484 matches
-
Acest tip de proiecție artistică protejează, în continuare, statutul romantic și demiurgic al artistului și asigură o viguroasa consecventă în gîndirea formei, în opoziție vădita și declarată cu statutul artificial pe care artistul l-a dobîndit în Occident și cu efemeritatea, inconsecventa și derizoriul expresiei coborîte în stradă. Revenit în țară după 1990, printre altele chiar pentru a organiza unul dintre cele mai importante simpozioane de sculptură în lemn, Simpozionul de la Gărâna, Bată Marianov s-a reconectat la spațiul originar al
Paradoxurile lui Bata Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17610_a_18935]
-
Acest tip de proiecție artistică protejează, în continuare, statutul romantic și demiurgic al artistului și asigură o viguroasă consecvență în gîndirea formei, în opoziție vădită și declarată cu statutul artificial pe care artistul l-a dobîndit în Occident și cu efemeritatea, inconsecvența și derizoriul expresiei coborîte în stradă. Revenit în țară după 1990, printre altele chiar pentru a organiza unul dintre cele mai importante simpozioane de sculptură în lemn de la acea dată, Simpozionul de la Gărâna, Bata Marianov s-a reconectat la
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
de fapt nici nu poate presupune consumare dată fiind plasarea lui în imediat, îndrăgostiții nu fac decît să se îndrepte spre final, spre dizolvarea cuplului. Don Juan-ul, seducătorul, este cel ce știe prea bine acest lucru, cel ce căuta soluția efemerității iubirii în multiplicarea la infinit a momentului inițial. Aceasta este estetică seducătorului, o proiecție în infinit a momentanului, a idealului care își datorează condiția tocmai imposibilității sale de a se repetă. Iubirea e, de fapt, imposibilă în sens ontologic, ea
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
nostalgic, cu totul întors spre trecut." Aici se află un alt punct de contact cu arta fotografică care ar fi putut fi speculat încă și mai mult și care regizează cum bine observă criticul arta depărtării și a provizoratului ca efemeritate, având ca expresie printre altele ronsardiana princesse lontaine devenită femeia magică, "apariția" în filmele lui Truffaut din care iubiții se aleg cu fetișuri precum imaginea picioarelor sau care le prefigurează moartea apropiată. Magda Mihăilescu reușește să se apropie de universul
François Truffaut, bărbatul care era filmul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7092_a_8417]
-
aceste itinerarii străbat și lecturile lui Lampedusa, afinitățile sale elective cele mai statornice și subtile, și toate se îndreaptă, în viziunea Margaretei Dumitrescu, spre atracția invincibilă și voluptoasă a morții, spre liniștea superioară a aristocratului Salina, venită din împăcarea cu efemeritatea a tot ceea ce e viu și cu eternitatea strălucitoare a ceea ce e mort: luceafărul care sclipește la orizont, mereu la fel " ultima imagine rămasă pe retina principelui-astronom care, plecând de la bal, rătăcește pe străzile plebee ale orașului său. Ceea ce nu
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
așa compoziția muzicală este un act rațional, de vreme ce se poate încălca severa regularitate a discursului sonor. Eliberarea de rigoarea legii îl înnobilează într-atât pe autor, încât ea înalță ființa muzicii. Spiritul palestrinian trăiește din licență, așa cum fluturele trăiește din efemeritatea larvei. 3. Excepții care lărgesc regula. Abia acum excepția își deconspiră adevărata ei vocație. Ieșită de sub interdicție și din infracțiune, ea încetează să slujească, împotriva propriei voințe, un stăpân dur și auster. Muzicile romantice, de pildă, fac din excepție un
Reguli ?i excep?ii by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
din când în când... Mai târziu m-am întrebat: Ce poate fi dincolo de această limită a durerii pe care am simțit-o?” Pentru Laura, totul pare acum ciudat și incredibil, deși posibil. Din nou, se produce o ruptură adâncă, iar efemeritatea existenței, faptul că fericirea este trecătoare se transformă încă o dată, într-o provocare pentru eroină. Sim bolurile malefice ce prevestesc primirea anunțului mortuar se regăsesc în natură, în forțele stihiale ale acesteia și se suprapun peste momentele neplăcute ale unor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
când, a unei flori se adaugă paradoxului - de mare finețe: trompeta dăruind liniște. Nimic spus, nimic de prisos, atât: înflorită-n zori/ trompeta-îngerului/ câtă liniște. Scoicile goale legănate de valuri - ultimul tangou Un poem plin de tristețe și totuși duios! Efemeritate vieții (scoicile goale) se-ngemănează cu speranța păstrării clipei (ultimul tangou). O muzică ciudată se aude din cele șapte cuvinte, dinspre valurile cu sunetele lor ritmice de leagăn orizontal și dinspre blândețea tangoului, leagăn vertical. Haikuul este poezia substantivelor, a
