620 matches
-
începutul anilor 1990 au început să apară lucrări ce dezvoltau principiile de bază ale ecologismului amintite mai sus, și în care analiza situației actuale pornește de la aceste principii. Cu alte cuvinte, teoria politică ecologistă asigură o bază normativă pentru viziunile ecologiștilor asupra politicii mondiale, iar "ecologia globală" îi oferă o bază explicativă. Acest corpus științific poate fi asociat mai ales cu Wolfgang Sachs, Pratap Chatterjee și Matthias Finger, Vandana Shiva și reviste ca The Ecologist și Third World Resurgence. El tratează
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Pratap Chatterjee și Matthias Finger, Vandana Shiva și reviste ca The Ecologist și Third World Resurgence. El tratează două teme centrale dezvoltarea ca principală cauză a problemelor de mediu, și protejarea și revendicarea "bunurilor comune" ca punct central în viziunea ecologiștilor. Multe dintre aceste idei au apărut din criticile Conferinței ONU pentru Mediu și Dezvoltare (UNCED), sau la Summit-ul Mondial al Pământului, organizat în 1992. Relatările ambientaliștilor din curentul principal despre UNCED prezintă conferința ca fiind un mare succes pentru
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
intelectuală, cât și viabilitatea strategică a ecocentrismului și pledează pentru un antropocentrism moderat care să stea la baza ecologismului politic. Hayward (1995), de exemplu, susține că respingerea antropocentrismului în multe cercuri de gândire ecologiste este greșită ceea ce critică de obieci ecologiștii ar trebui conceput fie ca discriminare în funcție de specie (discriminare arbitrară și nejustificată sau opresiune împotriva unor organisme în funcție de specie) sau șovinism uman (încercarea de a preciza criterii relevante de judecată etică ce ar favoriza componenta umană în detrimentul celorlalte specii). Antropocentrismul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
46-9). Totuși, în ciuda detaliilor argumentelor lor, Hayward și Barry sunt amândoi de acord că o perspectivă radicală asupra relațiilor dintre oameni și restul "naturii" reprezintă o latură fundamentală a teoriei ecologiste. Limitele creșterii, post-dezvoltarea O a doua platformă a poziției ecologiștilor este credința că există limite ale creșterii societăților umane. Deși ideea are o istorie lungă, impulsul imediat care a generat argumente privind limitarea creșterii a venit din partea unei cărți influente, controversate și foarte cunoscute, The Limits to Growth (Meadows et
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
al creșterii populației, multe materii prime vor fi epuizate rapid, poluarea va depăși repede capacitatea de absorbție a mediului, iar societățile umane se vor "prăbuși" cândva înainte de anul 2100. Detaliile previziunilor lor au fost destul de ușor infirmate. Cu toate acestea, ecologiștii au preluat concluzia principală: creșterea exponențială nu este posibilă într-un sistem limitat (Spretnak și Capra 1984; Trainer 1985; Porritt 1986; Bunyard și Morgan-Grenville 1987). Dobson sugerează că există trei argumente importante aici (1990: 74-80). În primul rând, soluțiile tehnologice
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
rând, problemele asociate creșterii sunt interdependente. Abordarea problemelor separat ar produce efecte importante asupra celorlalte; rezolvarea unui aspect izolat al poluării va duce numai la schimbarea modului de poluare, fără a reduce poluarea în general. De aici și-au extras ecologiștii noțiunea de sustenabilitate. Ambientalismul se concentrează pe "dezvoltarea durabilă", concept folosit inițial în Strategia Mondială de Conservare (IUCN* 1980) și popularizat de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED 1987). Dezvoltarea durabiă pleacă de la premisa compatibilității dintre creștere și un
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pe "dezvoltarea durabilă", concept folosit inițial în Strategia Mondială de Conservare (IUCN* 1980) și popularizat de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED 1987). Dezvoltarea durabiă pleacă de la premisa compatibilității dintre creștere și un răspuns eficace la problemele de mediu. Ecologiștii resping această premisă, susținând că sustenabilitatea necesită explicit stabilizarea, iar în țările industrializate, aproape cu siguranță, reducerea consumului de materii prime și energie, și implicit a producției economice (Lee 1993). Odată cu popularizarea noțiunii de dezvoltare durabilă prin anii 1980, și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
acesteia a produs o altă carte ce analiza situația după douăzeci de ani Beyond the Limits, Meadows și Randers 1992). Astfel de perspective "post-dezvoltare" se inspiră din postmodernism și feminism (ex. Escobar 1995; Shiva 1998) și au fost folosite de ecologiștii din Nord pentru a elabora perspectiva "ecologiei globale". Creșterea economică a redevenit subiect al criticilor prin punerea în cauză a "dezvoltării", deși criticii au făcut conexiuni mult mai strânse între consecințele ecologice și cele sociale (Douthwaite 1992; Wackernagel și Rees
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
