542 matches
-
Apoi, în The Book of Urizen Blake descrie activitatea lui Urizen că Demiurg întunecat. Creatorul nu mai este aici bunul și dreptul Iehova din Geneză, ci "forță întunecată" a rațiunii și materialității limitative, Urizen, a cărui răzvrătire împotriva unității primordiale edenice duce la fragmentarea, dezbinarea acesteia și încătușarea ei parțială în lumea materială. Poemul urmărește crearea trupului uman material macrocosmic și, simultan, microcosmic; crearea lui Enitharmon (Spațiul fizic) și a lui Orc (Revoluția; energia din interiorul timpului, ca pulsare a materiei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
numărul de fier: expansiunea vieții este curmata periodic de obstacole ale Naturii căzute din Spirit, acesta din urmă fiind Viața pură și imposibilitatea extincției vieții. Așadar, din perspectiva acestor numere-legi ce guvernează structurile-procese din natură (natură fizică, reală, și natura edenica, ideală, transcendență), haosul este de fapt o dinamică ordonată de un înalt grad de complexitate. Tocmai acest model oscilant, sugerat în fragmentul de mai sus din "Căsătoria Cerului cu Iadul", este fundamental în întreaga gîndire a lui Blake și se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și a întoarcerii la inocentă după căderea inexorabila în experiența a devenit unul dintre laitmotivele cele mai firești. Această temă însă s-a extins și a dus la dorința romantică de a explora realitatea din temelii: inaccesibilul, nelimitatul, infinitul, Unitatea edenica nemărginita, lucrul unic și neimitabil, originalitatea, noul permanent, arta, Celălalt, originea, femininul că origine, "religia femeii", filosofia absolută, libertatea, principiile primordiale, Dumnezeu, sensul infinit al creației: toate acestea au devenit adevăratele forțe generatoare ale căutării romantice infinite. Din această căutare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
BCW Blake Complete Writings with variant readings, Geoffrey Keynes (editor), Oxford University Press, Oxford, New York, 1979. BCH G.E. Bentley Jr., William Blake: The Critical Heritage, London, Routlege & Kegan Paul, 1975. ANEXE -[Eternii] -[Plenitudine] -[Energie-Spirit] -[lege nedeterministică] -[libertate spirituală: Ierusalim] -[Ființă edenica androginică plenară♂☼♀] (Ființă♂-Ființă emanata♀)............................ Spectru sexualitate....................................non-sexualitate polaritate.....................................anti-polaritate semi-plenitudine............................ anti-plenitudine materie.......................................antimaterie afirmare...................................... negare lege........................................... antilege (Tharmas♂-Enion♀)................................... Spectrul lui Luvah (Urizen♂-Ahania♀)....................................Spectrul lui Urizen libertate materială (America)......................... libertate spectrala lege deterministică.....................................antilege deterministică Fig. 2 Dinamică
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pron. ta/ tău/ tăi/ tale; vostru/ voastră/ voștri/ voastre; reason subst. rațiune; your reason = rațiunea ta/ voastră INTERPRETARE ALTERNATIVĂ: Urizen nedecăzut: Apollo (în Vala); apoi, după cădere, Satan (cf. S.F. Damon) Urthona: Ur-th-on-a (cu [th] încorporat: Tharmas) (Los în ipostaza edenica) EBRAICA GREACĂ uri subst. lumină; on (part. prez. al vb. einai a fi) fiind, ființa, ființare ETIMOLOGIE ALTERNATIVĂ: Urthona GAELICA U-thorna nume geografic în poemele lui Ossian (Macpherson) ETIMOLOGIE ALTERNATIVĂ: Urthona: "earth owner" (cf. Damon) ENGLEZĂ earth subst. pămînt; owner