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
al iernii. Și totuși dragostea e mereu văratecă, pentru că atunci înfloresc trandafirii. Cât încă există iubire și cât încă există obraji înroșiți de timiditate, nu suntem pierduți. Mireasmă de tei - țestoasa scoate capul din carapace Haiku plin de strălucire. Îngemănează efemeritatea florilor de tei , a miremelor, cu stăpâna vremii, țestoasa ce ține pe carapacea ei pământul. În opt cuvinte , din care 5 substantive, este adus un elogiu existenței florale, a existenței frumuseții, a suavității aromelor, a fragilitățiii ființei, ascunsă sub carapacea
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
răstoarnă această metaforă. „În pomul vieții sunt un măr copt/Legat de ram/ Printr-o codiță/Subțirică atârnând.”... „Voi cădea curând/Scuturat de vânt...” Dar de ce va cădea” Pentru că: „În interiorul meu/Se lucrează mereu/Să-mi slăbească/Prinderea de ram.” Efemeritatea omului este surprinsă și în „Roata lumii”: „După ce n-am să mai merg/Urmele mele se șterg/ Le-așteaptă vremea și vântul/ După ce-mi va cânta cucul. Interesantă viziunea stării de moarte în care poetul trage peste dânsul plapoma
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
pentru a lua în stăpânire sufletul celui ce se pregătea să se înfățișeze la judecata cea de pe urmă. îngerul era înconjurat de o aureolă luminoasă, din care muribundul înțelegea nimicnicia vieții de pe pământ. Una dominată de vanitate, egoism și mizerie. Efemeritatea gloriei terestre. În acele ultime clipe, Biscornet se căina și se umilea, regretându-și păcatul săvârșit într-o clipă de slăbiciune omenească. Diavolul, simțindu-se învins, zăngănea în zadar lanțurile încinse. Prin intermediul Sfintei Fecioare, îngerul fericirii ieșise biruitor. Dar, în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
atât de fragilă... Ca un fir de păpădie pe care, o pală mai puternică de vânt, îl poate rupe și împrăștia în cele patru zări. La ce bun să ne mai și otrăvim sufletul și mintea astfel? Nu este păcat? Efemeritatea existenței noastre pe Terra ar trebui să ne facă mai buni, mai îngăduitori. Cel puțin așa consider eu. Tu crezi în existența unei alte lumi, a lumii de „dincolo”? Sau a alteia, paralele cu cea în care trăim acum? Personal
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
demonstrație a traseului destructurare-construcție. După care Arcimboldo s-a risipit din nou în Grădini. ION Grigorescu: mistic și histrion, prăbușit în sine, dar și cu o imensă disponibilitate pentru gest și acțiune, fascinat de lumea spiritului și legat fatal de efemeritatea materiei, el este un personaj în care lumea s-a polarizat maniheic. Cu un ochi privește mereu spre ceruri, spre zările pure ale transcendenței, iar cu celălalt scrutează scurtcircuitările satanice ale istoriei, mizeria morală și neîntrerupta proximitate a păcatului. Denunțul
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
măsurat. Nu poate fi cuantificată, ci numai estimată. Voința se poate referi fie la intenția unui set particular de elite de a atinge un interes particular, fie la aserțiunea populației față de o anumită decizie. O altă caracteristică a voinței este efemeritatea, în sensul că ea poate apărea și dispărea rapid. elita (conducerea) joacă un rol major în formarea voinței și de asemenea influențează modul cum un actor profită de alți parametri ai puterii. Elita poate conduce împreună cu alte elite sau individual
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
aproape imposibil ca oamenii aceia să se fi vorbit între ei să spună aceeași minciună. Apoi am aflat despre «Legea Karmei» și am elucidat multe dileme pe care le aveam din copilărie. În plus, ideea fundamentală a religiei budiste în legătură cu efemeritatea vieții este similară cu cea la care m-am gândit eu, despre distrugerea Universului. Am început să văd lucrurile într-o lumină mai negativistă și, de aceea, mi-a fost ușor să pătrund în tainele budismului. - Ați citit cărți despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în care mulți oameni erau omorâți. Am simțit teama provocată de mirosul morții și tristețea cauzată de dispariția persoanelor din jurul meu. Mi-am dat seama că lumea este trecătoare, nimic nu durează o veșnicie, iar cauza suferinței este tocmai această efemeritate. - Cu alte cuvinte, trăiați în două lumi paralele și ați ajuns să conștientizați lucrul acesta după ce ați trecut prin diverse experiențe în «lumea cealaltă», mai degrabă decât în lumea reală? Așa e. Nu cunosc nici o persoană apropiată care să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mă alătur grupului. Cărțile puneau în lumină faptul că adevărata fericire se află prin mântuire. Odată ce sufletul este eliberat, fericirea devine veșnică. Cu toate că și în viață ai parte de bucurii, acestea nu vor dura la nesfârșit. Adevărul acesta legat de efemeritatea lucrurilor l-am simțit din fragedă copilărie. Ce bine ar fi dacă fericirea ar dura o veșnicie. Nu numai eu îmi doresc asta, ci noi toți. În acest sens mă simțeam atrasă de ideea de «mântuire». - Mai concret ce vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
