964 matches
-
Poezia, 143-156; Raicu, Structuri, 346-351; Mircea Anghelescu, Căderea în zenit, RL, 1991, 21; Mădălina Nicolau, Mirajul Citerei, VR, 1991, 1; Al. Călinescu, Ilie Constantin - un destin poetic, RL, 1993, 36; Negoițescu, Scriitori contemporani, 114-117; I. Negoițescu, Ilie Constantin și poezia elegiacă, RL, 1995, 5; Alex. Ștefănescu, Poeți contemporani citiți fără prejudecăți, RL, 1995, 9-10; Adrian Popescu, Ilie Constantin după 22 de ani, LCF, 1995, 23; Saviana Stănescu, Ilie Constantin: „Nu m-am temut de anonimat și am luat în serios ideea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
din viața unui geniu (în stagiunea 1977-1978). A utilizat și pseudonimele Grigore Aburel, Cititor, Ioana Parava, Mircea Sarca. În versurile de început, adunate în volumul Întreținerea focului (1968), S. se dovedește un poet care își caută încă personalitatea, pendulând între elegiac și sarcasm, folosindu-se de „măștile” unor personaje celebre: Ulise, Icar. În schimb, Îngerul și măscăriciul (1970) marchează pregnant ipostazele sale poetice, prezente și în cărțile ulterioare. Pe de o parte, o structură vitală, exuberantă chiar: „Am vinul în nerv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
pământuri a coborât). O ediție selectivă postumă, Despre apusul soarelui (1977), dă la iveală și câteva inedite, cu totul diferite ca ton și mod de abordare a poeziei: nimic din ironia, împinsă până la sarcasm, din ciclurile anterioare, nici din tenta elegiacă a versurilor de început, ci o meditație asupra vieții, dar, mai ales, copleșitoare, meditația asupra morții. Așa cum remarca Gheorghe Grigurcu, S. a fost „extatic precum Emil Botta, iubitor de mișcare scenică și curtenitor precum Radu Stanca, irezistibil parodic precum Emil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
Dumitru Maftei - asistent universitar psihopedagogie Bacău, Constantin Maftei - subofițer. Toți aceștia, împreună cu alți fii ai satului care fac cinste locurilor natale, sunt prezentați într-un capitol de la sfârșitul lucrării. Un fost discipol, domnul Costel Vraciu, mărturisește pe un ton ușor elegiac, admirația față de școala din sat - o vatră de lumină care a răspândit cultură și în satele din preajmă. Este cunoscut că în anii 80 ai secolului trecut, în clasele IX-X veneau la școala Tarnița elevi din toate satele comunei. Situația
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
În 1912, devenise membru al Societății Scriitorilor Români. Semnalând decalajul dintre o sensibilitate minoră și noutatea unui tip de discurs liric, critica vremii îl plasa pe B. la „remorca simbolistă” a lui I. Minulescu. În ritmul indecis al unui temperament elegiac, versul învățăcelului urmează când cadențele discursive ale micului romantism, alegoric și romanțios, când mișcările mai subtile ale simbolismului. Poetul se vede asemenea unui „fluture ce moare-n crisalidă”, starea de suferință fiind aproape calmă, egală cu ea însăși. Evadarea într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
Insula natală este “un beau pays tout rempli de fleurs” . Surprinde viața torentului, germinația generoasă a solului natal, mișcarea fără preget a mării. Peisajul exotic parnasian trăiește prin dinamică și colorit plastic. Sully-Prudhomme s-a ridicat treptat de la tensiunea discret elegiacă din creația primilor ani la o poezie conceptuală, de subtilă reflecție asupra lumii,apreciată de Lanson pentru rigoarea gândirii și limpezimea expunerilor doctrinare. A încercat o sinteză de împăcare a sensibilității romantice cu arta impersonală parnasiană (“poezia este o artă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ale romantismului, Parnasul și simbolismul.” Poetul nu a descoperit însă secretul topirii într-un armonios amalgam al romantismului temperamental cu Parnasul (acesta rămânând academizant și livresc) și cu noutăți simboliste, față de care are o atitudine ambiguă, de aderare și negare. Elegiac, Demetriade are nostalgia evaziunilor în fantastic, rechemând vârsta de aur a universului infantil:”mi-e dor de cerul mistic al vârstei de copil.” S-ar bănui o secretă, vagă aspirație de transcendent, comună romanticilor, sau poate mai curând un joc