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Puternici sînt în fiecare Om", Vala, I, 6). Teoria celor patru Zoa ("Nemuritorii Înstelați", "Ființele vii") este concepția fundamentală a lui Blake, derivată probabil din viziunea lui Ezechiel sau a Sfîntului Ioan (Ezechiel 1, 5-6; Apoc. 4, 6-7). În starea edenica cei patru Zoa sînt uniți în armonie perfectă. Căderea lor înseamnă nu căderea întregii eternități în temporalitate, ci doar a unei părți (că în sistemul lui Böhme). Primul Zoa este Tharmas, "puterea Părinte", care se află în Vest (Apus). Al
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
înnăscuta (în sensul lui Berdiaev, increată), avînd un corespondent în lumea materială: America, simbolul libertății materiale. 8 (I, 75) SPECTRU / SPECTRE: Spectrul este forța negației, este negația în sine. Cuplul (ființă căzută)-(spectru) este rezultatul fragmentarii creației. Astfel, ființa plenară edenica nonsexuată prin cădere se rupe în două entități sexuale, una masculină și una feminină (cea feminină ieșită din cea plenară prin emanație); la aceste două entități se adaugă a treia, Spectrul, care se naște nu printr-un proces de emanație
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
adaugă a treia, Spectrul, care se naște nu printr-un proces de emanație, ci ca rezultat al procesului de rupere care este simultan cu procesul de emanare (a ființei sexuate feminine). Așadar, Spectrul este forța vida de fragmentare a plenitudinii edenice. El este principiul absenței necesar pentru că procesul de emanație să aibă loc (nașterea femininului), dar el însuși, paradoxal, nu este principiu emanativ. Într-un sens, ideea de Spectru la Blake seamănă ciudat de mult cu noțiunea de antimaterie: Spectrul trebuie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
el însuși, paradoxal, nu este principiu emanativ. Într-un sens, ideea de Spectru la Blake seamănă ciudat de mult cu noțiunea de antimaterie: Spectrul trebuie să se reunească cu cele două ființe sexuate, masculină și feminină, pentru ca să fie refăcuta plenitudinea edenica. Similar, materia unită cu antimateria eliberează energia ținută captivă în materie, materia însăși fiind anihilata la impact (la fel ca si antimateria). Dacă luăm în considerare că energia este echivalentul Spiritului (cum, printre alții, a sugerat Koestler), atunci tocmai procesul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
departe strălucea în zare,/ Asemeni unui munte peste munte,/ Cu mii de piramide și de turnuri/ Cioplite-n mine mari de diamant/ Și-n stînci de aur; al lui Lucifer/ Palat [...] Muntele Soborului". 80 (ÎI, 187) Vestul este în starea edenica domeniul lui Tharmas. 81 (ÎI, 190) era-ntocmit în patru colțuri (form'd Foursquare) (despre Altarul de aur din lăcașul dinspre apus, din Sala de aur a lui Urizen): Vezi notă pentru (ÎI, 168): cerurile pătrată formă cu-o linie-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
structura majoră): cele patru structuri majore nu sînt altceva decît cele patru sfere ale celor patru Zoa. Structura cuaternara și suprastratificată este evidentă. Concluzia este că Urizen construiește după modelul divin, arhetipal al Golgonoozei, desi construcția să este în afara sferei edenice, fiind vorba de "Găoacea Lumii" materiale ieșite din sfera eternă a Spiritului. Spre deosebire de Blake care folosește modelul cuaternar al cosmosului, Milton vorbește de un sistem ternar (Paradisul pierdut, cartea a II-a, p. 55): "Se-arată, în sfîrșit, hotărnicirea/ infernului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Vala, VIII, 442), sau a Mării Mame Uroborice, balaur feminin, identificabil cu Vala lui Blake, ca imagine a primei materia alchimice (Mandala alchimica), din care este alcătuit tot universul; este astfel proto-substanța cosmogonica. 82 (ÎI, 195) Estul este în starea edenica domeniul lui Luvah. 83 (ÎI, 202) Skirts vesminte ce acoperă trupul femeiesc de la talie în jos. 84 (ÎI, 252) pavilioane: Aici probabil în sensul de corturi mari, cu vîrfuri ascuțite, rezervate căpeteniilor armatei. 85 (ÎI, 253) aburi: Sau "efluvii". 86
