484 matches
-
șocului în confruntarea cu lumea urbană și experiența acesteia este pusă de Benjamin, în alte texte, în legătură cu forme concrete ale compor ta mentului cotidian: cum se constituie imaginea unui loc, lucru sau eveniment, astfel încât povestea lor să coexiste cu semnele efemerității și ale anonimatului? Altfel spus, cum este posibilă recuperarea autenticității fenomenului urban, în chiar mo mentul pierderii sale? Pentru a încerca un răspuns, îmi propun și de această dată schițarea unui traseu: de la problema alegoriei baroce către cea a imaginii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
găsirea unui sens, este perturbat de negativitatea pură a războiului. În capitolul patru al textului, Benjamin indică însă o posibilă „sarcină a experienței“ ulte rioară momentului ei auratic. Dominată de forțe seculare (säkularer geschichtlicher Produktivkräfte), lumea devine un spațiu al efemerității, al trecerii dezvrăjite. Aici însă, un nou mod al experienței îi poate „reface“ frumusețea: „eine neue Schönheit in dem Entschwindenden fühlbar macht.“ Metropola, cum voi încerca să arăt, își descrie contururile în această lume fluidă. În experiența urbană se configurează
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sufletului, melancolia pare să se fixeze la sfârșitul secolului XIX ca fenomen morbid. Le vague à l'âme, "doliul fără obiect" (Sigmund Freud), tiparul melancolic este similar celui reflexiv. De fapt, reflexivitatea ca delectatio morosa și meditație filozofică pe marginea efemerității se regăsește în celebra garvură a lui Dürer, mal du coeur rezonează încă de la început cu un mal du pensé. Mâna dusă la tâmplă se însoțește cu o privire pierdută în depărtare sau absorbită în abisul vacuității interioare. Aristotel descria
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dimensiunea reziduală ca tigvă, reprezintă oarecum o imagine sarcastică a idealului pierdut într-o iluzie deșartă, sarcasm accentuat și de coroana de lauri care-l încununează. Avem aici și o aluzie la derizoriul gloriei obținute postmortem, a derizoriului existenței și efemerității fiecărui act, fie el și cel al presupus nemuritoarei arte? Putem scruta acest tablou și prin scena shakespeariană a monologului hamletian în fața craniului lui Yorick, măscăriciul, nebunul. O filozofie a morții, dar mai ales angoasa ei într-o mizanscenă venerică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale căror intrări și ieșiri se aflau într-o stare de echilibru, cunoașterea postmodernă se confruntă, în schimb, cu o situație politică și epistemologică diferită caracterizată, printre altele, prin: imposibilitatea tratării istoriei ca un curs unitar, absența reperelor de certitudine, efemeritatea fenomenelor și stărilor, criza de identitate și identificare, imprevizibilitatea acțiunilor și inovațiilor etc. Această situație nouă, de contestare a funcționalității predeterminate a sistemelor și a ordinii universale a rațiunii, a favorizat tranziția de la gândirea fundaționalistă spre gândirea hermeneutică. De la determinismul
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
bun exemplu în acest sens, îl constituie atât de popularele flashmob-uri, întâlniri "programate" prin intermediul netului, având o temă dată: a asigura suportul pentru o melodie sau un interpret, a celebra o instituție (liceu, universitate etc.), o ținută recent lansată etc. Efemeritatea grupului lasă posibilitatea unor aderențe noi, la fel de pasionate, dar la fel de trecătoare. Ajuns acasă, individul este tot singur, căutând cu disperare un grup nou care să-i împrumute reperele sale. Totul începe în școală, va spune Hannah Arendt, acolo unde "copilul
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
prezent se poate adăuga evaziunea din realitate și libertatea din lumea virtuală (eventual, sub un alt nume, sub un alt chip, sub altă identitate, cu alte caracteristici de personalitate). Mai târziu, resentimentele împotriva tiraniei grupului se vor plia perfect peste efemeritatea flashmob-urilor, dând naștere unei aversiuni durabile pentru orice aderență la un grup durabil (partid, sindicat, ONG etc.). Rămâne întrebarea: de ce creierul uriaș al multor copii preferă evaziunea oferită de internet sau activitățile inepte de pierdere a timpului în locul forării după
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
scăzut, ghildele/alianțele corespunzatoare jocului respectiv sunt mai instabile, mai friabile, iar nivelul maxim de autoritate atins de oricare individ este și el în mod corespunzător mai scazut (ex. Star Wars The Old Republic, City of Heroes) ajungând chiar la efemeritate (Diablo III). Este posibilă formarea de grupuri organizate în care anumiți indivizi devin purtători de autoritate (uzual denumite clanuri, dar și alte denumiri sunt utilizate pentru același concept linkshells pentru Final Fantasy XI, virtual airlines pentru Microsoft Flight Simulator etc.
