2,304 matches
-
se extinde! zise ea, suficient de tare Încât acesta să o audă. Continuă să Îi gâdile orgoliul, strigând ca o majoretă: — Charlie e cel mai tare! Charlie zâmbi mândru, opri mașina lângă intrarea principală și ieși să le aducă niște ecusoane. — Patrick, vii să mă ajuți puțin? Pedro se uită la Charlie ca un copil lăsat pe dinafară: — Pot să vin și eu? Sigur, zise Charlie, oarecum nemulțumit. Dar n-ai vrea să traversezi și să iei mai Întâi niște Cola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
plăti datoria și gata, am scăpat! — Bravo, fă-i praf pe toți! — Iar Charlie va fi și mai impresionat de succesul meu. Pedro se Întoarse cu baxul de Cola aproape În același timp cu Charlie și Patrick. Împărțiră câte un ecuson fiecăruia și apoi, după ce-și drese vocea, Charlie Jones aruncă bomba serii. — Desert Rose și Pedro, de data asta fiecare din voi va expune În rulotă. Un artist chinez va expune În cea de-a treia, trebuie să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bluza rece, de mătase, lipindu-i-se de pielea ca de găină. — Mi-e foarte frig! — Și mie. — Hai să mergem În aulă, zise Kitty. Poate știe cineva unde sunt cheile. Traversară parcarea până la intrarea din spate a aulei, arătară ecusoanele și intrară. Santa Monica Civic Auditorium era o hală industrială imensă, cu ziduri cenușii și spații pentru standurile de expoziție. Peste tot mișunau muncitori care aranjau lucrările de artă pe pereți. Pentru Desert Rose nu era nimic neobișnuit, fusese invitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zonele pitorești ale orașului. Soarele aproape asfințise, dar ziua Încă nu se sfârșise. 9 Deschidereatc "9 Deschiderea" Kitty ajunse Înapoi la Santa Monica Auditorium, fericită că nu Întârziase la marea deschidere. Intră pe ușa de serviciu din spate, după ce arată ecusonul pe care scria ART L.A., și se transformă brusc dintr-o semicerșetoare Într-o persoană foarte importantă. Era uimitor cum, În numai câteva ore, spațiul prinsese viață. Și ce viață colorată! Cu o seară Înainte nu-i fusese dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cheltuieli suplimentare. Kitty Își țuguie buzele, gânditoare. — Trebuie să găsesc o cale să te strecor Înăuntru! Păi, cam asta facem de când ne-am cunoscut! zise Diane râzând. — Uite care-i planul, zise Kitty cu un aer expert. Eu am un ecuson Charlie Jones Gallery. Ia-l tu și intră. Eu mă duc la cei de la intrare și le spun că mi-am pierdut ecusonul. M-au mai văzut de aseară până acum, mă vor recunoaște, sigur Îmi vor da altul. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cunoscut! zise Diane râzând. — Uite care-i planul, zise Kitty cu un aer expert. Eu am un ecuson Charlie Jones Gallery. Ia-l tu și intră. Eu mă duc la cei de la intrare și le spun că mi-am pierdut ecusonul. M-au mai văzut de aseară până acum, mă vor recunoaște, sigur Îmi vor da altul. După ce intri, poți să te plimbi pe unde ai chef, dar să nu te duci În spate. Acolo are Charlie Jones Gallery spațiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
acum, mă vor recunoaște, sigur Îmi vor da altul. După ce intri, poți să te plimbi pe unde ai chef, dar să nu te duci În spate. Acolo are Charlie Jones Gallery spațiu de prezentare. Dacă o să te vadă Charlie cu ecusonul ăsta, ori o să-mi facă viața un iad, ori o să facă atac de cord. Bine? — S-a făcut! Mulțumesc! zise Diane mișcată. Nu vrei să te schimbi cu hainele pe care ți le-am adus? — Ce rost are? zise Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
putea Întâlni pe cineva care să Îți ofere o slujbă de vis! — Nu visez la nici o slujbă! Sincer, nu cred că există locuri de muncă de vis. Unele doar așa par din afară, zise Kitty. Ține! Îi Întinse lui Diane ecusonul ei și porni spre sala de expoziții. — Să mergem. În seara asta n-am nevoie de nici un fel de recuzită ajutătoare! Fără bagaje, fără bani, fără bărbați, fără locuri de muncă de vis. Tot ce-i trebuia se afla În interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Fără bagaje, fără bani, fără bărbați, fără locuri de muncă de vis. Tot ce-i trebuia se afla În interiorul ei. Nu-i mai păsa. Oricum avea să se Întoarcă la București. Planul lor funcționă. Diane se Îndreptă spre intrare purtând ecusonul, iar Kitty le spuse paznicilor că Îl pierduse pe-al ei. O lăsară să intre. Diane o urmă pe Kitty În sală, fericită. Li se părea că se Întorseseră În timp. — Kitty, de câte ori ne Întâlnim se Întâmplă lucruri interesante, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