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de altă parte, afirmînd că acești căi ai lui Urizen erau "mai iuți decît lumină" (ceea ce ne sugerează noțiunea de "tahion", particulă subatomica ipotetica mai rapidă decît lumină), Blake pare să îi identifice cu undele cerebrale, ale gîndului, în stare edenica, singurele capabile de o "viteza" mai mare decît a luminii, fiind în domeniul Imaginației romantice. Vezi și notă despre ai Luminii Aprigi Căi (V, 235), care sînt probabil caii lui Urizen. 149 (V, 215) Aurul și-argintul: Acestea sînt metalele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lumilor care prind viață: O altă citire: "ale lumilor care dau viață", deși în context mai puțin probabil. 202 (VII, 230) în amețire: Sau "leșin, pierdere a facultăților conștiente". 203 (VII, 272) spiritu-n grădină: Enitharmon (Spațiul) și Urthona (că Timp edenic). 204 (VII, 297) sclavul Creației pe care am zidit-o: Urthona-Fiul, zidind Creația, devine patibilis deus care trăiește dramă adîncurilor temporale. 205 (VII, 323) Probabil umbră lui Enitharmon. 206 (VII, 333) copacul Tainei: Se află în Golgonooza, în Poarta Luban-ului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sau „cetățeanul”, diferit de omul naturii. Pe tot parcursul istoriei sale, între omul naturii și omul cetății va exista o contradicție, un conflict interior, manifestat fie prin „nostalgia originilor”, ca dorință de reîntoarcere la condiția primară, plasată într-o etapă edenică anterioară, fie prin dorința de depășire a condiției actuale prin „progres”, ca o tendință de transcendere, de proiecție transpersonală și transmundană. Tendințele natural-primare sunt într-o permanentă confruntare cu tendințele social-secundare ale omului. Reprimarea exercitată de „forțele sociale” va fi
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
ca simbioză între spiritul marii boierimi de viță veche și cel al burgheziei intelectuale, generoase, coborâtoare din răzeși. Prima realitate, prin care La Medeleni se constituie și într-un bildungsroman, este condiționată de stabilitatea celei de-a doua: conservarea candorilor edenice proprii vârstelor aurorale pare posibilă doar în condițiile unui timp social-istoric propice. Arhitectonic, trilogia nu urmează legile romanului clasic, nefiind construită după un plan narativ riguros. Conflictul, atât cât există, se dezvoltă în absența unei organizări pe axa unor întâmplări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
desfășoară într-un târg patriarhal, sugerează ideea că în lumea modernă înțelegerea vieții în latura ei sublimă nu o mai au decât copiii și dezmoșteniții soartei, care, chiar și bătrâni, își păstrează ingenuitatea. Constrângerile vieții adulte alterează fondul prim, originar edenic, al fiecăruia. În romanul Bal mascat, plasat în ambianța citadinismului ieșean, autorul e înclinat să smulgă măștile și să releve realitatea în nuditatea ei. Existența burgheză, asimilată pervertirii și pragmatismului, este incompatibilă cu aspirația spre puritate și elevație intelectuală. T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
nevoit să mă omor eu!...". Richard Fusco notează, în relație cu confruntarea dintre personaj și mediul familiar acestuia din finalul nuvelei: "Peisajul distrus care constituie ultima privire fugară din viața sa este ironica reinterpretare fizică și alegorică a aceleiași grădini edenice pe care o prețuise cu patru luni mai înainte" (1994: 61). Cred că nuvela suportă cel puțin o interpretare alegorică. Ea se bazează pe insolitul darwinism metafizic al autorului: conform acestei intuiții, omul, ca apex al evoluției materiale din biosferă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mea, și nu te teme / Te voi duce spre glorie deși / Drumul trece pururi prin moarte” (Nu mă apăr). Dorința de abandonare a lumii reale și de regăsire a unui univers pierdut se transpune în căutarea Larosului, țară imaginară, mitică, edenică, unde ideea de puritate se va îngemăna cu simbolurile morții: „Se sinucid frunzele, tăindu-și venele / Simți? / E ca înaintea unei mari lupte” (Toamnă). Poemul Fără ură construiește un „scenariu” în care un fiu este inițiat în rosturile drumului din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287456_a_288785]
