462 matches
-
culturală Academia bârlădeană nu a fost doar o stare de spirit, ci un puternic centru de cultură națională nu numai la Bârlad ci pentru întreaga Moldovă de Jos. Aspect esențial de reținut, bine subliniat în volumul ediției anastatice alcătuit de editoarele Elena Monu și Elena Popoiu, apărut la Editura Sfera-Bârlad în 2011, dar și în cele aproape 500 de pagini din „Mari personalități ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870-2008”, volum realizat de Ion N. Oprea în 2003
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
atenta și eficiența cu care a stat alături de realizatori în toate etapele elaborării ediției, și doamnei Gabriela Defour - Voiculescu, pentru amabilitatea cu care a răspuns tuturor solicitărilor acelorași. Din nota asupra Ediției se desprinde, ca și din Cuvântul înainte al editoarei, că gruparea textelor s-a făcut cu excepția povestirii Capul de zimbru (1947), pe cele trei categorii - texte epice propriu zise, alcătuind fondul masiv al volumului, texte lirice sau pseudo lirice în proză și o addenda conținând primele încercări literare în
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
nu au fost păstrate particularitățile regionale și de epocă, atât din scrisul eminescian, cât și din acela al Veronicăi Micle. A rezultat o modernizare nedorită a textelor, o nivelare a trăsăturilor lingvistice specifice fiecăruia dintre autori", aceasta datorită "necunoașterii de către editoare a formelor de limbă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea" etc. În consecință, profesorul ieșean solicită "relectura originalelor, făcută de experți" ca fiind "nu numai necesară, ci și obligatorie". Foarte interesante sunt comentariile privind receptarea operei lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Necunoscute, se oprește asupra contribuției Aureliei Rusu la dificila sarcină a editării scrierilor lui Eminescu, vorbind despre cel de al șaselea volum din seria de Opere pe care o realizează aceasta la Editura Minerva, dar observațiile vizează întreaga muncă a editoarei, observând "întinsa cunoaștere a epocii", iar în ceea ce privește readucerea în actualitate a postumelor, Dan Mănucă atrage atenția asupra faptului că editoarea "le grupează după un criteriu" ce "contribuie la reconstituirea a ceea ce am putea numi stilul psihologic sau ideatic. Procedeul este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
șaselea volum din seria de Opere pe care o realizează aceasta la Editura Minerva, dar observațiile vizează întreaga muncă a editoarei, observând "întinsa cunoaștere a epocii", iar în ceea ce privește readucerea în actualitate a postumelor, Dan Mănucă atrage atenția asupra faptului că editoarea "le grupează după un criteriu" ce "contribuie la reconstituirea a ceea ce am putea numi stilul psihologic sau ideatic. Procedeul este acela al arheologului, care nu numai că nu neglijează contextul, dar îl folosește cu larghețe pentru a-și defini obiectul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
criteriu" ce "contribuie la reconstituirea a ceea ce am putea numi stilul psihologic sau ideatic. Procedeul este acela al arheologului, care nu numai că nu neglijează contextul, dar îl folosește cu larghețe pentru a-și defini obiectul cercetării. Datorită acestui fapt, editoarea a putut realiza lecțiuni corecte, extrem de dificile pentru cine nu cunoaște ansamblul operei eminesciene [...]. Lecțiunea Aureliei Rusu este exemplară, deoarece se întemeiază și pe descifrarea concepției istorice a lui Eminescu, nu numai pe efortul de decriptare grafologic". Volumul de O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pentru convingerile lui Eminescu însuși era aceea a unității românilor de pe spațiul întreg și rotunjit al vechii Dacii". Etc. De interes rămân însă comentariile privitoare la sensul ideatic și paradigmatic al versului: Iar noi locului ne ținem...", din poezia Revedere, editoarea făcând corelaționări în întreaga poezie eminesciană. "În imaginarul creativ al poeziei notează Aurelia Rusu omul și codrul aparțin universului de semne devenite din natură, inseparabile de ea, cu distincția esențială că în mod simultan omul reunește cele două principii eterne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
invit să revenim la albia dialogului nostru. Vă întrebasem în ce raporturi vă aflați cu editorii români și cu colegii traducători. A.R. În raporturi foarte bune. În primul rând, am o relație afectivă, de veche prietenie, cu foarte buna editoare care este Denisa Comănescu. R.P. Spre deosebire de vecinul care v-a udat florile, Denisa o să citească paginile acestea și-o să se bucure. A.R. Cred că pot să spun că Denisa mi-a fost discipol. Ea a ajuns în viața editorială
