617 matches
-
sau cade înțelesul ortodox al tradiției ecleziale, se rostește tot mai rar în mediile academice, care prin metodologia reductivistă aplicată textelor religioase sfârșesc adesea prin a-și anihila obiectul de studiu. Exegeza monasticătc "Exegeza monastică" De partea interpreților „teologici” și „ecleziali” ai lui Evagrie Ponticul se află mai ales preotul Gabriel Bunge OSB1, alături de monahul benedictin și profesorul de spiritualitate răsăriteană la Universitatea „San Anselmo” din Roma, dr. Jeremy Driscoll 2. Învățând poate mai bine ca nimeni altul lecția de viață
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Bunge ne-a redat în ultimele decenii, prin studii de o rară minuție, claritate și pătrundere, chintesența operei evagriene 1. Studiile și cărțile sale2 recuperează în ansamblu un Evagrie „duhovnicesc”, un Evagrie „pneumatologic”, un Evagrie care corespunde cadrelor monahale și ecleziale în care a trăit. Suntem departe de fixarea conținutului gândirii lui Evagrie - care reflectă profund teologia trinitară a Bisericii - în datele expirate ale pozitivismului critic. Însă nodul gordian al gândirii evagriene nu își poate găsi soluția prin etalarea unor simple
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Părinților deșertului 2. Pe scurt, cel puțin în ceea ce îl privește pe Evagrie Ponticul, atât „lupta de clasă”, cât și „ipoteza naționalistă” sunt constructe sociologice sărace, aplicate unui univers spiritual mai puțin afectat de problemele ideologice ale lumii moderne. Situl eclezial al interpretăriitc "Situl eclezial al interpretării" Ce este de spus despre „anexarea clericală” - antică și modernă -a operei evagriene? Am observa mai întâi că cei care l-au recunoscut dintotdeauna pe Evagrie ca maestru al vieții duhovnicești, copiindu-i, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
scurt, cel puțin în ceea ce îl privește pe Evagrie Ponticul, atât „lupta de clasă”, cât și „ipoteza naționalistă” sunt constructe sociologice sărace, aplicate unui univers spiritual mai puțin afectat de problemele ideologice ale lumii moderne. Situl eclezial al interpretăriitc "Situl eclezial al interpretării" Ce este de spus despre „anexarea clericală” - antică și modernă -a operei evagriene? Am observa mai întâi că cei care l-au recunoscut dintotdeauna pe Evagrie ca maestru al vieții duhovnicești, copiindu-i, dar mai ales comentându-i
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
despre tâlcuirea textelor misticilor, atunci premisele unei reale hermeneutici simpatetice nu trebuie desconsiderate. Rostul scrierilor duhovnicești ale Părinților deșertului nu este acela de a hrăni polemici contemporane sau de a excita câteva curiozități intelectuale 1. Scopul Părinților era zidirea comunității ecleziale și, în lumea modernă chiar, aceasta trebuie să rămână o prioritate. Chiar dacă ar fi îndeplinite 2, criteriile de obiectivitate științifică prezumțios fixate de traducător ne par insuficiente. Să ne gândim doar la faptul că dintre marii interpreți ai Scripturilor sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
trecut de pragul pocăinței psihologice, emoționale și cucernice la arătare, nu poate înțelege porunca Domnului la iubirea de vrăjmași. Cu atât mai puțin va înțelege experiența interioară a îmbrățișării întregii creații în rugăciunea liturgică a Bisericii. Pocăința psihologică ignoră dimensiunea eclezială a acestui gest întemeietor, taina spovedaniei fiind percepută într-un sens individualist, ca act de pietate privată în cadrul unei religii civice. Mărginită în aceste cadre, spovedania, de pildă, se centrează în jurul problemei lichidării acelui moi haïssable despre care vorbea Pascal
