738 matches
-
profundă se însoțesc de alterarea stării afective (de la cenestopatie la indispoziție, agitație) și de reflexele vegetative importante: greață, transpirații profuze, modificări ale TA, ce s-ar datora stimulării unor fibre eferente aparținând SNV. Durerea inițială este însoțită de reflexe de efuziune, de retragere rapidă a segmentului de corp afectat. VII.3.2.2. Durerea viscerală. Sensibilitatea nociceptivă provenită de la organele interne prezintă un caracter difuz, imprecis, iar prin reacțiile ce o însoțesc se aseamănă cu durerea somatică de profunzime. Atâta vreme
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
fi putut să o facă, când eram copil. Mama, care avea un potențial afectiv enorm și căreia îi tremura vocea când se emoționa, a făcut-o câtă vreme nu s-a lovit de crisparea mea, manifestată destul de devreme, în fața oricărei efuziuni. Îmi displăcea mai cu seamă manifestarea unei emoții prin lacrimi; plânsul îmi provoca un amestec de spaimă și iritare, mă și stingherea nespus, pentru că nu știam ce trebuie să spun sau să fac pentru a-l opri și mă apăram
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Richardson, Clarissa Harlowe (1747 1748).” 234 Romanul este de o modernitate uimitoare, aspect sesizat și de criticul Giuseppe Gigli: „Fiammetta cuprinde pagini atât de vii și atât de interesante încât te simți îndemnat să te întrebi dacă anumite sentimente, anumite efuziuni și tot cadrul afectiv sunt într-adevăr opera unui scriitor din secolul al XIV-lea, care le-a împrumutat unei femei din vremea sa, ori sunt mai degrabă artificii ale unui rafinat artist al vremii noastre, potrivite pentru una dintre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Richardson, Clarissa Harlowe (1747 1748).” 234 Romanul este de o modernitate uimitoare, aspect sesizat și de criticul Giuseppe Gigli: „Fiammetta cuprinde pagini atât de vii și atât de interesante încât te simți îndemnat să te întrebi dacă anumite sentimente, anumite efuziuni și tot cadrul afectiv sunt într-adevăr opera unui scriitor din secolul al XIV-lea, care le-a împrumutat unei femei din vremea sa, ori sunt mai degrabă artificii ale unui rafinat artist al vremii noastre, potrivite pentru una dintre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de la marile ceremonii dedicate zilei de 24 ianuarie 1859, până la concertele în aer liber de peste an. Orașul are, de altfel, un "centru" istoric și civic destul de răsfirat, între cele două statui. 183 Aceeași logică a prezentului răsucit apare și în efuziunile educatorilor: "ce OM (sic!) a fost [Ștefan cel Mare], dacă după 500 de ani îl sărbătorește așa o țară?!" (Maria Dornescu, Victor Dornescu, Soarele Moldovei. 1504-2004, Editura Optima, Iași, 2004, p. 13). 184 După cum consemnase cronicarul: "așe să aude din
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în sala de clasă, nu și în curtea școlii" (Ibidem, f. 110v.). 189 Faptul că serbarea de 10 mai se sfârșea, în unele locuri, cu un banchet al notabilităților, nu trimite neapărat la obiceiurile funerare ortodoxe ci, dimpotrivă, la o efuziune festivă și la o formă de autorecompensare a organizatorilor pentru efortul depus; vezi, în acest sens, raportul școlii din Hălceni (com. Șipote), care se încheia cu specificarea: "la urmă s-a dat o "masă" la care au toastat dl Botez
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
afirmă că " d. Lovinescu este cu totul de partea adevărului sufletesc" și că "exprimă aici profunda structură a temperamentului pasiv, a dragostei sublimate în euforie lirică" rezultă "o intensă culoare morală, de elegie și vis eminescian, de reticență sentimentală și efuziune a dorinții sublimate în poezie, în evoluția erotică dintre cele două personagii". Finalul articolului va fi plăcut, cu siguranță, lui Lovinescu. Iată-l: "Desfășurându-se într-un cerc de intelectualitate, de poezie și subtilă analiză sufletească, romanul Mite rămâne una
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și cu atît mai puțin irațională 343, și că, pe de altă parte, și sentimentele sînt general umane, nu numai rațiunea, ele manifestîndu-se într-un mod diferit de la un individ la altul numai ca intensitate și ca obiect. De aceea, efuziunea sentimentului, deși individuală, rezonează la nivel social, în alte circumstanțe receptarea poeziei fiind imposibilă. Poezia este lirism, adică sentiment, iar cel mai puternic sentiment este iubirea, fiindcă reprezintă tendința (inconștientă) a omului spre imortalitate și, ca atare, deși trăit singular
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
numai în anumite aspecte ale ei), situație în care realitatea este obiectivată în obiect al cercetării și distinctă de subiectul investigator. Dacă filozofia ar fi trăire, subiectivitate pură sau subiectivitate reflectorie, realitatea n-ar exista pentru ea și, fiind simplă efuziune subiectivă, și-ar pierde individualitatea și atunci s-ar desființa, tinzînd spre construcția specifică artei. Prin urmare, și atunci cînd limbajul și limba devin obiecte ale discursului filozofic, aceeași atitudine înțeleaptă (ca manifestare a "dragostei pentru înțelepciune") trebuie să fie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
