână alt pițigoi Zi ploioasă - pe lespedea de piatră mâțișori de nuc Plouă peste-oraș - guguștiucii clocesc fără umbrelă Pisoiul agață ghemul bunicii - flori pretutindeni 6Mijloc de mai - pianista ascultă sunetul ploii
SEMNE DE PRIM?VAR? by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83875_a_85200]
-
cu plită de tuci ce răspîndea o căldură dulce uneori copleșitoare, tot aici așteptau răbdători și stenici venirea și plecarea iernii ale cărei zile le numărau după scăderea și apoi, Încrezători, după creșterea, minut cu minut, a luminii pînă la echinocțiul de primăvară. Asta acum de cînd domnul Pavel era pensionar, dar numai cînd timpul era mohorît, căci În zilele cu soare cît de cît dezmorțitor, pleca la obișnuita lui plimbare În centru În jurul micii grădinițe și pe strada principală, strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
apare Iadul. Calendarul popular este deschis tuturor personificărilor naturii cu chip de om, pom, plantă, animal, pasăre, reptilă. Cele mai Însemnate reprezentări mitice românești se suprapun solstițiilor (Crăciunul la solstițiul de iarnă, Sânzienele sau Drăgaica la cel de vară) și echinocțiilor (Dochia la echinocțiul de primăvară, Maica precista la cel de toamnă). Ion Ghinoiu consacră un capitol ursitoarelor (Ursitoarele, zeițe ale destinului pentru existență), arătând că nașterea se realizează sub semnul dependenței nouluinăscut de numeroase credințe care exprimă ideea de destin
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
popular este deschis tuturor personificărilor naturii cu chip de om, pom, plantă, animal, pasăre, reptilă. Cele mai Însemnate reprezentări mitice românești se suprapun solstițiilor (Crăciunul la solstițiul de iarnă, Sânzienele sau Drăgaica la cel de vară) și echinocțiilor (Dochia la echinocțiul de primăvară, Maica precista la cel de toamnă). Ion Ghinoiu consacră un capitol ursitoarelor (Ursitoarele, zeițe ale destinului pentru existență), arătând că nașterea se realizează sub semnul dependenței nouluinăscut de numeroase credințe care exprimă ideea de destin (rămase În mentalitatea
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
modernă le-a folosit pentru datarea unor fenomene și stabilirea periodicității altora. În India, cealaltă zonă de bază a civilizației asiatice, s-a dezvoltat în sec. IV-VII e.n. o literatură matematică și astronomică extrem de bogată, cu capitole despre măsurarea timpului, echinocții și solstiții, mișcările planetelor, Lunii și Soarelui. Acum este contrazisă teza ptolemeică a imobilității Pământului, acesta rotindu-se în jurul axei proprii și că rotația sa explică calea aparentă a Soarelui pe cer și-n general rotația diurnă a bolții. Sistemul
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]