la limitele creșterii. Ele se concentrează asupra unui număr de elemente anti-ecologice ale dezvoltării. Una dintre caracteristicile principale ale dezvoltării este delimitarea bunurilor comune, care favorizează îngrădirea producției de bunuri de consum și implicit a producției economice în general (The Ecologist 1993). O a doua trăsătură este modul în care o astfel de delimitare redistribuie și concentrează resursele, ceea ce are consecințe ecologice directe și creează o dinamică de sprijin a creșterii, în timp ce creșterea temperează efectele unei inegalități intensificate. O a treia
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
apă necontaminate). O a patra caracteristică este modul în care asemenea delimitări și concentrările de putere și bogăție pe care ele le produc duc la schimbări în relațiile și sistemele de cunoaștere, implicând marginalizarea "cunoașterii indigene" și împuternicirea "experților" (The Ecologist 1993: 67-70; Appfel-Marglin și Marglin 1990). Până la urmă, un asemenea ansamblu de schimbări în sistemele de proprietate, distribuirea resurselor și relațiile dintre putere și cunoaștere duce la o viziune despre lume care privește lumea non-umană în termeni pur instrumentali, legitimând
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
înspre cei care organizează producția de mărfuri; împuternicește experți care au cunoștințe bazate pe rațiune instrumentală; sporește inegalitatea care produce conflicte sociale, și așa mai departe. Respingerea ecologistă a sistemului de state O chestiune centrală pentru analiza noastră este poziția ecologiștilor cu privire la ordinea mondială. Deși unele argumente ambientaliste privind reforma instituțională au legături clare cu alte tradiții, ceea ce susțin eu este varianta cea mai plauzibilă și mai reprezentativă cu privire la ceea ce consideră ecologiștii că este necesar să se restructureze în politica globală
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
state O chestiune centrală pentru analiza noastră este poziția ecologiștilor cu privire la ordinea mondială. Deși unele argumente ambientaliste privind reforma instituțională au legături clare cu alte tradiții, ceea ce susțin eu este varianta cea mai plauzibilă și mai reprezentativă cu privire la ceea ce consideră ecologiștii că este necesar să se restructureze în politica globală. Acesta este cel de-al treilea pilon al ecologismului internațional descentralizarea. Totuși, rămâne de stabilit dacă acesta este un principiu esențial al ecologismului politic, după cum vom evidenția în continuare. Implicațiile argumentelor
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
al ecologismului politic, după cum vom evidenția în continuare. Implicațiile argumentelor ecologiste asupra structurilor politice globale sunt considerabile. O'Riordan (1981) prezintă o tipologie utilă a pozițiilor care reies din perspectiva de tip "limitele creșterii" asupra sustenabilității, pe care o adoptă ecologiștii (1981: 303-7; Dobson 1990:82-3). În primul rând, statul-națiune este deopotrivă și prea mic, și prea mare pentru a putea aborda cu succes chestiunea sustenabilității, și este nevoie de noi structuri regionale și globale (alături de descentralizarea în stat) pentru a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
că țările bogate trebuiau să practice trierea la scară globală "să închidă ușa după ele". Acest argument, în mare o versiune ecologică a propunerilor idealiste de creare a unui guvern mondial (vezi Capitolul 2 al cărții), a fost respins de ecologiștii politici. Cea de-a treia poziție este similară cu precedenta, prin aceea că sugerează că autoritarismul ar putea fi necesar, dar respinge ideea de extindere a acestuia la scară globală. Viziunea este aici la scară mică, implicând comunități strâns unite
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sugerează că autoritarismul ar putea fi necesar, dar respinge ideea de extindere a acestuia la scară globală. Viziunea este aici la scară mică, implicând comunități strâns unite, conduse după principii ierarhice, conservatoare, care să fie auto-suficiente în utilizarea resurselor (The Ecologist 1972; Heilbroner 1974). O convingere comună a celor două poziții este că libertatea și egoismul au cauzat criza ecologică, și că aceste tendințe trebuie să fie înfrânate pentru a produce societăți sustenabile. Poziția finală pe care o evidențiază O'Riordan
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
libertatea și egoismul au cauzat criza ecologică, și că aceste tendințe trebuie să fie înfrânate pentru a produce societăți sustenabile. Poziția finală pe care o evidențiază O'Riordan este denumită de acesta "soluția anarhistă". Aceasta a devenit poziția adoptată de ecologiști ca fiind cea mai bună interpretare a implicațiilor limitelor creșterii. Mulți o consideră un principiu în sine al ecologismului (de exemplu, descentralizarea este unul dintre cele patru principii ale ecologismului în programul "verzilor" germani (Programme of the German Green Party
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ecologismului (de exemplu, descentralizarea este unul dintre cele patru principii ale ecologismului în programul "verzilor" germani (Programme of the German Green Party 1983). Termenul "anarhist" este folosit într-un sens moale, în această tipologie. El se referă la faptul că ecologiștii au în vedere rețele globale de mici comunități independente. Această poziție poate fi asociată de exemplu cu E. F. Schumacher (1976) sau cu bioregionaliști precum Kirkpatrick Sale (1980). (Bioregionaliștii susțin că societățile ecologice ar trebui să fie organizate după formele