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ținând cont de felul neoficial în care sunt pomenite majoritatea personajelor din scrisori: pseudonime, supranume, porecle, nume de alint. Anexa cuprinde fotografii inedite și fotocopii ale documentelor, în ordinea în care se face trimitere la ele în notele de subsol. Editoarea mulțumește: Doamnei Ioana Pârvulescu și legatarilor testamentari ai Monicăi Lovinescu, domnii Gabriel Liiceanu și Mihnea Berindei, pentru încrederea acordată. Luciditatea domnului Mihnea Berindei cu privire la necesitatea și stringența recuperării arhivei Lovinescu-Ierunca a fost determinantă. Prezenta ediție nu ar fi fost posibilă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
chiar și Nelly Sachs, a cărei lespede n-am găsit-o. Am lăsat „pietrele de amintire” pe lespezile familiei Bonnier, mai ales pe lespedea pictoriței Eva Bonnier, pictorița ale cărei spirit și personalitate puternică se pare că s-au transmis editoarei pline de căldură și farmec, cu același nume. Ce lucruri sublime pot descoperi într-un vechi cimitir! Mai ales când am citit obsesiv operele lui Strindberg. Flora și fauna sunt unice, hrănindu-se din sucurile subtile ale celor de sub pământ
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-i aparține numai lui, din cartea Nostalgia. Am primit cărțile lui, bucurându-mă mult. Vorbeam cu Denisa (Comănescu) la aceeași masă, studiind finețea și frumusețea chipului ei, ascultând povestea care-i aparținea numai lumii ei poetice. Denisa, care e acum editoarea mea, și asta mă bucură mult. La fel de mult ca atunci când Ileana (Mălăncioiu) a fost editoarea mea, publicându-mi antologia superb întocmită prin grija ei și a artistului de excepție și profesorului Mircea Dumitrescu. Iunie M-am calmat acum: veni, vidi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu Denisa (Comănescu) la aceeași masă, studiind finețea și frumusețea chipului ei, ascultând povestea care-i aparținea numai lumii ei poetice. Denisa, care e acum editoarea mea, și asta mă bucură mult. La fel de mult ca atunci când Ileana (Mălăncioiu) a fost editoarea mea, publicându-mi antologia superb întocmită prin grija ei și a artistului de excepție și profesorului Mircea Dumitrescu. Iunie M-am calmat acum: veni, vidi, vici! Am văzut ce era de văzut în țara în care m-am născut: copilăria
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a apărut îmbrăcată cu maioul alb, dăruit de mine, cu scrisul lui Strindberg pe piept, frumoasă ca o adolescentă, serioasă și originală în tot ce spune și face. Am făcut o petrecere la mine, unde am invitat-o și pe editoarea Ilenei, Ingrid Svensson. M-am simțit bine, am stat cu Ileana până târziu, depănând amintiri din „tinerețea” noastră și din timpul în care eu n-am mai fost în țară. Ileana vorbește în așa fel încât am impresia că eu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
că moartea prematură a poetului - prieten, urmată de arestarea, anchetarea și condamnarea mea, precum și multe alte frustrări resimțite de-a lungul vieții, mi-au marcat existența. Îmi dau seama că prezentarea într-o postură controversată a fostei colege și actualei editoare Geta Dimisianu Naidin i-a prejudiciat imaginea. Evenimentele politice ale anului 1956, prigoana tineretului universitar de atunci ne-au răvășit viața. Nimic nu se mai poate îndrepta, dar nici uita. Recunosc, în același timp, că acel portret-pamflet - în care, de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de întîia mână ale epicei noastre urbane." 1939 Editează cursul de poezie ținut la Universitatea din Iași: Principii de estetică. La 1 ianuarie scoate Jurnalul literar, foaie săptămânală de critică și informație literară. Redacția revistei figura, nominal, la sediul librăriei editoare Ath. Gheorghiu, str. Cuza-Vodă, nr. 54; în fapt, redacția se afla la G. Călinescu acasă, în str. Ionescu, nr. 4. G. Călinescu publică articole de direcție și atitudine literară, eseuri de istorie literară, multe dintre ele intrate, apoi, în Istoria