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Astfel practicată, pocăința încetează să fie un act de mărturisire egocentrică, preocupată de grabnica dobândire prin asceză a unor virtuți subiective, însă indiferentă la soarta lumii pentru care Hristos, chip de rob luând, a suferit moarte pe cruce. Îndată ce constituția eclezială a persoanei este prezentă în gesturile oamenilor, revelația catolicității vieții în Hristos este și ea aproape. Pentru cel renăscut de sus, din apă și din Duh, mărturisirea păcatelor devine un mod de participare directă în atributele dumnezeiești ale lui Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
memoria Scripturii într-un rezervor de ticuri mentale). Urmând calea Părinților duhovnicești, ei vor practica o exegeză teologică ancorată în etosul sfințeniei. Numai insuflarea Duhului ne oferă „perspectiva inversă” în care Scriptura, precum un iconostas vertical, se dorește privită. Situl eclezial al interpretăriitc "Situl eclezial al interpretării" Spre deosebire de Biserica rusească (care folosește slavona veche) sau cea elină (care folosește în cult limba greacă bizantină), Biserica Ortodoxă Română are înțelepciunea de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, atât la slujbe, cât și din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
rezervor de ticuri mentale). Urmând calea Părinților duhovnicești, ei vor practica o exegeză teologică ancorată în etosul sfințeniei. Numai insuflarea Duhului ne oferă „perspectiva inversă” în care Scriptura, precum un iconostas vertical, se dorește privită. Situl eclezial al interpretăriitc "Situl eclezial al interpretării" Spre deosebire de Biserica rusească (care folosește slavona veche) sau cea elină (care folosește în cult limba greacă bizantină), Biserica Ortodoxă Română are înțelepciunea de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, atât la slujbe, cât și din Scripturi, într-o limbă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
liturgic al vieții creștine. Fără îndoială, noua ediție jubiliară a Bibliei avansează deja mijloace importante pentru familiarizarea credinciosului ortodox cu universul Scripturii. Firesc ar fi ca după acest prim pas să urmeze alte câteva gesturi de normalizare a conștiinței noastre ecleziale. Am pledat în acest capitol pentru recuperarea normelor liturgice de interpretare a Scripturii. O recoltă mai bogată a izvoarelor patristice ar putea restitui pierduta intimitate dintre tradiție, Biserică și Scriptură. În final, aș mai adăuga o sugestie. Urmând spiritul de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
disciplina slujirii, prin rugăciune și ascultare. Astfel înțeleasă, „opera de artă” nu poate fi detașată de liturghia sau de crezul comunității mărturisitoare - am numit Biserica. Pe scurt, în creștinismul ortodox, orice poetică religioasă trebuie să treacă testul consubstanțialității cu liturghia eclezială. În situațiile fericite, „reprezentarea” devine o actualizare a unei prezențe absolute, pe scurt o „re-prezentificare” a unui eveniment care include și depășește istoria. Aici, miza nu este creativitatea productivă, ci fidelitatea spirituală. Cu prețul anonimatului, uzând de paradoxuri și antinomii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
predicații negative 5. Caracterul relațional al persoanei salvează apofatismul iconologic al Părinților de riscul agnosticismului. Mobilizată de iubire și purificată prin asceză, cunoașterea comportă acum un profund sens existențial. Cunoașterea singurului Dumnezeu în Iisus Hristos, prin Duhul Sfânt, implică medierea eclezială și experiența catolicității. Participarea sau comuniunea eclezială este probabil cheia teologiei lui Yannaras, Marion și Zizioulas. Pentru aceștia, viața liturgică și euharistică întrupează toate exigențele teologiei trinitare. Economia divină se manifestă și este recapitulată în cadrul Liturghiei într-un act de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