subconștient) o lume interioară ca nostalgie ascunsă. Negurile teatrului absurd nu-l confiscă. III Glycera (în elină: cea dulce) și Reparata, siluete de canțonier jucăuș, intră ele în categoria idilicului? Bizarele figuri par niște fantasme; imaginarul deformant dilatează sau restricționează; efuziunile sunt gâtuite dintru început. Femeie cu trei sâni, Reparata, personaj liric focalizant (în Dulapul îndrăgostit), e obiect de "elogiu" dar și de "defăimare". În ipostază de "slugă blândă", contemplând-o, poetul (un senzual) roșeșete: Privește farfuriile cu borș, / Mi-e
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aprind și se sting: / Precum răsuflarea bărbatului tânăr..." POETICITATEA VISULUI. Cu tripticul Tirania Visului, disponibilitățile poetei ating cote maxime. Motive de vis? Orice moment al realului care transcende în ficțiune e, de când lumea, sursă de aventură poetică. Pe mari întinderi efuziunile lirice eminesciene sfârșesc în vis; meditativul Rilke se simte "încoronat de vis..." Oniricul Leonid Dimov semnează o Carte de vise. În primul volum al tripticului frapează un procedeu fără precedent: poeta "povestește" în câte o eboșă-pre-text un vis în liniile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
strămoșilor stând în prag, gata să-și ia zborul odată / cu noi". Întoarceri afective ca acestea, în modul lui Sadoveanu și Blaga, sunt mai degrabă halucinații line. Unei ființe iubite, poetul i se adresează transtemporal "în bătaia lunei" motiv de efuziuni, în fapt de tristeți existențiale: Înfățișarea ta, o insulă cosmică, mai multe. Tu o insulă... Îmi faci semn cu capul, îmi zâmbești: insesizabil zâmbet. Ești o vrăjitoare afurisită. Știi interesul pentru acest fel de insule a fost mereu prezent pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Lira de iarbă ori Săgeata înfiptă-n aer, uimit de Ploi inverse ori de Memoria copacilor, ori privind spre Profetul mut. Bineînțeles, a și publicat cărți pentru copii: Povești de când Păsărel era mic și Alte povești de când Păsărel era mic... Efuziunile, exteriorizările nu exclud spectrul dispariției; însă privind în sine elegiacul contrapune aprehensiunilor inerente un surplus de elan vital: O beznă flămândă mă caută, sire, și mările toate-s de ceață. Și-am să mor de prea multă iubire Și-am
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
auto)amăgire. Dacă femeia (în speță, nevasta) este prin definiție genetică inerțială, frustrarea gravă o resimte bărbatul, ale cărui fervori riscă să sucombe în ritmurile invariabile. Or, firea lui avid de exces îl hărăzește trăirilor ardente, într-o glorie de efuziuni, extaze, înfiorări. Ca să se regăsească, să uite de timpul care nu iartă, El se avîntă în voluptatea dătătoare de sens a unei iubiri mîntuitoare. Pînă și pătimirea, "speranța fără speranță", e, în această febră a trăirii, un privilegiu, pentru că înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
avanpremieră trecea Dincolo... Spectacolul morții este un testament artistic. Ion Vartic, Marta Petreu, Roxana Croitoru ș. a. ne-au oferit un volum cutremurător prin subtext (eroul lui Will dispare odată cu regizorul), dar și interesant prin propunerile, chinurile, dubiile, întristările, renunțările și efuziunile creatorului. Filmul devenirii importantei reprezentații clujene e seducător. Pentru spectatori, interpreți și alți oameni de teatru. O să punctez aici întîmplări, soluții, sfaturi, propuneri, idei care mi s-au părut antologice: Horatio ar trebui să fie... un cîine! (regizorul a renunțat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
din țîțîni, fiindcă a venit ca o mustrare peste gîndurile lui răvășite de imputări." (s. n.) O dată răul exhibat (pe calea încă șovăitoare a adevăratei convingeri), Bologa începe să se simtă eliberat: "Era întîia oară cînd se plîngea de război". Prima efuziune confraternă față de românul Petre tot din Parva, în plus -trimite, în expresivitatea ei, spre natura compensatorie a actului prin care personajul recunoaște semnele erorii în care a trăit. Ordonanța nu-l înțelege de la primele momente: "Petre, Petre, fratele meu...nădejdea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
n-are voie să facă gesturi din astea, ci să se limiteze la o distanță, la o linie peste care cel care trece primește o cataramă în bot. Bine că n-a făcut-o. Radu era deja destul de scîrbit de efuziunile astea pline de vapori de alcool, care se puteau schimba imediat într-o atitudine opusă, ca să suporte ceva mai mult. Ar fi vrut să se fi văzut plecat cît mai departe, în excursie sau altundeva. Sau mai bine deja mare