-
Se vedeau vinele de metal, izvoarele minerale ale aurorii. Tăceri eterne. Păduri eterne. Cântece eterne. (Minunata călătorie) Sub acest semn transfigurator se înscrie și mai vechiul discurs umanitarist al poetului, rezolvat acum în viziunea unei omeniri fericite, a unei vârste edenice recuperate: Zi liniștită. Zi luminoasă, Cu semănăturile strălucind lângă soarele de aramă, Cu împărțirea dreaptă a bucatelor, Lângă aburii desfăcuți între fânețe și vânturile de argint. Iată-te, tu, omule bun, Argat sau cântăreț cu uneltele amiezii, Câinii latră bucuroși
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Coloanei în amiază (1961) cântă nu numai fructele, ca Ion Pillat, cântă toate roadele pământului. Asemenea lui B. Fundoianu, Ilarie Voronca și Radu Gyr în deceniile interbelice, el celebrează fasolea, cartofii, mazărea, ceapa, sfecla, tomatele, morcovii. Poetizează, adică, alături de fructele edenice ale solului subcarpatic, precum „pere de aur ca luna în noapte”, prune cu „miezul ca fagurii dulci de albine”, și vegetale indispensabile, „prozaice”. Abordând la debut, în stil nediferențiat, obișnuitele „teme majore”, el s-a remarcat încă de atunci și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
a speciei și de conservare a stirpei. Pentru el și înclinațiile sale schopenhaueriene, sentimentul purificat de instinct atinge absolutul doar sub raza neprihănită a primordiilor. Este cheia esteticii romantice, a expansiunii cosmice și a delirului uranic, a retragerii în insula edenică a voluptății și mistuirii (cupio dissolvi). Scrisă la doar 19 ani, nuvela Avatarii faraonului Tlà, tradusă de Mariana Câmpean prin Le trasmigrazioni del Farone Tlà, aduce în scenă cam toate rețetele epicii postmoderne, începând cu metamorfozele și transformismul personajului, și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cu ajutorul căreia se operează o lărgire a orizontului critic și o mai atentă studiere a detaliului. Cele șapte capitole circumscriu două tendințe fundamentale în poezia lui Pillat: pe de o parte, „identificarea unei incinte originare, care să favorizeze declanșarea imemorialului edenic al copilăriei”, iar pe de altă parte, „interiorizarea spațiului contemplației poetice”. L. argumentează, prin analiza poemelor, metamorfozarea operei lui Pillat într-o „mitologie poetică” și încearcă să aducă în prim-plan arhetipurile și simbolistica unei poezii aflate într-o permanentă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287843_a_289172]
-
epocile creatoare, se comportă asemenea unui organism enorm, dar totuși unitar, și artistul singuratic, cel care oglindește în propria-i ființă, mai mult sau mai puțin fidel, specia însăși, are tainice năzuințe de a recupera măcar o fărîmă din starea edenică a primilor oameni. Si atunci visează în fața șevaletului făpturi sincretice, pe jumătate pămîntene, pe jumătate forme eterne, ipostaziate, de cele mai multe ori, în misterioase nuduri feminine. Indiferent cum se raportează în particular un pictor sau altul la nudca temă de atelier
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
satului rămas în ur-mă, un mecanism regresiv, al inadaptării și al melancoliei, obiectul se schimbă, se "modernizează". Cu atît mai mult cu cît e reconstituită provincia mărunt-urbană a acelei zone "central-europene", cu vestigii "imperiale", care e Banatul, un mic univers edenic prezent și sub pana unor Sorin Titel, Livius Ciocârlie, Virgil Nemoianu, Daniel Vighi. E un mediu de interferențe, înregistrat cu o fidelitate descriptivă sub care mustește emoția unei despărțiri decompensate: Bariera se ridică agale,/ căruțe cu păsări, cu fructe, cu
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]