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
după un an. Își trece licența în drept în 1933 și practică avocatura la Hotin. După 1944 și-a continuat activitatea în București, ca avocat al Academiei Române, apoi ca liber profesionist. În 1933 îi apare prima plachetă de versuri, Frunză elegiacă. În 1941 înființează și conduce periodicul „Cetatea Hotinului”, unde semnează Toader Țarălungă. Colaborează cu versuri și articole literare la „Glasul Bucovinei”, „Cronica” (Cernăuți), „Pagini basarabene”, „Poetul”, „Junimea literară”, „Gândirea”, „Jurnalul literar”, „Bucuresci”, „Curentul magazin”, „Universul literar”, „Drapelul”, iscălind adesea Tudor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288854_a_290183]
-
despre mine cel adevărat (1942) cristalizează substanța poetică. La o mare distanță în timp, autorul încredințează tiparului încă un volum, Desene naive (1983), exercițiul liric ajutându-l să-și configureze o poziție mult mai obiectivă față de propria poezie. În Frunză elegiacă motivul frunzei stinghere, tremurând în aerul umed al toamnei, simbolizează destine anonime și efemere. Poetul își dezvăluie confesiv trăirile, fluxul liric așezându-se, cuminte, într-un tipar destul de previzibil și pe alocuri banal. Bunăoară, dragostea e „batere de aripă”, ramurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288854_a_290183]
-
elabora studii referitoare la familia Hasdeu, în special la Iulia, din ale cărei scrieri a tradus. Tot aici se află numeroase pagini de corespondență, cuprinzând scrisori de la Mircea Streinul, Artur Gorovei, G. Călinescu, Perpessicius ș.a., precum și versuri netipărite. SCRIERI: Frunză elegiacă, Cernăuți, 1933; ed. Cernăuți 1937; ed. Cernăuți, 1943; Traian Valter. Scrisoare unui erou în eternitate, Hotin, 1942; Versuri despre mine cel adevărat, Hotin, 1942; Desene naive, București, 1983. Repere bibliografice: G.B., „Frunză elegiacă”, BVS, 1937, 78; G. Călinescu, Anul literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288854_a_290183]
-
Perpessicius ș.a., precum și versuri netipărite. SCRIERI: Frunză elegiacă, Cernăuți, 1933; ed. Cernăuți 1937; ed. Cernăuți, 1943; Traian Valter. Scrisoare unui erou în eternitate, Hotin, 1942; Versuri despre mine cel adevărat, Hotin, 1942; Desene naive, București, 1983. Repere bibliografice: G.B., „Frunză elegiacă”, BVS, 1937, 78; G. Călinescu, Anul literar 1937, ALA, 1938, 891: Predescu, Encicl., 665; Călinescu, Ist.lit. (1941), 856, Ist. lit. (1982), 941; D.V., „Versuri despre mine cel adevărat”, „Revista Bucovinei”, 1942, 8; Mihai Niculescu, Poetul Teodor Plop, UVR, 1942, 30
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288854_a_290183]
-
G. Călinescu, Anul literar 1937, ALA, 1938, 891: Predescu, Encicl., 665; Călinescu, Ist.lit. (1941), 856, Ist. lit. (1982), 941; D.V., „Versuri despre mine cel adevărat”, „Revista Bucovinei”, 1942, 8; Mihai Niculescu, Poetul Teodor Plop, UVR, 1942, 30; Aurel Tita, „Frunză elegiacă”, CRE, 1944, 5791; V. Jeleru, Teodor Plop, UVR, 1944, 2; Călinescu, Scrisori, 65-66. N.Bc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288854_a_290183]
-