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pe ele însele, sunt privite ca având orientări internaționaliste. Ele nu sunt izolate de alte comunități, dar sunt percepute din multe puncte de vedere ca părți ale unor rețele de obligații, schimburi culturale și așa mai departe. De multe ori, ecologiștii obiectează împotriva statului din motive anarhiste. De exemplu, Spretnak și Capra (1984) sugerează că trăsăturile identificate de Weber ca fiind centrale pentru statalitate sunt problematice din punctul de vedere al ecologiștilor (1984: 177). Bookchin (1980) oferă argumente similare, afirmând că
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
schimburi culturale și așa mai departe. De multe ori, ecologiștii obiectează împotriva statului din motive anarhiste. De exemplu, Spretnak și Capra (1984) sugerează că trăsăturile identificate de Weber ca fiind centrale pentru statalitate sunt problematice din punctul de vedere al ecologiștilor (1984: 177). Bookchin (1980) oferă argumente similare, afirmând că statul este instituția ierarhică supremă care consolidează toate celelalte instituții ierarhice. Carter (1993) susține că statul face parte din dinamica societății moderne, care este cauza actualei crize ecologice. El evidențiază o
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
determină aparița unor tehnologii "dure", "neprietenoase", dăunătoare grav mediului, a căror productivitate susține forțele coercitive (naționaliste și militariste) care constituie puterea statului" (Carter 1993: 45; vezi și Wall 1994). Așadar, statul nu este numai dispensabil din punctul de vedere al ecologiștilor, ci chiar indezirabil. Oricum, fie că se aderă sau nu la interpretarea anarhistă, impulsul descentralizării este cea mai importantă temă adusă de ecologism în Relațiile Internaționale. Unul dintre cele mai cunoscute sloganuri politice ecologiste este "gândește global, acționează local". Pe lângă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mai ușor să se răspundă rapid, înainte ca problemele să devină grave. Dryzek sugerează că este mai probabil ca aceste societăți să dezvolte o ontologie socială care să submineze modalitățile pur instrumentale de abordare a naturii, identificate în general de ecologiști (și de alții) ca fiind cauza problemelor mediului (1987: 219; vezi și The Ecologist 1993 pentru discuții aprofundate pe subiecte similare). Autorii ce au tratat tema "ecologiei globale" susțin și ei acest argument al teoriei politice ecologiste în favoarea descentralizării puterii
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
că este mai probabil ca aceste societăți să dezvolte o ontologie socială care să submineze modalitățile pur instrumentale de abordare a naturii, identificate în general de ecologiști (și de alții) ca fiind cauza problemelor mediului (1987: 219; vezi și The Ecologist 1993 pentru discuții aprofundate pe subiecte similare). Autorii ce au tratat tema "ecologiei globale" susțin și ei acest argument al teoriei politice ecologiste în favoarea descentralizării puterii. În același timp, ei îl abordează din perspectiva economiei politice: din punctul lor de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
reconceptualizare a modului în care producția economică, distribuția și schimbul modul direct în care societățile umane transformă "natura" sunt integrate în viața politică. Argumentul lor pozitiv este că forma de economie politică cea mai potrivită, din punctul de vedere al ecologiștilor, este "proprietatea comună". Acest argument este dezvoltat de editorii revistei The Ecologist în cartea Whose Common Future ? Reclaiming the Commons (1993). Ideea esențială este că în spațiile comune se desfășoară activitățile cele mai sustenabile la ora actuală. Ele sunt puse
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pășunile colective din Anglia medievală erau supra-exploatate, pentru că fiecare cioban încerca să aducă un număr cât mai mare de oi care să pască pe acest teren; de fapt, aceasta nu este proprietate comună, ci o resursă cu acces liber (The Ecologist 1993:13). Bunurile comune nu sunt "anarhice" în sensul că nu ar fi guvernate de reguli. Sunt spații guvernate strict, deseori după reguli nedefinite oficial, de către comunitățile care depind de ele. Pentru a avea succes, ele depind de egalitatea între
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de anumite norme culturale și sociale dominante de exemplu, prioritatea siguranței proprietății comune în fața acumulării, sau distincția între membri și non-membri (deși nu neapărat într-un sens ostil, sau rigid și care nu s-ar putea schimba cu timpul) (The Ecologist 1993:9). Bunurile comune sunt evident diferite de sistemul proprietății private. Însă ele nu sunt nici spații "publice" în sensul modern al cuvântului. "Public" sugerează accesul liber sub controlul statului, pe când, adesea, bunurile comune nu sunt accesibile tuturor, iar regulile
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]