2,734 matches
-
a-l imita pe Hristos, desigur, dar ce jubilare aduce această blândă nebunie! Cum poți cunoaște această plăcere în lumea de apoi? Citind și trăind pe pământ Evangheliile, practicând virtuțile teologale - credință, speranță, milostenie. Nu contează amenințările preoților; deciziile ierarhiei ecleziastice sunt nule; rugăciunea călugărilor are puțină valoare; edictele suveranului pontif nu au nicio absolut niciuna: nu contează decât existența trăită imitându-l pe Isus sărac, umil, blând, pașnic, generos. Recursul la sursă i-a supărat dintotdeauna pe reprezentanții creștinismului oficial
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sau S.O.S. - Villages Roumaines. Nu face obiectul acestui capitol discutarea sferei de activități a OING, nici elaborarea unei liste a celor mai importante organizații, ci doar evidențierea extraordinarei diversități a peisajului OING. Astfel, în această categorie intră structuri ecleziastice precum Biserica Catolică, probabil cel mai vechi și mai influent actor neguvernamental din istoria Occidentului. De asemenea, alte structuri importante sunt cele cu caracter politic - mai vechi, precum Internaționalele, sau mai noi, precum fundațiile asociate partidelor americane și germane, cu
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în alegeri, ca și de unele pete, dar niciodată de o înfrângere. Astăzi, în fața Creștin-Democrației, se prezintă pentru prima dată o înfrângere: masele de consumatori care au fost scăpate din mână, formându-și o nouă mentalitate „modernă”, precum și prăbușirea organizației ecleziastice și a prestigiului acesteia expun CD la acea înfrângere, ce o va constrânge să-și arunce masca democrației și o va aduce în fața unei unice opțiuni: aceea de a recurge la aceleași instrumente de putere ca și fascismul clasic. Lucru
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de la una dintre obișnuințele sale cele mai oarbe. Și asta, fără îndoială, în favoarea a ceva mai rău decât religia. Și fără ca măcar să fi depășit ignoranța la care o supusese veacuri întregi pragmatismul diabolic al Bisericii. În acest context - prăbușirea valorilor ecleziastice, determinată de o hotărâre oarbă a maselor care susțin acum alte valori -, problema divorțului ar trebui să se încheie cu o uriașă victorie laică. Cel puțin teoretic, pentru că nimeni nu garantează că individul care aplică ștampila pe buletinul de vot
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
decidă, în ce lucruri crede cu adevărat. Ceea ce se trăiește la nivel pragmatic este întotdeauna cu mult mai avansat decât ceea ce a trăit la nivel conștient. În plus, masa femeilor poate să se mai afle încă sub dominația vechiului pragmatism ecleziastic (la nivel practic, nu liturgic, o „femeie simplă” se agață de indisolubilitatea căsătoriei). Martie 1974. Gol de Caritate, gol de Cultură: un limbaj fără origini 1tc "Martie 1974. Gol de Caritate, gol de Cultură \: un limbaj fără origini1" Cât timp
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
culturală arhaică la una modernă a „culturii de masă”. Transformarea este covârșitoare: revin și afirm că e un fenomen antropologic. Și aceasta deoarece a schimbat în primul rând caracteristicile necesare Puterii. „Cultura de masă”, de exemplu, nu poate fi una ecleziastică, moralistă și patriotică: ea este, în fapt, direct dependentă de consum, ce are propriile legi interne și o autoinsuficiență ideologică, capabile să creeze automat o Putere care nu mai știe ce să facă cu Biserica, cu Patria, cu Familia și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
propun deja de ani de zile, ca o provocare față de cea propusă de dreapta clericală (provocare încheiată, de altfel, cu cea mai mare victorie democratică din istoria italiană recentă). Aceste opt referendumuri (abrogarea Acordului dintre Stat și Biserică, a anulărilor ecleziastice 1, a codurilor militare, a normelor împotriva libertății presei și împotriva libertății informației televizate, a normelor fasciste și parafasciste din constituție, printre care interzicerea avortului, și, în sfârșit, abrogarea finanțării publice a partidelor) demonstrează, la nivel de concepție și de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de ce? Nu este greu de răspuns: pentru prima dată Paul al VI-lea a făcut ceea ce făcea în mod normal Ioan al XXIII-lea, adică a explicat situația Bisericii recurgând la o logică, la o cultură, la o problematică ne-ecleziastică, ba chiar exterioară Bisericii: aceea a lumii laice, raționaliste, poate chiar socialiste - chiar și reduse și anesteziate prin sociologie. O privire fulgerătoare aruncată „din afară” Bisericii i-a fost suficientă Papei ca să înțeleagă situația istorică reală, situație care, revăzută apoi
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