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai și poetul este iarăși bine. Ar fi trebuit să mai existe o scrisoare pe 6 mai și alta pe 9 mai, ca să fie din trei în trei zile, cum se convenise dar, fiind vorba de scrisori liniștite și liniștitoare, editoarea care este chiar Cornelia Emilian nu le mai publică. Situația se repetă în iunie 1887 ca și în iulie, august, septembrie etc. Încât se poate deduce că scrisorile în care se descrie sănătatea poetului, sau, mă rog, starea lui mai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de mine și să mi-l dăruiască în sănătate, așa cum a fost în săptămâna trecută în care mă simțeam cea mai fericită dintre muritori...“ (continuă la fel). Lipsesc scrisorile de „săptămâna trecută”, când bolnavul se simțea mai bine; desigur, pe editoare nu au interesat-o. Se apropie acel 14 iulie când se va ține un consiliu la Iași pentru boala lui Eminescu. 1/13 iunie: „De astă noapte lui Mihai îi este mai binișor. Sub o cură foarte serioasă. Fricțiuni cu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o metodă anume de tratare a acestei boli. Mai reiese, apoi, o docilă elevă a sa, care se întâmplă a fi chiar sora lui Eminescu și care aplică asupra fratelui ei metodele ce i se predau. Să fie, oare, intenția editoarei aceea de a-l arăta cu degetul pe medic prin scrisorile Hanrietei? Vom urmări și acest sens al cărții, desigur. 2 august 1887 - scrisoare către Cornelia Emilian-Fiica, de la LaculSărat unde Hanrieta merge singură. Știe că Eminescu a ajuns la băi
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pe trei zile la Iași, tare-aș veni. Dar mai mult de trei zile n-aș avea, pentru că eu nu am vacanțe, ci trebuie să trag ca catârii, greu la vale și greu la deal.” (Vezi tot acolo, p. 241; editoarea de azi transcrie vacanță când se vede clar vacanțe) Fragmentul al treilea sare, tot pentru a demonstra povara ziaristicii, la o scrisoare din septembrie 1882: „ Ei, dac-ai ști cum salahoria asta în care petrec împreunată cu boală și mizerie
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Eminescu: Poezii / Poèmes, Cuvânt înainte: Septime Gorceix. Selecție, traducere și prefață: Nicolae Iorga, Septime Gorceix. Postfață, note, traducerea Cuvântului înainte și a Prefeței: Petruța Spânu”, Fides, 2000. Este o carte actuală scoasă cu prilejul „Anului Eminescu” și cităm, în traducerea editoarei, ce spune Septime Gorceix despre elaborarea ei în anul 1919: „Fiind prizonier de război framncez /de/ pe frontul de la Verdun, după două evadări spre Elveția nu reușii altceva decât să devin prizonier austriac. Atunci mi a venit ideea să caut
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ȚARĂLUNGĂ, Ecaterina (8.VIII.1947, Râmnicu Sărat), istoric și critic literar, editoare. Este fiica Stoianei (n. Panait) și a lui Radu Țarălungă, subofițer. Urmează Liceul „Ștefan cel Mare” din Râmnicu Sărat (1961-1965) și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1965-1970), unde își va susține și doctoratul în 1973
ŢARALUNGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290080_a_291409]
-
TOMA, Stela (6.V.1929, Cilibia, j. Buzău), editoare. Este fiica Alexandrinei (n. Vânt) și a lui Nicolae Enache, militar. Urmează Liceul „Doamna Stanca” din Făgăraș (1940-1948) și Facultatea de Filologie a Universității din București, secția limba și literatura română (1948-1952), unde mentor i-a fost J. Byck. Funcționează
TOMA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290216_a_291545]
-
a editurii Belfond. La un moment dat, Edgar Reichman, pe care tocmai Îl cunoscusem, m-a prezentat doamnei Marianne Veron, care conducea o nouă colecție de proză internațională. „Român? Scriitor român? Nu știu nimic despre literatura română”, a răspuns, degajată, editoarea, Îndepărtându-se, dar Întorcându-se imediat: „Oh, ba da, știu ceva. Am primit acum câteva luni de la un domn din Israel traducerea În franceză a unei povestiri de un autor român. O povestire extraordinară. Am trimis-o tuturor prietenilor mei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
domn din Israel traducerea În franceză a unei povestiri de un autor român. O povestire extraordinară. Am trimis-o tuturor prietenilor mei. Se numește Puloverul”. „Perfect!”, a replicat, animat, Edgar Reichman. „Iată autorul! Aici, În fața dumitale.” Nu era nevoie ca editoarea să-mi confirme numele expeditorului și traducătorului. Nu doar evidenta fidelitate afectivă operase În ambele Împrejurări, ci și un spirit intrepid și chiar „managerial”, aș zice, pe care deloc nu Îl bănuiam și care avea să rodească, În anii următori
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În mișcările politice cărora le sacrificaseră luciditatea și cărora le concesionaseră ieftin nevoia de transcendență. Într-o plăcută cină la același restaurant franțuzesc din Vermont, În vara lui 2001, de data asta, Bellow s-a trezit brusc din apatie când editoarea sa, o indiană cam fandosită, după ce Întrebase pe fiecare ce crede despre „actuala decădere a culturii americane”, ajunsese și la el. Brusca acutizare la un impuls literar aveam s-o observ și un an după aceea, la o petrecere În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]