colțul străzii, un fel de a doua sa casă. Se ciocnește de o turmă de turiști care blochează trotuarul. Stau ciucur În jurul unui ghid cu capă, care le oferă un „tur al fantomelor“. Par triști, murați, rătăciți și oarecum speriați. Ecusoane autocolante Îi identifică drept membri ai grupului, astfel Încît nici un blatist să nu se poată strecura printre ei. Fiecare ghid din oraș are propriile sale povești, cu fantomele aferente, și cu toții se află Într-o concurență acerbă, chiar furibundă. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield și sirenele lui matolite ajung la muzeu, În fața clădirii este deja postat un cordon de polițiști În uniformă și de tipi pătrățoși cu stații radio și cu umflături pe sub haină. Wakefield trece printr-un detector de metale și primește ecusonul de Vorbitor. Doris așteaptă de cealaltă parte a detectorului și Îl duce În culise, În „camera vedetelor“. SÎnt Însoțiți de doi tipi musculoși În costume, care scanează cu privirile camera goală Înainte de a Închide ușa. Doris oftează. — Ah, companiile private
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o nimfă descreierată Învîrtindu-se morișcă pe burta lui? Primul punct pe ordinea de zi abordat de consiliul demonic este problema reproducerii pe cale sexuală. Este declarată depășită. Motive: nepricepere, ineficiență, excesul de plăcere neproductivă. Asta Îi pune capac. Diavolul Își smulge ecusonul și călcînd peste copite și cozi, Își croiește drum afară din amfiteatru și pornește ață spre peșterea lui, unde fierbe În suc propriu un timp incomensurabil de lung. În cele din urmă, nu va avea altă opțiune decît să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
intrat. E limpede că am fost destinată unei vieți de infractoare ! Data viitoare am să ridic un pic miza. Să jefuiesc un cazino din Las Vegas sau așa ceva. Urc cu liftul de serviciu împreună cu Jan aproape în extaz, cu un ecuson de plastic pe care scrie TRISH GEIGER prins la rever. Acum nu trebuie decât să stau cu capul jos, să nu mă grăbesc și, la momentul oportun, să mă duc la etajul unsprezece. Lucru pe care îl pot face găsind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
politică sau chestii din astea. Exact. Împing ușa de sticlă cu optimism și intru, cu capul sus. — ... o cuvertură Barbie ! aud imediat În jurul meu, din partea opusă a holului de marmură. Un tip de la contabilitate se Întreține cu o femeie cu ecuson de vizitator, care Îl ascultă avidă. — ... și-o punea tot timpul ăsta cu Jack Harper ? aud o voce de deasupra și, În clipa În care ridic ochii, văd un grup de fete care urcă scările. — Mie de Connor Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai apucat să i le înșir, fiindcă mi s-a părut că devin penibil și m-am oprit). După câteva zile, când m-am dus din curiozitate la Antipa, am văzut insecta la locul ei. Am întrebat o femeie cu ecuson dacă nu cumva a dispărut și apoi a reapărut misterios, dar ea mi-a spus că insecta e acolo de ani de zile și că n-a furat-o nimeni, e curios, am zis, pentru că știu pe cineva care are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Hotelul Santa Marta“ mirosea a mucegai și murdărie, a local închis, a bârne de lemn putrezite, a ploșnițe și a dezinfectant ieftin și era ținut de un metis cu mutra acră și uniformă albastră, care purta pe haină un mic ecuson pe care scria „Manager“, deși funcțiile lui mergeau de la recepționer, la hamal, trecând prin camerist, casier și administrator. Odăile erau întunecoase și minuscule, fără o altă ventilare, decât niște ferestruici înalte ce dădeau spre piață sau spre râu, și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pare rău, a rânjit el către ea, gândindu-se că, în realitate, nu-i părea rău deloc. Doar nu i se întâmpla în fiecare seară să-și îngroape nasul în ceva atât de sexy precum... a aruncat o privire la ecusonul ei: Dr. M. Watson, Medic Specialist Pediatrie. Nici o problemă, a replicat doctorița pe un ton lejer, ușor distant. Nu vă cheamă într-adevăr Dr. Watson, nu? Hugo a măsurat-o din cap până-n picioare cu o expresie seducătoare, observându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