salvează apofatismul iconologic al Părinților de riscul agnosticismului. Mobilizată de iubire și purificată prin asceză, cunoașterea comportă acum un profund sens existențial. Cunoașterea singurului Dumnezeu în Iisus Hristos, prin Duhul Sfânt, implică medierea eclezială și experiența catolicității. Participarea sau comuniunea eclezială este probabil cheia teologiei lui Yannaras, Marion și Zizioulas. Pentru aceștia, viața liturgică și euharistică întrupează toate exigențele teologiei trinitare. Economia divină se manifestă și este recapitulată în cadrul Liturghiei într-un act de supremă donație (Euharistia) oferită regelui creației (omul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
probabil cheia teologiei lui Yannaras, Marion și Zizioulas. Pentru aceștia, viața liturgică și euharistică întrupează toate exigențele teologiei trinitare. Economia divină se manifestă și este recapitulată în cadrul Liturghiei într-un act de supremă donație (Euharistia) oferită regelui creației (omul). Comuniunea eclezială, care gravitează în jurul evenimentului euharistic, are ca scop „realizare istorică a modului de existență al lui Hristos”6. Însușirea atributelor divino-umane ale Cuvântului întrupat reprezintă premisa cunoașterii teologice a Dumnezeirii. Or, modul de existență prin excelență al lui Hristos este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un simplu nume, ci ființa divină”3. Situl liturgic al teologieitc "Situl liturgic al teologiei" Biserica este comunitatea divino-umană care oglindește constituția donologică a Treimii. Cunoașterea lui Dumnezeu este imposibilă fără revelația iubirii, adusă de Hristos în Duhul Sfânt. Vocația eclezială a persoanei propune un primat al relației atestat deja în revelația trinitară a lui Dumnezeu: Tatăl îl naște din veșnicie pe Fiul, iar Duhul Sfânt purcede din Tatăl și se odihnește în Fiul. Aceste relații apofatice, care nu implică nici un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a lui Dumnezeu: Tatăl îl naște din veșnicie pe Fiul, iar Duhul Sfânt purcede din Tatăl și se odihnește în Fiul. Aceste relații apofatice, care nu implică nici un raport de subordonare ontologică, constituie misterul comuniunii trinitare, sunt reflectate în viața eclezială. „Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17, 21). Pentru Marion, Zizioulas și Yannaras, identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
constituie substanța sa”1. Refuzul categoriilor metafizicii permite acestor gânditori să identifice principiul teologic de unitate al Sfintei Treimi în iubirea donatoare a Tatălui 2. Fără această libertate, nici teologia trinitară, nici economia divină n-ar putea fi subiectul contemplației ecleziale. În afara cunoașterii revelate de Hristos în Scripturi, teologia cinstește dumnezeiasca Treime în tăcere. Tradusă într-un plan antropologic, teologia lui Zizioulas recunoaște urgența depășirii viziunii metafizice a omului ca „animal rațional” ori „substanță cugetătoare”; nici o determinare empirică nu poate epuiza
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
morții) și „ipostasul eshatologic” (al Învierii). Aceste două borne jalonează drumul umanității dintre momentul pierderii „asemănării” și cel al infinitei și permanentei redescoperiri a „chipului” divin. Dacă „ipostasul biologic” este dominat de contradicții interne și evocă o condiție tragică, „ipostasul eclezial” își atinge plenitudinea numai în exercițiul liber al iubirii. Dobândită prin renunțarea ascetică la dorințele „omului vechi”, urmată de aproprierea liturgică a harului botezului, iubirea nu reprezintă un act (energeia) separat al naturii oarbe, ci un mod de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de realizare a comuniunii intratrinitare a Dumnezeirii. Trupul lui Hristos nu face decât să reflecte, mai cu seamă în Liturghie, acest mod divin de existență. Din acest punct de vedere, suntem obligați să vedem în Euharistie centrul cardiac al organismului eclezial. Concluziitc "Concluzii" Angajarea gândirii teologice contemporane - de la școala greacă reprezentată de Christos Yannaras, Ioan Zizioulas sau alți teologi mai tineri, cum ar fi Nikolaos Ludovikos, până la școala franceză reprezentată de Jean-Luc