minimului respect între persoane civilizate. Acuza cuiva că aș fi „clerical” este una dintre acele acuze pur nominaliste ce pot fi întoarse la nesfârșit. Limbajul blând, înțelegător, dar nu lipsit de severitatea necesară al lui Rodano este într-adevăr profund ecleziastic: discursul său este, cu adevărat, o predică. Italieni (deci și Natalia), eu vă îndemn: aveți grijă de limbă! Cât despre faptul că eu aș fi „clerical”, după părerea lui Rodano, el pare demonstrat exclusiv prin aceea că sunt din regiunea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sa de persoană delicată care îndură o sarcină dură și umilitoare (oarecum asemănătoare celei din cazărmi), despre slăbiciunile tovarășilor și superiorilor săi, despre propria sa plăcere naivă de a participa la marile solemnități liturgice (nu știu ce fel de slujbe cântate, chestii ecleziastice și clericale care îi repugnă unui laic); dar mai ales face glume pe seama propriei sale vocații și a hotărârii sale de nestrămutat de a deveni preot. Niciodată nu spune un cuvânt hotărât, serios, dramatic despre acest subiect. Totul trece prin
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Dar, dacă atunci când vorbește despre propria vocație și propriul devotament față de Dumnezeu și față de Biserică, trăsăturile dominante sunt pudoarea, litota și gluma (caracteristici care vor fi tipice și pontificatului mic-burghez al lui Ioan al XXIII-lea2), când se referă la autoritățile ecleziastice temporale - de exemplu, la episcopul de Florența - și când își declară propria hotărâre de a da dovadă de o supunere totală și ascultare față de acestea, tânărul Don Milani știe să găsească singurele tonuri serioase și militante. Setea de conformism este
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
treptată a acestuia din urmă. Și Don Milani a vrut și a putut să fie înainte de toate un organizator. Este adevărat că „organizarea” sa era contrară celei a Sfântului Pavel, adică tindea să critice și să țină în șah ierarhia ecleziastică. Dar nu e sigur că, dacă istoria ar fi continuat așa cum se putea prevedea în anii ’50 și la începutul anilor ’60, atunci rezultatele organizatorice de tip laic, burghez-socialist ale lui Don Milani nu ar fi putut să reintre în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
critic a fost implacabil și exemplar, până într-acolo încât să răscumpere în el orice posibil semn al răului - datorat fie unui exces de pasionalitate, fie aridității - și să-l facă, în fine, în ciuda tuturor, un om adorabil. Meschinăria puterii ecleziastice la adresa lui este deja un dat obiectiv și imposibil de trecut cu vederea. Anticipând momentul ’68 (chiar dacă, în compensație, a semănat în lume vreo douăzeci de sindicaliști și de catolici de stânga un pic prea buni și prea de treabă), el
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cu sens unic concepte ferme ca, de exemplu, „sacrament”. Platitudinea logică ce derivă din aceasta este demnă de cele mai îngrozitoare tribunale burbone (dacă le luăm forurilor meridionale pasiunea arzătoare și dragostea pentru jurisprudență, fie ea pur formală). Înspăimântătoarea mohoreală ecleziastică este mult mai lipsită, în chip sinistru, de orice fel de „căldură umană” decât cea burbonă. În ochii judecătorilor Tribunalului Sacru, oamenii par complet lipsiți nu doar de orice înclinare către bine, ci, mai rău, de orice vitalitate în a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
codificarea lingvistică a acestora din urmă. Textele religioase ale Evului Mediu timpuriu sunt întotdeauna foarte poetice, chiar și atunci când sunt tânguiri umile pentru niște oameni evlavioși pe deplin pasivi și infantili. Aici, în Imitație, se simt în schimb afectarea propagandei ecleziastice, manierismul pedagogic, din cauza căruia aplicarea vechilor reguli retorice unui „grai” foarte „popular” frizează de-a dreptul stilul „macaronic”. Iar eu, citind pe sărite această latină, în loc să fiu cuprins de vreo vrajă mistică și arhaică, nu puteam să nu mă gândesc
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
hotărâri dificile în ceea ce privește rămânerea în sistemul de consultanță pentru femeile gravide (Preda, 1999, pp. 101-114, 151). În actualitate sunt discuțiile și analizele privitoare la integrarea culturală continentală, apreciindu-se că va fi nevoie de specialiști de înaltă calificare în diplomație ecleziastică pentru a negocia modalitățile de colaborare instituțională și pentru a asigura fiabilitatea relațiilor dintre stat și Biserică în alte condiții sociale decât cele istorice (Dumitriu-Snagov, 1996, pp. 174 și urm.). 4. Relația cu comunitatea Preocupările pentru viața comunitară reprezintă un
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
universitare” (p. 342). Din text s-ar putea deduce că este vorba de foști greco-catolici deveniți ortodocși doar de formă. Dar oare au pătruns aceștia chiar În rîndurile corpului profesoral al Institutului Teologic din Sibiu? Și cine sînt ei? Diplomația ecleziastică ortodoxă a secundat, mai ales din anii ’60, politica externă a regimului de la București. Unii clerici ortodocși condamnați la ani grei de Închisoare sub regimul comunist au ajuns să facă parte din această diplomație bisericească și chiar să ocupe demnități