August Prostul dau seamă despre această paradoxală pățanie, literară și ea, cum se cuvenea. Fervoarea și insolența volumului nu exprimau doar sarcasmul autoinculpării, ci și sarcasmul critic la adresa mediului În care și eu, și Radu, și atâția alții ne clătinam efemeritatea. Menționam Jurnalul unui „eminent scriitor” al cărui „ochean” Îl Întorsesem, nu o dată, Împotriva mea Însumi. Mi se părea un „eveniment literar neobișnuit al ultimelor trei decenii”, nu doar prin „superba stilizare”, ci și prin „pedagogia unui destin”. Faptul că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fi. „Sunt un om viu. Sunt viu. Sunt vie. Sunt un loc viu/ lucid” (Locul). Exclamația poate fi citită ca un mesaj triumfal sau belicos, dar și În lentoarea statică a saturării, accept indus și indolent, deși mereu lucid, al efemerității, al ciclurilor vitale - telurice și cosmice. Kafka numea această conștientizare... naștere. Adevărul „nașterii” de sine - plenitudine În durere - transcende suferința. Marca adevăratei poezii, adevăraților poeți. * Poezia nu este singura regală cale de acces a Martei Petreu spre adevăr, spre viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cataclism. Nu doar „munca obosește”, cum spunea Pavese, ci și gloria, nu doar truda creației, cu deosebire năruitoare, ci și gloria ei, fie și Într-o vreme care pare să fi anulat Însăși noțiunea de posteritate, instaurând absoluta supremație a efemerității, a succesului imediat, a spectacolului rapid și perisabil. * Într-o suavă seară de aprilie 2003, l-am reîntâlnit pe Kertész la Berlin. Îl văzusem la prânz, pe stradă, dar nu l-am oprit, părea prea bucuros să prindă un taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
acum doi ani, acum patru ani, cimitirul Ghivat Shaul. La Târgul de carte am venit. În cetatea care a născut Cartea Eternă. În fața pietrei care a fost, cândva, om. Acum patru ani, bătrânul s-a lăsat desprins, brusc, din mâlul efemerității, din durerea care Înjunghia pereții de acvariu ai spitalului. Durerea sa pătimașă, disperată, ultima. S-a despărțit de zilele și nopțile amneziei senile, și a devenit piatră. La Târgul de carte am revenit acum doi ani și am revenit acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nou, Întrebările În fața pietrei. În fața eroului necunoscut al urgiei de ieri. Aici, În Cetatea Cărții Eterne, În Ierusalimul asediat de urgia de azi. Nu doar pietrelor eterne le vorbește. Primo Levi Întreabă, din nou, pe cei care trăiesc În culcușurile efemerității și se Întorc, seara, Între fețe fraternizate de spectacolul ultimei explozii de frenezia care transformă corpul și mintea și sufletul În bombe năprasnice. Întrebați-vă dacă om este cel care devine proiectil. Întrebați-vă dacă om este robotul care sfârtecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
-vă dacă om este robotul care sfârtecă bătrâne și prunci și mesele pe care așteaptă supa caldă. Întrebați-vă dacă om este cel care Înoată din greu În mâlul incertitudinii luptând pentru colțul de pâine și colțul de pace al efemerității și este spulberat, instantaneu, fără să poată spune da sau nu. Întrebați-vă dacă femeie este cea ascunsă sub emblema de catran a dinamitei, sub hipnoza belicoasă a asaltului. Femeia fără păr și fără nume, doar cu masca neagră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
când era deja o minge de sânge, zvârlită spre cerul surd și mut. Cerul senin ca nemărginirea albastră și mut ca hăul de sare din Marea Moartă. Gândiți-vă ce se Întâmplă pe străzile și În casele și În paturile efemerității, În grădinile rodind râsul Îndrăgostiților, În veghea nocturnă, când auzi xilofonul de fildeș al pustiului. Amintiți-vă pâlnia telefoanelor turmentate de codul iluziilor și ascultați vuietul de șrapnel al urii În fiecare zi și fiecare oră și fiecare clipă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
din ororile lumii s-au născut, dimpotrivă, dintr-un exces de imaginație... La fel și-n teatru : victoriile sau eșecurile artistice au provenit ori din lipsă, ori din prea multă imaginație. Marele teatrolog Valentin Silvestru spunea, Într-un interviu , că efemeritatea ziarului e o poveste : „...Altfel, de ce-am vorbi astăzi despre marile spectacole din vremea lui Shakespeare sau cele făcute de Aristizza Romanescu ? Nu le-am văzut, dar vorbim despre ele. Este o istorie vie pe care gazetarii, istoricii și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]