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
manifestarea unor forțe exterioare lui, de a cunoaște cine este, de unde provine și în ce direcție se îndreaptă omenirea (întrebare reformulată și de Paul Gauguin, într-o celebră lucrare de-a sa: De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptăm?). Constatarea efemerității și evanescenței fenomenelor ce ne înconjoară a separat teoriile existențiale în două direcții fundamentate pe nevoia găsirii unui răspuns la întrebarea dacă lumea a fost sau nu creată. Această problemă a născut și naște în continuare discuții tot mai aprinse
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
viața e relativă. Spre sfârșitul vieții se înmulțesc țintele, dar se împuținează gloanțele. Totul pare a fi ciclic. Până și ludicul revine la bătrânețe. Nu toți care disprețuiesc clipa sunt condamnați la durată. Cutremurile de pământ - aceste vibrante omagii aduse efemerității și neputinții noastre. Pentru bătrâni, ziua de mâine poate fi chiar foarte scurtă. Privită din zona copilăriei, viața pare eternă. Scrutată dinspre zona finală, pare o ciozvârtă de timp. De la o vârstă, dacă nu ai baston, te ții de trabuc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
au caracter istoric. Apar pe o anumită treaptă și își rup gâtul pe alta. Cel mai curat optimism îl avem în copilărie. Și când ajungem în mintea copiilor. Clipă, rămâi tu! Eu nu am cum. Prea repede uităm că, prin efemeritate, tinerețea se înrudește cu Pomul de Crăciun. Timpul poate fi mlaștină. Dar și curcubeu. Semnul lăsat de cătușe nu se vindecă decât după câteva generații. Fiecare vârstă cu recitalul ei. Bătrânețea poate fi o expoziție de infirmități. Mult mai necruțător
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
între spițele unei roți. Ne urmăresc tot mai multe priviri în poziție de tragere. Am devenit bipezi ca să ne putem urmări unii pe alții mai ușor. Ne scuipăm unii pe alții cu tot mai multă voluptate. Răutatea crește din amnezia efemerității noastre. Prea multe coate vin în sprijinul fericirii noastre. Alta ar fi media de vârstă dacă nu ne -am mânca reciproc zilele. EȘECURI In contextul multiplelor noastre preocupări, arta continuă să aibă același aer de câine bătut. Fără mistere, viața
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o limpezime de cristal. În fața morții toți am vrut să fim cuprinși de complexul Penelopei. Singura barieră inexpugnabilă este moartea. Și, din păcate, toate drumurile duc spre ea. Principalul aliat al morții este uitarea. Nu moartea în sine, ci conștiința efemerității face ca destinul omului să fie tragic. Mi-e frică de moarte, dar parcă mai tare mă tem de pomană. Moartea coboară în derizoriu totul. Peisajul vieții este foarte divers. Unii se luptă cu moartea, alții cu morții. Moartea este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
divinatorie inductivă. Pentru că în universul gândirii magico-simbolice, nu numai apele "vorbesc", ci și pietrele. 3.1.2.5. Divinația cu ajutorul pietrelor sau lithomanția Trăinicia, rezistența, puterea, asprimea și duritatea pietrei l-au făcut pe om să-și dea seama de efemeritatea și precaritatea propriei condiții. Întâlnirea cu piatra, indiferent sub ce chip s-a realizat, l-a condus cu gândul că ea aparține altei lumi, că are în natura sa ceva sacru, neobișnuit. Așa cum scria Mircea Eliade în Tratatul de istorie
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
vor muri, fiecare dintre cei doi oponenți s-au raportat altei dimensiuni a existenței umane, care îi interesează sau pe care o controlează cu predilecție: cea spirituală sau cea trupească. Dumnezeu ar putea să controleze trupul omului, dar, dată fiind efemeritatea lui, nu este interesat să o facă. În schimb, Satan se străduie din răsputeri să controleze sufletul omului și, prin utilizarea unor rafinate minciuni adresate trupului, adesea el reușește să o facă. Pe de o parte, sugestia lui Satan că
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
îmbogăți pe sine prin stăpînirea cosmosului (în loc să contribuie el însuși la îmbogățirea acestuia), pînă la cele mai comune dorințe ale existenței fizice. Mîncînd înainte de vreme fructul oprit, oamenii nu au cîștigat decît cel mult putința de a se hrăni cu efemeritate. Căci, în planul existenței mundane, obsedantul "a avea" s-a transformat în sursă a tuturor celorlalte rele pe care decalogul biblic le va interzice oamenilor căzuți în păcat, începînd de la cel al facerii din sine un idol pînă la poftirea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
beneficii, cu una total inversată; în locul vieții veșnice pe care putea să o aibe trăind în "sînul lui Dumnezeu", Adam va fi hărăzit să se întoarcă prin moarte la pămîntul din care a fost modelat; simbolic, eternitatea este înlocuită cu efemeritatea; în locul "celestei" existențe paradisiace, lui Adam i se va oferi "temnița pămîntului"; faptul că teritoriul în care omul a fost alungat (exilat) se afla "în preajma raiului" sugerează că, în ciuda aparentei asprimi a pedepsei acordate, omului i s-a lăsat șansa