olandeză, a presupus Hugo, în timp ce femeia, pe ale cărei brațe întinse zornăiau diverse brățări, se îndrepta către el. Hugo s-a trezit împins spre o masă, unde a fost întrebat cum îl cheamă. I s-a scris numele pe un ecuson care i-a fost prins de reverul hainei. Și astfel etichetat, i s-a dat drumul să se întoarcă împleticindu-se, la scaunul de lângă soția lui. A privit iute împrejur. Imaginea atâtor femei gravide îi dădea o stare de nervozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aș vrea ca toată lumea să se ridice, pe rând, în picioare și să se prezinte. Te rog! a încheiat ea făcându-i semn persoanei care se afla cel mai aproape de ea și care s-a ridicat imediat în picioare. Pe ecusonul femeii respective scria „Mel“. Tipa era scundă, avea un aspect războinic și un păr grizonant tuns foarte scurt. Hugo i-a aruncat o privire rapidă, pe care și-a îndreptat-o apoi, aprobator, asupra femeii de lângă ea: o roșcată foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și visător. Pare vulnerabilă, s-a gândit Hugo încercând să-i surprindă privirea. Probabil că ăsta era motivul pentru care venise însoțită de maică-sa. —Eu sunt Mel, a anunțat femeia cu părul grizonant, uitându-se reprobator către numele de pe ecuson, ca și când ar fi vrut să dea de înțeles că era o chestie evidentă. Apoi a indicat-o pe roșcată. — Iar ea este Saskia. Partenera mea. Hugo a încetat să mai bată din gene către roșcată, aruncându-i, în schimb, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a adăugat ea aruncând o privire disprețuitoare împrejur, că nimeni de aici nu cumpără revista Style. —Eu o iau uneori, a anunțat o tipă cu un machiaj gros, cu pielea lucitoare, un nas enorm și un păr șaten nețesălat. Pe ecusonul ei scria „Laura“. —Te referi la revista care se dă împreună cu Sunday Times? —Nu, a răspuns glacial Amanda, nu mă refer la revista aia. Mă refer la extrem de prestigioasa și influenta revistă americană cu același titlu. Hugo a fost surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Ei, oricum, e foarte interesant, Amanda. Mulțumesc. Amanda s-a așezat pe scaun și l-a săgetat pe Hugo cu o privire furioasă. Apoi, Hugo a văzut că Amanda se holba la reverul lui. Îngrozit, Hugo a realizat că pe ecusonul plasat într-un unghi câș, mai exact pe hârtia albă și mototolită, scria numele „Yogi“. Era clar că Lotti înțelesese greșit „Hugo“. Probabil că în Olanda nu găseai prea mulți Hugo. — Yogi! a ciripit Lotti, înfigând, fără să vrea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
avuseseră o nuanță de flirt. Conștientizarea faptului că ajunsese obiectul batjocurii celorlalți era în egală măsură neobișnuită și neplăcută. —Ăăăă, păi, a început el cu o senzație de disconfort, primul lucru pe care ar trebui să-l spun este că ecusonul ăsta nu e corect. Numele meu nu e Yogi. Vorbește mai tare, Yogi! l-a rugat Lotti din față. Nu te auzim! —Numele meu nu e Yogi, a behăit Hugo. Numele meu e Hugo - Hugo Fine. Fir-ar al dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
toate astea, ușa clasei s-a deschis brusc și un bărbat a intrat în sală. Lotti și-a ațintit ochii asupra lui. —Bună! Bine-ai venit! Ai întârziat puțin, dar nu contează. Apoi s-a precipitat ca să repete faza cu ecusoanele. —A trebuit să așteptăm autobuzul, a explicat bărbatul oarecum defensiv. Hugo a realizat că nou-venitul era extravagant de frumos. Începând cu pomeții în gen Cherokee și părul întunecat care îi cădea în niște bucle neglijente până la mușchii puternici ai gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întunecat care îi cădea în niște bucle neglijente până la mușchii puternici ai gâtului. Tipul avea o frumusețe de erou de film care stârnea resentimente chiar și în rândul celor mai relaxați bărbați. Iar Hugo, care stătea în picioare cu un ecuson caraghios în mijlocul unui grup de străini care rânjeau, se simțea în clipele alea departe de a fi relaxat. —Autobuzul? a repetat Amanda disprețuitoare. Bărbatul cu părul lung s-a uitat la ea. Noi nu avem treabă cu mașinile, a anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]