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ortodoxă a secundat, mai ales din anii ’60, politica externă a regimului de la București. Unii clerici ortodocși condamnați la ani grei de Închisoare sub regimul comunist au ajuns să facă parte din această diplomație bisericească și chiar să ocupe demnități ecleziastice importante (cazul cel mai semnificativ este reprezentat de Antonie Plămădeală). Chiar și profesorul Dumitru Stăniloae, o dată eliberat din Închisoare, este integrat În cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor (p. 282) și devine unul dintre referenții Sfîntului Sinod al BOR. Ar mai trebui adăugat tonul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu mai e loc de nici o mirare). În anul 1998, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului a editat volumul Biserica Întemnițată. România. 1944-1989 (autori: Paul Caravia, Virgiliu Constantinescu, Flori Stănescu) care identifica 1.725 de preoți ortodocși arestați; autorii Dicționarului personalului ecleziastic Încarcerat au apelat inclusiv la sprijinul Eparhiilor ortodoxe pentru completarea unor eventuale lacune documentare. Apoi, o simplă consultare a bibliografiei istorice a României, a bibliografiilor specializate, precum și lectura lucrărilor științifice dedicate suferințelor Bisericii sub comunism contrazic ultima frază a autoarei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
un prost serviciu” (p. 223). Despre care popor este vorba? Orice manual serios de liceu plasează desăvîrșirea etnogenezei românești În secolele VIII-IX. Prin urmare, s-ar părea că „ignoranța” despre care vorbește autoarea este În altă parte... Din nefericire, discursul ecleziastic oficial a Încurajat asemenea abordări extravagante ale trecutului național, care Îi transformă pe români Într-un fel de „popor ales”. Poate o mai mare atenție din partea redactorului de carte ar fi eliminat o serie de dezacorduri. Corect ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
volum există o ciudată variație a transcrierii unor nume proprii: Meyendorff/Mayendorff, Barth/Bart sau Păcurariu/Păcuraru. Enumerarea unor astfel de greșeli ar putea continua. Redactat Într-un stil alert și tranșant, departe de maniera În care sînt scrise istoriile ecleziastice oficiale (cu multe aseptizări), volumul de memorii al fiicei marelui dogmatist se constituie Într-un inventar de binevenite rectificări ale scrierilor nu foarte documentate și chiar diletante despre profesorul Dumitru Stăniloae. Cristian Vasile Dennis DELETANT, Teroarea comunistă În România. Gheorghiu-Dej
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
lucru cărturăresc și a format discipoli. A fost hirotonit episcop de Roman la 23 aprilie 1531. Iliaș Rareș, fiul lui Petru Rareș, îl dă jos în 1550 din jilțul episcopal, dar celălalt fiu al lui Rareș, Ștefan, îi redă demnitatea ecleziastică în 1551. M. s-a așezat la lucru din porunca lui Petru Rareș, povestind, în limba slavonă, evenimentele scurse în Moldova de la moartea lui Ștefan cel Mare și până în 1542 - într-o primă redacție, continuată de Eftimie -, întinse apoi până în
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
aria de hegemonie a Regatului Ungar au fost supuși unei puternice presiuni din partea bisericii apusene, care considera sosit momentul favorabil pentru lichidarea schismei răsăritene și pentru restaurarea unității creștine sub egida papalității 10. Cu sprijinul cavalerilor teutoni sau al cadrelor ecleziastice proprii, după izgonirea celor dintâi, regalitatea ungară s-a străduit să integreze în structurile bisericii catolice populația de rit răsăritean din cuprinsul regatului și din aria sa de hegemonie. Din nord ca și din sud, cruciata își reverbera consecințele și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și românii, în „Codrii Cosminului“, Cernăuți, 6, 1929-1930, p. 266; Pandele Olteanu, Aux origines de la culture slave dans la Transylvanie du nord et de la Maramureș, în „Romanoslavica“, București, 1, 1958. din interiorul și exteriorul arcului carpatic cu centrele politice și ecleziastice de la sud de Dunăre, mai ales în epoca Asăneștilor 11. Acestor două puncte de vedere, invocate în numeroase studii ale altor colegi din breasla istoricilor sau din cea a lingviștilor, li se va alătura o altă perspectivă demnă de a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
asupra rolului pe care l-a avut Biserica ortodoxă în adoptarea scrierii slave 14, pentru ca Miron Costin să se refere expres la aducerea din Serbia a „literelor și limbii sârbești“15. Pe aceeași linie, Grigore Ureche a pus începuturile organizării ecleziastice ortodoxe din Moldova în legătură cu implicarea centrelor bisericești slave de la sud de Dunăre 16. Observații similare, în care se face trimitere la o perioadă de început a creștinismului românesc marcată de lipsa unor instituții ecleziastice superioare, dar și de oscilația între
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]