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și mulți politicieni au devenit Înfloritoare cozi de topor (unelte-n mîna dușmanului). Poemul de mai jos este o construcție superbă și complex structurată bazată pe mai multe jocuri de cuvinte. În varianta de mai jos se pune accentul pe efemeritatea și inconsistența zilelor, ale moșilor sau ale babelor, zile oarecare sau zile de sărbătoare, care se (tot) duc precum, iată, fumul florilor de cais. Se duc zilele anului și ale oamenilor (moșii și babele sînt Înțelese și ca persoane și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
dar tot Întîrziind am sesizat că situația e, la urma urmei, intuibilă și, lăsată În ambiguitate, permite pufului să devină mai sugestiv senzorial moliciune, inconsistență, finețe un fel de brumă pulverulentă. Acum venise momentul să văd cum pot exploata simbolic efemeritatea și fragilitatea pufului de nea. Cel mai simplu era să fac din el o metaforă a zilei de Început de an. Puful cădea În zăpada compactată rămasă de la ninsoarea anterioară, o pudra ușor și apoi se pierdea În ea. Nu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
desăvîrșit bun gust astringent, care ne aduce totuși În față liniștea, calmul și frumusețea sobrietății. Forma brută, abia finisată a covatei, simplitatea ei și deteriorarea prin Învechire manifestă calități care se potrivesc mai curînd spiritului, precum austeritatea și Învoirea cu efemeritatea și precaritatea celor ce sînt. Rafinamentul caracteristic acestei valori, este tocmai această ciudată Întrepătrundere a contrastelor, această topire Într-un singur aliaj a imperfecțiunii și a delicateții. Covata crăpată nu se pune pe sine În valoare, nu și afirmă ostentativ
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
îndoială, semnalul video se conservă prost. În patruzeci de ani, un film de șaisprezece milimetri nu se mișcă; în patru ani, un suport magnetic este de nerecunoscut. Dar transferul pe suporturi numerice, compacte și fiabile, ar permite în principiu eternizarea efemerității și efemeridelor noastre. Iată-ne așadar, din punct de vedere tehnic, eliberați de ireversibilitatea timpului care curge. De acum, ziua de ieri poate fi azi și mâine. Toate acestea sunt adevărate, dar și contrariul lor. Căci trecerea fără întoarcere a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pînă la dispariția detaliului sociogeografic de la care a pornit denumirea (dărîmarea observatorului, înlocuirea potecii cu un drum mai modern, moartea și uitarea oamenilor considerați la un moment dat proeminenți etc.). Previziuni sau măcar situații preferențiale nu pot fi stabilite pentru „efemeritatea“ sau „perenitatea“ unei formule onomastice, analiza putîndu-se face numai pornindu-se de la ansambluri onomastice concrete, delimitate și coroborate cu situația sociogeografică a teritoriului respectiv. Importante devin pentru cercetător formulele denominative care dobîndesc statut de perenitate, care funcționează așadar un timp
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
multor mărci care țin de "limba eroilor" săi, certifică viabilitatea modelului acestui mare clasic și infirmă decisiv teza perisabilității operei sale. Așa cum precizează Dorina Grăsoiu în capitolul "Perisabilul Caragiale", din lucrarea Caragiale în presa vremii 34, în privința tezei legate de efemeritatea operei lui Caragiale, E. Lovinescu a avut precursori în critica sincronă, de exemplu în Anghel Demetriescu (prin câteva studii din 1896 și 1903), în "cel mai perfid dintre adversarii operei caragialene "35, Pompiliu Eliade, în G. Panu și în mulți
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a murit"215. Umorul este reprezentat la Tudor Mușatescu și sub forma înfloriturilor de spirit adunate în emblematicele "mușatisme" publicate săptămânal în revista "Contemporanul" din 1965 până în 1970, prin comprimarea paradoxală, recurgând la calambur, a unor teme recurente precum prostia, efemeritatea dragostei, moartea, diverse vicii (beția), condiția artistului. Unele aforisme amintesc de cugetările caragialiene: "Ce deștepți ar fi proștii dacă s-ar solidariza între ei"216 inversează, de fapt, observația caragialiană care deplângea lipsa de colaborare a celor inteligenți: Dacă și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
iar aprecierile confesive sau polemice oglindesc aceeași frământare hrănită de nevoia de ofensivă, conștient sisifică, împotriva absurdulului inexorabil, care-i stârnește "când o pornire de a lua în zeflemea tot ce există, sentimentul comicului, când un sentiment sfâșietor, al extremei efemerități, precarități a lumii, ca și cum toate acestea ar fi și n-ar fi în același timp, între ființă și neființă[...]"60, și căruia pare că i se lasă abandonat atunci când are luciditatea unui erou camusian, "sfâșiat între oroarea de a trăi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]