Pentru cel dintâi, scriitorii nu erau decât niște lucrători în câmpul literaturii, pe care îi definește exercitarea mecanică a profesiei. Rămâne misterios motivul pentru care toți aceștia scriu și de ce unii scriu diferit față de ceilalți, de ce, de pildă, Alexandrescu e elegiac și Bolliac sumbru. Atributele lor țin de competența stării civile: un nume, apartenența la o familie, exercitarea unei activități. Dacă ajunge să îi numească pe unii barzi sau regi ai poeziei, etichetarea nu exprimă o vocație, o dispunere particulară a
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
diferit de cal al epicii (epopeea, nuvela, romanul) și liricii. Pe vremea lui Aristotel și la vechii greci, epopeea era interpretată în public sau, în orice caz, recitată : epopeea homerică era o poezie recitată de un rapsod ca Ion. Poezia elegiacă si iambică era acompaniată de flaut, poezia melică, de liră. Astăzi, în general, noi citim poeziile și romanele în gând, pentru noi înșine. *14 Dar drama continuă să fie, așa cum era și la greci, o artă mixtă, precumpănitor literară, fără
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și oda pindarică); dar aceasta implică pentru critică sarcina de a găsi cealaltă dimensiune, pentru a completa schema. Uneori se produce o schimbare semnificativă: ca și în vechea poezie greacă și romană, "elegia" începe, în engleză, cu cupletul sau distihul elegiac; totuși, vechii elegiaci nu se limitau la plângerea morților, lucru care se poate spune și despre Hammond și Shenstone, precursorii lui Gray. Dar Elegia lui Gray, scrisă în catrenul eroic, nu în distihuri, pune capăt, în poezia engleza, practicării elegiei
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
dar aceasta implică pentru critică sarcina de a găsi cealaltă dimensiune, pentru a completa schema. Uneori se produce o schimbare semnificativă: ca și în vechea poezie greacă și romană, "elegia" începe, în engleză, cu cupletul sau distihul elegiac; totuși, vechii elegiaci nu se limitau la plângerea morților, lucru care se poate spune și despre Hammond și Shenstone, precursorii lui Gray. Dar Elegia lui Gray, scrisă în catrenul eroic, nu în distihuri, pune capăt, în poezia engleza, practicării elegiei ca poem personal
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sensuri profunde îl poate revitaliza. Tematica aleasă ține de erotică, dar și de meditația asupra trecerii timpului, efemeritatea ființei umane fiind de cele mai multe ori privită - ca la Lucian Blaga - cu un resemnat dramatism, chiar cu o anumită seninătate, dincolo de notele elegiace. Alte teme sunt nostalgia pentru locurile natale, văzute sub semnul fabulosului, atașamentul față de oameni și înfăptuirile ce înfruntă efemerul. Autorul își însușește mai multe surse folclorice, le utilizează direct (Miorița) sau aluziv, proiectându-le, fără siluiri intelectualiste, într-un orizont
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289281_a_290610]
-
al III-lea î.Hr. Filosofia materialistă și hedonistă găsește adepți și la vârful ierarhiei statale: anturajul lui Cicero, Cezar însuși, precum și unii ofițeri din garda lui - dar și Cassius, unul dintre asasinii săi; la o anumită distanță, de asemenea, poeții elegiaci; în păturile de jos, oameni de rând, neînsemnați. Epicurismul a pătruns în toate mediile. 4 Elogiul vieții filosofice. Nimic din ceea ce intră în alcătuirea acestei case filosofice nu se sustrage proiectului unei exprimări și întrupări a epicurismului. Forma arhitectuală obligă
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în detrimentul celuilalt. Dacă sirianul acționează în consecință, poemele lui pot aduce informații și mărturii de bună-credință. Biblioteca acestei vile funcționează ca un creier, o inimă și o inteligență a locului. În ea se găsesc textele canonice și fondatoare, gândirile esențiale. Elegiacii, retorii, filosofii se odihnesc aici, așteptând o consultare, o lectură. Oaspeții intră, citesc, meditează, iau notițe, reflectează, își confruntă punctele de vedere, își compară propriile viziuni asupra lumii cu cele ale marilor gânditori ai Antichității. Teoria epicuriană este decorticată aici