Marion sau Michel Henry - în direcția unui discurs apofatic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a provocărilor lansate de filozofia continentală a secolului XX. În era nihilismului fără întoarcere, abandonarea limbajului substanțialist și obiectivant al teologiei metafizice în beneficiul unei interpretări personaliste a divino-umanului reprezintă pentru gândirea creștină o obligație acută. Aproprierea contextului liturgic și eclezial al teologiei reprezintă unica șansă de a evita tentațiile idolatriei intelectuale sau afective în gândirea și trăirea Revelației. Această regăsire a apofatismului personalist nu poate fi completă fără o înțelegere a exigențelor practice - și în primul rând liturgice - ale cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sub umbrela unei reviste de atitudine creștină au eșuat. Există prea puține direcții limpezi în dezbaterea publică - partituri pe care inteligența creștină să le interpreteze într-o genuină căutare a adevărului. Rare sunt ocaziile în care universitari cu asumată afiliere eclezială dezbat cu aplomb doctrine economice, idei politice, teme filozofice, ipoteze istoriografice, curente artistice. Lipsesc: instituția seminariilor socratice, pledoaria sistematică pentru o elită reprezentativă, proiectele federatoare capabile să întărească conversația dintre rațiune și credință. Întâlnești puține colocvii cu semnificative contribuții teologice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
inexplicabil și refuzul judecății 260 Însemnătatea neînțelegerii 261 Abundența mirării 263 Celălalt sau tărâmul făgăduinței 264 Epilog 266 Capitolul IV Întâlniri monastice Evagrie Ponticul și conflictele interpretării 269 Un avva enciclopedic 269 Exegeza monastică 273 Filologia fără mănuși 275 Situl eclezial al interpretării 279 Limitele pozitivismului 281 Îngerul Silezian 284 Vasul răbdării și chipul blândețelor 290 Taina firescului 293 Amintiri și cumpene 294 Teofil duhovnicul 297 Mesagerul bucuriei 298 Regăsirea paradisului. Note de lectură la arhimandritul Emilianos 300 Ereditatea misticii bizantine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
principiului ipostatic 327 „Vechi și noi” în teologia Starețului Sofronie 332 Teologia persoanei și roadele compasiunii 334 Epilog 335 Capitolul V Stații teologice Lecționarul biblic 339 Ediția jubiliară a Bibliei 339 Unitatea cruciformă a Scripturii 341 Reabilitarea lecționarului 345 Situl eclezial al interpretării 348 Scriptura își dă Cuvântul 351 Zaheu, vameș și prieten 356 Icoana Crucii și vestea Învierii 360 Metafizică și teologie: lectura lui Christos Yannaras 363 Cadrul filozofic 363 O critică 364 Sursele idolatriei conceptuale 367 Convergențe teologice 370
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din primele secole, cu scopul iertării păcatelor, chiar dacă în forme diferite. Scrierile păstrate din acea vreme ne ajută să înțelegem acest lucru mai bine. 2.1.1 Scrieri importante despre penitența creștină Primul document în care se afirmă conștiința comunității ecleziale de a fi chemată să participe la sfințenia lui Dumnezeu este Didahia. Mărturisirea păcatului, ca act penitențial, exista deja în acea perioadă, chiar cu o perspectivă dialogică. Referitor la aceasta, se afirmă că este necesar ca păcatele să fie mărturisite
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
folosite de confesori, conținând cataloage de păcate, cu prescrieri de tarife ce trebuiau impuse în mod corespunzător penitenților. Acest nou sistem penitențial a revoluționat în mod substanțial atât modul de a concepe păcatul, cât și relația dintre păcătos și comunitatea eclezială. Din acest moment, se pare că toți pot să primească reconcilierea fără nici o restricție de stare sau de viață, pentru că prin această nouă practică, păcătosul era încurajat să se spovedească fie episcopului, fie preotului, mărturisindu-i în mod detaliat fiecare
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]