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
încălzesc. Apoi întoarse capul spre față: Pentru domnișoara, [...]" Abrupt, ca o declarație de dragoste aproape, Antim îi mărturisește nostalgia lui față de o altă lume și emoția de a o întâlni că o străină. Aparent, aceasta emoție poate fi confundată cu efuziunile unui bătrân libidinos, dar este altceva: este emoția maestrului care își descoperă discipolul. În continuare, conversația dintre Antim și Maria se desfasoara alternând imaginile celor doi (câmp-contracâmp). Indicațiile gestuale vor fi, treptat, tot mai rare, deoarece devine mai important conținutul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Socrate, Antistene, care declara că preferă să-și piardă mințile decât să simtă o plăcere. Chipul lui Cioran nu are nimic senin, poate doar o nostalgie după frumusețea sfinților. Dacă lumea se face suportabila uneori pentru Cioran, le-o datorează efuziunilor mistice, care îl pot apropia de "o amăgire de absolut", însă, "când ai devenit incapabil să simți, nu zic o tranșă, dar măcar o umbră de tranșă, la ce bun să alergi după ale altora? Am trecut pe langă extaz
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ci au și pregătit fenomenul cel mai original din ținutul La Plata: tangoul. Este imposibil să-i înțelegi pe Sábato, Borges sau Cortázar, daca nu înțelegi tangoul și metafizica să sau dacă nu evoci Buenos Aires", spune Cătănia 108. Tangoul, cu efuziunea să sentimentală, este o subtilă sinteză între simțirea locuitorului din Río de la Plata, "el porteno", si universalitatea să. "A spune Buenos Aires înseamnă a spune "lumea și acum" spune Julio Cortázar (el însuși autor de texte de tangouri) în care o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lui Procust. Să constatăm, deocamdată, existența unei remitologizări involuntare, rezultat al deschiderii inconștientului creator către lumea imaginarului. Așa explică Gilbert Durand "efigiile" mistice și poetice ale genialității lui Rembrandt: "În geniul lui Rembrandt există o "remitologizare" spontană care e semnul efuziunii mistice sau cel puțin poetice: obiectele și făpturile cele mai cotidiene se încarcă de sens."49 Cine ne împiedică, se întreabă Durand, să vedem în celebrul tablou Rondul de noapte pe soldații veniți să-l aresteze pe Isus în noaptea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
doar dactilemele ori limbajul mimico-gestual. Capacitatea de relaționare cu populația auzitoare este redusă; • funcția limbajului perturbat, ca suport al gândirii, are drept consecință particularitățile specifice gândirii subiectului cu tulburări de auz (concretismul, șablonismul, simplismul, îngustimea, inerția); • funcția cathartică duce la efuziuni ce vor să compenseze puterea diminuată de convingere a posibilităților lor de transmitere a mesajului; • funcția de luare în posesie este însoțită de gesturi complementare; • funcția persuasivă se evidențiază prin gesturi insistente și agresive; • funcția emoțional-afectivă: exprimarea verbală, neprimind răspunsurile
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
puterea diminuată de convingere a posibilităților lor de transmitere a mesajului; • funcția de luare în posesie este însoțită de gesturi complementare; • funcția persuasivă se evidențiază prin gesturi insistente și agresive; • funcția emoțional-afectivă: exprimarea verbală, neprimind răspunsurile așteptate, este completată cu efuziuni care să-i confirme recepționarea mesajului; • funcția de afirmare a personalității este cea care obligă subiectul normal ori deficient să recurgă la limbaj, având nevoie de dovada limpede că receptorul a luat la cunoștință emisiunea emițătorului; ea face ca deficientul
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
unui comportament prozaic și logic în chipul cel mai dezgustător, ignobil și pervers. Puținele referințe subiective, pasionale, patetice chiar (subiectul are 21 de ani) pe adresa Mirandei nu trebuie să ne înșele; ele n-au de-a face cu normale efuziuni afective sau erotice, ci sunt variante din idiomul colecționarului, atașant-științific, morbid, posesiv și expert când vine vorba de raritatea și nuanțele frumuseții unor specii de fluturi țintuiți în insectar. Suntem în Anglia anilor '50. Orfan de tată (alcoolic) și părăsit
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se observă, temele sale predilecte sunt iubirea și relația om divinitate. Erotica lui Dumitru Spătaru are, în esență, o gravitate nepervertită nici când sonurile ei par mai degrabă ludice (așa cum se întâmplă, spre exemplu, în Hetaira) și se traduce în efuziuni extatice amintind, cel mai adesea, de Ultimele, splendide, sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu. "Sămânța eternității" pe care o cântă Voiculescu este sădită, spre exemplu, în cuplul de îndrăgostiți din Să ispitim povestea întâilor auguri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]