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
interior, să-ți reduci nevoile la elementar, să frecventezi o Venus care să nu te înstrăineze de tine însuți. Autobiografia poetică a lui Catul, în sfârșit, este presărată cu locuri comune epicuriene ale momentului. Filosofia iese din cadrul ei, invadează poezia elegiacă și contaminează viața cotidiană. Epicurismul ascetic al Magistrului atenian cunoaște o nouă viață sub trăsăturile unui epicurism hedonist roman. Philodem, sirianul educat la Atena și stabilit în Italia, devine autorul și actorul acestei transformări. Vila Papirusurilor funcționează în geografia acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
emancipeze față de critica epicuriană originară vizând artele, cultura, cunoașterea marginală sau exterioară în raport cu efortul de asceză filosofică. Nici poezia nu prezintă un interes esențial pentru a ajunge la ataraxie. În schimb, ea oferă ocazia unor forme frumoase pentru idei frumoase: elegiacii romani își vor aminti de acest lucru - Horațiu, Catul, Tibul, Properțiu -, dar și Philodem, care scrie pentru protectorul său Piso un text politic în versuri, Despre foloasele pe care le poți obține de pe urma regelui după Homer, precum și Epigrame, sau Lucrețiu
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui. Pentru o prezentare generală a lui Epicur și a epicurismului: Geneviève Rodis-Lewis, Epicure et son école, Idées Gallimard, Paris, 1975 (prima mea întâlnire cu Epicur...), și Jean-François Duvernoy, L’Epicurisme et sa tradition antique, Bordas, Paris, 1990. Despre poeții elegiaci - Catul, Tibul, Properțiu -, dar și despre Vergiliu, Ovidiu și formulele lor epicuriene, a se vedea Paul Veyne, L’Elégie érotique romaine. L’amour, la poésie et l’Occident, Seuil, Paris, 1983. Demontare inteligentă și strălucită a procedeului elegiac: femeia ca
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Despre poeții elegiaci - Catul, Tibul, Properțiu -, dar și despre Vergiliu, Ovidiu și formulele lor epicuriene, a se vedea Paul Veyne, L’Elégie érotique romaine. L’amour, la poésie et l’Occident, Seuil, Paris, 1983. Demontare inteligentă și strălucită a procedeului elegiac: femeia ca pretext al textului... Foarte puține lucruri despre Philodem din Gadara! Nimic despre Metrodoros... Nicio traducere franceză din unul sau din celălalt... Textele primului sunt editate în germană, italiană, dar nu și în franceză... A se vedea Marcello Gigante
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
268-269, 280-281, 283-284, 313; mitul lui Orfeu 242; și Philodem 240-242, 244, 311; și plăcere 241-242, 204, 282-283; și simțuri 107 pictură 107, 202, 285-286 poezie - aulică 228; Catul (și epicurismul roman 233-234, 242, 311; și sexualitatea 196; bibliografie 311); elegiacă 225, 229, 234, 242, 311; și Epicur 202, 261-262, 285-286; Homer 22, 44, 56, 109, 202, 221, 240, 248; Horațiu (bibliografie 310; și carpe diem 236; și viața la țară 213-214; și epicurismul roman 233-234, 310; hedonist 27; și Mecena
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
gaură-n lună/ Și-am să las să-i curgă-afară/ Băutura peste țară./[...] Puneți, oameni, la urloaie/ Damigene și butoaie/ să beți și voi, ca străbunii,/ Vinu-adevărat al lunii.” C. este un poet interesant atunci când nu își cenzurează natura delicat elegiacă: „Frumoase sunt acele nopți de aur/ În care luna nu e doar un ciot/ Și când parfumul florilor pornește/ Și toată noaptea umblă peste tot./[...] Frumoase sunt acele nopți de vară/ Cu mii de ochi de aur din înalt/ Când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]